Pretenţii. Decizia nr. 397/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 397/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 397/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 397/A
Ședința publică din data de 1 octombrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: P. G. – Vicepreședinte Tribunalul Maramureș
Judecător: S. - T. A. - A.
Grefier: B. M.
Pe rol este pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanții R. Ș., CNP_ și R. Ș. M., CNP_, ambii domiciliați în Rona de Sus, nr. 536, împotriva sentinței civile nr. 409 din 06.03.2015, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, având ca obiect anulare act pretenții.
Dezbaterile asupra apelului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 17 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 396 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 1 octombrie 2015, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 409 din 06.03.2015, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanții R. Ș. și R. Ș. M., în contradictoriu cu pârâtul A. I. F., având ca obiect anularea contractului de închiriere autentificat de notarul public conform încheierii de autentificare nr. 4455/14.10.2013 și restituirea sumei de 1000,00 lei ce ar reprezenta prețul autoturismului marca Audi 80, cu nr. de înmatriculare_ .
Au fost obligați reclamanții în solidar, să plătească pârâtului suma de 1.000,00 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții au solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. I. F., ca instanța să dispună anularea în tot a contractului de închiriere încheiat la data de 14.10.2013 la notarul public, prin care s-a închiriat autoturismul marca Audi tip 80, cu nr. de înmatriculare_, restituirea sumei de 1000,00 euro, sumă ce trebuia restituită conform înțelegerii, cu cheltuieli de judecată.
În motivele prezentate reclamanții au arătat că au vândut autoturismul cu nr. de înmatriculare_, cu suma de 1000,00 euro, sumă de urma să fie dată de sărbătorile de Paști din anul 2014, astfel că s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare și un contract de închiriere. Contractul de închiriere s-a încheiat pentru ca să se poată circula până la sărbătorile de Paști, dar în această perioadă pârâtul a fost implicat într-un accident și autoturismul a fost avariat. În consecință reclamanții nu sunt de acord să preia autoturismul avariat și doresc să primească banii pe acesta, ce ar reprezenta de fapt prețul de vânzare al autovehiculului.
Prin precizarea depusă la fila 12, reclamantul R. Ș., a arătat că solicită anularea contractului de închiriere și obligarea pârâtului la plata sumei de 1000,00 euro reprezentând prețul autoturismului vândut.
Pârâtul a depus întâmpinare în termenul legal, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată. Aspectele prezentate în acțiune de către reclamanți nu corespund realității, deoarece între părți nu a fost încheiat nici un contract de vânzare cumpărare cu privire la autoturismul din litigiu.
Din probele de la dosar, prima instanță a reținut că între reclamanți și pârât s-a încheiat un contract de închiriere pentru o perioadă de trei ani începând din data de 14.10.2013 și până la data de 14.10.2016, pentru folosirea autoturismului marca Audi 80 cu nr. de înmatriculare_, contra unei chirii de 20,00 lei lunar.
Contractul a fost autentificat de notarul public, prin încheierea de autentificare nr. 4455/14.10.2013.
În conținutul actului s-a stabilit în mod clar obligațiile părților și condițiile răspunderii chiriașului.
Potrivit dispozițiilor art. 102 și Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind codul civil, dispozițiile prevăzute de art. 1816-1822 sunt aplicabile contractului de închiriere încheiat între părți.
Aceste dispoziții nu au fost aplicabile în speță, deoarece reclamanții nu au solicitat rezoluțiunea contratului de închiriere, ci au precizat existența unui alt contract ascuns care nu a fost dovedit, având ca obiect vânzare autoturismului.
Dacă s-ar accepta argumentația reclamanților că s-a încheiat un act secret privind vânzarea autoturismului, ar trebui să se aibă în vedere dispozițiile art. 1289 din Noul Cod Civil, care prevede că pentru a produce efecte contractul secret trebuie să îndeplinească condițiile de fond cerute de lege pentru încheierea sa valabilă.
