Grăniţuire. Decizia nr. 388/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 388/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 388/2015
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 388/A
Ședința publică din 30 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. B. P.
Judecător D. T.
Grefier A. S.
Pe rol este soluționarea apelului declarat de apelanta B. M. cu domiciliul în Strâmtura nr. 462, jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 79/25.02.2015 pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ , având ca obiect grănițuire.
Se constată că dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data de 16.09.2015, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera în temeiul art. 396 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru data de 30.09.2015 când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 79/25.02.2015 pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei pentru petitul de revendicare.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta B. M. (n. Z.) în contradictoriu cu pârâții V. G. și V. M. având ca obiect grănițuire și revendicare imobiliară.
S-a stabilit linia despărțitoare dintre cele două proprietăți pe aliniamentul 4-A-B, așa cum rezultă din Anexa grafică nr. 2 la Raportul de expertiză tehnică întocmit la data de 11.12.2014 de dl. ing. B. I..
S-a respins capătul de cerere prin care reclamanta solicită revendicarea suprafeței de 52 m.p. din Strâmtura, nr. 463, jud. Maramureș cuprinsă în CF Strâmtura, nr._ (CF vechi 1367), nr. top. 844 și CF Strâmtura, nr._, nr. top. 847.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 2000 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin acțiunea înregistrată la data de 10.06.2014, reclamanta B. (n.Z.) M., a chemat în judecată pârâții V. G. și V. M., solicitând stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile învecinate ale reclamantei și cea a pârâților aflate în localitatea Strâmtară, numerele 462 si 463, jud. Maramureș.
S-a motivat, în fapt, că este proprietara imobilului de natura teren, situat în localitatea Strâmtura, nr 462, dobândit prin moștenire de la bunicul ei, conform extrasului CF Strâmtura_ (CF vechi 1367), nr. top, 844, în suprafața de 370 mp., precum si a CF Strâmtura_, nr. top. 847, în suprafața de 367 mp.
S-a arătat că a promovat acțiunea de față datorită neînțelegerilor apărute între părți, urmând ca după efectuarea unei expertize topografice sa fie stabilită linia despărțitoare.
În drept, a invocat dispozițiile art. 560, art. 887, an, 1125, art. 1126 Noul Cod Civil.
În probatiune, s-a anexat planul de amplasament si delimitare a terenurilor, extrase CF, nr._ si nr._, certificat de informare.
S-a solicitat efectuarea unei expertize topografice.
Cererea a fost legal timbrată cu chitanța de la fila 5.
La data de 24.06.2014 reclamanta a depus Precizări (fila 18) față de rezoluția instanței din data de 12.06.2014, în care indică și suprafața terenului și datele de CF ale proprietății extratabulare a pârâților.
A susținut că inițial, între cele două proprietăți au existat semne naturale de hotar aflate pe o lățime de cca 60 cm în fața casei ei.
S-a arătat că nu s-a dezbătut succesiunea după bunicul ei, proprietarul tabular Z. I. și a susținut că singurul moștenitor al acestuia a fost tatăl ei, Z. G., decedat la 03.05.1955.
A arătat că în drept, a invocat dispozițiile art. 1125 și 1126 referitoare la faptul că moștenitorii sezinari stăpânesc de fapt patrimoniul succesoral, având dreptul de a-l administra și de a exercita toate drepturile și acțiunile defunctului.
A depus extrase CF (f. 20-22), plan de amplasament și delimitare (fila 23), copiii ale actelor de stare civilă (file 25-27), Adeverința nr. 2770/23.06.2014 (fila 28) și certificatul de atestare fiscală din care rezultă că figurează în Registrul Agricol începând cu anul 1965 (fila 29).
Pârâții nu au depus Întâmpinare în termenul legal de 25 de zile prevederile de art. 201, alin. 1 Noul Cod de procedură civilă.
La primul termen de judecată din data de 26.09.2014, reclamanta a formulat completare de acțiune (fila 50), prin care solicită și revendicarea suprafață de aproximativ 60 m.p., situată în Strâmtura, nr. 463, cuprinsă în CF Strâmtura_ (CF vechi 1367), nr. top, 844, si CF Strâmtura_, nr. top. 847, cerere pe care a timbrat-o cu suma de 60 lei, conform chitanței de la fila 51.
