Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 156/2015. Tribunalul MARAMUREŞ

Tribunalul MARAMUREŞ - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 156/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 156/2015

cod operator 4204

ROMÂNIA

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR Nr. 156/R

Ședința publică din 15 Aprilie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE D. T.

Judecător D. W.

Judecător A. S. T.

Grefier M. H.

Pe rol este pronunțarea soluției asupra recursurilor declarate de recurenții B. D. M., domiciliată în Baia M., ./21, județul Maramureș, P. C. F., domiciliată în Cicârlău nr. 700 județul Maramureș, P. I. S., domiciliat în Baia M., ./21, jud. Maramureș, cu domiciliul procesual ales în Baia M. .. 1/67, județul Maramureș, ambele împotriva sentinței civile nr. 7534 din 10.09.2014, pronunțată de Judecătoria Baia M., având ca obiect hotărâre care sa țină loc de act autentic.

Se constată că recurentul P. I. S. și intimații B. E., B. A. și B. M. N. au depus la dosar prin serviciul registraturii, la data de 15.04.2015, concluzii scrise.

Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 8.04.2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.

În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.

TRIBUNALUL

Prin sentința civilă nr. 7534/10.09.2014, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ a fost admisă în parte cererea reclamanților B. E., B. A., și B. M. N. împotriva pârâților B. D. M., P. I. S., R. C. F., P. A. F., P. M. A., Z. E.. S-a dispus dezmembrarea terenului de sub nr. topo 592/1 în suprafață de 2295 mp, înscris în C.F. 2021 Cicîrlău, în nr. topo noi, astfel, 592/1/1 în suprafață de 275 mp și nr. topo 592/1/2 în suprafață de 2020 mp, a terenului de sub nr. topo 592/2 în suprafață de 1273 mp în nr. topo noi, astfel, 592/2/1 în suprafață de 1054 mp și 592/2/2 în suprafață de 219 mp și a terenului de sub nr. topo 592/3 în suprafață de 1108 mp în nr. topo noi, astfel, 592/3/1 în suprafață de 671 mp și nr. topo 592/3/2 în suprafață de 437 mp, conform planului de amplasament și delimitare cuprins în anexa 3 a raportului de expertiză întocmit în martie 2014 de d-na expert S. A.. S-a dispus sistarea stării de coproprietate dintre P. D. și Z. E. cu privire la terenul de sub nr. topo 592/1/1, nr. topo 592/2/1, nr. topo 592/3/1, în suprafață totală de 2000 mp, situat în intravilan și cuprins în titlul de proprietate nr._/15/1994. S-a atribuit terenul în suprafață de 2000 mp, identificat sub nr. topo 592/1/1, 592/2/1 și 592/3/1, lui P. D.. S-a constatat în patrimoniul lui Z. E. un drept de creanță în cuantum de 9425 lei. S-a constatat că între P. D., în calitate de promitent-vânzător și B. I., în calitate de beneficiar-cumpărător, s-a încheiat, în data de 21.12.1990, un antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul intravilan de 2000 mp identificat sub nr. topo 592/1/1, 592/2/1 și 592/3/1. S-a constatat că din masa succesorală a defunctului P. D., decedat în data de 21.01.2011, face parte terenul intravilan în suprafață de 2000 mp identificat sub nr. topo 592/1/1, 592/2/1 și 592/3/1, precum și obligația de a încheia în formă autentică antecontractul de vânzare-cumpărare cu privire la terenul identificat mai sus. S-a constatat că moștenitorii defunctului P. D. sunt pârâții P. S. I., B. D. M., R. C. F., în calitate de fiu și respectiv fiice, în cote de câte 1/3 parte fiecare.

