Rectificare carte funciară. Decizia nr. 161/2015. Tribunalul MARAMUREŞ

1. cota de 1/4 parte din suprafața de 3.812 mp înscrisă în titlul de pro­pri­e­tate nr. 1913/32 cod_ emis pe numele lui P. I. și P. Ni­co­lae;

2. cota de 48/64 parte din casa de locuit din lemn și anexele gospodărești si­tuate în D., nr. 49 (nr. nou 43), cotă care se compune din: cota de ½ parte din construcții - bun propriu și cota de 2/8 parte din acestea - în calitate de soție su­praviețuitoare a lui P. I. conform certificatului de moștenitor nr. 112/ 2010 emis de BNP M. B..

II. masa succesorală rămasă de pe urma defunctului P. N. se compune din:

1. cota de 3/4 parte din suprafața de 3812 mp înscrisă în titlul de pro­pri­e­ta­te nr. 1913/32 cod_ emis pe numele lui P. I. și P. Ni­co­lae;

2. cota de 8/64 parte din casa de locuit din lemn și anexele gospodărești situate în D., nr. 49 (nr. nou 43), cotă care este echivalentă cu cota de 3/8 par­te atribuită prin certificatul de moștenitor nr. 112/2010 emis de BNP M. B. de pe urma lui P. I..

III. reclamanților F. O., B. A., P. F. Voi­chi­ța, C. P. Firuța și P. A. V. le revine cota de 12/64 din cota de 48/64 parte, care a aparținut lui P. I. din casa de locuit și a­nexele gospodărești, în calitate de nepoți de fiu predecedat (venind la moște­ni­rea bunicii în reprezentarea tatălui P. N.).

IV. S-a solicitat atribuirea în natură a casei de locuit cu anexele gos­po­dă­rești situate în D., nr. 49 (nr. nou 43) către reclamanți, cu sulta cores­pun­ză­toare pentru O. R. - pentru cota ei parte de 20/64 parte, M. M. pentru cota ei parte de 12/64 parte și moștenitorii lui P. F. (F. Ni­co­laie I., F. M. I., F. I., I. A.-I., P. V. Ma­riana) pentru cota ei parte de 12/64 parte, întrucât reclamanții au în indi­vi­zi­u­ne cota de 20/64 parte ce se compune din 8/64 parte de a aparținut defunctului lor tată P. N. după P. I. și cota de 12/64 parte care se cu­vi­ne de la bunica lor P. I. în reprezentarea tatălui lor.

Se arată că au solicitat atribuirea în natură, în indiviziune, a terenului în su­prafață de 3.812 mp din titlul de proprietate nr. 1913/32, întrucât tatăl lor, de­fun­ctul P. N., are o cotă mai mare din acest teren așa cum mai sus s-a arătat și pe acest teren se află construită casa de locuit și anexele gospodărești ale reclamantului P. A. V., care au o valoare mult mai mare de­cât casa veche de lemn, care este demolabilă.

La solicitarea reclamanților, instanța a încuviințat efectuarea unei ex­per­ti­ze topografice judiciare, raportul întocmit de către expert P. C. Ghe­orghe și completarea la raport fiind depuse la dosar.

Ulterior, la termenul de judecată din data de 20.06.2013, reclamantele Per­haiță T., F. O., B. A., P. F. V., C. Per­haiță Firuța și P. A. V. au depus la dosar precizare a mo­da­lității de partajare a construcțiilor, solicitând instanței să aibă în vedere ur­mă­toarea modalitate de partajare a construcțiilor care au o valoare de 7.025 lei cu mențiunea că, în baza certificatului de moștenitor nr. 112/2010, emis după Per­haiță I. conform sentinței civile nr. 313/2001 a Judecătoriei Tg. Lăpuș, păr­ților le-au rămas cotele:

- P. I. – ½ + 2/8 din ½, rezultând 10/16 din întreg; O. Re­ghi­na - 3/8 din 1/2, rezultând 3/16 din întreg; P. N. - 3/8 din 1/2, rezultând 3/16 din întreg;

- C. lui P. I. de 10/16 parte din construcții, se împarte la cei 4 copii P. N., M. M., P. F. și O. R.. Ast­­fel, moștenitorii lui P. N. au cota de 22/64 parte din construcții, O­nișe R. 22/64 din construcții, M. M. 10/64 și P. F. 10/ 64.

Casa de locuit notată C5 în anexa la raportul de expertiză topografică a ex­pertului P. C., să fie atribuită lui P. T. având în vedere că aceasta nu are altă locuință, locuiește în această casă de 52 de ani, iar îm­pre­ună cu soțul său P. N., în prezent decedat, a întreținut casa prin schim­barea structurii acoperișului și a învelitorii precum și faptul că recla­man­ții au achitat la zi impozitele aferente casei și terenului cu sultă pentru P. Flo­rica în sumă de 1.097,65 lei, fără sultă către ceilalți reclamanți care sunt co­piii acesteia.

În ce privește bucătăria de vară cu șură și grajd - notate cu C6, coteț – no­tat cu C7, grajd pentru oi - notat cu C8, să fie atribuite lui O. R. cu sul­tă pentru M. M. în sumă de 1.097,65 lei, pentru că O. R. are o casă de locuit în localitatea Măgureni, nr. 7, nu a achitat impozitul aferent casei și terenului.

Totodată se menționează că imobilul - casă de locuit notată cu C5, are a­ce­eași valoare ca și construcțiile C6, C7 și C8.

La fila 105 dosar reclamanții au depus adresa cu nr. 1031/10.04.2013 e­misă de Primăria comunei Cernești, potrivit căreia O. R. figurează îns­cri­să în registrul agricol al localității Măgureni, vol. I, poziția 005 din anul 2013 cu o casă de locuit în suprafață de 100 mp și anexe gospodărești în suprafață con­struită de 56 mp.

Pârâta O. R. pentru a combate susținerile reclamanților, la ter­me­nul de judecată din 14.11.2013 a depus la dosar două extrase din Registrul A­gri­col pentru poziția din D., nr. 43 și celălalt pentru poziția din Măgureni, nr. 7, pentru a face dovada faptului că la domiciliul din Măgureni locuiește în pre­zent fiul său cu familia iar la imobilul din D., nr. 43 locuiește ea cu fiica sa, sens în care se cuvine să-i fie atribuit acest mobil, care i-a rămas de la mama sa pe care a întreținut-o timp de 20 de ani. Totodată a depus la dosar un contract de întreținere, încheiat între ea și mama sa P. I., autentificat notarial prin Încheierea de autentificare nr. 6747/17.08.1992, prin care P. I. ce­dează fiicei sale pârâtei O. R. întreaga cotă indiviză de 5/8 parte din ca­să, anexe, din 752 mp teren de construcție și din 899 mp teren grădină situate în D., nr. 49 înscrise în CF nr. 81 D., nr. top. 184 și 185/1 în schimbul în­treținerii viagere.

La același termen de judecată, având în vedere că citația emisă pârâtei Per­haiță F., a fost restituită cu mențiunea „destinatar decedat” și părțile pre­zente au confirmat decesul pârâtei P. F. instanța a pus în vedere re­clamanților să indice moștenitorii acesteia în vederea introducerii și citării a­ces­­tora în proces.

La data de 17.12.2013 reclamanții au depus la dosar dovada decesului pâ­râtei P. F., respectiv actul de deces . nr._ precum și un înscris prin care au indicat moștenitorii pârâtei P. F. ca fiind Fi­lip N., F. M., F. I., I. A. I. și P. V..

La filele 147-150 și 164 dosar s-au depus acte de stare civilă pentru pâ­râ­ții nou introduși în proces, F. N. I., F. M. I., F. I., Pe­trehuș (fostă F.) V. M. și I. (fostă F.) A. I..

Prin concluziile scrise formulate de reclamanți la termenul de judecată din data de 16.06.2014 s-a solicitat admiterea cererii introductive așa cum a fost pre­cizată, respectiv:

- să se constate că moștenitori ai defunctei P. I. decedată la da­ta de 24.06.2011, cu ultim domiciliu în localitatea Dobricu Lăpușului, nr. 49 (nr. nou 43) sunt reclamanții de ordin 2-6: F. O., B. A., Per­hai­ță F. V., C. P. Firuța, P. A. V. în calitate de nepoți de fiu predecedat în cota de 1/4 parte în indiviziune și pârâtele de ordin 1-3: O. R., M. M., P. F. (decedată pe parcursul pro­ce­sului) în calitate de fiice, fiecare cu cota de 1/4 parte;

- să se constate că moștenitorii lui P. F. sunt F. N., Fi­lip M., F. I., I. A.-I., P. V., în calitate de fii și fiice.

I. Să se constate că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei Per­hai­ță I. se compune din:

1. cota de 1/4 parte din suprafața de 3.812 mp înscrisă în titlul de pro­pri­e­tate nr. 1913/32 cod_ emis pe numele lui P. I. și P. Ni­co­lae;

2. cota de 48/64 parte din casa de locuit din lemn și anexele gospodărești situate în D., nr. 49 (nr. nou 43), cotă care se compune din: cota de 1/2 par­te din construcții - bun propriu și cota de 2/8 parte din acestea - în calitate de soție supraviețuitoare a lui P. I. conform certificatului de moștenitor nr. 112/2010 emis de BNP M. B..