În cauză s-a efectuat expertiză tehnică topografică de către ing. B. I. (fila 76), care a fost completată la termenul din data de 19.02.2015.
A fost audiat martorul propus de reclamantă, R. G. (fila 63), iar la termenul din data de 06.11.2014, instanța a luat act de faptul că reclamanta renunță la audierea martorei R. I..
A fost audiat și martorul propus de pârât, C. G..
S-a amânat pronunțarea pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise.
Reclamanta nu a depus concluzii scrise.
Pârâtul V. M. și în reprezentarea pârâtului V. G. a depus concluzii scrise în care arată că nu se opune la stabilirea liniei despărțitoare pe aliniamentul 1-2-3-4-11-12, susținând că această variantă este în concordanță cu harta cadastrală și conformă cu semnele exterioare de hotar (gard).
A solicitat ca la pronunțarea hotărârii, instanța să țină cont de declarațiile martorilor audiați.
A solicitat compensarea cheltuielilor de judecată, arătând că dorește suportarea a jumătate din acestea.
Analizând susținerile părților și probele administrate, instanța de fond a reținut următoarele: prin acțiunea completată, reclamanta B. (n.Z.) M., a chemat în judecată pârâții V. G. și V. M., solicitând stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile învecinate ale reclamantei și cea a pârâților și obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate suprafața de cca. 60 m.p. pe care o ocupă fără drept.
Cu privire la legea aplicabilă, art. 59 din Legea nr. 71/2011 prevede că dispozițiile art. 602-625 din Codul Civil nu se aplică situațiilor născute după . Codului Civil.
Acțiunea a fost introdusă la data de 10.06.2014. Aceasta ar însemna că la acțiunea având ca obiect obligația de grănițuire prevăzută de art. 560 Noul cod civil sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod Civil.
În practica constantă a Tribunalului Maramureș, cum ar fi decizia civilă nr. 22/A/29.01.2009 din dosarul nr._, citată în decizia civilă 102/A/
24.04.2013 din nr. dosarul nr._ al Tribunalului Maramureș se arată că „acțiunea în grănițuire se situează la limita dintre acțiunile petitorii și cele posesorii, întrucât ea nu pune în discuție existența însăși a dreptului real”. „Aceasta poate fi exercitată nu numai de către proprietar, ci și de către titularul unui alt drept real principal sau chiar de către un simplu posesor. Prin urmare, pentru admisibilitatea unei astfel de acțiuni nu este imperios necesar ca cel care o promovează și respectiv cel împotriva căruia se introduce să fie proprietarul fondului limitrof”.
Acțiunea în grănițuire poate fi intentată în cazul existenței unei granițe între două proprietăți și atunci când există semne de demarcație, dar acestea nu au fost stabilite prin acordul părților, sau hotărâre judecătorească.
Acțiunea în grănițuire este petitorie, imobiliară și imprescriptibilă.
Sarcina probei revine ambelor părți, deoarece acțiunea în grănițuire este un judicium duplex (așa cum se exprimă dl profesor C. B. în lucrarea „Drepturile reale principale”, Ed. Hamangiu, 2007), în care fiecare parte are atât calitate de reclamant, cât și de pârât.
Într-o astfel de acțiune, judecătorul trebuie să se pronunțe asupra configurației terenurilor învecinate, stabilind linia de hotar ce desparte proprietățile, determinată prin semne vizibile.
În decizia civilă nr. 125/2005 a Înalta Curte de Casație și Justiție se prevede că acțiunea în grănițuire este la îndemâna și a altor titulari de drepturi reale, nu doar a proprietarilor tabulari, inclusiv a proprietarilor extratabulari, așa cum este cazul părților din această cauză.
În cazul de față, pentru stabilirea liniei dintre cele două proprietăți s-au administrat probe testimoniale, fiind audiat câte un martor propus de fiecare parte, s-a ținut cont de înscrisurile de la dosar, respectiv extrase CF, adeverințe, de concluziile din Raportul de expertiză și Completarea la Raportul de expertiză întocmite de către expertul topograf B. I..