S-a constatat că masa succesorală a defunctului B. I., decedat în 24.02.2004, se compune din dreptul de creanță corelativ obligației de încheiere, în formă autentică, a actului de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul de 2000 mp aferent nr. topo 592/1/1, 592/2/1 și 592/3/1. S-a constatat că moștenitorii defunctului B. I. sunt: reclamanții B. E., în calitate de soție supraviețuitoare, în cotă de 1/4 parte și B. A. și B. M., în calitate de fii, în cotă de 3/4 parte împreună. Au fost obligați reclamanții și pârâții P. S. I., B. D. M. și R. C. F. să se prezinte la notar, în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei, în vederea încheierii în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul de 2000 mp identificat sub nr. topo 592/1/1, 592/2/1 și 592/3/1 din C.F. 2021 Cicîrlău, în caz contrar, prezenta hotărâre ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare. S-a dispus înscrierea în C.F. 2021 Cicîrlău a dreptului de proprietate asupra terenului de 2000 mp de sub nr. topo 592/1/1, 592/2/1 și 592/3/1, astfel dobândit, în favoarea reclamanților, după vizarea de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Maramureș a schiței de dezmembrare cuprinsă în Planul de amplasament și delimitare din anexa a treia a raportului de expertiză întocmit în martie 2014 de expert S. A.. Au fost obligați pârâții P. S. I., B. D. M. și R. C. F. și Z. E. la plata a câte 1000 RON fiecare, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea formulată, reclamanții B. E., B. A. F. și B. M. N., în contradictoriu cu pârâții B. D. M., P. C. F., P. I. S., P. A. F., P. M. A. și Z. E., au solicitat ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună următoarele: să se constate că reclamanții B. E., B. A. F. și B. M. N. sunt succesorii legali ai defunctului B. I., în calitate de soție supraviețuitoare și fii; să se constate că pârâții de rândurile 1-5, respectiv B. D. M., P. C. F., P. I. S., P. A. F. și P. M. A. sunt succesorii legali ai defunctului P. D., în calitate de fii și nepoți de fiu predecedat; să se constate că între defunctul P. D. și pârâta Z. E. există o stare de coproprietate asupra imobilului în natură teren în suprafață de 7600 mp din Titlu de proprietate nr._/15, înscris în C.F. 2021 Cicârlău; să se dispună partajarea terenului în suprafață de 7600 mp din Titlul de proprietate nr._/15, înscris în C.F. 2021 Cicârlău, în sensul atribuirii, în natură, a suprafeței de 2000 mp, ce face obiectul prezentei cauze, către defunctul P. D.; să se constate că masa succesorală rămasă după defunctul P. D. este formată din terenul în suprafață de 2000 mp, care i-a fost atribuit în urma partajării și că această masă succesorală este grevată de un pasiv succesoral constând în obligația defunctului P. D. de transmitere a dreptului de proprietate către B. I.; să se constate că prin înscrisul sub semnătură privată denumit „chitanță", defunctul P. D. a consimțit la vânzarea imobilului în natură teren în suprafață de 2000 mp, indicat mai sus, pentru suma de 50.000 lei ROL, iar defunctul B. I. a consimțit la cumpărarea acestui imobil; să se dispună ca hotărârea ce se va pronunța să țină loc de contract autentic de vânzare - cumpărare între pârâții de rândul 1-5, respectiv B. D. M., P. C. F., P. I. S., P. A. F. și P. M. A. și reclamanții B. E., B. A. F. și B. M. N., având ca obiect imobilul în natură teren în suprafață de 2000 mp, indicat mai sus; să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilului în natură teren, în suprafață de 2000 mp, indicat mai sus, cu titlu de vânzare - cumpărare;

cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că reclamanta B. E. este soția supraviețuitoare a defunctului B. I., iar reclamanții B. A. și B. M. sunt fiii acestuia. Aproximativ în anul 1990 - 1991, între B. I. și numitul P. D. a intervenit o convenție cu privire la vânzarea, respectiv cumpărarea unui teren în suprafața de 20 ari, situat în loc. Cicârlău, ., jud. Maramureș, în schimbul sumei de 50.000 lei ROL, ce a fost achitată în două tranșe. Menționează, de asemenea, faptul că terenul ce a făcut obiectul convenției face parte din Titlul de proprietate nr._/15, înscris în C.F. 2021 Cicârlău, emis pe numele defunctului P. D. și a surorii acestuia, pârâta Z. E. și că reprezintă o parte din terenul în suprafață de 7600 mp, avându-i ca vecini pe P. D. la nord, V. la est, Șosea la sud și G. V. la vest.

Ulterior intervenirii convenției, părțile urmau să se prezinte la notarul public în vederea încheierii unui contract în formă autentică. Deși s-au făcut demersuri în acest sens, numitul P. D. a refuzat să își îndeplinească obligația asumată.

Astfel, reclamanții au fost nevoiți să se adreseze instanței cu o cerere de chemare în judecată, ce a format obiectul dosarului cu nr._, care a fost anulată ca netimbrată. La termenul din 27 octombrie 2009, P. D., în calitate de pârât, a arătat faptul că într-adevăr a vândut terenul indicat mai sus numitului B. I., că a primit suma de bani convenită și că este de acord cu admiterea acțiunii. În timpul procesului, pârâtul a decedat, acțiunea fiind continuată cu moștenitorii acestuia și anume cu persoanele chemate în calitate de pârâți în prezenta cauză; pârâții de rândurile 1-3 sunt fii defunctului P. D., iar pârâții de rândurile 4-5 sunt nepoții unui fiu predecedat al acestuia. Așa cum s-a arătat mai sus, acțiunea a fost anulată ca netimbrată, prin sentința civilă nr._/2012 și, astfel, reclamanții au înțeles să promoveze o noua acțiune introductivă de instanță.

