Grăniţuire. Decizia nr. 136/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 136/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 1929/182/2013
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 136/A
Ședința publică din 01 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. T.
Judecător M. B. P.
Grefier A. S.
Pe rol este soluționarea apelului formulat de apelanții-reclamanți P. V. M. și C. M. domiciliați în Baia M., ., jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr._ din 14 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Baia M., în dosarul nr._, precum și cererea de aderare la apel formulată de apelanții-pârâți B. C., B. V., P. D., P. I. Anișoara împotriva sentinței civile nr._ din 14 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Baia M., în dosarul nr._, având ca obiect grănițuire.
Se constată că dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data de 25.03.2015, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă 1865, coroborate cu art. 298 Cod procedură civilă 1865, a amânat pronunțarea pentru data de 1.04.2015, când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr._ din 14 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Baia M., în dosarul nr._ s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții P. V. M. și C. M., în contradictoriu cu pârâții B. C. și B. V., și pârâții P. D. și P. I. Anișoara.
S-a luat act de renunțarea la judecată cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâților la montarea streșinilor și burlanelor la imobilul situat în Baia M., ., jud. Maramureș.
S-a stabilitlinia de hotar între imobilul reclamanților înscris în CF_ Baia M., nr. topo 546 și imobilul coproprietatea pârâților înscris în CF_ Baia M., nr. topo 525/6, pe aliniamentul materializat prin punctele 1- 4 în schița configurativă redată de anexa 3 la raportul de expertiză tehnică topografică, de la fila nr. 268 a dosarului.
Au fost obligați pârâții să lase în deplină proprietate și pașnică folosință terenul de 5,6 mp, parte din . 546, materializat în punctele 1-2-3-4-1 în schița configurativă redată în anexa 3 la raportul de expertiză tehnică topografică, de la fila nr. 268 a dosarului.
Au fost obligați pârâții, în solidar, la plata către reclamanți a următoarelor cheltuieli de judecată: 278 lei taxă judiciară de timbru, 3,6 lei timbru judiciar, 1000 lei onorariu avocat, 663, 20 lei onorariu expert.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele considerente: prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia M. la data de 11.02.2013, sub nr._, reclamanții P. V. M. și C. M., în contradictoriu cu pârâții B. C. și B. V. și cu P. D. și P. I. Anișoara, au solicitat cele ce urmează: să se stabilească linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanților înscris în CF_ Baia mare, nr. topo 546 și imobilul coproprietatea pârâților înscris în CF_ Baia mare, nr. topo 525/6, pe aliniamentul materializat în planul de amplasament și delimitare anexă la raportul de expertiză ce se va întocmi în cauză; obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de aproximativ 8 mp teren din terenul reclamanților; obligarea pârâților la montarea de streșini și burlane la imobilul situat pe ., Baia M., jud. Maramureș, coproprietatea pârâților, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acestor cereri, au arătat reclamanții, în esență, că pârâții folosesc în jur de 8 mp din terenul acestora, aspect ce reiese și din raportul de expertiză tehnică extrajudiciară atașat la dosarul cauzei.
În privința montării de streșini și burlane se învederează că aceasta se impune raportat la faptul că apele de ploaie de pe imobilul pârâților se scurg pe terenul reclamanților.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 560, art. 563 și urm. cod civil și ale art. 274 Cod procedură civilă.
În probațiune s-au depus acte și înscrisuri (filele nr. 7-38).
La dosar s-a depus întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii, raportat la faptul că delimitarea dintre terenul reclamanților și cel al pârâților este dat de un gard edificat de numitul T. Touati A., în anul 1998 în urma unei autorizații de construcție nr. 575/14.08.1998, aceasta fiind cea corectă.
În probațiune s-a depus acte și înscrisuri (filele nr. 45- 70).
La dosar s-a depus răspuns la întâmpinare, prin care s-a solicitat admiterea acțiunii, raportat și la faptul că linia de hotar dintre părți nu a fost stabilită nici de autorii părților din litigiu.