Dl. expert a reprezentat în Anexa grafică nr. 1 modul de folosire a celor două terenuri în litigiu: cu culoarea roz, terenul reclamantei, în suprafață de 685 m.p. și cu culoarea verde, terenul folosit de pârâți, în suprafață de 1813 m.p.
La pct. 3 din Raportul de expertiză (fila 78) s-a constatat că cele două proprietăți sunt delimitate parțial cu grad din plasă de sârmă evidențiat pe Anexa grafica nr. 1, arătându-se că între pct 1-2, 3-4 si 4-11 nu este gard, iar în pct.4 există un țăruș a cărui poziție a fost stabilită de comun acord de reclamată si de parați și care delimitează folosința.
De asemenea, între pct.2-3 și 11-12 este ridicat un gard din plasă de sarmă, care este evidențiat cu culoarea albastră în Anexa grafică nr. 1. Reclamanta B. M. susține ca mejda reală ar fi la limita anexei gospodărești C2 a paraților, pe aliniamentul dat de pct. 5-6-7-8-9-10.
Situația terenurilor identificate sub aspect de CF este redată în Anexa grafică nr. 2., în care terenul reclamantei colorat în mov, în suprafața totală de 737 m.p. este înscris în CF Stramtura_ sub nr.top 847- 367 mp, proprietar tabular fiind Z. I., iar suprafața de 370 mp mp face parte din terenul înscris în CF Stramtura_, nr.top 844, al cărui proprietar tabular este Z. I..
Cu culoarea galbenă este evidențiată suprafața litigioasă dintre părți și care face obiectul petitului de revendicare.
Suprafața de 1761 m.p., rezultată din scăderea din suprafața folosită de 1813 m.p. a suprafeței de 52 m.p., folosită de către pârâți și colorată în Anexa grafică nr. 2 cu culoarea verde, este identică cu terenurile inscrise în CF_ Stramtura, nr.top 843, în suprafață tabulară de 737 mp, proprietari tabular fiind Zmikala Iuanna, C. V. si C. G., cu terenul înscris în CF_ Stramtura, nr.top 845, în suprafață tabulara de 371 mp, proprietar tabular fiind Zmikala I., precum și cu CF_ Stramtura, nr.top 846, în suprafața tabulara de 371 mp, proprietar tabular fiind Zmikala I..
Concluzionează că mejda dintre cele doua proprietăți, raportat la suprafețele înscrise in CF-uri este pe aliniamentul dat de pct.4-A-B, evidențiată în Anexa grafică nr.2.
Pentru a nu se ante-pronunța, chiar dacă nu a fost investită și cu petit de servitute de trecere, instanța a încuviințat și efectuarea unei completări la raportul de expertiză prin care să se țină cont și de drumul de trecere pe care îl folosește reclamanta și care trece peste terenul pârâtului, însă această variantă de mejdă nu poate fi luată în calcul tocmai pentru că în prezenta cauză nu s-a solicitat constatarea, sau constituirea unei servituți de trecere.
Cu privire la modalitatea concretă de stabilire a liniei despărțitoare, instanța a constatat că reclamanta a solicitat ca aceasta să fie stabilită conform Anexei grafice nr. 3 din completarea la raportul de expertiză, iar în concluziile scrise, pârâții solicită stabilirea liniei despărțitoare pe aliniamentul 1-2-3-4-11-12, conform hărții cadastrale și conform semnelor exterioare de hotar (gard).
Și din declarația martorului C. G., căruia i s-au arătat anexele grafice nr. 1 și 2 a rezultat că mejda nu este lipită de construcția pârâților, așa cum susține reclamanta, ci se află la o anumită distanță, însă pe care nu o poate preciza.
Instanța a apreciat că cea mai potrivită linie despărțitoare dintre cele două proprietăți ar fi cea care ține de cont de situația tabulară, de CF, a proprietăților.