- să se dispună rectificarea cărții funciare nr._ Tg. Lăpuș provenită din conversia de pe hârtie a CF 81 Dobricu Lăpușului în sensul radierii drep­tu­lui de proprietate înscris în favoarea lui O. R. de sub B9 în baza certifi­ca­tului de moștenitor nr. 992/1991 întrucât acesta a fost anulat prin sentința ci­vi­lă nr. 313/2001 rămasă irevocabilă și restabilirea situației anterioare de carte fun­ciară;

- să se dispună rectificarea cărții funciare nr._ Tg. Lăpuș provenită din conversia de pe hârtie a CF 81 Dobricu Lăpușului în sensul radierii drep­tu­lui de proprietate înscris în favoarea lui O. R. de sub B10 în baza con­tra­ctului de întreținere nr. 6747/1992 întrucât acesta cuprinde cota parte stabi­li­tă prin certificatul de moștenitor anulat, mai sus amintit și restabilirea situației an­terioare de carte funciară;

- să se dispună rectificarea cărții funciare nr._ Tg. Lăpuș provenită din conversia de pe hârtie a CF 81 Dobricu Lăpușului în sensul radierii drep­tu­lui de uzufruct viager înscris în favoarea lui P. I. de sub C2 în baza contractului de întreținere nr. 6747/1992 asupra cotei de 750/1651 întrucât a­ces­ta cuprinde cota parte stabilită prin contractul de întreținere mai sus amintit și res­tabilirea situației anterioare de carte funciară, aceasta se impune și datorită de­cesului lui P. I.;

II. să se constate că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului Per­haiță N. se compune din:

1. cota de 3/4 parte din suprafața de 3.812 mp înscrisă în titlul de pro­pri­e­tate nr. 1913/32 cod_ emis pe numele lui P. I. și P. Ni­co­lae;

2. cota de 8/64 parte din casa de locuit din lemn și anexele gospodărești si­tuate în D., nr. 49 (nr. nou 43), cotă care este echivalentă cu cota de 3/8 par­te atribuită prin certificatul de moștenitor nr. 112/2010 emis de BNP M. B. de pe urma lui P. I..

- să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la suprafața de 3.812 mp cu­prinsă în titlul de proprietate nr. 1913/32 cod_ emis pe numele lui Per­hai­ță I. și P. N.: în cota de 1/4 parte pentru P. I. - în ca­litate de soție supraviețuitoare a lui P. I. și cota de 3/4 parte pentru Per­haiță N. - în calitate de fiu a lui P. I.;

- să se dispună partajarea (ieșirea din indiviziune) cu privire la cota de 1/4 parte a lui P. I. din suprafața mai sus identificată de 3.812 mp:

a) prin stabilirea către reclamanții de ordin 2-6: F. O., B. A­nuța, P. F. V., C. P. Firuța, P. A. Va­len­tin a cotei de 1/4 parte în indiviziune pentru noi în calitate de nepoți de fiu pre­decedat, respectiv a cotei de 1/16 parte din întreaga suprafață de 3812 mp,

b) a cotei de 1/4 parte pentru O. R., în calitate de fiică, res­pec­tiv a cotei de 1/16 parte din întreaga suprafață de 3812 mp,

c) a cotei de 1/4 parte pentru M. M., în calitate de fiică, respectiv a cotei de 1/16 parte din întreaga suprafață de 3812 mp și

d) a cotei de 1/4 parte pentru P. F. în calitate de fiică-dece­da­tă cu moștenitorii: F. N., F. M., F. I., I. A.-I., Pe­tre­huș V., respectiv a cotei de 1/16 parte din întreaga suprafață de 3.812 mp;

- să se dispună atribuirea în natură către subsemnații P. T. și Per­haiță A. V. a suprafeței de 3.812 mp din titlul de proprietate nr. 1913/32 cod_ emis pe numele lui P. I. și P. N. cu sul­ta cuvenită pentru:

- F. O. pentru suprafața de 476,5 mp corespunzătoare cotei ei păr­ți din întreg,

- B. A. pentru suprafața de 476,5 mp corespunzătoare cotei ei părți din întreg,

- P. F. V. pentru suprafața de 476,5 mp corespunzătoare co­tei ei părți din întreg,

- C. P. Firuța pentru suprafața de 476,5 mp corespunzătoare cotei ei părți din întreg,

- O. R. pentru suprafața de 238,25 mp corespunzătoare cotei ei părți din întreg,

- M. M. pentru suprafața de 238,25 mp corespunzătoare cotei ei părți din întreg,

- moștenitorii lui P. F. (F. N., F. M., F. I., I. A.-I., P. V.) pentru suprafața de 238,25 mp cores­pun­zătoare cotei ei părți din întreg.

- să se dispună întabularea dreptului de proprietate astfel dobândit în car­tea funciară asupra terenului în suprafață de 3.812 mp în favoarea recla­man­ți­lor P. T. și P. A. V., în indiviziune în cotă de 1/2 parte pentru fiecare.

- să se constate că reclamanților F. O., B. A., P. F. V., C. P. Firuța și P. A. V. le revine cota de 12/64 din cota de 48/64 parte, care a aparținut lui P. I. din ca­sa de locuit și anexele gospodărești, în calitate de nepoți de fiu predecedat (în re­prezentarea defunctului lor tată P. N. la moștenirea bunicii).

Întrucât reclamanții au în indiviziune cota de 20/64 parte, ce se compune din 8/64 parte ce a aparținut tatălui P. N., după P. I., și cota de 12/64 parte care se cuvine de la bunica lor P. I. în re­pre­zen­ta­rea tatălui P. N..

- să se dispună atribuirea în natură a casei de locuit cu anexele gos­po­dă­rești situate în D., nr. 49 (nr. nou 43) reclamanților cu sulta cores­pun­ză­toa­re pentru: O. R. pentru cota ei parte de 20/64 parte, M. M. pen­tru cota ei parte de 12/64 parte și moștenitorii lui P. F. (F. Ni­co­laie, F. M., F. I., I. A.-I., P. V.) pentru cota ei parte de 12/64.

Valoarea construcțiilor s-a stabilit de comun acord la suma de 7.000 lei (a­propiată de valoarea de impozitare a casei ).

Se arată că, în principal, reclamanții P. T. și P. A. Va­lentin au solicitat să li se atribuie în natură în indiviziune terenul în suprafață de 3.812 mp din titlul de proprietate nr. 1913/32 aceasta pentru că autorul lor Per­haiță N., are o cotă mai mare din acest teren, aceea de 3/4 așa cum au a­rătat și pe acest teren se află construită casa de locuit și anexele gospodărești (C1, C2, C3, C4) a reclamantului P. A. V., care au o valoare mult mai mare decât casa veche de lemn, care este demontabilă/demolabilă și ca­re este folosită de 52 ani de către reclamanta P. T..

Această variantă este preferabilă și pentru a nu mai exista neînțelegeri cu pâ­râta O. R. care, deși are o altă casă de locuit în localitatea Măgu­reni, preferă să stea fără forme legale într-o cameră din casa veche.

Se menționează că pârâtele, în special O. R., nu au contestat bu­nurile supuse partajului (construcțiile vechi C5, C6, C7 și C8 și terenul aferent a­cestora în suprafață totală de 3.812 mp) și nici cotele de partajare așa cum re­cla­mantele le-au indicat. A fost întrebată de instanță dacă contestă cotele de par­ta­jare a bunurilor așa cum reclamantele le-au indicat pentru o eventuală calcu­la­re a taxei de timbru, ținând cont și de apărările ei, dar O. R. a men­ți­o­nat faptul că nu contestă cotele indicate și bunurile supuse partajului, astfel nu a fost necesară stabilirea vreunei alte taxe de timbru în sarcina ei sau a noastră.

În consecință doar modalitatea de partajare a acestor bunuri a rămas o­bi­ectul litigiului dintre părți.

Cu privire la identificarea bunurilor și evaluarea acestora (a terenului) pen­tru calcularea sultelor cuvenite, s-a solicitat să se aibă în vedere raportul de ex­pertiză întocmit în cauză de către exp. P. C. G., lucrare ca­re să facă parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța în cauză.

În subsidiar reclamanții au arătat că sunt de acord să se atribuie doar pâ­­râ­tei O. R. construcțiile C6 (bucătăria de vară care este locuibilă și un grajd), C7 și C8 cu terenul aferent acestora de 657 mp și cota de 1/3 din dru­mul de acces ce are suprafața totală de 270 mp, așa cum au fost identificate în . expertiză tehnică depusă pentru termenul din data de 26.09.2013 de către exp. P. C. G..

În acest caz reclamantei P. T. să i se atribuie casa veche de lo­cu­it de la nr. 43 cu terenul aferent acesteia de 443 mp și terenul de 1.105 mp plus co­ta de 1/3 din drumul de acces ce are suprafața totală de 270 mp, așa cum a des­cris exp. P. C. în completarea raportului de expertiză tehnică de­pu­să pentru termenul din data de 26.09.2013.

De asemenea, lui P. A. V. să îi fie atribuită suprafața de 1.412 mp aferentă construcțiilor C1, C2, C3 și C4 și cota de 1/3 din drumul de ac­ces ce are suprafața totală de 270 mp.