La termenul de judecată din data de 24.10.2014 s-a depus cerere de renunțare la capătul de cerere privind montarea de streșini și burlane.
Atât reclamanții, cât și pârâții au depus concluzii scrise.
Examinând cererile și apărările formulate, față de probele administrate și în raport de dreptul aplicabil, instanța de fond a reținut cele ce urmează:
Potrivit CF nr._ Baia M., nr. topo 546 Baia M., reclamanții P. V. M. și C. M. sunt proprietarii terenului intravilan de 281 mp, situat în Baia M., . nr. 10).
Dreptul de proprietate s-a dobândit în urma contractului de vânzare – cumpărare (fila nr. 79) dintre M. E., căreia i –sa restituit terenul (fila nr. 77) și reclamanți.
Conform Cf nr._ Baia M., nr. topo 546 Baia M., pârâții B. C., B. V. și P. D. și P. I. Anișoara sunt proprietarii terenul și casei de locuit situate în Baia M., . (fila nr. 15).
Conform art. 5 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Noului Cod Civil: „(1) Dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după ..
(2) Dispozițiile Codului civil sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . Codului civil.”
În cauză, raporturile de vecinătate dintre părți sunt preexistente momentului intrării în vigoare a Noului Cod Civil, iar efectele acestora au subzistat și după acest moment, astfel că instanța stabilește ca lege aplicabilă dispozițiile incidente din Codul Civil adoptat prin Legea nr. 287/2009.
Privind cererea în grănițuire, instanța reține incidența art. 560 din Cod, potrivit cu care:„Proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.”
În baza textului legal citat, reclamanții au solicitat stabilirea liniei de hotar dintre fondurile învecinate.
Cererea a fost considerată întemeiată, raportat la concluziile expertizei efectuate în cauză. Astfel, expertul a precizat în raportul de expertiză de la dosar (filele nr. 264-268) că pârâții folosesc în prezent o suprafață de 5,6 mp din terenul reclamanților, evidențiată în schița de la fila nr. 268 la pct.1-2-3-4-1.Totodată se precizează că linia de hotar dintre cele două parcele, cea a reclamanților nr. topo 546 și cea a pârâților nr. topo 525/6 este cea evidențiată în schița raportului de expertiză de la fila nr. 268 la pct. 1-4.
Pe de altă parte, existența unui gard între proprietățile părților ori a unei porți nu împiedică reclamanții să solicite instanței de judecată stabilirea exactă a limitei de proprietate a acestora, cu atât mai mult, cu cât gardul a fost edificat de numitul T. Tovati A., după cum reiese din expertiza de la dosar (pct. 6.2 fila nr. 265), dar și din interogatoriul luat pârâtei P. I. Anișoara (fila nr. 112), pârâtului P. D. (fila nr. 119), a pârâtei Bâzna V. (fila nr. 126), a pârâtului B. C. (fila nr. 133), a reclamantului P. V. M. (fila nr. 140) și a reclamantei C. M. (fila nr. 143).
Astfel, instanța a avut în vedere că limita de proprietate dintre terenul reclamanților și cel al pârâților nu a fost stabilit de părți printr-o convenție ori prin hotărâre judecătorească.
Acțiunea în grănițuire este admisibilă și în ipoteza descrisă, întrucât o astfel de acțiune își justifică rațiunea atât în cazul inexistenței unei delimitări între proprietăți, cât și în cazul în care astfel de semne există, dar nu au fost stabilite prin înțelegerea părților sau prin hotărâre judecătorească și sunt contestate de părți, instanța reținând că reclamanții sunt cei care au avut îndoieli cu privire la linia de hotar dintre terenurile învecinate, aceștia având credința că pârâții ocupă din terenul lor.
În ceea ce privește gardul construit în anul 1998 de către T. Tovati A. (cf. înscrisurilor de la filele nr. 46- 53) acesta a fost edificat cu nerespectarea regimului tehnic impus de certificatul de urbanism nr. 860/1998, nefiind amplasat pe limita cadastrală ce desparte nr. topo 546 de nr. topo 525/6, după cum reiese din expertiză.
