Grăniţuire. Decizia nr. 570/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 570/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 570/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator-4204
DECIZIA CIVILĂ Nr. 570/A
Ședința publică din 26 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE B. G.
Judecător A.-A. S.-T.
Grefier C. A.
Pe rol este soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul I. I., cu domiciliul în Săliștea de Sus nr. 1749, jud. Maramureș împotriva deciziei civile nr. 233/A din data de 13.10.2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, având ca obiect grănițuire revizuire.
Dezbaterile asupra cererii de revizuire au avut loc la data de 19.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru azi, 26.11.2015.
TRIBUNALUL
Constată că prin cererea înregistrată la data de 14.07.2015 revizuentul I. I. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata G. M., în baza art.322 pct.5 Codul de procedura civila vechi, revizuirea deciziei civile nr.233/A din 31 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ .
În motivarea cererii sale revizuentul a arătat că prin sentința civilă nr. 14/17.01.2012 pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ s-a stabilit linia de hotar între fondurile învecinate aparținând părților pe aliniamentul 5-6-7-8-9-10-11, redat în anexa grafică la raportul de expertiza întocmit de expert M. I. M.. Au fost respinse ca neîntemeiate cererile având ca obiect obligație de a face și revendicare introduse de pârâta–reclamantă Griguța M..
Împotriva sentinței civile nr. 14/17.01.2012 a formulat apel pârâta-reclamantă reconvențional G. M., apel ce a fost admis prin decizia civilă nr.233/A din 31 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș și s-a stabilit linia de hotar dintre terenurile proprietatea sa și, respectiv, a pârâtei Griguța M., pe aliniamentul determinat în planul de situație din Anexa nr.1 a Raportului de expertiză întocmit de expertul Ș. O., între punctele: 2-3-4-5-8-19-12.
Prin aceasta decizie a fost obligat să lase în deplină proprietate și pașnică folosință pârâtei Griguța M. suprafața de teren de 13 mp, și să mute gardul pe aliniamentul situat între punctele: 2-3-4-5-8-19-12 din Anexa nr.1 a Raportului de expertiză întocmit de expertul Ș. O..
Cele 2 terenuri se învecinează si pentru ele au fost eliberate titluri de proprietate, dar comisia Sălistea de Sus, cu ocazia punerii în posesie, nu a măsurat cu precizie suprafata celor 2 terenuri. Menționează revizuentul că instanța de apel i-a respins audierea unor martori pentru a dovedi proveniența acestor terenuri si suprafața lor. Nefiind mulțumit de aceasta decizie a declarat recurs, dar Curtea de Apel Cluj, neținând seama de motivele de ordine publica, a anulat recursul prin decizia civilă nr.462/R din 7 februarie 2014 ca fiind nemotivat.
Revizuentul a arătat că acest teren unde are construită o casă de locuit si aflat în litigiu, a fost cumpărat în anul 1938 de tatăl său si mama sa de la un evreu conform contractului de vânzare-cumpărare din 1 august 1938, care a fost dosit de părinții săi într-o anexă gospodărească pe care a reparat-o, fiind pus cu alte acte de părinții săi într-o pungă de hârtie după un corn de la acoperișul acestei anexe. În urmă cu o săptămâna a aflat de la despre existența acestui contract si a altor acte de familie ascunse din timpul celui de-al doilea război mondial si despre care nu a știut, iar părinții nu i-au spus despre existența lor.
Fiindcă acest înscris exista la data pronunțării sentinței de către judecătoria Dragomirești și suprafața trecută în el este mai mare cu aprox. 61 mp decât cea găsită de expertul S. O., consideră că acesta este determinant în darea unei noi soluții în acest dosar care să fie legală si temeinică. Precizează că nu a știut de acest contract de vânzare-cumpărare a terenului din litigiu, iar experții nu l-au identificat sub aspect de carte funciară. Deoarece părinții săi au fost membrii cooperatori, terenul a fost cooperativizat în 1962 și în baza legii 18/1991 i s-a eliberat mamei sale titlul de proprietate, iar aceasta i l-a dat ca zestre după căsătorie.
F. de cele expuse mai sus solicită admiterea cererii sale introductive si respingerea cererii reconvenționale a pârâtei G. M., deoarece nu a beneficiat de un proces imparțial si echitabil garantat de art.6 din Convenția europeană a drepturilor omului. Solicită și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de aceste procese.