Defunctul B. I. a intrat în posesia terenului la momentul achitării prețului.

În drept, s-au indicat dispozițiile art. 111, art. 132 Cod procedură civilă vechi, art. 969, 973, 974, 1073 cod civil vechi, art. 651 și următoarele din Codul civil vechi, raportat la art. 91 si 92 din Legea nr. 71/2011, raportat la art. 954 al. (3) si (4) Cod Civil.

În probațiune, s-a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială, proba cu expertiza topografică.

Pârâții nu au formulat întâmpinare.

Analizând cererea reclamanților, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarele:

În data de 21.12.1990, între P. D., în calitate de promitent-vânzător și B. I., în calitate de beneficiar-cumpărător, s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată cu privire la terenul de 0,20 ha situat în locul numit „P. Citirii”, în schimbul sumei de_ lei.

Acest înscris a fost calificat un antecontract de vânzare-cumpărare în temeiul principiului conversiunii actului juridic, întrucât nefiind încheiat în formă autentică, forma cerută ad validitatum în cazul înstrăinării terenurilor, nu produce efectele unui contract, ci a unei promisiuni de vânzare-cumpărare, dând naștere unui drept de creanță în patrimoniul beneficiarului și unei obligații de a face, corelative, în patrimoniul promitentului.

Raportat la dispozițiile art. 1669 alin. 1 coroborate cu cele ale art. 1179 alin. 1 din noul Cod civil, raportat la prevederile art. 6 alin. 6 noul Cod civil (corespunzătoare celor prevăzute de vechiul Cod civil, la ar1073, art. 969, art. 973, art. 974), pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare este necesar ca antecontractul să fie valabil încheiat (adică să îndeplinească acele condiții privind capacitatea de a contracta, consimțământul părților, obiectul ce trebuie să fie determinat și licit și cauza ce trebuie să fie licită și morală) și cealaltă parte să refuze încheierea lui în formă autentică.

În speță, antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între P. D. și B. I. îndeplinește condițiile de validitate prevăzute de art. 1179 alin. 1 noul Cod civil. Astfel, la data încheierii actului, 21.12.1990, părțile contractante aveau, potrivit actelor de stare civilă depuse la filele 7 și 81 de la dosar, capacitatea de a contracta, vârstele promitentului și beneficiarului fiind de 60 și respectiv 58 de ani, vârste de la care se prezumă (până la proba contrară, ce nu a fost făcută) că există capacitate deplină de exercițiu, adică se pot încheia acte juridice în mod valabil.

Prin semnarea contractului de către promitentul-vânzător, P. D., acesta și-a exprimat consimțământul în vederea încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare.

În ceea ce-l privește pe B. I., beneficiarul-cumpărător, și acesta și-a exprimat consimțământul în sensul dobândirii terenului de 0,20 ha din locul „P. Citiri”, acesta (consimțământul) reieșind din faptul predării prețului, așa cum se menționează în înscrisul încheiat în 21.12.1990 și din folosirea acestuia, după cumpărare, aspect ce a reieșit din probele testimoniale administrate.

Obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare este determinat, acesta fiind și identificat topografic prin expertiza efectuată în cauză, regăsindu-se sub nr. topo 592/1/1 (dezmembrat din nr. topo 592/1), 592/2/1 (dezmembrat din nr. topo 592/2) și 592/3/1 (dezmembrat din nr. topo 592/3). Terenurile de sub nr. topo 592/1, 592/2 și 592/3 sunt, potrivit înscrierilor din C.F. 2021 Cicîrlău, proprietatea lui P. D. și Z. E., dobândită în urma reconstituirii dreptului de proprietate, prin titlul_/15/1994.

Așadar, cel care și-a asumat obligația de a înstrăina terenul este un coproprietar al acestuia, care are o cotă prezumată, până la proba contrarie, de ½ parte din dreptul de proprietate asupra suprafeței ce a format obiectul promisiunii.