Chiar și față de buna credință a pârâților, care au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului învecinat cu cel al reclamanților, în condițiile existenței unui gard, s-a impus ca instanța de judecată să stabilească în mod clar limita proprietății reclamanților, și să asigure respectarea dreptului de proprietate a acestora asupra întregului teren, inclusiv prerogativa folosinței.
Față de prevederile art. 563 Cod civil, care statuează posibilitatea reclamanților, de a revendica porțiunea de 5,6 mp, proprietatea acestora aflată în posesia pârâților, care o dețin fără drept, dar și raportat la art. 566 Cod civil, reținând buna credință a pârâților, instanța va admite cererea în revendicare și va obliga pârâții să lase în deplină proprietate și pașnică folosință terenul de 5,6 mp, parte din . 546, materializat în punctele 1-2-3-4-1 în schița configurativă redată în anexa 3 la raportul de expertiză tehnică topografică, de la fila nr. 268 a dosarului.
Fiind în culpă procesuală, pârâții au fost obligați la plata de cheltuieli de judecată de 278 lei taxă judiciară de timbru, 3,6 lei timbru judiciar, 1000 lei onorariu avocat, 663,20 lei onorariu expert.
În ceea ce privește onorariul avocatului reclamanților, instanța a reținut Decizia Curții Constituționale nr. 401/14.07.2005, privind posibilitatea reducerii acestui onorariu care statuează “prerogativa instanței de a reduce un astfel de onorariu este cu atât mai necesară cu cât, respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, care a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Ori, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocaționale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărâre judecătorească, prin al cărei efect, creanța dobândește caracter cert,lichid și exigibil”.
De altfel, posibilitatea de a aprecia asupra onorariului avocatului este dată și de codul civil, tocmai pentru a evita exercitarea dreptului de a solicita acest onorariu cu ocazia cheltuielilor de judecată, în mod abuziv.
Apreciind complexitatea cauzei, durata dosarului, timpul și volumul de muncă al avocatului, mărimea pretențiilor instanța a diminuat acest onorariu de la suma de 2500 lei la suma de 1000 lei.
Împotriva sentinței civile nr._ din 14 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Baia M., în dosarul nr._ au formulat apel, în termenul prevăzut de art. 284 Cod procedură civilă 1865, apelanții P. V. M. și C. M. solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței și obligarea pârâților-intimați în solidar la 2500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat în primă instanță.
În motivele de apel, apelanții au arătat următoarele: prima instanță a redus onorariul de avocat achitat de apelanții reclamanți de la suma de 2.500 lei la suma de 1.000 lei. Reducerea onorariului de avocat nu s - a motivat în drept de către prima instanță ci numai cu aceea că „apreciind complexitatea cauzei, durata dosarului, timpul și volumul de muncă al avocatului, mărimea pretențiilor instanța va diminua acest onorariu de la suma de 2.500 lei la suma de 1.000 lei”
La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată, deci temeiul juridic al restituirii, potrivit dispozițiilor art. 274 din codul de procedură civilă se află culpa procesuală dedusă din expresia „partea care cade în pretențiuni".
Condițiile acordării cheltuielilor de judecată și cuantumul acestora se raportează, în primul rând, la „căderea în pretențiuni". Pârâții intimați sunt în culpă procesuală atunci când cererea de chemare în judecată este admisă. Mai mult, pârâții intimați reprezentați prin avocat exprimându-și poziția procesuală prin întâmpinare față de acțiunea formulată de apelanții reclamanți au solicitat respingerea acțiunii reclamanților apelanți.
Prin reducerea onorariului plătit avocatului, partea care a câștigat procesul ar fi în imposibilitate de a-și recupera integral cheltuielile de judecată, deși nu se află în culpă procesuală și nici în culpă de a fi convenit cu apărătorul un onorariu exagerat, recuperarea sumei avansate cu acest titlu, nefiind în niciun caz un mijloc de îmbogățire nejustificată, partea neprimind vreo sumă în plus. Reducerea operează dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: 1.partea dovedește efectuarea cheltuielii, atât sub aspectul existenței ei cât și al întinderii acesteia; 2.cuantumul cheltuielii este vădit disproporționat prin raportare la valoare și complexitatea cauzei, la munca depusă, apreciate în funcție de circumstanțele fiecărei cauze.