În drept a invocat și art. 16; 20-21 si 148 din Constituția României, art. 129; art. 323-327 si 274 din Codul de procedura civilă.
Intimata GRIGUTA M., prin întâmpinare, a solicitat, în principal, inadmisibilitatea cererii de revizuire, iar în subsidiar respingerea ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Intimata a invocat inadmisibilitate cererii de revizuire în raport de faptul că mai există si decizia Curtii de Apel Cluj, în care, chiar dacă s-a constatat nulitatea recursului, decizia Tribunalului Maramureș a fost analizată.
In subsidiar arată că, în conformitate cu art. 322 pct. 5, pentru a se putea invoca acest motiv de revizuire si a se admite cererea de revizuire, trebuie îndeplinite cumulative urmatoarele condiții:
- partea interesata să prezinte un înscris nou, care folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, înscrisul nou trebuie prezentat de partea care exercita calea și nu să se pretindă instanței să-l administreze din oficiu;
- înscrisul să aibă forță probantă prin el însuși, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de proba. Revizuirea nu este admisibila nici în temeiul unui început de dovada scrisă, deoarece acesta presupune completarea cu martori si prezumții;
- înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronuntata hotărârea ce se cere a fi revizuită. Deci nu se poate cere revizuirea unei hotărâri pe baza unor înscrisuri apărute după pronunțarea acesteia, textul referindu-se exclusiv la situația în care înscrisul exista în momentul judecării pricinii finalizată prin hotărârea atacată, concluzie desprinsă din împrejurarea ca art. 322 pct. 5 teza 1 C. proc. Civ. vorbește de descoperirea înscrisului care a fost reținut de adversar sau care nu a putut fi înfățișat dintr-o cauza mai presus de voința părții interesate;
- înscrisul nu a putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Nu interesează dacă reținerea înscrisului a fost intenționată sau involuntară. Din interpretarea literală a art. 322 pct. 5 teza I si a art. 324 pct. 4 C. proc. Civ. (care se refera la "descoperirea" înscrisului) mai rezultă că este necesar ca revizuentul să nu fi cunoscut faptul reținerii înscrisului de către adversar în momentul judecății fondului, în caz contrar el ar fi putut uza de prevederile art. 172 C. pr. civ. Cât privește împrejurarea mai presus de voința părții, aceasta urmează a fi apreciată de instanță, însa partea interesata trebuie să o dovedească;
- înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.
Actul de care se prevalează revizuientul nu constituie un act nou, care să ducă la pronunțarea unei alte decizii decât cea care s-a pronunțat. Mai mult, este vorba de un act din 1938, ori terenurile față de care s-a stabilit linia despărțitoare de proprietate au fost cooperativizate si au făcut obiectul legilor fondului funciar, indiferent de ce alte înscrisuri ar fi vorba, fiind eliberate titluri de proprietate si procese verbale de punere în posesie. La momentul reconstituirii dreptului de proprietate au fost avute în vedere toate dovezile părților, nu poate constitui obiect al unei revizuiri un asemenea înscris care nu este opozabil intimatei si nu s-a aflat în posesia sa. Dimpotrivă actul a fost la familia revizuentului, nu a fost deținut de partea adversă, așadar nu sunt îndeplinite condițiile admisibilității cererii formulate de revizuent, motiv pentru care solicită respingerea ei.
Intimata a învederat că actul, prin el însuși, nu produce consecințe juridice, atestă că s-a cumpărat un teren, care ulterior a fost cooperativizat, iar în 1991 a făcut obiectul cererilor de restituire. Actul nu este determinant în sensul ca, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată. Interesează modul cum s-a făcut punerea în posesie si întinderea suprafeței din titlu.
De asemenea, revizuentul nu a produs dovezi când s-a descoperit înscrisul, pentru a se verifica dacă s-a formulat cererea în termenul de o lună, oricum acest aspect este de mai mică importanta atât timp actul nu a fost deținut de intimată, ci de propria familie a revizuentului.