Analizând acțiunea civilă dedusă judecății, prin prisma probațiunii și a dis­pozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:

Anterior promovării prezentei acțiuni, între părți, respectiv autorii aces­to­ra, au avut loc mai multe litigii soluționate prin hotărâri judecătorești defi­ni­ti­ve și irevocabile, în considerentele cărora au fost reținute o . aspecte in­tra­te în puterea lucrului judecat și aflate în legătură directă cu împrejurările de fapt și temeiurile de drept invocate în cauza de față.

Astfel, prin sentința civilă nr. 313/07.05.2001, definitivă și irevocabilă prin neapelare, la data de 19.07.2001, pronunțată de către Judecătoria Tg. Lă­puș în dosarul nr. 237/B/2001, a fost admisă acțiunea civilă a reclamantului Per­hai­ță N., în contradictoriu cu pârâtele O. R. și P. I. și s-a dispus anularea certificatului de moștenitor nr. 992 din 05.12.1991 emis în do­sarul nr. 954 al fostului notariat de Stat Baia M., în sensul obligării no­ta­ru­lui public la eliberarea unui alt certificat de moștenitor cu includerea recla­man­tu­lui P. N. în rândul celorlalți moștenitori ai defunctului tată Per­hai­ță I., decedat la data de 20.11.1960.

În baza hotărârii menționate, a fost emis certificatul de moștenitor nr. 112 din 18.10.2010 de către Biroul Notarului Public M. B. din Baia Ma­re, conform căruia masa succesorală de pe urma defunctului P. I. este alcătuită din „cota de 1/2 parte din casa de locuit și anexe gospodărești și 1.000 mp teren aferent, situate în Dobricu Lăpușului, nr. 49, jud. Maramureș, pro­prietate extratabulară ----

Restul de 1/2 formează cota soției supraviețuitoare, din construcții”.

În cuprinsul actului notarial au fost identificați moștenitorii: P. I.­a­na - în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de 2/8 parte, O. R. - în calitate de fiică, cu o cotă de 3/8 parte, și P. N. - postdecedat la da­ta de 15.06.2007, în calitate de fiu, cu o cotă de 3/8 parte. Fiicele M. M. și F. F. au fost declarate străine de moștenire prin neacceptare, în con­for­mitate cu prevederile art. 700 din vechiul Cod civil.

Potrivit certificatului de moștenitor nr. 126/2007 din dosarul succesoral nr. 177/2007 al B.N.P. Podeleanu R. C. A. din Tg. Lăpuș, emis de pe ur­ma defunctului P. N., decedat la data de 15.06.2007, cu ultimul do­mi­ciliu în Dobricu Lăpușului, nr. 49 (nr. nou 43), jud. Maramureș, s-au iden­ti­fi­cat următorii moștenitori legali: soția supraviețuitoare - P. T. și fiicele - Fe­renț O., B. A., P. F. V., C. P. Firuța, res­pectiv fiul P. A. V., fără a se menționa bunuri mobile sau i­mo­bile ce alcătuiesc masa succesorală sau cotele părți ce le revin succesorilor.

Titlul de proprietate nr. 1913/32 cod_ din 13.06.2012, în care sunt in­cluse imobilele ce fac obiectul prezentei acțiuni de partaj, a fost emis pe nu­me­le defuncților P. I. și P. N., ca urmare a sentinței civile nr. 120 din 11.02.2010 pronunțată în dosarul nr._, de Judecătoria Tg. Lăpuș, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 536/R/16.06.2010 a Tribunalului Maramureș.

În relația dintre părți, prezumția lucrului judecat are caracter absolut, în­semnând că ceea ce s-a dezlegat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus păr­ților din acel litigiu, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul ju­ridic deja soluționat.

Astfel, conform hotărârii amintite, s-a admis acțiunea precizată a re­cla­man­ților P. T., P. A. V., P. F., F. O­limpia, C. P. Firuța și B. A., formulată în contradictoriu cu pâ­râtele P. I., O. R., Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar Târgu Lăpuș, constatându-se nulitatea parțială a ti­tlu­lui de proprietate nr. 1977/3 COD_ din 01.10.2004 emis pe numele pâ­râ­tei P. I., în sensul radierii din acest titlu de proprietate, a suprafeței de 3.920 mp teren intravilan, compusă din: 1.798 mp „G.” - arabil, 1.386 mp „G.” - fânețe, 430 mp „G.” - curți, construcții și 306 mp „Alte te­renuri – drum”.

S-a admis în partea cererea reconvențională formulată de pârâta-re­cla­man­tă reconvențional P. I., constatându-se nulitatea parțială a titlu­lui de proprietate nr. 1917/39 COD_ din 15.05.2007 și a procesului verbal de punere în posesie aferent acestui titlu de proprietate, ambele emise pe numele de­functului P. N., pentru suprafața de 3.920 mp teren intravilan, în sen­sul radierii din acest titlu de proprietate a suprafeței de 3.920 mp teren in­tra­vi­lan, compusă din 1.798 mp „G.” - fânețe, 1.816 mp „G.” - curți, con­strucții și 306 mp „Alte terenuri - G.”.

S-a dispus obligarea pârâtei Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Târgu Lăpuș să procedeze la întoc­mi­rea documentației necesare în vederea eliberării unui titlu comun pe numele pâ­râ­tei-reclamante reconvențional P. I. și a defunctului P. N.­lae privind suprafața de 3.920 mp situată pe teritoriul orașului Târgu Lăpuș, pre­cum și a pârâtei Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate pri­vată asupra terenurilor Maramureș să elibereze titlul de proprietate în comun pe numele pârâtei P. I. și a defunctului P. N. pentru a­ce­ea­și suprafață, identificată conform raportului de expertiză topografică întocmită în cauză.

În fapt, s-a reținut că reclamanta P. T. este soția supra­vie­țui­toa­re a defunctului P. N., iar reclamanții P. A. V., Per­haiță F., F. O., C. P. Firuța, B. A. sunt des­cen­denții acestuia.

Defuncta P. I. (pârâtă în cauza amintită) a fost mama a­ce­lu­ia­și autor, iar pârâta O. R. este sora lui.

Atât defunctul P. N. cât și defuncta P. I. au soli­ci­tat reconstituirea dreptului de proprietate asupra acelorași suprafețe de teren, fi­ind totodată îndreptățiți la reconstituire în calitatea lor de moștenitori ai de­fun­c­tu­lui P. I., proprietar tabular, astfel cum figurează în CF nr. 81 D..

Potrivit raportului de expertiză topografică judiciară, suprafețele înscrise în cele două titluri de proprietate individuale atacate, sunt identice sub aspectul ve­cinătăților dar sunt compuse din categorii de folosință ușor diferite.

Din evidențele existente în registrul agricol pe anii 1959-1963, a rezultat faptul că, la data înscrierii în CAP, defunctul P. I. era capul familiei, co­piii săi neavând gospodării separate de autorul lor. Începând cu anul 1964 și pâ­nă în anul 2001, P. N. a figurat cu poziție separată la același nr. de casă (localitatea D., nr. 43) împreună cu mama acestuia, conform ade­ve­rin­ței emise de Primăria Târgu Lăpuș.

Terenul a fost identificat în CF nr. 81 D. având nr. top. 184 și 185/1, „competența defunctului P. I. - tatăl lui P. N., respectiv so­țul pârâtei P. I.”, fiind folosit în indiviziune de către P. Au­gus­tin care deține casa de la nr. 44, tip P+1, și de P. I. care deține casa tip P, de la nr. 43.

Nefiind vorba de acte juridice civile care au la bază consimțământul păr­ți­lor, instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 13 pct. 3 din Legea nr. 18/1991 re­pu­blicată, în sensul eliberării unui titlu comun în favoarea pârâtei P. I.­na și a defunctului P. N., în calitatea lor de moștenitori ai defunctului Per­haiță I., potrivit dispozitivului.

În ceea ce privește cererea reconvențională a pârâtei O. R., ins­tan­ța a apreciat-o ca inadmisibilă având în vedere că aceasta nu a formulat ce­re­re de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la terenul în litigiu și pe cale de consecință nu i s-ar putea reconstitui dreptul de proprietate asupra te­re­nului înscris în titlul de proprietate nr. 1917/39 COD_ din 15.05.2007 cu privire la care solicită constatarea nulității parțiale absolute.

Faptul că aceasta a dobândit de la pârâta P. I. suprafața de 1.000 mp teren din totalul de 3.920 mp și construcțiile existente pe nr. top 184 și 185/1, în baza contractului de întreținere autentificat sub nr. 6747/92 de Nota­ri­a­tul de Stat al județului Maramureș, s-a apreciat că această împrejurare nu îi con­fe­ră dreptul de a promova o asemenea cerere în temeiul art. III lit. a pct. I și pct. II din Legea nr. 169/1997, actualizată, ci soarta imobilului care a făcut obiectul a­cestui contract, raportat la cererea reclamanților și a pârâtei-reclamante re­con­vențional P. I., are doar o înrâurire asupra contractului de între­ți­ne­re în funcție de confirmarea sau nu a calității de proprietar a întreținutei.