Pentru a opera reducerea nu este suficientă o simplă disproporție între valoare, complexitate, munca depusă și suma achitată de parte, ci o asemenea disproporție trebuie să aibă caracter vădit ceea ce înseamnă că între suma plătită și solicitată de parte și valoarea litigiului, complexitatea acestuia, munca depusă există un dezechilibru evident.
Potrivit dispozițiilor art. 127 aliniatul 3 din Statutul profesiei de avocat
„ stabilirea onorariilor depinde de fiecare dintre următoarele elemente: timpul și volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau a activității cerute de client;natura, noutatea sau dificultatea cazului; importanța intereselor în cauză; împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigații suplimentare; notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului; obiectul, complexitatea și dificultatea cazului; avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat; constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.
Dispozițiile aliniatului 3 al art. 274 din Codul de procedură civilă, care permit instanței să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat, face referire la „tabloul onorariilor minimale", care nu mai există în prezent, reglementarea fiind astfel superfluă.
Dispozițiile aliniatului 3 al art. 274 din Codul de procedură civilă au avut menirea să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului, ceea ce nu este cazul în speță.
In cauză, avocatul apelanților reclamanți a redactat cererea de chemare în judecată, a redactat răspuns la întâmpinare, a redactat interogatoriul pentru fiecare pârât, a redactat obiective pentru întocmirea raportului de expertiză în specializarea topografie cadastru geodezie, a administrat proba cu interogatoriile pârâților, proba testimonială, a participat la cercetarea la fata locului, a fost prezentă în fata instanței la fiecare termen de judecată și a formulat concluzii scrise.
Apelanții arată că suma încasată cu titlul de onorar avocat nu constituie un venit net al avocatului ci din suma de 2.500 lei încasată, avocatul achită. 24% TVA, 16% -impozit, 11% - contribuție asigurări sociale și 5,5 % CAS. Este de menționat și faptul că din aceeași sumă se fac cheltuieli lunare pentru asigurarea desfășurării profesiei și pregătirii profesionale (rata lunară program legislativ - 403 lei, cărți juridice, rechizite, utilități sediu cabinet etc. ) Chiar dacă nu interesează aceste cheltuieli învederează instanței că din onorariul încasat se suportă și aceste cheltuieli.
În drept, apelanții invocă art. 296 Cod procedură civilă. Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru potrivit prevederilor art. 14 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 760/C/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 (acțiunea s-a înregistrat în data de 11 februarie 2013 anterior intrării în vigoare a OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru).
Apelanții au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimații B. C., B. V., P. D. și P. I. Anișoara au formulat și depus la dosar la data de 24.02.2015, întâmpinare și cerere de aderare la apel – file 15-17.
Prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea apelului ca nefondat. Prin cererea de aderare la apel, intimații au solicitat: admiterea cererii de apel formulat de pârâții intimați B. C., B. V., P. D. și P. I. Anișoara și prin urmare, schimbarea în parte - în limitele solicitate a sentinței civile nr. 10.251/14.11.2014 pronunțate de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ în sensul înlăturării din dispozitiv a obligației pârâților de plată, în solidar, către reclamanți a cheltuielilor de judecată atât a celor privind onorariul avocațial - 1000 RON cât și a celor privind taxa judiciară de timbru -278 RON, timbru judiciar -3,6 RON și sumei de 663,20 RON cu titlu de onorariu expert.
În motivarea cererii de aderare la apel s-au arătat următoarele: Privitor la modul de soluționare de către prima instanță a cererii principale în grănițuire precum și a celei accesorii vizând revendicarea suprafeței de teren aflate în posesia pârâților, nu s-au formulat critici, pârâții acceptând hotărârea instanței fondului.