Nefiind dovedită existența actului juridic privind vânzarea cumpărarea, contractul de închiriere nu a putut fi apreciat așa cum susțin reclamanții prin reprezentant, ca un început de dovadă scrisă pentru o vânzare valabilă, pentru a fi suplinită dovada cu proba testimonială. Astfel potrivit art.1246 din NCC, înscrisul care constată încheierea contractului( cu referire la contratul de vânzare cumpărare invocat de reclamanți) poate fi sub semnătură privată sau autentic.
Pentru admisibilitatea probei cu martori, pentru dovedirea existenței înscrisului invocat de reclamanți, a unui contract de vânzare cumpărare, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 309 și 310 din noul Cod de procedură civilă.
Pentru a se accepta existența unui început de dovadă scrisă, conform textului art. 310 din noul Cod de procedură civilă, trebuie să existe o scriere din partea pârâtului, din care să rezulte că în fapt a existat un alt raport juridic ce a avut ca obiect o vânzare precum și prețul stabilit.
Din analiza textului, instanța a apreciat că reclamanții nu au probat începutul de dovadă scrisă, astfel că proba testimonială pentru stabilirea contractului de vânzare cumpărare și a prețului de vânzare a fost respinsă, ca inadmisibilă.
În fapt reclamanții nu au solicitat desființarea contractului de închiriere ci transformarea acestuia într-un contract de vânzare cumpărare forțat, pe considerentul că autoturismul a fost avariat ușor, iar acest aspect nu a convenit reclamanților, deși pârâtul a suportat cheltuielile privind reparațiile.
Deși reclamanții prin reprezentant au explicat că nu solicită rezoluțiunea contractului de închiriere și restituirea autoturismului, cu plata de daune pentru eventualele reparații, instanța a putut aprecia că solicitarea lor de a se transforma acest contract într-o vânzare, nu a fost admisibilă, nefiind în concordată cu dispozițiile legale prezentate mai sus, astfel că acțiunea reclamanților a fost respinsă, privind obligația pârâtului să plătească suma de 1000,00 euro reprezentând prețul autoturismului închiriat.
În temeiul art. 453 și 455 din Noul Cod de procedură civilă reclamanții au fost obligați în solidar să plătească pârâtului, cheltuieli de judecată în sumă de 1000,00 lei reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții R. Ș. și R. Ș. M., solicitând a se dispune modificarea sentinței atacate și pe cale de consecință admiterea acțiunii așa cum a fost precizată și susținută prin concluziile scrise, respectiv anularea contractului de închiriere a mașinii din data de 14 octombrie 2012 dintre apelanții – reclamanți și pârâtul – intimat A. I. F., obligarea acestuia să plătească prețul de vânzare a mașinii în sumă de 1000 euro și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată. În subsidiar, solicită admiterea apelului și trimiterea cauzei în rejudecare și audierea martorilor propuși și solicitați spre audiere.
În motivarea apelului s-a învederat Tribunalului că apelanții critică motivarea instanței prin care se apreciază că au solicitat transformarea contractului de închiriere într-un contract de vânzare – cumpărare forțat pe considerentul că autoturismul a fost avariat ușor, ceea ce nu ar fi pe placul lor – așa se motivează în considerentele sentinței la alineat 3 de la pagina 4, după ce anterior instanța a reținut că reclamanții au solicitat anularea contractului de închiriere și obligarea pârâtului la plata sumei de 1000 euro reprezentând prețul autoturismului vândut. Reclamanții au rămas și fără bani și fără autoturism deși au avut o convenție scrisă prin care i-au vândut autoturismul pârâtului – intimat.