Având în vedere că, așa cum a declarat martorul G. G., înainte de a-l vinde, terenul din litigiu a fost folosit de P. D., și că celălalt coproprietar, pârâta Z. E., a fost de acord cu efectuarea partajului cu privire la terenul de sub nr. topo 592/1/1, 592/2/1 și 592/3/1, și atribuirea acestuia către P. D., așa cum a arătat în ședința publică din 07.05.2014 (f. 148), s-a dispus sistarea stării de coproprietate cu privire la imobilul identificat mai sus, acesta revenindu-i promitentului-vânzător (P. D.).

Ca urmare a partajului, în patrimoniul pârâtei-coproprietar, Z. E., se naște un drept de creanță echivalent cotei sale parte din dreptul de proprietate asupra terenului de sub nr. topo 592/1/1, 592/2/1 și 592/3/1, de ½, raportat la valoarea acestuia.

Valoarea terenului de 2000 mp ca formează obiectul litigiului a fost stabilită prin Încheierea din 18.06.2013, la nivelul sumei de 18.850 RON (f. 47-48).

Întrucât P. D. și B. I. au decedat în 21.01.2011 și respectiv 24.02.2004, obligația de a încheia actul de vânzare-cumpărare în formă autentică, și, respectiv, dreptul de a i se transmite în patrimoniu terenul de sub nr. topo 592/1/1, 592/2/1 și 592/3/1, s-au transmis moștenitorilor acestor defuncți.

Potrivit probelor testimoniale administrate, moștenitorii defunctului B. I. sunt reclamanții, cu calitate de soție supraviețuitoare și fii.

Astfel, martorul G. G. a relatat că B. E., la o lună, două după decesul soțului său, i-a dat în administrare terenul din litigiu și la două, trei luni de la deces, le-a văzut pe soția supraviețuitoare și pe Bouszek M. contactându-l pe P. D. în vederea reglementării situației juridice a terenului.

Martora C. F. a relatat că în primăvara anului 2004, B. A. a construit un garaj pe terenul aferent casei defunctului său tată, a reparat, de asemenea, acoperișul casei părintești și a cultivat grădina aferentă acesteia.

Martorul V. I. și martora C. F. au mai arătat că B. E. a folosit, atât înainte, cât și după decesul soțului, în mod continuu, casa în care au locuit împreună.

Toate aceste acte au relevat dorința reclamanților de a lua în stăpânire ceea ce a aparținut lui B. I., comportându-se față de bunurile acestuia ca niște proprietari. Acestea reprezintă acte tacite de acceptare a succesiunii, care, fiind efectuate în 6 luni de la decesul soțului și respectiv tatălui lor, conduc la dobândirea calității de moștenitori, de către reclamanți.

În ceea ce îi privește pe moștenitorii lui P. D., aceștia sunt pârâții P. S. I., B. D. M. și R. C. F., în calitate de fii.

Aceste aspecte au reieșit tot din probele testimoniale.

Astfel, martorul G. G. a declarat că la o lună după decesul lui P. D. a avut loc un partaj între P. S. și B. D. cu privire la casa și terenul ce au aparținut tatălui lor. B. D. a montat parchet într-o cameră din casa ce a aparținut lui P. D., a reparat acoperișul acesteia, P. S. a văruit casa tatălui său, după decesul acestuia.

Martorul V. I. a declarat că P. D. a mai deținut o casă, mai veche, în care a locuit, după decesul acestuia, în mod continuu, fiica sa P. C..

Aceste acte de luare în stăpânire a bunurilor ce au aparținut lui P. D., în termenul de 6 luni de la decesul acestuia, valorează acceptarea succesiunii rămasă după acesta și, deci, conduc la dobândirea calității de moștenitor.

Întrucât din probele administrate nu a reieșit că P. A. F. și P. M. A. au făcut acte tacite sau exprese de acceptare a succesiunii defunctului P. D., nu li se va constatat calitatea de moștenitori ai acestuia. Din acest punct de vedere cererea reclamanților a fost admisă în parte.

Cum succesorii lui P. D. și ai lui B. I. au dobândit obligația, respectiv dreptul de a încheia actul de vânzare-cumpărare încheiat de autorii lor, în formă autentică, aceștia au fost obligați să se prezintă la notar în acest scop în termen de 10 zile, în caz contrar, prezenta hotărâre va ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

De reținut că este respectată și cea de a doua condiție necesară pronunțării unei hotărâri ce ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare, succesorii lui P. D. nearătându-și, pe tot parcursul procesului, disponibilitatea de a se prezenta la notar în vederea încheierii actului de vânzare-cumpărare în formă autentică.

