Fond funciar. Decizia nr. 276/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 276/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 276/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 276/R
Ședința publică din 30 septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-T. N.
Judecători: P. G. G.
: W. D.
Grefier: O. V.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de recurs formulate de către reclamanții H. I. cu domiciliul în Sighetu Marmației ., jud. Maramureș și P. G. jr. cu domiciliul în Sighetu Marmației . nr. 9, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 2555 din 29.10.2014, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar-revizuire.
Se constată că dezbaterile în cauză au fost consemnate în încheierea de ședință din 23.09.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
TRIBUNALUL
Prin Sentința civilă nr. 2555/29.10.2014 Judecătoria Sighetu Marmației a respins cererea de revizuire formulată de reclamanții H. I. și P. G. formulată în contradictoriu cu intimații S. I., M. A., S. M., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. Județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, V. M., abadîș L., S. A., P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației.
Prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 385/12.02.2009, s-a respins acțiunea având ca obiect nulitatea parțială a titlului de proprietate nr. 6028/2006 formulată de reclamanții P. G. și H. I. în contradictoriu cu pârâții Sabadâș L., Sabadâș I., Sabadâș A., M. A., V. M., Sabadâș M., C. Locală Sighetu Marmației pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. Județeană Maramureș pentru aplicarea legii fondului funciar.
S-a reținut că, raportat la susținerile reclamanților, solicitându-se Primăriei Sighetu Marmației să precizeze dacă P. A. a formulat cerere în ceea ce privește terenul, aceasta precizând că cererea reclamanților a fost invalidată.
Astfel, pentru a determina persoana de la care a fost preluat terenul în litigiu, instanța a procedat la administrarea probei testimoniale, reieșind că terenul a aparținut bunicilor paterni ai celor trei frați S., S. I., S. M. și S. G., pe numele cărora a fost emis titlu de proprietate.
Instanța a reținut și faptul că reclamanții (revizuenții) și titularii titlului de proprietate, sunt frați couterini (deci, numai după mamă), iar terenul pentru care s-a emis titlu de proprietate, a cărui anulare se cere, face parte din moștenirea după bunicii paterni ai fraților S., la care reclamanții nu au vocație succesorală și deci, nu puteau formula cerere în calitate de moștenitori în condițiile legii nr. 18/1991, republicată. De asemenea se reține că, reclamanții (revizuienți) nu au dovedit că terenul a aparținut mamei lor, P. A..
Verificând îndeplinirea disp. art. 8 și 9 din Legea nr. 18/1991și constatând că titlul de proprietate a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale, instanța respinge acțiunea formulată de reclamanți, respective revizuenți în prezentul dosar.
Instanța de fond a reținut că ipoteza a II a a art. 322 pct. 4 Cod. Proc. civilă vizează situația în care hotărârea atacată s-a bazat pe un înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății. Dar nu este suficient ca înscrisul să fi fost declarat fals pentru a se admite revizuirea, ci este necesar ca înscrisul respectiv să fi fost determinant pentru pronunțarea hotărârii atacate. Deci nu este suficientă afirmația părții interesate că înscrisul este fals.
Astfel, pentru a se determina dacă este incident cazul de revizuire prev. de art. 322 pct. 4 este necesar a se analiza îndeplinirea în mod cumulativ a celor două condiții impuse de articolul anterior menționat.
În speță, instanța a apreciat că cele două condiții nu sunt îndeplinite.
Astfel, analizând sentința civilă nr. 385/12.02.2009 pronunțată de judecătoria Sighetu Marmației împotriva căreia s-a formulat cerere de revizuire, instanța a reținut că aceasta nu s-a fundamentat pe înscrisul despre care fac vorbire revizuienții, respectiv nr. 8548/1991.
De asemenea, instanța a reținut că înscrisul nu a fost declarat fals, acțiunea având ca obiect anularea înscrisului reprezentând cerere nr. 8548/1991 primind o soluție de respingere în dosarul nr._ .
Astfel instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 322 pct. 4 C. proc. civilă pentru a se constata incidenta cazului de revizuire.
Împotriva sentinței și a încheierii de completare a dispozitivului pronunțată la 14.01.2015 au declarat recurs revizuenții H. I. și P. G., solicitând modificarea în tot a sentinței civile nr. 2555/29.10.2014, pronunțată în dosarul nr._, privind soluționarea cererii de revizuire în sensul admiterii acestei cereri de revizuire, cu cheltuieli de judecată în fond și recurs, cele din urmă justificate la termenul legal.
Recurenții au invocat nulitatea sentinței atacate raportat la împrejurarea că prin dispozitivul sentinței recurate instanța schimbă calitatea Parchetului din intervenient în interes propriu în intimat, fapt pentru care instanța s-a pronunțat față de o persoană cu altă calitate procesuală și fără a pune în dezbatere contradictorii acest aspect și nejudecarea la fond schimbarea calității procesuale, revizuenții consideră că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală cu încălcarea prevederilor art. 129 alin. 4 vechiul Cod de procedură civilă schimbând cauza juridică.
De asemenea instanța a încălcat principiul contradictorialității în sensul că nu a fost pusă în discuție schimbarea calității procesuale a Parchetului. Dreptul legal a părților într-un proces este respectarea principiului fundamental, principiul contradictorialității conform art. 129 vechiul Cod de procedură civilă.
Excepția absenței motivării hotărârii față de soluția de respingere a cererii Parchetului iar nemotivarea duce la nulitate, motivarea hotărârii este o garanție de a efectua controlul judiciar.