Analizând extrasele CF de la dosar, instanța a constatat că terenul reclamantei este identificat sub aspect de CF la nr._, nr.top 847 și CF_, nr.top 844, au ca proprietar tabular pe Zmikală I., în timp ce terenul folosit de pârâți este înscris în CF_ Stramtura, nr.top 843, având ca proprietari tabulari pe Zmikala Iuanna, C. V. si C. G., terenul înscris în CF_ Stramtura, nr.top 845, are ca proprietar tabular pe Zmikala I., iar terenul înscris în CF_ Stramtura, nr.top 846, are ca proprietar tabular tot pe Zmikala I.. Având în vedere că în toate extrasele CF la B1 se arată că terenurile au fost dobândite prin succesiune, concluzia logică a fost că probabil cele două terenuri au fost inițial „frățești”. Chiar martorul pârâtului, C. G. a arătat că neînțelegerile dintre părți au apărut din vara anului trecut, de când pârâtul a încercat să monteze un gard, ceea ce duce la concluzia că antecesorii părților au folosit terenurile conform parcelelor topografice din CF.
În concluzie, instanța a admis în parte acțiunea în grănițuire a reclamantei, pe alt aliniament decât cel propus de aceasta, stabilind linia despărțitoare dintre cele două proprietăți pe aliniamentul 4-A-B din Anexa grafică nr. 2 (fila 53) a Raportului de expertiză tehnică întocmit la data de 11.12.2014 de dl. ing. B. I..
Cu privire la petitul de revendicare, dacă prin acțiunea în grănițuire se cere și o parte determinată din terenul limitrof, deținută fără drept de pârât, aceasta implică și o revendicare, iar reclamanta trebuia să își dovedească dreptul său de proprietate, potrivit principiilor aplicabile în materie. (decizia nr. 252/1982, 15/1970, 918/1971, 1448/1971 ale secției civile a fostului Tribunal Suprem amintite în „Drepturile reale” de C. B.).
Acțiunea în revendicare este reglementată de art. 563 Noul cod civil, care prevede că „proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor, sau de la altă persoană care îl deține fără drept.”
G. B. susține în Conferința dedicată Noului Cod Civil că art. 563 nu se poate aplica făcând abstracție de prevederile Legii nr. 7/1996.
Potrivit art. 885 din Noul Cod Civil, drepturile reale asupra imobilelor cuprinse în cartea funciară se dobândesc, atât între părți, cât și față de terți, numai prin înscrierea lor în cartea funciară, pe baza actului sau faptului care a justificat înscrierea.
Aceste dispoziții se coroborează cu cele prevăzute de art.22 lit.a din Legea nr.7/1996, potrivit cărora „înscrierea unui drept se poate efectua numai împotriva acelui care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează a fi făcută”.
Potrivit deciziei nr. 650/2009 a Curții Constituționale, dispozițiile privind garantarea și ocrotirea proprietății se aplică numai titularilor dreptului de proprietate.
În situația în care obiect al litigiului este doar posesia bunului imobil, ca atribut al dreptului de proprietate, acțiunea în revendicare nu poate fi promovată. (v. dec. nr. 950/A/2005 a secției civile a Tribunalului București în A.C. B., „Dreptul de proprietate. Practică judiciară”, vol. I, Ed Hamangiu, București, 2010).
Potrivit art. 557, alin. 4 din Noul Cod Civil, în cazul bunurilor imobile dreptul de proprietate se dobândește prin înscriere în cartea funciară.
Chiar dacă, potrivit art. 56, alin. 1 din Legea de punere în aplicare a Noul cod civil, aceste dispoziții se aplică numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritorială și deschiderea cărților funciare pentru imobilele respective, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 7/1996 și până la acea dată înscrierea în cartea funciară se face numai în scop de opozabilitate față de terți, acestea trebuiesc privite și în contextul special al legislației aplicabile în această zonă a țării, în care încă se aplică prevederile D-L 115/1938, care conferă caracter constitutiv al dreptului de proprietate prin înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară.
După efectuarea raportului de expertiză, la termenul din data de 15.01.2015, instanța, din oficiu, a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în promovarea petitului de revendicare.