Apelanții au precizat că nu sunt în posesia contractului de vânzare – cumpărare scris pe care l-au redactat doar într-un singur exemplar și pe care pârâtul l-a ascuns. În realitate au vândut mașina (închirierea care s-a făcut a fost doar temporară până la plata prețului pentru ca pârâtul să poată circula pe drumurile publice fără a avea consecințe). Acest contract de închiriere este un început de dovadă scrisă, apoi martorul M. C. C. știa că A. I. F. trebuia să le dea prețul la Paști în 2014, martor pe care instanța l-a respins, însă trebuia să admită ceilalți doi martori solicitați în locul celui omis. Tot început de dovadă scrisă în sensul dispozițiilor art. 310 Noul Cod de procedură civilă este și certificatul de înmatriculare, unde pe verso este șters cu alb și nu apare nici un nume, acolo pârâtul – intimat și-a scris numele în momentul când au încheiat contractul de vânzare – cumpărare la biroul de copiat acte, la rubrica înstrăinare, apoi l-a șters. Neavând pârâtul bani să înmatriculeze și să treacă mașina pe numele lui în Baia M. la registrul auto, atunci au căzut de comun acord să facă un contract de închiriere.
Apelanții au mai susținut că pârâtul a circulat cu mașina și când l-a oprit poliția rutieră, s-a observat că în certificatul de înmatriculare au apărut doi proprietari. Atunci i s-a comunicat că nu mai poate circula, ori se trece pe el proprietar, ori să rămână pe numele apelantului. În acest timp s-a șters de pe certificatul de înmatriculare numele pârâtului. Apoi l-a oprit poliția rutieră pentru a doua oară și i-a arătat certificatul de înmatriculare șters, însă poliția i-a spus că nu-i valabil și l-a amenințat că îi va confisca actele și nu va mai putea circula deși avea contract de închiriere. Atunci poliția a emis un nou certificat de înmatriculare, tot pe numele apelantului, până când vor perfecta contractul de vânzare – cumpărare între ei și atunci va putea să circule legal. De notat că noul certificat de înmatriculare i s-a emis cu adresă, menționându-se că este noul certificat de înmatriculare.
Instanța nu a făcut deloc vorbire despre acestea existând în opinia apelanților o necercetare a fondului prin însăși nemotivarea sau insuficienta motivare a respingerii cererii lor. Solicită anularea acelui contract de închiriere, plata prețului și nu vor mașina înapoi.
Intimatul A. I. F. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul a arătat că nu s-a dovedit existența vreunui alt raport juridic între părți și nu a intervenit între reclamantul R. Ș. și intimat un contract de vânzare – cumpărare cu privire la autoturismul proprietatea acestuia, respingându-se proba cu martori în raport de dispozițiile art. 309 și art. 310 Cod procedură civilă. Criticile aduse de reclamanți prin motivele de apel sunt nefondate.
Cu privire la reclamantul –apelant R. Ș. M., ținându-se seama de calitatea lui de chiriaș în baza contractului de închiriere autentificat sub nr. 4455/2013, înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale active, derivată din lipsa de interes a acestuia de a solicita anularea contractului de închiriere și obligarea intimatului de plată a prețului de vânzare – cumpărare a autoturismului în litigiu, acesta neavând calitatea de proprietar asupra autoturismului.
Dacă susținerea apelanților, în sensul că s-ar fi încheiat la un birou de copiat acte contractul de vânzare – cumpărare al autoturismului, ar fi veridică, aceștia ar trebui să dețină și să prezinte în fața instanței un exemplar de pe acel contract, în condițiile în care aceste contracte sunt tipizate și se încheie în trei exemplare (alb, roșu și verde).
Prin răspunsul la întâmpinare apelanții au solicitat cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului – apelant R. Ș. M. respingerea acestei excepții deoarece mașina a fost vândută lui A. I. F. de către R. Ș., iar fiul R. Ș. M. a fost trecut în contractul de închiriere ca și chiriaș, doar pentru a fi o garanție că autoturismul va fi plătit lui R. Ș. la termen: adică la Paști 2014, astfel că, dat fiind că această închiriere s-a făcut doar provizoriu, în realitate fiind vorba despre vânzarea mașinii, în prezent ambii reclamanți – apelanți au calitatea procesuală activă.