Referitor la primul petit al prezentei cereri, în baza actelor de stare civilă e­xistente la dosar, a certificatelor de moștenitor nr. 126/2007 din dosarul suc­ce­so­ral nr. 177/2007 al B.N.P. Podeleanu R. C. A. din Tg. Lăpuș și nr. 112 din 18.10.2010, emis de către Biroul Notarului Public M. B. din Ba­ia M., precum și a împrejurărilor de fapt reținute prin sentințele civile de­fi­ni­tive și irevocabile nr. 313/07.05.2001 și nr. 120/11.02. 2010, s-a constatat că moș­tenitori ai defunctei P. I., decedată la data de 24.06.2011, cu ul­tim domiciliu în localitatea Dobricu Lăpușului, nr. 49 (nr. nou 43), județ Ma­ra­mu­reș, sunt reclamanții de ordin 2-6, respectiv F. O., B. A., Per­hai­ță F. V., C. P. Firuța, P. A. V., în ca­li­tate de nepoți de fiu predecedat, în cota de 1/4 parte, în indiviziune, și pârâtele de ordin 1-2, respectiv O. R., M. M., în calitate de fiice, fiecare cu o cotă de 1/4 parte, precum și pârâții de ordin 3-7, respectiv F. N. I., F. M. I., F. I., I. (fostă F.) A. I. și P. (fos­tă F.) V. M., în calitate de nepoți de fiică (P. F. – de­cedată pe parcursul procesului, la data de 09.09.2013 ), în cotă de 1/4 parte, în indiviziune.

În ceea ce privește cel de-al doilea petit, s-a constatat că masa suc­ce­so­ra­lă rămasă după urma defunctei P. I. se compune din: cota de 1/4 par­te din suprafața de 3.812 mp, înscrisă în titlul de proprietate nr. 1913/32 cod_ emis pe numele defuncților P. I. și P. N., și cota de 5/8 parte din casa de locuit din lemn și anexele gospodărești, situate în lo­ca­li­ta­tea D., nr. 49 (nr. nou 43), jud. Maramureș, care se compune din cota de 1/2 parte din construcții, bun propriu, și cota de 1/8 parte din acestea, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului P. I., conform certificatului de moș­tenitor nr. 112/2010 emis de B.N.P. M. B..

Nu s-a reținut cota de 48/64 (3/4) parte din construcții, așa cum au so­li­ci­tat reclamanții, deoarece, conform certificatului de moștenitor nr. 112/2010 emis de B.N.P. M. B., cotele deținute de moștenitorii P. I. (2/8 par­te), O. R. (2/8 parte) și P. N. (2/8 parte) se calculează prin raportare la cotitatea disponibilă rămasă după scăderea cotei de 1/2 parte din imobile, bun propriu al soției supraviețuitoare, și nu prin raportare la cota în­treagă de 1/1 din aceste construcții. Astfel, partea ce-i revine defunctei Per­hai­ță I., în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului P. I., se . de 1/2 parte (bun propriu) la care se adaugă 2/8 parte din co­ti­­tatea disponibilă de 1/2 parte, adică 1/8 parte, rezultatul final fiind de 5/8 parte din aceste construcții.

Instanța a fost de părere că nu se poate constata existența unor cote, ast­fel cum au fost indicate în cererea de chemare în judecată, doar pentru motivul că pârâtele nu le-au contestat expres, deoarece principiul disponibilității proce­su­lui civil este limitat de imposibilitatea derogării, prin voința părților, de la nor­me imperative, așa cum este cazul prevederilor art. 1 din Legea nr. 319/1944, privind drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor, ale art. 30-31 din Legea nr. 4/1953, republicată, privind Codul familiei, referitoare la regimul comunității de bunuri între soți, și ale art. 666 – art. 675 din vechiul Cod civil, privind re­gu­li­le de împărțire a masei succesorale între clasele de moștenitori legali (incidente în cauză prin raportare la momentul deschiderii succesiunilor disputate), iar pro­nunțarea unei hotărâri judecătorești cu neobservarea acestor dispoziții legale ar însemna o încălcare a principiului legalității sub forma prerogativei jude­că­to­ru­lui de a nu da curs acelor acte de dispoziție prin care se urmărește atingerea u­nor scopuri contrare legii.

În ceea ce privește masa succesorală rămasă de pe urma defunctului Per­haiță N., s-a constatat că aceasta se compune din:

- cota de 3/4 parte din suprafața de 3.812 mp, înscrisă în titlul de pro­pri­e­tate nr. 1913/32 cod_ emis pe numele defuncților P. I. și Per­hai­ță N.; așa cum s-a reținut în mod irevocabil prin considerentele sen­tin­țe­i civile nr. 120/11.02.2010, vocația succesorală de pe urma autorului tabular Per­haiță I., a fost recunoscută, în condițiile normelor de fond funciar, doar fiului și soției supraviețuitoare a acestuia. De altfel, pârâtei O. R. i s-au res­pins pretențiile formulate în cauza nr._, deoarece nu a formulat ce­re­re de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la terenul în litigiu, iar ce­lelalte două fiice, respectiv pârâta M. M. și defuncta F. F., sunt străine de moștenirea rămasă de pe urma defunctului tată P. I., prin ne­ac­ceptare conform art. 700 din vechiul Cod civil, așa cum s-a constatat prin cer­ti­ficatul de moștenitor nr. 112/2010, emis în baza sentinței civile nr. 313/07.05. 2001;

- cota de 3/16 parte din casa de locuit din lemn și anexele gospodărești, si­tuate în localitatea Dobricu Lăpușului, nr. 49 (nr. nou 43), jud. Maramureș con­form certificatului de moștenitor nr. 112/2010 emis de B.N.P. M. Ba­logh, de pe urma defunctului P. I..

Pentru aceleași argumente invocate mai sus, privind respectarea lega­li­tă­ții regimului juridic reglementat prin dispozițiile art. 1 lit. a din Legea nr. 319/ 1944, art. 669 din vechiul Cod civil, și art. 30 alin. 1 din Legea nr. 4/1953, re­pu­bli­cată, privind Codul familiei, cota de 2/8 parte ce revine defunctului P. Ni­colae, în calitate de fiu postdecedat, de pe urma defunctului tată P. I., conform mențiunilor de la punctul B.II.1 al certificatului de moștenitor nr. 112/2010, se calculează prin raportare la cotitatea disponibilă de 1/2 parte, ră­ma­să după scăderea cotei de 1/2 parte, bun propriu al soției supraviețuitoare Per­haiță I., rezultatul final fiind o cotă de 3/16 parte, și nu 3/8 parte, așa cum s-a invocat de către reclamanți.

Pornind de la cotitățile prezentate mai sus, descendenții celor doi autori prin­cipali - P. I. și P. N., se află în stare de indiviziune con­form următoarelor cotități:

- cota de 1/4 parte a defunctei P. I. din suprafața de 3.812 mp, în­scrisă în titlul de proprietate nr. 1913/32 cod_, în calitate de soție su­pra­viețuitoare a lui P. I., se împarte în: cota de 1/16 parte, în in­di­vi­zi­u­ne, pentru reclamanții de ordin 2-6, respectiv F. O., B. A., Per­hai­ță F. V., C. P. Firuța, P. A. V., în ca­li­tate de nepoți de fiu predecedat (P. N., prin reprezentarea căruia vin la succesiunea bunicii); cota de 1/16 parte fiecare, pentru pârâtele de ordin 2-3, respectiv O. R. și M. M., în calitate de fiice; cota de 1/16 parte în indiviziune pentru pârâții de ordin 3-7, respectiv F. N. I., Fi­lip M. I., F. I., P. (fostă F.) V. M. și I. (fostă F.) A. I., în calitate de nepoți de fiică postdecedată (pârâta Per­hai­ță F., a cărei moștenire o culeg prin retransmitere);

- restul cotității disponibile de 3/4 parte, de pe urma defunctului P. N., din suprafața de 3.812 mp înscrisă în titlul de proprietate nr. 1913/32 cod_ le revine, în indiviziune, reclamanților P. T., în calitate de so­ție supraviețuitoare, respectiv F. O., B. A., P. F. V., C. P. Firuța, P. A. V., în calitate de fii;

- coproprietatea asupra casei de locuit din lemn și anexele gospodărești si­tuate în localitatea Dobricu Lăpușului, nr. 49 (nr. nou 43), jud. Maramureș, se e­xercită în cota de 3/64 parte deținută de reclamanta P. T., de pe urma defunctului P. N., în calitate de soție supraviețuitoare; cota de 19/64 parte deținută în indiviziune de reclamanții de ordin 2-6, respectiv F. Olim­pi­a, B. A., P. F. V., C. P. Firuța, P. Au­gus­tin V. (compusă din cota de 5/32 parte, de pe urma defunctei P. I­leana, în calitate de nepoți de fiu predecedat și cota de 9/64 parte de pe urma de­functului P. N., în calitate de fii); cota de 11/32 parte deținută de pâ­râta O. R. (compusă din cota de 5/32 parte, de pe urma defunctei Per­haiță I., și cota de 3/16 parte, de pe urma defunctului P. I., în ca­litate de fiică); cota de 5/32 parte deținută de pârâta M. M., de pe urma de­functei P. I., în calitate de fiică; cota de 5/32 parte deținută în in­di­vi­ziune pârâții de ordin 3-7, respectiv F. N. I., F. M. I., Fi­lip I., P. (fostă F.) V. M. și I. (fostă F.) A. I.­a­na, în calitate de nepoți de fiică.

Analizând cererea de ieșire din indiviziune forțată, prin prisma dispo­zi­ți­i­lor art. 728 din vechiul Cod civil, potrivit cu care „nimeni nu poate fi obligat să ră­mână în indiviziune” instanța a constatat că aceasta este întemeiată urmând să fie admisă.