După încheierea actului de vânzare-cumpărare în formă autentică sau după expirarea termenului stabilit în acest scop, în patrimoniul reclamanților se va naște, se va constitui dreptul de proprietate cu privire la terenul de sub nr. topo 592/1/1, 592/2/1 și 592/3/1, drept pe care aceștia și-l vor înscrie în cartea funciară, după vizarea de către O.C.P.I. Maramureș, a planului de amplasament și delimitare din anexa a treia a raportului de expertiză întocmit de S. A. în martie 2014.

Întrucât nici pârâții față de care s-a constatat calitatea de moștenitor și nici pârâta Z. E. nu au arătat, la prima zi de înfățișare, că sunt de acord cu admiterea acțiunii și întrucât au căzut în pretenții, au fost obligați, conform art. 274 Cod procedură civilă, la plata cheltuielilor de judecată efectuate și dovedite de către reclamanți, constând în taxa timbru, onorar avocat și onorar expert.

Împotriva sentinței civile nr. 7534/10.09.2014, pronunțate în dosarul nr._, în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă 1865, au formulat recurs atât recurentele-pârâte B. D. M. și P. C. F. cât și recurentul-pârât P. I. S..

Prin recursul declarat, recurentele B. D. M. și P. C. F. au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei.

În motivele de recurs, recurentele-pârâte B. D. M. și P. C. F. au arătat că terenul în suprafață de 20 arii revendicat de familia B. nu a făcut obiectul unui contract de vânzare-cumpărare. Acest teren împreună cu suma de 50.000 lei constituia aportul lui P. D. și B. I. pentru construirea unui atelier de prelucrare a pietrei, obiectiv la care s-a renunțat din anumite motive. B. I. nu a folosit și nu a revendicat acest teren timp de 14 ani și nici nu a știut unde este poziționat, apelând la expertiza care de fapt a măsurat 20 de arii de teren „cam de aici și până unde pică”.

In opinia recurentelor, instanța s-a pronunțat pe baza afirmațiilor mincinoase ale martorului G. G., că s-a făcut partajul după tatăl recurentelor, la o lună după decesul acestuia, deși cunoștea faptul că nu s-a făcut succesiunea încă.

Martorul V. I. a afirmat că P. C. F. a locuit în casa veche după decesul tatălui P. D., de unde rezultă că s-a făcut succesiunea. P. C. F. locuiește în casă de la naștere, iar P. D. s-a mutat în casa nouă în 1995, drept pentru care solicită să se dispună rejudecarea cauzei.

Cererea de recurs nu este motivată în drept.

Prin recursul declarat, recurentul P. I. S. a solicitat: admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței civile nr. 7534/10.09.2014 a Judecătoriei Baia M., cu consecința respingerii acțiunii introductive de instanță, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.

În subsidiar, acest recurent a solicitat casarea sentinței civile nr. 7534/10.09.2014, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În motivele de recurs, recurentul-pârât P. I. S. a arătat că în opinia sa, hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, motivele de recurs fiind întemeiate pe dispozițiile art. 304 indice 1 și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă 1865, hotărârea fiind cenzurabilă sub toate aspectele, atât în privința stării de fapt, cât și în privința controlului legalității soluției.

Recurentul-pârât a arătat că este succesorul legal al defunctului P. D., în calitate de fiu.

Defunctul P. D. a consimțit la asocierea dintre acesta și defunctul B. I., pentru construirea unei pietrării, fapt pentru care a eliberat înscrisul denumit „chitanță”.

Recurentul-pârât arată că nu a acceptat succesiunea după defunctul tată, P. D..

Recurentul-pârât P. I. S. arată că nu corespunde adevărului și realității faptul că acea chitanță emisă de către defunctul P. D. ar fi reprezentat o vânzare-cumpărare sub semnătură privată, prin care să se fi vândut terenul indicat către numitul B. I., ci aceasta a fost doar o recunoaștere a unui aport în natură cu care s-a convenit pentru asocierea dintre aceștia în vederea obținerii și dezvoltării unui atelier de pietrărie. Defunctul B. I. nu a intrat și nu a deținut posesia de fapt a terenului, care nu a fost individualizat prin țăruși sau borne în privința amplasamentului.

Urmașii defunctului nu au intrat în posesia terenului.

Recurentul-pârât critică admiterea de către prima instanță a probei cu expertiza tehnică judiciară, apreciind că instanța fondului a făcut aplicarea greșită a legii, cu consecința unei soluții cenzurabile.

Recurentul critică de asemenea motivarea în drept a sentinței, apreciind asupra depășirii condițiilor de admisibilitate ale unei astfel de acțiuni.