Cu toate acestea, atât cu privire la apelul formulat de către reclamanți cât și cu privire la cererea de aderare se consideră că soluția instanței fondului este cenzurabilă.
În primul rând, se solicită a se respinge apelul reclamanților în măsura în care acesta vizează solicitarea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, reținând că nicidecum pârâții intimați nu pot fi considerați în culpă procesuală prin conduita lor manifestată în prezentul litigiu și nici pentru starea de fapt ce a generat promovarea cererii de chemare în judecată de către reclamanții apelanți, în condițiile în care apărările formulate de pârâți și-au avut justificarea în existența unei autorizații de construcție pentru gardul amplasat pe linia de hotar și deopotrivă, în împrejurarea că nu pârâții au edificat gardul existent ci, la momentul dobândirii în proprietate a construcțiilor, împrejmuirea era deja edificată și aceasta a fost cumpărată de către pârâți odată cu casa.
Opunerea pârâților la admiterea acțiunii în grănițuire s-a grefat exclusiv pe împrejurarea că aceștia nu au "ocupat" nicio porțiune de teren din cel pretins de reclamanți și deopotrivă, pe faptul că nu au modificat amplasamentul gardului existent pe teren, având deplina convingere că limita de hotar este cea delimitată prin gard în condițiile în care gardul era edificat la momentul preluării în posesie a terenului aferent casei, de la vânzător și reclamanții nu au dedus judecății într-un litigiu specific legalitatea autorizației de construire ce a stat la baza edificării împrejmuirii.
Prima instanță a reținut în considerentele hotărârii buna credință a pârâților pentru ca mai apoi, în contradicție cu aceste argumente, să conchidă că "parații sunt în culpă procesuală" fără să precizeze în concret care este această culpă ce li se reține și în ce mod au cauzat, prin atitudinea lor, cheltuielile de judecată solicitate de reclamanți cât timp prealabil promovării litigiului nu au contestat linia de hotar și nu au cerut pârâților să își dea concursul la stabilirea prin măsurători a unei alte linii de hotar.
În contradicție cu atitudinea pârâților, conduita reclamanților este cea caracterizată de rea credință în condițiile în care aceștia nu au încercat soluționarea amiabilă a litigiului și nu au adus la cunoștința pârâților solicitarea lor de schimbare a amplasamentului gardului despărțitor, aceștia necontestând amplasamentul gardului prealabil promovării acțiunii ba mai mult, purtând procese cu alți proprietari învecinați pe motiv că "terenul cuvenit acestora s-ar afla în curtea altor persoane".
Intimații arată că nici promovarea acțiunii după cum nici administrarea probațiunii nu se poate susține că au fost determinate de atitudinea procesuală a pârâților care, obiectiv, nu puteau recunoaște pretențiile reclamanților la primul termen de judecată, așa cum au pretins reclamanții, în condițiile în care gardul existent între cele două proprietăți era unul autorizat și pârâții nu au fost solicitați anterior și astfel nu au fost puși în întârziere - în sensul stabilirii prin înțelegere cu reclamanții a unei noi mejde între proprietățile limitrofe.
În consecință, neputându-li-se pretinde vreo culpă procesuală pârâților, solicită respingerea cererii de obligare a acestora la plata integrală a cheltuielilor de judecată cât timp nici obligarea la plata parțială a acestor cheltuieli nu este legală.
Chiar în ipoteza în care cheltuielile cu onorariul avocațial și taxa de timbru ar putea comporta, la limită, anumite discuții, sentința este nelegală în ce privește dispoziția instanței de obligare a pârâților la plata sumei de 663,20 RON cu titlu de onorariu expert în situația în care pârâții au suportat, în cursul soluționării litigiului, jumătate din cheltuielile de administrare a probei cu expertiza și chiar o soluționare favorabilă a cererii reclamaților nu deschidea acestora posibilitatea să solicite și să obțină exonerarea totală de obligația de a suporta o parte din cheltuielile de grănițuire cât timp, potrivit art.584 Cod civil,"... cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate".