Față de invocarea de către reclamantă a faptului că este unica moștenitoare și moștenitoarea sezinară a proprietarului tabular Z. I., instanța a constatat că reclamanta nu a cerut nici într-un alt litigiu și nici în prezenta cauză să se constate că este unica moștenitoare a proprietarului tabular și că în masa succesorală este inclus și terenul în litigiu, precum și înscrierea dreptului de proprietate pe numele ei în cartea funciară, probabil din rațiuni financiare.
Însă raportat la faptul că reclamanta nu este proprietară tabulară a terenului în litigiu, și pentru motivele arătate mai sus, instanța a admis excepția analizată și a respins petitul de revendicare.
Pentru a i se admite în viitor cererea, nimic nu o împiedică pe reclamantă să își înscrie mai întâi dreptul de proprietate în cartea funciară, iar apoi, în calitate de proprietară tabulară, să revendice suprafața de teren pe care consideră că o deține posesorul neproprietar.
Cu privire la cheltuielile de judecată, ambele părți au solicitat compensarea cheltuielilor de judecată. În cadrul acțiunii în grănițuire fiecare parte are atât calitate de reclamant, cât și de pârât, astfel că sarcina probei revine ambelor părți și fiecare dintre părți are interesul să se stabilească în mod corect linia despărțitoare dintre proprietățile lor, astfel că cheltuielile de judecată trebuie suportate pe jumătate.
În speță s-a dovedit cu chitanțele depuse la dosar că reclamanta a suportat 1.800 lei onorariu pentru expert, 200 lei onorariu mediator și 2.000 lei onorariu avocațial, în total, 4000 lei, motiv pentru care a fost obligat pârâtul să suporte jumătate din această sumă de 2000 lei.
Cu privire la taxele de timbru plătite de reclamantă în sumă de 283 lei, având în vedere că acțiunea în grănițuire nu i s-a admis pe aliniamentul solicitat și că i s-a respins petitul de revendicare, acestea au fost suportate de aceasta.
Împotriva sentinței civile nr. 79/25.02.2015 pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, în termenul prevăzut de art. 468 cod procedură civilă a formulat apel apelanta-reclamantă B. M., solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței atacate în sensul stabilirii mejdei conform Anexei nr. 3 din completarea lucrării de expertiză, pe aliniamentul 4-A-B-C-D, admiterea capătului de cerere privind revendicarea suprafeței de 52 mp, delimitată între punctele 4-A-B-C-D, obligându-i pe pârâții intimați în solidar și la plata integrală a taxei de timbru în cuantum de 283 lei achitată la fond, precum și la cheltuieli de judecată în apel.
În motivarea apelului, apelanta-reclamantă a invocat dispozițiile art. 466 cod procedură civilă și a arătat că i-a acționat în judecată pe pârâții intimați cu o acțiune în grănițuire solicitând stabilirea liniei de mejdă între terenurile învecinate, situate în localitatea Strâmtura nr. 462 și respectiv 463.
Terenurile din litigiu sunt corespunzătoare terenurilor cuprinse în CF Strâmtura nr._ provenită din conversia de pe hârtie a CF 1367 nr. topo 844 în suprafață de 370 mp și CF_ Strâmtura provenită din conversia de pe hârtie a CF 1367 în suprafață de 367 mp. Acest teren este moștenit de apelantă de la proprietarul tabular, Z. I., în calitate de nepoată de fiu.
Pârâții intimați sunt proprietarii extratabulari ai terenului în suprafață de 1479 mp (în acte) cuprins în CF_ Strâmtura provenită din conversia de pe hârtie a CF 1163 nr. topo 846 în suprafață de 371 mp, CF nr._ provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 1163 nr. topo 845 în suprafață de 371 mp și CF Strâmtura_ provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 914 nr. topo 843 în suprafață de 737 mp. În realitate, în opinia apelantei, deține o suprafață mai mare cu 334 mp.
Apelanta a susținut la fondul cauzei că este moștenitoarea proprietarului tabular și atât bunicul său (din anul 1911 anul înscrierii în CF) cât și apelanta în anul 1965 (conform adeverinței depusă la dosar) au avut mejda pe aliniamentul 4-A-B-C-D, adică în total peste 100 de ani.