Criticile recurentului, din motivele de recurs, vizează și modul de interpretare a probelor, atât în privința condițiilor de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, respectiv să îndeplinească acele condiții, privind capacitatea de a contracta, consimțământul, situația juridică reală a imobilului, cât și cauza licită și morală.

Recurentul-pârât afirmă că până la data decesului defunctului B. I., acesta nu a solicitat, în nume propriu și personal, încheierea unei convenții în formă autentică în privința terenului în cauză și nu a formulat nicio acțiune în instanță, pentru obligarea la predarea posesiei sau, în cazul refuzului, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic.

Recurentul afirmă că, în opinia sa, în mod nelegal prima instanță a atribuit acest drept moștenitorilor, aceasta fiind una dintre criticile de nelegalitate pentru casarea sentinței.

Recurentul-pârât afirmă în motivele de recurs că, în dosarul nr. 8099/2009, în care defunctul său tată, P. D., a fost prezent în instanță și a recunoscut primirea sumei de bani, acesta era sedat de medicamente, într-o stare de sănătate șubredă, neavând discernământul deplin al faptelor sale, situație care nu poate schimba cursul evenimentelor petrecute, conform decretului 167/1958 intervenind și prescripția.

Recurentul-pârât a invocat starea de coproprietate în care se afla defunctul său tată, a arătat și că obiectul convenției era și neidentificat și necunoscut, formularea de individualizare, respectiv:”la podul citirii”, neavând relevanță, în opinia recurentului, în privința dispozițiilor art. 989 Cod civil 1864, cât și în privința dispozițiilor DL 115/1938, potrivit cărora, dobândirea proprietății se făcea prin efectul întăbulării și nu prin efectul actului încheiat între părți.

Intimații B. E., B. A. F. și B. M. N. au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca neîntemeiate –filele 31-33 din dosar.

Acești intimați, precum și recurentul P. I. S. au depus concluzii scrise.

Prin încheierea din 10.03.2015 a fost admisă cererea petentului-recurent P. I. S. privind eșalonarea taxei judiciare de timbru stabilită în sarcina acestuia-fila 55.

Recurentele B. D. M. și P. C. F. au fost citate cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru pentru recursul declarat.

Recurentele B. D. M. și P. C. F. nu s-au prezentat în fața instanței de judecată și nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 841,37 lei pentru cererea de recurs.

În ședința publică din 8.04.2015 reprezentanta intimaților B. E., B. A. F. și B. M. N., a invocat excepția de netimbrare a cererii de recurs formulată de recurentele B. D. M. și P. C. F..

Deliberând asupra excepției de netimbrare a cererii de recurs, tribunalul reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art.11 din Legea 146/24.07.1997 privind taxele judiciare de timbru cu modificările ulterioare, alin. 1: „Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță (…)”.

Potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 146/1997, la înregistrarea cererii de recurs s-a fixat taxa judiciară de timbru în cuantum de 841,37 lei și s-a comunicat prin citație recurentelor (filele 64 și 65) obligația achitării acestei taxe judiciare de timbru.

Recurentele B. D. M. și P. C. F. nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, deși a fost legal citate cu această mențiune.

În conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 cu modificările ulterioare: „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”.

Raportat la considerentele mai sus expuse, în baza art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, tribunalul va anula recursul declarat de către recurentele B. D. M. și P. C. F. ca netimbrat.

În ceea ce privește recursul declarat de recurentul-pârât P. I. S., tribunalul constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce succed: Analizând sentința civilă nr. 7534/10.09.2014 a Judecătoriei Baia M., pe baza motivelor de recurs formulate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865, tribunalul constată că starea de fapt reținută de prima instanță rezultă și se întemeiază pe probele administrate, hotărârea fiind temeinică și că prima instanță a recurs la textele de lege incidente, pe care le-a aplicat în mod corect, în litera și spiritul lor, hotărârea fiind legală, iar criticile din memoriul de recurs, nefondate.

În fața primei instanțe recurentul-pârât a fost legal citat pe tot parcursul procesului. În tot acest interval de timp, cererea introductivă de instanță fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia M. la data de 12.02.2013 iar hotărârea atacată fiind pronunțată la data de 10.09.2014, recurentul-pârât, legal citat-fila 19 din dosarul de fond-nu s-a prezentat în fața instanței de judecată, nu și-a expus poziția procesuală, nu a formulat niciun fel de cereri, excepții și nu a propus niciun fel de probe.