Pârâții suportând deja cota partea lor de "jumătate din cheltuielile grănițuirii" reprezentate de costurile raportului de expertiză necesar stabilirii liniei de hotar, solicită a se constata că aceștia au achitat cota parte ce le revine din cheltuielile grănițuirii, restul de 663,20 RON (suportate, la rândul lor, de către reclamanți) trebuind achitate de către aceștia, în considerarea dispozițiilor legale sus invocate.
Intimații solicită a se respinge cererea de apel în ce privește acordarea în întregime a cheltuielilor de judecată, prima instanță fiind îndrituită a reduce în mod legal onorariul avocațial în considerarea prevederilor art.274 alin.3 C.proc.civilă.
Intimații arată că este binecunoscut că acordarea de către instanță a cheltuielilor în legătură cu onorariul de avocat trebuie să țină seama de criteriile prevăzute de art. 274 alin. (3) C.proc.civ, respectiv valoarea pricinii și munca îndeplinită ca avocat, ca măsură de protecție pentru partea căzută în pretenții de a nu fi expusă unor solicitări excesive profitându-se de situația în care se află. Curtea Europeană a Drepturilor Omului are o jurisprudență constantă în sensul că „un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor de judecată decât în măsura în care li s-a stabilit realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil" - cauza C. P. c. României publicată în M. Of. nr. 13/06.01.2012.
Ori, în cazul de față, instanța a avut în vedere aceste criterii când a dispus reducerea onorariului avocațial, cu atât mai mult cu cât reclamanții au renunțat la judecata unui capăt de cerere și cu toate acestea nu și-a redus cuantumul cheltuielilor solicitate pârâților - după cum greșit și instanța nu motivează reducerea prin invocarea, în plus, a acestui considerent.
Prin prisma acestor argumente, intimații solicită a se respinge cererea de apel formulată de reclamanți și a admite cererea de aderare la apel de față, schimbând hotărârea fondului în maniera solicitată.
La data de 18.03.2015, apelanții-reclamanți au depus întâmpinare la cererea de aderare la apel, solicitând respingerea acestuia filele 24-26.
Analizând sentința civilă nr._/14.11.2014 a Judecătoriei Baia M., pe baza motivelor de apel formulate în cererea de apel, precum și în cererea de aderare la apel, în considerarea dispozițiilor art. 295 alin. 1, 293 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește cererea de apel, tribunalul reține că apelanții-reclamanți au criticat sentința doar sub aspectul soluționării petitului având ca obiect obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând cuprinsul sentinței atacate, tribunalul constată întemeiată critica din declarația de apel.
Astfel, condițiile acordării cheltuielilor de judecată și cuantumul cheltuielilor de judecată se raportează la căderea în pretenții a părții care datorează cheltuielile de judecată, temeiul juridic al restituirii cheltuielilor de judecată fiind, potrivit art. 274 Cod procedură civilă 1865, culpa procesuală.
Reducerea onorariului avocațial poate opera în situația în care cuantumul cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul avocațial este vădit disproporționat prin raportare la valoarea și complexitatea cauzei, munca depusă, apreciate în funcție de circumstanțele speței. Disproporția între complexitatea cauzei, munca depusă și cuantumul onorariului trebuie să aibă un caracter vădit, între cuantumul onorariului avocațial și complexitatea litigiului, munca depusă de avocat să existe un dezechilibru evident.
In cauză, avocatul apelanților reclamanți a redactat cererea de chemare în judecată, a redactat răspuns la întâmpinare, a redactat interogatoriul pentru fiecare pârât, a redactat obiective pentru întocmirea raportului de expertiză în specializarea topografie cadastru geodezie, a administrat proba cu interogatoriile pârâților, proba testimonială, a participat la cercetarea la fata locului, a fost prezentă în fata instanței la fiecare termen de judecată și a formulat concluzii scrise.