La data de 22.09.2015 revizuentul I. I. a depus o completare a cererii de revizuire, invocând două noi motive de revizuire, astfel:
I .Intimata Griguța M. a revendicat suprafața de 10 ari din terenul său dar instanța de apel, Tribunalul Maramureș, prin decizia civila nr.233/ A din 31 octombrie 2013, i-a acordat o suprafață mai mare, de 13 ari, motiv de revizuire prevăzut de art. 322 pct.2 din Codul de procedura civila din 1948.
2. Ulterior intimata Griguța M., în mod fraudulos s-a intabulat și pe această suprafață de 13 ari acordați ilegal de instanța de apel, Tribunalul Maramureș. Menționează că în dosarul civil nr._, în care s-a pronunțat decizia civila nr. 233/A din 31 octombrie 2013 a Tribunalului Maramureș, ing. expert Ș. O. a constatat că terenul real al intimatei Griguța M. are suprafata de 447 mp însă în baza unei noi schițe de dezmembrare fictive întocmite de ing. P. G. de la birou, intimata s-a intabulat pe suprafața de 461 mp în baza sentinței civile nr. 454 din 2 iulie 2015 pronunțata în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Dragomirești.
Aceasta sentință constituie un înscris nou determinant în revizuirea deciziei instanței de apel, Tribunalul Maramureș, care este greșită și dată cu încălcarea prevederilor legale, fiindcă părțile nu au avut și obiecțiuni la suprafețele constatate prin raportul de expertiza întocmit în dosar nr._ de ing. expert M. I. M.. Acest înscris nu a putut fi prezentat din cauza unei împrejurări mai presus de voința sa și denotă viclenia intimatei care, cu ajutorul instanței de apel, s-a îmbogățit în mod nelegal cu suprafata de 13 ari din terenul proprietatea sa, moștenit de la părinții săi. În realitate, între rapoartele de expertiză întocmite în acest dosar, există diferențe constatate la suprafețele din litigiu, iar comisia locala Săliștea de Sus i-a pus în posesie conform suprafețelor înscrise în titlurile de proprietate care sunt mai mari decât cele reale măsurate de cei 2 experți.
Apoi, arată că nu se prevede în art. 322 din vechiul Cod de procedura civilă ca înscrisul nou să fi existat anterior pronunțării deciziei instanței de apel.
În ședința publică din data de 19.11.2015 instanța a pus în discuție tardivitatea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 233/A/2013 a Tribunalului Maramureș în temeiul celor două noi motive invocate în completarea din data de 22.09.2015.
Pronunțându-se cu prioritate asupra acestei excepții, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 322 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă invocate de revizuent în completarea cererii de revizuire, revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. Termenul de revizuire este de o lună și se socotește de la comunicarea hotărârii definitive, conform art.324 Cod procedură civilă. Decizia civilă nr.233/A din 31 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ a fost comunicată revizuentului la data de 05.12.2013.
Cum completarea motivelor de revizuire au fost depuse la dosar la data de 22.09.2015, cu mult peste termenul de mai sus, instanța a respins ca tardivă completarea cererii de revizuire fundamentată pe dispozițiile art. 322 pct.2 Cod procedură civilă.
Revizuentul a mai invocat în completarea cererii de revizuire și dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, apreciind că sentința civilă nr. 454/02.07.2015 pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosar nr._ este un înscris nou determinant în revizuirea Deciziei Civile nr. 233/A/31.10.2013 a Tribunalului Maramureș.
Revizuentul I. I. a fost parte în dosarul nr._ soluționat prin sentința civilă nr. 454/02.07.2015, de care acesta, în mod evident, a luat cunoștință cel târziu la data comunicării acesteia, 03.08.2015. Termenul de revizuire este de o lună și se socotește, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă.
Ca atare, completarea de revizuire din data de 22.09.2015 a fost formulată cu depășirea termenului de o lună de la data la care revizuentul a luat cunoștință de înscrisul „nou” -sentința civilă nr. 454/02.07.2015- fiind, în raport de revederile art. 324 pct. 4 Cod procedură civilă, tardivă.
Analizând cererea de revizuire din 14.07.2015, prin prisma motivului invocat de revizuent și a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 14/17.01.2012, pronunțată de Judecătoria Dragomirești la data de 17.01.2012 în dosarul nr._ a fost admisă în parte cererea în grănițuire formulată de reclamantul I. I., precum și cererea reconvențională formulata de pârâta Griguța M. având același obiect si s-a stabilit linia de hotar între fondurile învecinate aparținând părților pe aliniamentul 5-6-7-8-9-10-11, redat în anexa grafica la raportul de expertiza întocmit de expert M. I. M..