Susținerile invocate prin memoriul de recurs nu sunt dovedite. Nici prin memoriul de recurs, prin care recurentul afirmă că va dovedi afirmațiile pe care le face abia în etapa recursului, recurentul nu propune probe concrete în dovedirea afirmațiilor sale, nu combate probele administrate, prin propunerea în concret de probe pertinente, concludente și utile. Afirmațiile sale din recurs, în condițiile în care sunt contrazise de probele administrate în fața primei instanțe, probe care nu au fost combătute, recurentul nepropunând nici în recurs probe pertinente, concludente și utile, respectiv niciun fel de probe, rămân la stadiul de simple susțineri.

Recurentul afirmă în motivele de recurs că nu a acceptat succesiunea după tatăl său.

Recurentul nu a depus la dosar niciun înscris, nu a propus niciun mijloc de probă din care să rezulte că și-ar fi exercitat dreptul de opțiune succesorală în sensul renunțării la moștenire sau în sensul acceptării acesteia sub beneficiu de inventar.

Potrivit legii, acceptarea voluntară tacită presupune ca succesibilul să facă un act sau fapt pe care nu-l putea săvârși decât în calitatea sa de erede și din care rezultă, chiar și indirect, dar neîndoielnic, intenția sa de acceptare a moștenirii (art. 689 Cod civil 1864).

Din probele administrate rezultă acceptarea moștenirii de către recurent.

Astfel, martorul G. G. a declarat că la o lună după decesul lui P. D. a avut loc un partaj între P. S. și B. D. cu privire la casa și terenul ce au aparținut tatălui lor.

B. D. a montat parchet într-o cameră din casa ce a aparținut lui P. D., a reparat acoperișul acesteia, P. S. a văruit casa tatălui său, după decesul acestuia.

Martorul V. I. a declarat că P. D. a mai deținut o casă, mai veche, în care a locuit, după decesul acestuia, în mod continuu, fiica sa P. C..

Prin urmare, având în vedere acceptarea moștenirii și principiul indivizibilității care caracterizează actul de opțiune succesorală, critica din memoriul de recurs potrivit căreia prima instanță l-ar fi „condamnat” pe recurent să suporte efectele unei succesiuni neacceptate nu este întemeiată.

Recurentul invocă în recurs starea de coproprietate în care se afla tatăl său cu privire la teren, ca motiv de recurs.

Terenul în litigiu este cuprins în titlul de proprietate eliberat pe numele numiților P. D. și Z. E.-fila 36 din dosarul de fond.

Pârâta Z. E., cotitulara titlului de proprietate nr._/15/11.02.1994, a fost prezentă în fața primei instanțe, în ședința publică din 7 mai 2014 și a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii, în totalitate, astfel cum aceasta a fost formulată, poziția sa procesuală fiind consemnată în încheierea ședinței publice din 7.05.2014-fila 148 din dosarul de fond.

Tatăl recurentului a fost prezent în fața instanței în dosarul nr._, având același obiect - dosar în care acțiunea a fost însă anulată ca netimbrată - și în ședință publică, promitentul-vânzător P. D., a arătat, întrebat fiind de către instanță cu privire la poziția sa procesuală, că a primit prețul pentru teren și că nu se opune admiterii acțiunii având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.

Recurentul nu contestă aceste aspecte prin memoriul de recurs, afirmă însă că la momentul la care, în dosarul nr._, defunctul său tată P. D. a fost prezent în instanță și a recunoscut primirea sumei de bani era sedat cu medicamente, într-o stare de sănătate șubredă, neavând discernământul deplin al faptelor sale.

Susținerea privind recunoașterea făcută de către defunctul P. D. în dosarul nr. 8099/2009 a fost învederată în dosarul de fond. Recurentul nu a combătut-o. Afirmațiile făcute în recurs, în lipsa indicării unor mijloace de probă pertinente, concludente și utile în dovedirea acestora, rămân la stadiul de simple susțineri.

Din probele administrate a rezultat că în data de 21.12.1990, între P. D., în calitate de promitent-vânzător și B. I., în calitate de beneficiar-cumpărător, s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată cu privire la terenul de 0,20 ha situat în locul numit „P. Citirii”, în schimbul sumei de_ lei.

Acest înscris a fost calificat un antecontract de vânzare-cumpărare în temeiul principiului conversiunii actului juridic, întrucât nefiind încheiat în formă autentică, forma cerută ad validitatem în cazul înstrăinării terenurilor, nu produce efectele unui contract, ci a unei promisiuni de vânzare-cumpărare, dând naștere unui drept de creanță în patrimoniul beneficiarului și unei obligații de a face, corelative, în patrimoniul promitentului.