Disputa principală se poartă între reclamanți (în particular P. Tre­za, respectiv P. A. V.) și pârâta O. R., asupra casei de locuit (notată cu C5 în raportul de expertiză judiciară topografică întocmit în cauză) situată în localitatea Dobricu Lăpușului, la nr. administrativ 43, pozițiile păr­ților fiind inconciliabile cu privire la varianta de lotizare.

Celelalte părți litigante fie nu și-au exprimat poziția procesuală în cauză, fie nu au formulat pretenții cu privire la modalitatea de atribuire a imobilelor, so­licitând doar acordarea sultelor corespunzătoare cotelor cuvenite.

Pentru a stabili varianta de împărțeală justă a acestor imobile, instanța a a­nalizat situația și argumentele expuse de părți cu privire la propunerile de îm­păr­țeală, prin prisma criteriilor legale incidente, dar ținând cont și de circum­s­tan­țele speciale ale cauzei.

Procedând la acest demers judiciar, instanța a reținut dispozițiile legale re­levante, și anume: art. 6735 vechiul Cod de procedură civilă („(1) Dacă părțile nu se învoiesc, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de co­pro­pri­etar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de pro­pri­etate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții…(2) Instanța va fa­ce împărțeală în natură. În temeiul celor stabilite potrivit alin. 1, ea procedează la formarea loturilor și la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în va­loare, ele se întregesc printr-o sumă de bani”), art. 6736 Cod procedură civilă („(1) Dacă pentru formarea loturilor sunt necesare operații de măsurătoare, e­va­luare și altele asemenea, pentru care instanța nu are date suficiente, ea va da o în­cheiere prin care va stabili elementele arătate la art. 673^5 alin. 1, întocmind în mod corespunzător minuta prevăzută de art. 258. Prin aceeași încheiere ins­tan­ța va dispune efectuarea unei expertize pentru formarea loturilor. (2)Raportul de expertiză va arăta evaluarea și criteriile avute în vedere la stabilirea acesteia, va indica dacă bunurile pot fi comod partajabile în natura și în ce mod anume, pro­punând loturile ce urmează să fie atribuite”) și art. 6739 Cod procedură civilă („La formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul parților, mărimea cotei-parți ce se cuvine fiecăreia ori masa bu­nu­ri­lor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii din­tre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îm­bu­nă­tățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea”).

Principiul care domină partajul judiciar este asigurarea egalității copăr­ta­șilor, proporțional cu cotele ce li se cuvin prin împărțeala în natură, fără fă­râ­mi­țarea imobilelor.

Așa cum s-a statuat și printr-o soluție a instanței supreme, „după cum re­zultă din textul art. 6739 Cod procedură civilă criteriile legale pe care trebuie să le aplice instanța, deși nu sunt limitative, au o ordine de importanță, primul fiind criteriul cotei majoritare. Acesta, singur, nu poate să justifice atribuirea unui bun important, cum ar fi un bun imobil sau alte bunuri de valoare însemnată. To­tuși, atunci când un imobil este singurul bun important din masă, a cărui valoare de împărțeală este de peste 70% din valoarea masei de partaj, ignorarea sau „ne­utralizarea” criteriului cotei majoritare de 3/4 nu reflectă limitele și scopul a­cestei reglementări imperative” (C.S.J., Secția civilă, Decizia nr. 3826 din 6 octombrie 2003).

În speță, bunul cel mai însemnat valoric este suprafața de 3.812 mp în­s­cri­să în titlul de proprietate nr. 1913/32 cod_, din care reclamanții dețin, în indiviziune, o cotă majoritară substanțială de 13/16 parte (compusă din cota de 3/4 parte provenită de pe urma defunctului P. N., la care se a­da­u­gă cota de 1/16 pe care reclamanții de ordin 2-6 o culeg de pe urma bunicii Per­hai­ță I., în reprezentarea tatălui lor P. N., fiu predecedat al au­toa­rei), iar pârâta O. R. o cotă de 1/16 parte.

Terenul are o valoare de partaj de 18.762 lei (conform evaluării efectuate de expertul topograf, prin anexa de fila 83 din dosar), iar valoarea totală a masei bu­nurilor supuse împărțelii este de 25.787 lei (rezultată în urma adăugării va­lo­rii impozabile a construcțiilor, în sumă de 7.025 lei, conform certificatului de a­tes­tare fiscală nr. 760/21.03.2013 de la filele 43 – 44 din dosar), reprezentând cir­ca 73 % din aceasta.

Instanța a reținut că în conformitate cu adresa nr. 1031/10.04.2013 emisă de Primăria comunei Cernești, pârâta O. R. figurează înscrisă în re­gis­trul agricol al localității Măgureni, vol. I, poziția 005 din anul 2013 cu o casă de lo­cuit în suprafață de 100 mp și anexe gospodărești în suprafață construită de 56 mp.

De asemenea, în baza concluziilor expertului, precum și din precizările pâ­râtei O. R., care a confirmat faptul că supraedificiile notate cu C6, C7 și C8, se află în folosința fiicei sale, în timp ce imobilul notat cu C5 este fo­lo­sit de pârâtă și reclamanta P. T., rezultă că imobilul notat cu C6 (bu­că­tăria de vară cu șură și grajd) este locuibil.

Considerentul generic privind nevoia locativă a pârâtei, în aceste condiții de fapt, nu poate acoperi exigențele din art. 6739 Cod procedură civilă și art. 741 Cod civil, ci, dimpotrivă dezechilibrează raporturile copărtașilor.

Așa cum s-a reținut și prin considerentele sentinței civile nr. 120 din 11. 02.2010, din evidențele existente în registrul agricol pe anii 1959-1963, a re­zul­tat faptul că, la data înscrierii în CAP, defunctul P. I. era capul fa­mi­li­ei, copiii săi neavând gospodării separate de autorul lor. Începând cu anul 1964 și până în anul 2001, P. N. a figurat cu poziție separată la același nr. de casă (localitatea D., nr. 43) împreună cu mama acestuia P. I..

De asemenea conform adeverințelor nr._/08.10.2007 și nr. 2615/24. 02.2010, emise de Primăria Tg. Lăpuș, defunctul P. N. figurează în re­gistrul agricol din anul 2001, la capitolul „construcții”, cu o casă de locuit din lemn, în suprafață de 67 mp, construită în anul 1933, reprezentând imobilul la nr. administrativ 43, și anexe gospodărești în suprafață de 72 mp.

De asemenea, reclamanta P. Trezia figurează în registrul agricol al anilor 2007-2011, la poziția 35, cu aceleași imobile, precum și cu suprafața de 0,29 ha teren arabil, la adresa din D., nr. 43 (adeverința nr. 1203/26.01. 2010 fila 187)

Casa de locuit și anexele gospodărești (notate cu C1, C2, C3 și C4), si­tu­a­te la numărul administrativ 44 din localitatea Dobricul Lăpușului, au fost con­s­tru­ite și aparțin reclamantului P. A. V., conform constatărilor ex­pertului numit în cauză, dar și a adeverinței nr._/08.10.2007 a Primăriei Tg. Lăpuș prin care se confirmă că în registrul agricol al localității D., vol. 27, poziția 43, sus numitul, cu domiciliul în aceeași localitate, nr. 44, figurează în­registrat, începând cu anul 2001, cu o casă de locuit în suprafață de 107 mp, gră­dină în suprafață de 0,10 ha, respectiv curți și construcții în suprafață de 0,05 ha.

În baza probatoriul administrat rezultă că reclamanta P. T. a lo­cuit și s-a gospodărit împreună cu soțul său, defunctul P. N., pe du­ra­ta căsătoriei, perioadă în care a participat la lucrările de întreținere a casei pre­cum și la suportarea, după decesul acestuia, a contribuțiilor către bugetul lo­cal. (Anexa nr. 10 din 23.04.2014 - filele 182-183 din dosar, certificat de ates­ta­re fiscală nr. 4769/23.04.2012 - fila 184 din dosar, chitanța nr._/23. 04.2014 - fila 185 din dosar)

Toate aceste împrejurări de fapt se subscriu criteriului folosinței bunului suc­­cesoral (care se caracterizează atât prin posesie efectivă cât și îndeplinirea u­nor acte de administrare), exprimat în cuprinsul dispozițiilor legale incidente prin „faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut con­strucții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea”.

Așadar, soluția conformă cu criteriile echitabile din art. 6739 vechiul Cod procedură civilă, este cea descrisă în cuprinsul completării nr. 1 la raportul de ex­­pertiză întocmit de expert ing. P. C. G., depus la termenul din 26.09.2013, pe care instanța o va omologa, conform dispozitivului, făcând par­te integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța a ținut cont de faptul că supraedificiile notate cu C6 (bucătărie de vară cu șură și grajd), C7 (coteț) și C8 (grajd pentru oi) au fost construite și a­parțin pârâtei O. R., astfel că pentru respectarea principiului egalității în­tre coindivizari și al criteriului folosinței, se impune atribuirea lor către pâ­râ­tă, împreună cu terenul aferent și cota parte indiviză din drumul de acces, astfel cum au fost identificate prin anexa grafică din cuprinsul completării nr. 1 la ra­por­tul de expertiză întocmit în cauză.