Au fost respinse ca neîntemeiate cererile având ca obiect obligație de a face, introduse de reclamantul – pârât I. I. în contradictoriu cu pârâta – reclamantă Griguța M.. S-a luat act de renunțarea reclamantului-parat la judecata cererilor având ca obiect retragerea acoperișului, alternativ cu despăgubiri in cuantum de 50 lei/an si refacerea fundației unei colejne. Au fost respinse ca neîntemeiate cererile având ca obiect obligație de a face si revendicare introduse de pârâta Griguța M. în contradictoriu cu reclamantul – parat I. I..A fost obligată pârâta Griguța M. la plata către reclamantul I. I. a sumei de 879,23 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.233/A din 31 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ s-a admis apelul declarat de către apelanta-pârâtă-reclamantă reconvențional Griguța M. împotriva sentinței civile de mai sus, care a fost schimbată în parte, în sensul că s-a stabilit linia de hotar dintre terenurile proprietatea reclamantului-pârât reconvențional I. I. și respectiv al pârâtei-reclamante-reconvențional Griguța M., pe aliniamentul determinat în planul de situație din Anexa nr.1 a Raportului de expertiză întocmit de expertul Ș. O., care face parte integrantă din decizie, între punctele: 2-3-4-5-8-19-12. A fost obligat reclamantul-pârât reconvențional I. I. să lase în deplină proprietate și pașnică folosință pârâtei-reclamante-reconvențional Griguța M. suprafața de teren de 13 mp, identificată în planul de situație din Anexa nr.1 a Raportului de expertiză întocmit de expertul Ș. O. pe conturul determinat de punctele: 5-6-7-9-10-19-8-5, hașurat cu culoare roșie și să mute gardul pe aliniamentul situat între punctele: 2-3-4-5-8-19-12 din Anexa nr.1 a Raportului de expertiză întocmit de expertul Ș. O.. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței civile nr. 14/17.01.2012 a Judecătoriei Dragomirești, care nu contravin deciziei, iar intimatul I. I. a fost obligat la plata către apelanta Griguța M. a sumei de 4.300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a avut în vedere identificarea faptica a terenului folosit de Griguta M. pentru care s-a eliberat Titlu de Proprietate nr._/39, dar și identificarea faptica a terenului folosit de I. I., pentru care s-a eliberat Titlu de Proprietate nr. 6005/46, realizate de expertul topograf. Întrucât niciunul din terenurile părților in litigiu nu era intabulat astfel încât identificarea topografica după date de carte funciara să se poată face, planul cu nr. topo. fiind concretual, iar cărțile funciare, în cea mai mare parte, nu au suprafața, s-a luat în considerare, la soluționarea cauzei, procesul verbal de punere în posesie aferent Titlului de proprietate nr._/39 eliberat pe numele lui Griguta M., respectiv procesul verbal de punere în posesie aferent Titlului de proprietate nr. 6005/46 eliberat pe numele lui luga I..
Așadar, decizia supusă revizuirii, respectiv decizia civilă nr.233/A din 31 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ este o hotărâre care evocă fondul în sensul art. 322 Cod procedură civilă. Ea a rămas definitivă si irevocabilă prin constatarea nulității recursului declarat, conform deciziei civile nr. 462/R/07.02.2014 a Curții de Apel Cluj.
Din conținutul art. 322 punct 5 Cod procedură civilă invocat de revizuent ca motiv de revizuire a deciziei civile nr. 233/A din 31 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș, reies condițiile ce se impun a fi îndeplinite pentru admisibilitatea unei asemenea căi extraordinare de atac, respectiv: descoperirea unui înscris după pronunțarea unei hotărâri judecătorești (deci acest înscris trebuia să fi existat la data judecății, dar să nu fi fost cunoscut de instanța care a judecat fondul); imposibilitatea prezentării acestui înscris de parte datorită împrejurărilor la care se referă în mod expres chiar art.322 punct 5 cod procedură civilă; înscrisul descoperit și invocat în revizuire să aibă un caracter determinant, adică să fi fost apt de a conduce la o altă soluție decât cea pronunțată.