Pârâții intimați cumpărând terenul în urmă cu câțiva ani, încet au schimbat linia despărțitoare existentă. Acest aspect rezultă de pe Anexa Grafică nr. 1 din expertiză unde se arată că în trei puncte 5-17-18 există un gard de sârmă ce după susținerea apelantei a fost linia de mejdă. Apelanta invocă recunoașterea pârâtului intimat V. M. în ședința din 25 februarie 2015 și anume mejda inițială era pe aliniamentul gardului de sârmă existentă pe punctele arătate mai sus.
Acest aspect este confirmat și de martorul C. G..
Un alt aspect criticat de apelantă în hotărârea de fond este motivarea instanței în sensul că apelanta reclamantă nu are calitatea procesuală activă pentru a revendica acea suprafață de 52 mp.
Apelanta a invocat la fondul cauzei prevederile art. 1125 și 1126 Noul cod civil, ce prevăd că pentru moștenitorii sezinari pe lângă stăpânirea de fapt exercitată asupra patrimoniului succesoral, sezina conferită moștenitorilor și dreptul de a administra acest patrimoniu și de a exercita drepturile și acțiunile defunctului. Singura restricție este că nu pot înstrăina în mod legal imobilul din litigiu.
Cererea de apel este legal timbrată conform art. 23 alin. 1 lit. b din OUG nr. 80/2013 – fila 7 din dosarul de apel.
Intimații nu au depus întâmpinare.
În ședința publică din 16.09.2015, intimatul V. M. a învederat instanței de apel că solicită respingerea apelului, arătând că pe aliniamentul 1-2-3-4 dețin intimații terenul pe care-l folosesc de 60 de ani și nimeni nu le-a contestat dreptul de proprietate. A arătat că între pct. 11-12 este gard pus de apelantă iar nr. topo 843 a vizat proprietatea altei persoane. Arată că topo 462-461 este topograficul apelantei iar topo 845-846 sunt topograficele intimaților și acestea sunt cele care trebuiau împărțite. Intimatul a apreciat că expertul nu a respectat harta cadastrală pe partea din nord a imobilelor în litigiu și deși a solicitat o nouă expertiză la fond i s-a respins această probă.
Analizând sentința civilă nr. 79/25.02.2015 a Judecătoriei Dragomirești, pe baza motivelor de apel formulate și în considerarea dispozițiilor art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce succed:
În conformitate cu dispozițiile art. 477 Cod procedură civilă alin. 1, instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care nu a fost atacată.
Devoluțiunea va opera cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu este limitat la anumite soluții din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil.
Articolul 477 Cod procedură civilă dă valoare normativă regulii „Tantum devolutum quantum apellantum”, care semnifică faptul că instanța de apel va fi ținută să judece în limitele criticilor formulate prin motivele de apel, reluând judecata asupra fondului, dar numai cu privire la problemele de fapt și de drept criticate de apelant.
Limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat presupun ca instanța de apel să se raporteze la criticile apelantului și să nu judece cauza dincolo de aceste limite dar, în același timp, vor trebui evaluate și toate apărările invocate de celelalte părți, deoarece numai în acest fel se poate spune că ceea ce s-a apelat se rejudecă în fond.
În conformitate cu dispozițiile art. 479 Cod procedură civilă, alin.1 instanța de apel va verifica în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
În speță, sentința civilă nr. 79/2015 a Judecătoriei Dragomirești a fost atacată cu apel doar de către apelanta-reclamantă.
Intimații-pârâți nu au formulat apel împotriva sentinței .
Intimatul V. M. în ședința publică din 16.09.2015 a arătat că solicită respingerea apelului, arătând că pe aliniamentul 1-2-3-4 dețin intimații terenul pe care-l folosesc de 60 de ani și nimeni nu le-a contestat dreptul de proprietate. A arătat că între pct. 11-12 este gard pus de apelantă iar nr. topo 843 a vizat proprietatea altei persoane. A arătat că topo 462-461 este topograficul apelantei iar topo 845-846 sunt topograficele intimaților și acestea sunt cele care trebuiau împărțite. Intimatul a apreciat că expertul nu a respectat harta cadastrală pe partea din nord a imobilelor în litigiu și deși a solicitat o nouă expertiză la fond i s-a respins această probă.