Deși pârâta deține o cotă parte mai mică decât reclamanții, în condițiile co­participării procesuale active a acestora, atribuirea în întregime a suprafeței de teren în litigiu împreună cu supraedificiile existente, așa cum aceștia au so­li­ci­tat în varianta principală, ar reprezenta o măsură excesivă prin luarea în con­si­derare în mod exclusiv a mărimii cotelor și ignorarea situației faptice a co­in­di­vi­zarilor.

Pe de altă parte, în virtutea aceluiași principiu al echitabilității, atri­bu­i­rea casei de la nr. administrativ 43, către pârâtă, în condițiile în care imobilul în li­tigiu a constituit baza gospodăriei comune a soților P. N. și T., pen­tru o perioadă considerabilă de timp, contrazice scopul prevederilor art. 6739 Cod procedură civilă și art. 741 Cod civil.

S-a respins apărarea pârâtei conform căreia mobilul în litigiu i-a rămas de la mama sa, pe care a întreținut-o timp de 20 de ani.

Instanța a observat că în baza contractului de întreținere, autentificat no­ta­rial prin încheierea nr. 6747/17.08.1992 a Notariatului de Stat Baia M., in­ter­venit între defuncta P. I., în calitate de întreținută și pârâta O. Re­ghina, în calitate de întreținătoare, întreținuta donează fiicei sale „întreaga co­tă indiviză de 5/8 parte din casă, anexe, precum și din 752 mp teren de con­s­tru­cție și din 899 mp teren grădină situate în D., nr. 49 înscrise în CF nr. 81 D., nr. top 184 și 185/1”, în schimbul întreținerii viagere.

Din punct de vedere al regimului juridic suntem în prezența unui contract ne­numit, în care coexistă componente

specifice a două convenții, respectiv do­na­ți­e și întreținere.

Pe de o parte, instanța a observat că actul nu privește dreptul de pro­pri­e­ta­te asupra imobilelor, în integralitatea sa, ci doar o cotă indiviză, astfel că do­na­tara nu devine proprietar exclusiv asupra imobilului în litigiu, deoarece nu poa­te dobândi mai mult decât cota legală ce se cuvine donatoarei, drepturile ce­lor­lalți coindivizari rămânând neatinse.

Procedând la o analiză sumară a fondului acestei convenții, precum și a­vând în vedere litigiile anterioare dintre părți, rezultă fără dubiu că defuncta Per­haiță I., prin transmiterea întregii cote succesorale, a încercat să favo­ri­ze­ze pe fiica sa, în detrimentul celorlalți descendenți, respectiv P. N., Per­haiță F. și M. M., actul fiind susceptibil raportului (conform art. 751-773 din vechiul Cod civil, care arată că descendenții împreună cu soțul su­pra­viețuitor sunt obligați să readucă la masa succesorală tot ce au primit cu ti­tlul de donație de la defunct, donații care sunt supuse raportului indiferent de fe­lul lor: donații făcute prin act autentic, daruri manuale sau donații simulate).

Cu respectarea însă a principiului disponibilității, admițând efectele de­pli­ne ale convenției conform intenției părților, instanța a fost de părere că actul in­vocat nu schimbă raporturile dintre copărtașii litiganți, deoarece, chiar și în i­po­teza substituirii în drepturile donatoarei, cota majoritară asupra bunului cel mai însemnat valoric, respectiv terenul în suprafață de 3.812 mp, înscris în titlul de proprietate nr. 1913/32 cod_, ar fi deținută în continuare, în indi­vi­zi­u­ne, de către reclamanți, aspect hotărâtor în modul de dezlegare a prezentului li­ti­giu, conform considerentelor expuse mai sus.

Instanța nu a putut omite nici atitudinea oscilantă a pârâtei O. Re­ghi­na, care, conform precizărilor verbale și scrise, pe de o parte, a solicitat luarea în considerare a cotelor legale corespunzătoare ce se cuvin celor patru des­cen­den­ți ai lui P. I. și P. I., iar pe de altă parte, a învederat ins­tan­ței efectele contractului nr. 6747/17.08.1992. Or, cele două argumente se ex­clud deoarece contractul de donație cu clauză de întreținere, prin gratificarea ex­clusivă și implicit favorizarea unuia dintre copii, dezechilibrează raportul de e­galitate între moștenitorii din aceeași clasă și de același grad, instituit prin nor­me­le succesorale incidente.

Pentru toate considerentele expuse mai sus, s-a atribuit în lotul recla­man­tului P. A. V. suprafața de teren de 1.412 mp, având o va­loa­re de circulație de 7.250 lei, delimitată între punctele 2-3-4-5-6-2 și con­s­tru­c­ți­ile aferente notate cu C1 (casă de locuit D + P), C2 (șură cu grajd), C3 (coteț) și C4 (lemnărie), precum și cota de 1/3 parte din drumul de acces la calea pu­bli­că, identificate prin anexa grafică din cuprinsul completării nr. 1 la raportul de ex­pertiză.

În lotul reclamantei P. T. s-a atribuit suprafața de teren de 443 mp, delimitată între punctele 11-12-13-5-11 și construcția aferentă notată cu C5 (casă de locuit P cu nr. administrativ 43), precum și suprafața de teren de 1.105 mp, delimitată între punctele 7-8-9-10-7, având o valoare totală de circulație de 7.906 lei, la care se adaugă cota de 1/3 parte din drumul de acces la calea pu­bli­că, identificate prin anexa grafică din cuprinsul completării nr. 1 la raportul de ex­pertiză.

Pârâtei O. R. i s-a atribuit suprafața de teren de 657 mp, având o valoare de circulație de 3.606 lei, delimitată între punctele 6-7-8-12-13-6 și con­strucțiile aferente notate cu C6 (bucătărie de vară cu șură și grajd), C7 (co­teț) și C8 (grajd pentru oi), precum și cota de 1/3 parte din drumul de acces la ca­lea publică, identificate prin anexa grafică din cuprinsul completării nr. 1 la ra­portul de expertiză.

Raportat la modalitatea de lotizare omologată de instanță, pârâta O. R. a fost obligată să plătească o sultă de 2.346 lei către reclamanta F. O­limpia și o sultă de 88 lei către reclamanta B. A. - aferente cotelor in­di­vi­ze din teren.

Reclamanta P. T. a fost obligată să plătească o sultă de 2.258 lei către reclamanta B. A. și o sultă de 2.132 lei către reclamanta P. F. V. - aferente cotelor indivize din teren, precum și o sultă de 1.097 lei către pârâta Mo­șuț M., respectiv o sultă de 1.097 lei către pârâții F. Ni­co­laie I., Fi­lip M. I., F. I., P. (fostă F.) V. Ma­ri­a­na și I. (fos­­tă F.) A. I. - aferente cotelor indivize din construcții.

Reclamantul P. A. V. a fost obligată să plătească o sul­tă de 214 lei către reclamanta P. F. V., o sultă de 2.346 lei către reclamanta C. P. Firuța, o sultă de 1.172 lei către pârâta M. M., și o sultă de 1.172 lei către pârâții F. N. I., F. M. I., F. I., P. (fostă F.) V. M. și I. (fostă F.) A. I., aferente cotelor indivize din teren.

Pentru construcții, reclamanta P. T. nu a fost obligată la plata sul­telor corespunzătoare către ceilalți reclamanți, ținând cont de solidaritatea pro­cesuală activă a acestora și de voința acestora în sensul obligării numai față de pârâți, având în vedere și de faptul că valoarea construcțiilor nu a fost con­tes­ta­tă, iar în raportul de expertiză au fost calculate doar sultele corespunzătoare di­ferențelor de valoare dintre loturile de teren.

Din certificatul de atestare fiscală depus la dosar, se observă că valoarea de impozitare de 7.025 lei este calculată pentru toate construcțiile existente (casa și anexe) la numărul administrativ 43 din Dobricu Lăpușului, iar dintre acestea, ins­tanța a apreciat că valoarea cea mai importantă o deține, fără îndoială, casa no­tată cu C5, atribuită reclamantei P. T..

Întrucât pârâtei O. R. i s-au atribuit construcțiile de o valoare mai mică, instanța a fost de părere că aceasta se apropie de cotitatea în lei ce i-ar reveni pârâtei prin aplicarea cotei de 11/32 parte din valoarea de impozitare, re­zultatul fiind de 2.414,8 lei, iar echitabil este ca doar reclamanta P. Tre­za să plătească, în compensare, sultele corespunzătoare cotelor indivize din dre­p­tul de coproprietate asupra construcțiilor, deținute de către pârâții M. Ma­ria, respectiv F. N. I., F. M. I., F. I., P. (fostă Fi­lip) V. M. și I. (fostă F.) A. I..

Referitor la petitele privind rectificarea cărții funciare nr._ Tg. Lă­puș provenită din conversia de pe hârtie a CF 81 Dobricu Lăpușului, în sensul ra­dierii dreptului de proprietate înscris în favoarea lui O. R. de sub B9, în baza certificatului de moștenitor nr. 992/1991, a radierii dreptului de pro­pri­e­ta­te înscris în favoarea lui O. R., de sub B10, în baza contractului de în­tre­ținere nr. 5747/1991, a radierii dreptului de uzufruct viager înscris în fa­voa­rea lui P. I., de sub C2, în baza contractului de întreținere nr. 6747/ 1992 asupra cotei de 750/1651, și de restabilire a situației anterioare de carte fun­ciară, acestea au fost respinse ca nefondate, pentru considerentele ce ur­mea­ză:

Conform art. 888 din noul cod civil (incidente în cauză prin raportare la mo­mentul înregistrării acțiunii), înscrierea în cartea funciară se efectuează în ba­za înscrisului autentic notarial, a hotărârii judecătorești definitive, a certi­fi­ca­tu­lui de moștenitor sau în baza actului emis de autoritatea administrativă în ca­zu­rile prevăzute de lege. Rectificarea în cartea funciară se poate cere când o îns­cri­ere nu corespunde cu situația juridică reală, astfel cum prevede art. 907 Cod civil.