Așa fiind, tribunalul apreciază că în mod greșit prima instanță a procedat la diminuarea onorariului avocațial în speță și în baza art. 296 Cod procedură civilă va admite apelul declarat de către apelanții-reclamanți P. V. M. și C. M., împotriva sentinței civile nr._/14.11.2014 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, pe care o va schimba în parte în sensul că: îi va obliga pe pârâți în solidar la plata sumei de 2500 lei către apelanții-reclamanți, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat în primă instanță.
În ceea ce privește cererea de aderare la apel, tribunalul reține următoarele: dispozițiile art. 274 - art. 276 din Codul de procedură civilă fac o aplicare a principiului potrivit căruia acordarea cheltuielilor de judecată se bazează pe culpa procesuală a părții care a pierdut procesul.
La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată, deci temeiul juridic al restituirii, potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă se află culpa procesuală dedusă din expresia „partea care cade în pretențiuni".
Condițiile acordării cheltuielilor de judecată și cuantumul acestora se raportează, în primul rând, la „căderea în pretențiuni". Prin întâmpinarea depusă la Judecătoria Baia M. pârâții - apelanți prin reprezentant convențional - avocat - pentru termenul de judecată din data de 19 aprilie 2013 - și-au exprimat poziția procesuală față de acțiunea reclamanților solicitând respingerea acțiunii promovate de reclamanți ca nefondată sub toate capetele de cerere și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi ocazionate pârâților cu prezentul litigiu.
Prin sentința civilă nr._ din 14 noiembrie 2014 a Judecătoriei Baia M. pronunțată în prezentul dosar instanța a dispus admiterea acțiunii civile formulate de reclamanții P. V. și C. M. în contradictoriu cu pârâții - B. C. și B. V., P. D. și P. I. Anișoara.
Pârâții intimați - sunt în culpă procesuală atunci când cererea de chemare în judecată este admisă, pârâții intimați reprezentați prin avocat, exprimându-și poziția procesuală prin întâmpinare față de acțiunea formulată de apelanții reclamanții, au solicitat respingerea acțiunii reclamanților apelanți.
Fiind în culpă procesuală, pârâții care au pierdut procesul potrivit art. 274 Cod procedură civilă 1865 sunt obligați să achite părții care a câștigat procesul - reclamanților - cheltuielile de judecată.
Dispozițiile art. 584 din Codul civil 1864 statuează că orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate.
Cheltuielile la care se referă art. 584 Cod civil 1864 sunt acelea necesare
pentru trasarea limitelor în modul decis de instanța de judecată și nu
cheltuielile de judecată suportate de părți pentru soluționarea acțiunii în
grănițuire.
Textul art. 584 din Codul civil stabilește faptul că doar cheltuielile grănițuirii se reduc la jumătate astfel încât cheltuielile de judecată efectuate de către părți pentru soluționarea unei acțiuni civile având ca obiect grănițuirea unor terenuri învecinate se suportă de partea care a pierdut procesul având în vedere culpa procesuală a acesteia.
Raportat la considerentele mai sus expuse, cererea de aderare al apel va fi respinsă ca neîntemeiată.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței civile care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de către apelanții-reclamanți P. V. M. și C. M., domiciliați în Baia M., . jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr._/14.11.2014 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, pe care o schimbă în parte în sensul că: îi obligă pe pârâți în solidar la plata sumei de 2500 lei către apelanții-reclamanți, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat în primă instanță.
Respinge cererea de aderare la apel formulată de apelanții-reclamanți pârâți B. C., B. V., ambii domiciliați în Baia M., Colonia Topitorilor nr. 11, Maramureș, P. D., P. I. Anișoara, ambii domiciliați în Baia M. ., jud. Maramureș.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile nr. 1025/14.11.2014 a Judecătoriei Baia M., care nu contravin prezentei decizii.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 1.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
Ț. D. P. M. B. S. A.
Red.DȚ/24.04.2015
Tred. A.S. / 29 Aprilie 2015 - 7 ex
Judecător la fond: V. L. A.
| ← Acţiune oblică. Decizia nr. 105/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Fond funciar. Decizia nr. 119/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