În conformitate cu dispozițiile art. 481 Cod procedură civilă apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată, în afară de cazul în care el consimte expres la aceasta sau în cazurile anume prevăzute de lege.
Analizând actele și lucrările dosarului primei instanțe, ansamblul materialului probator administrat, coroborat cu susținerile părților, prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul reține următoarele:
Din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert B., rezultă că au fost identificate terenurile aflate în folosința părților și zona litigioasă.
Raportul de expertiză concluzionează în sensul indicării mejdei pe aliniamentul dat de punctele 4-A-B – Anexa grafică nr. 2 din lucrarea de expertiză întocmită de expert B. I. – file 76-83 din dosar.
Susținerile reclamantei în sensul stabilirii mejdei la limita anexei gospodărești C2 a pârâților, pe aliniamentul de puncte 5-6-7-8-9-10 nu au fost dovedite, nu se coroborează cu mijloacele de probă administrate.
Pârâții au contestat susținerile reclamantei, arătând că aliniamentul dat de punctele 1-2-3-4 redă linia mejdei actuale, reale – Anexa grafică nr. 1, la raportul de expertiză. Pârâții nu au formulat însă apel împotriva sentinței.
Martorul C. G., vecin cu părțile, după ce i s-au arătat anexele grafice nr. 1 și nr. 2 din raportul de expertiză, a declarat că mejda nu este lipită de construcția C2, infirmând susținerile reclamantei. Același martor a declarat că reclamanta este cea care a montat gardurile dintre proprietăți, că părțile sunt vecini de mulți ani, însă neînțelegerile au apărut din vara anului 2014 – fila 97 din dosarul de fond.
În ceea ce privește modul de soluționare a petitului având ca obiect revendicare, criticile din memoriul de apel sunt de asemenea nefondate.
În contextul acțiunii în revendicare imobiliară, problema probei dreptului de proprietate presupune și lămurirea accepțiunii termenului de „titlu”. Dovada dreptului de proprietate se face prin intermediul modului său de dobândire, adică a unui act juridic sau a unui fapt juridic, în sensul restrâns.
Instanța de judecată trebuie să analizeze în mod temeinic toate dovezile prezentate, atât din perspectiva principiilor și normelor juridice aplicabile cât și aceea a exigențelor logicii judiciare.
Termenul de „titlu” are, în primul rând, accepțiunea de mod de dobândire a dreptului de proprietate sau a altui drept real principal.
Dovada modului de dobândire presupune administrarea unor probe specifice, cu respectarea regulilor de admisibilitate prevăzute de lege.
Cele mai importante mijloace de probă sunt, în această materie, înscrisurile. Așadar, într-o a doua accepțiune, termenul de „titlu” desemnează tocmai înscrisurile care dovedesc un anumit mod de dobândire, adică un anumit „titlu” din prima accepțiune.
Certificatul de moștenitor este „titlu” în această accepțiune, el făcând dovada calității de moștenitor.
Reclamantul în acțiunea în revendicare trebuie să prezinte probe pentru a-și dovedi titlul său, respectiv actul juridic prin care i s-a transmis dreptul.
În speță, în mod corect prima instanță a observat că reclamanta nu a formulat un petit vizând constatarea calității sale de unic moștenitor, respectiv a calității sale de moștenitor acceptant al proprietarului tabular, nu a depus la dosar un certificat de moștenitor care ar fi putut fi analizat drept „titlu” în a doua accepțiune expusă în cele ce preced.
Așa fiind, în baza art. 480 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, constatând criticile din memoriul de apel neîntemeiate, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat, păstrând sentința atacată, ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de către apelanta-reclamantă B. M., domiciliată în Strâmtura nr. 462, Maramureș, având CNP_ împotriva sentinței civile nr. 79/25.02.2015 pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, pe care o păstrează. Definitivă.
Pronunțată azi, 30.09.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
P. M. B. D. Ț. S. A.
Red.DȚ/16.10.2015
Tred. A.S 26/Octombrie 2015 - 5ex
Judecător la fond: E. V. G. T.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 276/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Pretenţii. Decizia nr. 397/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