Astfel, prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau corectarea o­ri­cărei înscrieri inexacte efectuate în cartea funciară. Situația juridică reală tre­bu­ie să rezulte dintr-o recunoaștere făcută de titularul înscrierii a cărei rec­ti­fi­ca­re se solicită, prin declarație dată în formă autentică notarială, ori dintr-o hotă­râ­re judecătorească definitivă pronunțată împotriva acestuia, prin care s-a ad­mis acțiunea de fond. Acțiunea de fond poate fi, după caz, o acțiune în anulare, re­zoluțiune, reducțiune sau orice altă acțiune întemeiată pe o cauză de inefi­ca­ci­ta­te a actului juridic.

În partea a II-a, foaia de proprietate B, poziția 9, din extrasul de CF nr._ Tg. Lăpuș, provenită din conversia de pe hârtie a CF 81 Dobricu Lă­pu­șu­lui, asupra imobilelor notate cu A1 (teren în suprafață de 1.651 mp, identificat cu nr. top. 184 și 185/1) și A1.1 (casă de lemn la nr. 66 din localitatea Dobricu Lă­pu­șului) este întabulat în favoarea pârâtei O. R., dreptul de proprietate, în cotă actuală de 18.000/39.624, în baza certificatului de moștenitor nr. 992/ 1991, emis de Notariatul de Stat Județean Baia M..

De asemenea, în cuprinsul aceluiași extras, sub B10, este înscris, în baza con­tractului de întreținere nr. 6747/1991, dreptul de proprietate al pârâtei O. R., dobândit prin convenție, asupra cotei actuale de 6.000/39.624, precum și dreptul de uzufruct viager, înscris în favoarea lui P. I., de sub C2, a­supra cotei de 750/1651.

Prin sentința civilă nr. 313/07.05.2001, definitivă și irevocabilă prin nea­pe­lare la data de 19.07.2001, pronunțată de către Judecătoria Tg. Lăpuș în do­sarul nr. 237/R/2001, a fost admisă acțiunea civilă a reclamantului P. Ni­co­lae, în contradictoriu cu pârâtele O. R. și P. I. și s-a dis­pus anularea certificatului de moștenitor nr. 992 din 05.12.1991 emis în dosarul nr. 954 al fostului Notariat de Stat Baia M., în sensul obligării notarului pu­blic la eliberarea unui alt certificat de moștenitor cu includerea reclamantului Per­haiță N. în rândul celorlalți moștenitori ai defunctului tată P. I., decedat la data de 20.11.1960.

În temeiul hotărârii menționate, a fost emis certificatul de moștenitor nr. 112 din 18.10.2010 de către Biroul Notarului Public M. B. din Baia Ma­re.

Instanța a fost de părere că prin efectul declarativ al prezentei hotărâri de partaj judiciar, sub rezerva rămânerii definitive și irevocabile, au încetat ex nunc efectele oricăror acte juridice sau hotărâri judecătorești anterioare referi­toa­re la cotele ideale ale copărtașilor asupra bunurilor din masa succesorală dez­­bătută.

Starea de indiviziune constatată atât prin certificatul de moștenitor nr. 992 din 05.12.1991, cât și prin actul subsecvent nr. 112 din 18.10.2010, emis în ba­za sentinței civile nr. 313/07.05.2001, a luat sfârșit prin dezlegarea dată în pre­zentul litigiu. Același raționament este valabil și în cazul contractului de în­tre­ținere nr. 6747/1991.

Instanța a fost de părere că acțiunea în rectificare, formulată în condițiile art. 907 din noul Cod civil, presupune punerea în acord a stării tabulare cu si­tu­a­ția juridică reală din prezent a imobilelor și nu reglementarea unor situații ju­ri­di­ce anterioare.

Or, starea juridică actuală a imobilelor în litigiu (identificate conform ra­portului de expertiză judiciară topografică efectuat în cauză) se prezintă sub for­ma exercitării unui drept de proprietate propriu și exclusiv de către fiecare din­tre coerezii P. A. V., P. T. și O. R. (sin­gu­rele părți care au primit bunuri individual determinate), care se prezumă că au moștenit singuri și imediat toate bunurile care compun partea lor și că n-au fost niciodată proprietari pe celelalte bunuri ale succesiunii.

Temeiul corect al radierii oricăror înscrieri de carte funciară referitoare la drepturile de proprietate ce poartă asupra bunurilor succesorale din litigiu, este prezenta hotărâre judecătorească, în limitele juridice și faptice ce rezultă din considerente și dispozitiv, și nu hotărâri judecătorești sau acte juridice prin care se constată sau se menține o stare inactuală de indiviziune.

Împotriva sentinței civile nr. 486/18.09.2014, în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă 1865 au formulat recurs recurentele O. R. și M. M., solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței a­ta­cate urmând a se trimite cauza spre o nouă judecată instanței de fond în ve­de­rea completării probațiunii.

În subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sen­tin­ței atacate în sensul respingerii cererii reclamanților de a se include în masa de partaj cota de 5/8 parte din casa de locuit precum și a schimbării modalității de par­taj, respectiv a fi atribuit în lotul pârâtei O. R. și suprafața de teren de 443 mp, delimitată între punctele 11-12-13-5-11 și construcția aferentă notată cu C5 (casa de locuit de la nr. administrativ 43), urmând ca recurenta O. Re­ghi­na să achite sulta corespunzătoare celorlalte părți conform cotelor de moș­te­ni­re ce revin acestora, urmând a fi menținute restul dispozițiilor sentinței.

În motivele de recurs s-au arătat următoarele:

Perhaița I. prin act autentic, respectiv prin contractul de întreținere nr. 6742 emis de Notariatul de Stat Județean Maramureș, a cedat cota sa de 5/8 parte din construcții și teren fiicei sale O. R., din această perspectivă re­curenta are o cotă mai mare cu privire la casa de locuit, respectiv 5/8 parte, res­pectiv partea mamei sale constituită din cota de ½ parte și cota sa de soție su­pra­viețuitoare. Amplificată această cotă reprezintă 10/16 parte.

Defunctului P. N., respectiv urmașilor acestuia, din casa de locuit li se cuvine cota de 3/16 parte, iar recurentei O. i se cuvine la rândul ei cota de 3/16 parte din averea tatălui său.

Așadar, recurenta O. R. are un drept de proprietate cu privire la casa de locuit C5 de 13/16 parte, cu mult mai mare decât cota lui Perhaița T. - soția supraviețuitoare a defunctului P. N..

În această situație consideră că trebuie admis recursului și schimbată modalitatea de partaj în sensul atribuirii întregului complex imobiliar recurentei O. R..

De menționat faptul că Perhaița N. și Perhaița T. au dobândit mai multe construcții care au fost cedate fiului lor, fiind edificată casa de locuit a­lăturată celei în litigiu.

Și recurenta M. M. este de acord ca partea sa de teren care i se cuvine să fie atribuită în lotul pârâtei O. R..

În condițiile în care prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 6747/17.08.1992 defuncta Perhaița I. în calitate de întreținută cedează fiicei sa­le întreaga cotă indiviză de 5/8 parte din casă, anexe, precum și din teren în schim­bul întreținerii viagere, instanța fără a fi investită cu revocarea con­tra­c­tu­lui de întreținere imobiliar, analizează și acest contract și dispune revocarea con­­­tractului în mod implicit, incluzând în masa succesorală rămasă de pe urma de­­functei Perhaița I. cota de 5/8 parte din casa de locuit și anexele gos­po­dă­­rești.

Instanța de fond nu a analizat conținutul certificatului de moștenitor eli­be­­rat în 2010 ca urmare a anulării certificatului de moștenitor emis în anul 1991, prin sentința civilă nr. 313/07.05.2001 pronunțată în dosarul nr. 237/2001 al Ju­de­cătoriei Tg. Lăpuș.

De observat că instanța fondului a avut în vedere exclusiv certificatul de moș­tenitor emis în 2010 fără a analiza ce cuprindea de fapt sentința civilă care a anulat certificatul de moștenitor din 1991.

În primul certificat de moștenitor Perhaița N., în prezent decedat, a­părea ca neacceptant al succesiunii și din acest motiv el a fost trecut ca și moș­te­nitor alături de sora sa O. R..

C. de proprietate a soției supraviețuitoare Perhaița I. asupra ca­sei de locuit nu a fost modificată întrucât aceasta a avut și în 1991 cota sa de ½ de bun comun și totodată cota de ¼ - cotă în calitate de soție supraviețuitoare.

Pentru această cotă de proprietate și terenul aferent a fost încheiat con­tra­ctul de întreținere imobiliară, contract care nu a fost anulat de instanță printr-o cerere expresă, așadar el își păstrează valabilitatea în ce privește cota de 5/8 par­te din construcții respectiv din casa notată cu C5. Când s-a emis certificatul de moștenitor din 2010 O. R. nu a fost chemată la notar pentru a da ex­pli­cații cu privire la faptul că defuncta Perhaița I., în schimbul întreținerii sa­le, și-a cedat cota sa de proprietate.