Așadar trebuie apreciat în ce măsură înscrisul de care se prevalează reclamantul revizuent, respectiv contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 01.08.1938 sub semnătură privată, este determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscută de instanță, soluția ar fi putut fi alta decât cea adoptată.
Tribunalul reține, așa cum corect a subliniat și intimata, că ambele părți au beneficiat de prevederile legilor speciale de restituire a proprietăților, având titluri de proprietate eliberate în aplicarea procedurii jurisdicționale reglementate de Legea nr.18/1991, Legea nr.169/1997 și Legea nr.1/2000.
În procesul de grănițuire finalizat prin decizia civilă atacată, rămasă irevocabilă, ambele părți s-au prevalat de titluri de proprietate emise în procedura instituită de Legea fondului funciar, în cazul revizuentului, titlul de proprietate nr. 6005/46/18.09.2001 eliberat mamei acestuia, I. I., iar instanța a avut în vedere faptul că, pentru terenurile situate în zonele cooperativizate, dovada dreptului de proprietate se face cu titlu de proprietate eliberat de Comisia județeană de fond funciar în condițiile Legii nr. 18/1991.
În prezenta cerere, revizuentul invocă un contract de vânzare-cumpărare încheiat la data de 01.08.1938 sub semnătură privată prin care părinții săi, cumpărătorii I. N. și soția I. au cumpărat de la numitul Pasternac Nuchein Leib terenul înscris în CF 105 Săliștea de Sus cu nr.top 128.
Pe lângă faptul că în C.F. 105 Sălistea de Sus, depusă tot de revizuent în probațiune, nu figurează vânzătorul Pasternac Nuchein Leib, instanța reține că acest contract de vânzare-cumpărare încheiat la data de 01.08.1938 sub semnătură privată, care justifică, în opinia revizuentului, îndreptățirea la o suprafață mai mare de teren, nu are relevanță juridică, în condițiile în care în procedura Legii fondului funciar titlul de proprietate este actul final care dovedește dreptul de proprietate al părții asupra terenului retrocedat.
În dosarul nr._, revizuentul și-a probat dreptul de proprietate cu titlul de proprietate eliberat potrivit Legii nr. 18/1991. Acesta atestă reconstituirea dreptului de proprietate numai asupra suprafeței de teren menționate în titlu, identificată cu ocazia punerii în posesie de către comisia locală de fond funciar.
În contextul în care terenul autorilor revizuentului a fost cooperativizat și a făcut obiectul legilor speciale de restituire, actul de vânzare cumpărare din 1938 nu este relevant și, implicit, nici determinant în sensul art. 322 alin.5 cod procedură civilă și, ca atare, chiar dacă ar fi fost cunoscut de instanța de apel, soluția nu putea fi influențată de acesta.
Este de invocat și jurisprudența constantă a curții europene, potrivit căreia admiterea unei căi extraordinare de recurs, care repune în discuție o decizie definitivă printr-o procedură de reexaminare este considerată o încălcare a principiului securității raporturilor juridice. În virtutea acestui principiu nici o parte nu este abilitată să solicite repunerea în discuție a unei hotărâri definite și executorii cu unicul scop de a obține o reexaminare a cauzei și o nouă hotărâre, în privința sa. (cauzele: Ș. împotriva României, G. împotriva României).
Față de cele ce preced, Tribunalul, în conformitate cu art. 320 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul I. I., la data de 14.07.2015, împotriva deciziei civile nr. 233/A din data de 13.10.2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ .
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, tribunalul va obliga pe revizuent să-i plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată, justificate prin onorariul avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția tardivității completării cererii de revizuire, invocată din oficiu și, în consecință:
Respinge ca tardivă completarea cererii de revizuire formulată de revizuentul I. I., cu domiciliul în Săliștea de Sus nr. 1749, jud. Maramureș împotriva deciziei civile nr. 233/A din data de 13.10.2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ ;
Respinge ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de revizuentul I. I. împotriva deciziei civile nr. 233/A din data de 13.10.2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ ;
Obligă pe revizuent să-i plătească intimatei G. M., domiciliată în Săliștea de Sus nr. 1750, jud. Maramureș, suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 26.11.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
B. G. A.-A. S.-T. C. A.
Red.tehnored.G.B.
4ex.05.02.2016
..02.2016
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 592/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Acţiune posesorie. Decizia nr. 588/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