Raportat la dispozițiile art. 1669 alin. 1 coroborate cu cele ale art. 1179 alin. 1 din noul Cod civil, raportat la prevederile art. 6 alin. 6 noul Cod civil (corespunzătoare celor prevăzute de vechiul Cod civil, la art. 1073, art. 969, art. 973, art. 974), pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare este necesar ca antecontractul să fie valabil încheiat (adică să îndeplinească acele condiții privind capacitatea de a contracta, consimțământul părților, obiectul ce trebuie să fie determinat și licit și cauza ce trebuie să fie licită și morală) și cealaltă parte să refuze încheierea lui în formă autentică.

Prin semnarea contractului de către promitentul-vânzător, P. D., acesta și-a exprimat consimțământul în vederea încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare.

Având în vedere că, așa cum a declarat martorul G. G., înainte de a-l vinde, terenul din litigiu a fost folosit de P. D., și că celălalt coproprietar, pârâta Z. E., a fost de acord cu efectuarea partajului cu privire la terenul de sub nr. topo 592/1/1, 592/2/1 și 592/3/1, și atribuirea acestuia către P. D., așa cum a arătat în ședința publică din 07.05.2014 (f. 148), urmează a se dispune sistarea stării de coproprietate cu privire la imobilul identificat mai sus, acesta revenindu-i promitentului-vânzător (P. D.).

Valoarea terenului de 2000 mp ca formează obiectul litigiului a fost stabilită prin Încheierea din 18.06.2013, la nivelul sumei de 18.850 RON (f. 47-48).

Potrivit probelor testimoniale administrate, moștenitorii defunctului B. I. sunt reclamanții, cu calitate de soție supraviețuitoare și fii.

Astfel, martorul G. G. a relatat că B. E., la o lună, două după decesul soțului său, i-a dat în administrare terenul din litigiu și la două, trei luni de la deces, le-a vâzut pe soția supraviețuitoare și pe Bouszek M. contactându-l pe P. D. în vederea reglementării situației juridice a terenului.

Martorul V. I. și martora C. F. au mai arătat că B. E. a folosit, atât înainte, cât și după decesul soțului, în mod continuu, casa în care au locuit împreună.

Toate aceste acte relevă dorința reclamanților de a lua în stăpânire ceea ce a aparținut lui B. I., comportându-se față de bunurile acestuia ca niște proprietari.

Acestea reprezintă acte tacite de acceptare a succesiunii, care, fiind efectuate în 6 luni de la decesul soțului și respectiv tatălui lor, conduc la dobândirea calității de moștenitori, de către reclamanți.

Starea de fapt expusă în motivarea recursului este lipsită de suport probator. Deși recurentul utilizează sintagma „arăt și dovedesc”, nu propune niciun mijloc de probă în dovedirea celor afirmate.

Recurentul, legal citat și având cunoștință de proces –fila 19 din dosarul de fond, nu s-a prezentat în fața instanței de fond, nu a exprimat o poziție de opunere în ceea ce privește momentul precizării, modificării de acțiune, prin urmare afirmațiile din recurs vizând nelegalitatea analizării modificării de acțiune sunt nereale.

Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă 1865, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul P. I. S., păstrând sentința civilă atacată, ca fiind temeinică și legală.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, recurenții vor fi obligați la plata către intimații B. E., B. A. F. și B. M. N. a sumei de 1300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat, justificat cu chitanța depusă la dosar –fila 34 din dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite excepția de netimbrare a recursului declarat de recurentele B. D. M. și P. C. F., excepție invocată de intimații B. E., B. A. și B. M. N..

Anulează ca netimbrat recursul declarat de către recurentele B. D. M., domiciliată în Baia M., ./21 și P. C. F., domiciliată în Cicârlău, nr. 700, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 7534/10.09.2014, pronunțate de către Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ .

Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul P. I. S., cu domiciliul procesual ales în Baia M., .. 1/67, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 7534/10.09.2014, pronunțată de către Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, pe care o menține.

Obligă pe recurenți la plata către intimații B. E., B. A. F., domiciliați în B. nr. 123, ., și B. M. N., cu domiciliul procesual ales în Baia M., ./121 jud. Maramureș, a sumei de 1300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 15.04.2015.

Președinte Judecători Grefier

Ț. D., W. D., S. T. A. H. M.

Red.Ț.D./11.05.2015

Tred. M.H./ 11.05.2015 - 2 ex.

Judecător la fond: D. D. R.

← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 161/2015. Tribunalul...		Partaj judiciar. Decizia nr. 148/2015. Tribunalul MARAMUREŞ →

Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 156/2015. Tribunalul MARAMUREŞ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 156/2015. Tribunalul MARAMUREŞ