La dosar au fost depuse în probațiune înscrisuri.
Analizând sentința apelată, Tribunalul reține următoarele:
Motivarea hotărârii judecătorești supuse controlului judiciar pe calea prezentului apel este relevată în considerente de o manieră suficient de explicită, astfel încât Tribunalul să poată verifica justețea raționamentului primei instanțe.
Reclamanții nu au dovedit că între părți ar fi intervenit un contract de vânzare – cumpărare, dar calitatea procesuală activă a reclamantului R. Ș. M., ca o condiție de exercitare a acțiunii civile (distinctă de temeinicie, conform prevederilor art. 36 Cod procedură civilă) nu poate fi negată, acesta fiind subiect al raportului juridic litigios astfel cum a fost explicat prin acțiunea introductivă.
Începutul de dovadă scrisă este, conform prevederilor art. 310 Cod procedură civilă, orice scriere, chiar nesemnată și nedatată, care provine de la o persoană căreia acea scriere i se opune ori de la cel al cărui succesor în drepturi este acea persoană, dacă scrierea face credibil faptul pretins.
Or contractul de închiriere autentificat sub nr. 4455/14.10.2013 de Biroul Notarului Public S. G. nu face credibilă intervenirea între părți a unui contract de vânzare – cumpărare câtă vreme drepturile și obligațiile părților sunt clar determinate, perioada vizată este de trei ani, din 14.10.2013 până în 14.10.2016 (reclamantul a susținut că scadența obligației de plată a prețului către R. Ș. M. erau sărbătorile pascale 2014), iar în calitate de chiriaș figurează și fiul reclamantului, R. Ș. M..
De asemenea, certificatul de înmatriculare depus la fila 15 dosar, de pe care pârâtul A. I. F. și-ar fi șters cu pastă albă numele nu constituie un început de dovadă scrisă, nefiind evidențiată vreo scriere ce să provină de la pârâtul căruia i se opune.
Nici înscrisurile depuse la filele 7 – 8 din dosarul de apel nu au forță probantă în sensul invocat de către apelanți, întrucât nu emană de la pârâtul – intimat.
Pe cale de consecință, nu se putea face aplicarea prevederilor art. 310 alin. 3, art. 309 alin. 4 pct. 2 Cod procedură civilă în sensul completării cu probe testimoniale, întrucât actele respective nu reprezentau început de dovadă scrisă.
De asemenea, susținerea reclamanților că înscrisul original încheiat într-un singur exemplar se află la pârât nu face aplicabile prevederile art. 309 alin. 4 pct. 3 Cod procedură civilă, care vizează ipoteza pierderii înscrisului doveditor din pricina unui caz fortuit sau de forță majoră, pretinsa întocmire a înscrisului într-un singur exemplar rămas la pârât (răspuns întrebarea nr. 15 din interogatoriu) necircumscriindu-se vreunei atare împrejurări.
Raportat la aceste aspecte, reținând că pârâtul – intimat a negat existența vreunei convenții de vânzare – cumpărare între părți, apelul se va respinge ca nefondat, în aplicarea prevederilor art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă.
Vor fi respinse pretențiile reciproce privind plata cheltuielilor de judecată, a apelanților întrucât au căzut în pretenții și se află în culpă procesuală, iar a intimatului în considerarea faptului că nu a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli potrivit prevederilor art. 452 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții R. Ș. și R. Ș. M., ambii domiciliați în Rona de Sus nr. 536, împotriva sentinței civile nr. 409/ 6.03.2015, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ .
Respinge cererile privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată azi, 1.10.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte Judecător Grefier
P. G. S. - T. A. B. M.
Red. S.T.A.A../30.10.2015
Dact. B.M./09.11.2015
Ex. 5, .
Judecător fond: N. P. I.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 388/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 382/2015. Tribunalul... → |
|---|