Prin cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 4 vechiul Cod de procedură civilă care prin sentința recurată instanța de fond a respins acțiunea pe faptul că acea sentință nr. 355/2009 nu s-a fundamentat pe acel înscris reprezentat de cererea de reconstituire nr. 8548/1991 și că terenul pentru care s-a emis titlu de proprietate face parte din moștenirea după bunicii numiților S. și că nu s-a dovedit că terenul a aparținut lui P. A. și acel titlu de proprietate s-a emis cu respectarea prevederilor art. 8 și 9 din Legea nr. 18/1991.
Instanța de fond prin considerentele hotărârii atacate în recurs încalcă dispozițiile legii fondului funciar și interpretează eronat probele aflate în dosarul nr._ /R în care s-a pronunțat sentința civilă a cărei revizuire o solicită.
În temeiul art. 8 din Legea nr. 18/1991 nimeni nu poate obține un titlu de proprietate fără să nu solicite reconstituirea dreptului de proprietate prin cerere atunci cum s-au îndeplinit dispozițiile art. 8 din Legea nr. 18/1991.
Din considerentele sentinței a cărei revizuire se solicită se menționează că primăria a înaintat documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate, respectiv cererea celor trei frați, iar instanța de fond reține în sentința recurată că hotărârea a cărei revizuire se solicită nu s-a fundamentat pe acest înscris.
Din probele existente în cele două dosare respectiv registrul agricol 1959/63, CF 5819, CF 5A, terenul figurează pe Statul Român și pe proprietarul tabular Szollosy și pe P. A. lucru care prin sesizarea depusă la DNA privind un act de corupție cum sau dobândit proprietăți în mod ilegal prin sentințe date pe acte false și pe încălcarea legii.
Acel act intitulat „cerere de reconstituire” cu nr. 8548 este falsă prin semnăturile contrafăcute falsul este confirmat prin expertiza grafologică și este nereală pentru faptul că unul din autorii cererii este decedat în 1960 și solicită reconstituire.
Revizuienții arată că pe rolul Parchetului există dosarul nr. 2016/P/2015 având ca obiect cercetarea falsului cererii nr. 8548 privind semnătura lui S. G. și desființarea înscrisului.
Având în vedere că instanța de recurs a observat aceste ilegalități prin menținerea unui titlu de proprietate ilegal, revizuenții consideră că acest titlu de proprietate se va anula prin casarea și o rejudecare bazată pe probe legale și cu aplicarea corectă a legii.
Intimatele au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința atacată, tribunalul reține următoarele:
Motivele invocate de recurenți ca și motive de ordine publică ce ar atrage nulitatea hotărârii nu pot fi primite, acestea nefiind motive de ordine publică. Astfel, se reține că prima instanță s-a pronunțat asupra cererii de intervenție în interes propriu formulată de P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației prin încheierea pronunțată la data de 14.01.2015 și menționarea calității de intimat este o eroare strecurată în dispozitiv.
Recursul declarat împotriva sentinței este nefondat. Astfel, conform dispozițiilor art. 324 alin. 1 pct. 4 Cod procedură civilă 1865, revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă, se poate cere printre altele, dacă hotărârea s-a dat, în temeiul unui înscris declarat fals, în cursul sau în urma judecății.
Sentința civilă nr. 385/12.02.2009 nu a fost dată, în temeiul cererii nr. 8548 din 21.03.1991, depusă la C. locală de fond funciar Sighetu Marmației de către antecesorii intimaților-S. G., S. M. și fratele acestora S. I..
Așa cum rezultă din considerentele sentinței, respingerea acțiunii revizuenților, reclamanți în cauza cu dosar nr._ /R, prin sentința civilă nr. 385 din 12.02.2009, s-a făcut pentru că terenul obiect al titlului de proprietate nr. 6028/2006, a fost preluat la CAP a aparținut bunicilor paterni ai fraților S. G., S. M. și S. I., recurenții-reclamanți, fiind frați couterini (numai după mamă), ei neavând vocație succesorală după bunicii paterni. Nu au probat că terenul a aparținut mamei lor P. A., care a fost nora la familia S..
Interpretarea dispozițiilor art. 324 alin. 1 pct. 4 impune condiția ca înscrisul în fals, să aibă implicații determinate pentru soluția dată, fiind o cauză a soluției pronunțate.
Or, indiferent de anularea cererii de reconstituire, atribuită fraților S., sentința pronunțată în cauza de nulitate a titlului de proprietate, n-a recunoscut vreun drept la reconstituire pe seama recurenților.
Este nefondat și recursul împotriva încheierii civile din 14.01.2015.
Se susține că nelegal, instanța de fond i-a obligat pe recurenții-revizuenți la cheltuieli de judecată, ei nefiind în culpă procesuală.
Cum cererea de revizuire formulată de recurenți a fost respinsă, ei sunt în culpă procesuală, raportat la dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă 1865, promovând un proces în care au antrenat chemarea în judecată a intimaților, calitate în care au făcut cheltuieli, cu angajarea de avocat, aceste cheltuieli fiind determinate de atitudinea culpabilă a revizuenților.
Raportat la considerentele de mai sus, recursul va fi respins conform dispozitivului.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă (1865) recurenții vor fi obligați la plata către intimate a sumei de 900 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial dovedit cu chitanța nr. 63/23.03.2015 (fila 27 dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții H. I. domiciliată în Sighetu Marmației . jud. Maramureș și P. G. domiciliat în Sighetu Marmației . nr. 9 jud. Maramureș, împotriva Sentinței civile nr. 2555/29.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației jud. Maramureș.
Obligă recurenții H. I. și P. G., în solidar, la plata către intimatele Sabadâș I. și M. A. a sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.09.2015.
Președinte Judecători Grefier
S.-T. N. P. G. G., W. D., O. V.
Red. W.D./09.12.2015
T.Red. O.V./10.12.2015
2 ex.
Judecător la fond: C. M. S.
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 1202/2015. Tribunalul... | Grăniţuire. Decizia nr. 388/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