Instanța fondului nu a analizat acest aspect și dă eficiență juridică doar cer­­ti­ficatului de moștenitor, ori instanța trebuia să respingă introducerea în ma­sa succesorală rămasă după defuncta Perhaița I. a cotei de 5/8 parte din ca­sa de locuit, întrucât defuncta în schimbul întreținerii sale (împrejurare ne­con­tes­tată de altfel de niciuna dintre părți) a cedat-o recurentei O. R..

Actul autentic nu a fost anulat, iar cota de pro­pri­etate a defunctei Per­hai­ța I. asupra construcției, nu a fost modificată, ci s-a redus cota surorii sale O­nișe R..

Din acest motiv instanța a pronunțat o soluție nelegală.

De altfel, din anul 1990, O. R. a locuit și locuiește în casa de la nr. 43 din D., casa aparținând defunctei Perhaița I. și soțului acesteia, as­pect necontestat de reclamanți.

În registrul agricol Perhaița I. și soțul acesteia au avut poziție dis­tin­ctă la nr. 49, fratele N. a avut poziție distinctă la nr. 49A, acesta din ur­mă cedând unuia dintre copii proprietatea sa.

Din acest motiv consideră că recurentei O. R. trebuie să i se re­cu­noască dreptul de proprietate asupra cotei de 5/8 parte plus partea sa din casă ce îi revenea după tatăl său, din această perspectivă recurenta având o cotă net superioară față de cea a reclamantei P. T..

Construcțiile anexă care au fost atribuite recurentei O. R. au fost construite de aceasta după anul 1992, instanța fondului reținând în moti­va­rea sentinței faptul că aceste anexe au fost edificate de aceasta, pentru ca în dis­po­zitivul sentinței să se rețină că acestea intră în succesiune.

Din aceste considerente apreciază că nu a fost lămurită împrejurarea da­că construcțiile anexe au fost edificate doar de recurentă sau intrau în suc­ce­si­u­ne.

De asemenea, instanța fondului a catalogat ca fiind un contract de do­na­ție contractul de întreținere, ori suntem în prezența unui contract tipic de între­ți­ne­re, contract prin care defuncta Perhaița I. în schimbul întreținerii îi ce­dea­ză cota parte din casă și teren pârâtei O. R..

Pentru aceste motive, solicită în principal admiterea recursului, casarea sen­tinței și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de fond, iar în sub­si­di­ar reținând cota mai mare a recurentei O. R. să i se atribuie acesteia întreg complexul imobiliar cu partea de teren aferentă casei de locuit și anexelor urmând să achite sulta corespunzătoare pentru suprafața de teren.

M. M. ca și recurenta solicită să i se atribuie cota sa parte de te­ren surorii sale - recurenta O. R., urmând să se recalculeze cores­pun­ză­tor sultele.

De asemenea arată faptul că P. N. a avut propriile sale imobile pe care le-a cedat copiilor săi, astfel că nu se justifică să fie atribuită construcția defunctei Perhaița T..

Depun în acest sens adresa nr. 1306/05.11.2014 din care rezultă că Per­hai­ța N. a avut eliberată autorizația de construire nr. 186/1974 pentru con­s­tru­irea unei case de locuit și autorizația de construire nr. 15/1983 eliberată pe nu­mele aceluiași defunct P. N. pentru construire anexe gospodărești (al­tele decât cele din litigiu).

Pentru aceste motive solicită a se admite recursul așa cum a fost formulat în scris.

În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 7, 8, 9 Cod procedură civilă, art. 274 Cod procedură civilă.

În probațiune s-au depus înscrisuri, în fotocopie.

Cererea de recurs este legal timbrată, conform art. 11 din Legea nr. 146/ 1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ul­te­ri­oa­re.

Intimații P. T., F. O., B. A., Perhaița F. Voi­chița, C. Perhaița Firuța, Perhaița A. V. au depus în­tâm­pi­na­re la cererea de recurs, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, intimații au arătat că, în opinia acestora, ho­tă­rârea primei instanțe este legală și temeinică. În motivarea acesteia au fost a­na­lizate toate solicitările părților inclusiv acel contract la care face referire O­ni­șe R.. Pentru a ajunge la cotele din construcții așa cum au fost descrise în mo­tivarea hotărârii, au fost analizate sentințele judecătorești pronunțate an­te­ri­or, contractul și certificatele de moștenitor, ultimul emis ca urmare a hotărârilor ju­decătorești rămase irevocabile.

În acest certificat de moștenitor emis de pe urma defunctului P. I. se face vorbire de casă de locuit cu anexe gospodărești situate în Dobricu Lă­pușului, nr. 49. Prin urmare casa veche de locuit avea anexe gospodărești și la aceste anexe recurenta O. R. a făcut anumite amenajări pentru a putea fi folosite în scopul dorit de ea.

Prin hotărârea pronunțată, prima instanță nu a modificat cota de pro­pri­e­tate a defunctei P. I. din casa de locuit și anexele gospodărești, res­pec­tiv a ținut cont de cotele din certificatul de moștenitor nr. 112/2010 emis ca ur­mare a sentinței civile nr. 313/2010 a Judecătoriei Târgu Lăpuș.

De asemenea, prima instanță a reținut poziția contradictorie a lui O. R. care, atât verbal cât și în scris, a solicitat să se ia în considerare cotele legale corespunzătoare ce se cuvin celor 4 descendenți ai lui Perhaița I. și Per­haița I., iar pe de altă parte a făcut referire la contractul nr. 6747 din 17.08.1992.

De menționat este faptul că, prin acest contract P. I. dă lui O­ni­șe R. cotă parte din casa și terenul aferent, care sunt ale numitului Per­haiță A. V. și care se află pe nr. top. 184-185/1 din CF 81 D., și nicidecum terenul și casa de locuit cu anexe care se află pe nr. top. 182 și 183/1 din CF 207 D., după cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de ex­pert P. C. G. depus pentru termenul din data de 11.04. 2013. Casa de locuit și anexele gospodărești ale lui P. I. sunt situate pe nr. top. 182 și 183/1, nu pe nr. top. 184 și 185/1.

Prima instanță, în efectuarea loturilor și atribuirea acestora în maniera des­crisă în dispozitivul hotărârii, a făcut o analiză minuțioasă a bunurilor, res­pec­tiv a terenului supus partajului și a construcțiilor aflate pe acesta, a valorii a­ces­tor imobile, a modului de folosință a lor și a încercat să formeze loturile e­chi­ta­bile ținând cont de toate aspectele învederate de toate părțile (litigiile an­te­ri­oa­re, folosința lor și dorința de atribuire a bunurilor) raportate la cotele legale sta­bi­lite anterior acestei analize.

Consideră că prima instanță, chiar dacă nu a dat o hotărâre prin care să se satisfacă petitul lor principal, anume acela de a le fi atribuite toate imobilele cu sultă către ceilalți coindivizari a pronunțat o hotărâre echitabilă prin faptul că a ținut cont de modul de folosință a terenului și construcțiilor chiar dacă a a­tri­buit și recurentei O. R. o suprafață de teren mai mare decât cota pe ca­re o are din acesta și construcțiile pe care le folosește în mod exclusiv.

Nemulțumirea recurentei O. R. că nu i-a fost atribuită vechea ca­să de locuit nu se justifică și dă dovadă de dorința acesteia de a acapara bu­nuri peste cota care-i revine și fără să țină cont de faptul că Perhaița T. lo­cu­ieș­te în acea casă de mai mult de 50 de ani, fapt pe care chiar și O. R. l-a confirmat în fața instanței.

Recurenta O. R., când și-a întemeiat familia, a plecat în loca­li­ta­tea Măgureni, . casă de locuit conform înscri­su­ri­lor depuse și recunoașterilor făcute de ea. Chiar și adresa din cartea de iden­ti­ta­te a acesteia este din localitatea Măgureni.

Dorința recurentei O. R. de a primi și mai mult teren decât i-a fost atribuit nu se justifică.

Conform cotelor succesorale necontestate cu privire la teren lui O. Re­­ghina îi revine suprafața de 242 mp, iar lui M. M. tot suprafața de 242 mp. Însumate cele două suprafețe totalizează 484 mp.

Prin hotărârea dată prima instanță i-a atribuit recurentei O. R. su­­prafața de 657 mp plus cota de 1/3 parte din calea de acces de 270 mp (90 mp re­prezintă 1/3 parte din calea de acces), însumând efectiv suprafețele ar fi 747 mp. Aceste date se regăsesc și pot fi analizate conform completării raportului de expertiză depus pentru termenul din data de 26.09.2013.

În concluzie, recurentei O. R. i-a fost atribuită o suprafață cu mult mai mare decât i s-ar fi cuvenit și construcțiile pe care le folosește în ex­clu­si­vitate și tot ea este cea nemulțumită de ceea ce i s-a atribuit. Nemulțumirea ei nu este echitabilă și nici legală.

Cu privire la solicitarea recurentei M. M. de a ceda cota ei parte de teren lui O. R. cu recalcularea sultelor este nejustificată. În ceea ce privește terenul, acest lucru s-a făcut, iar redistribuirea sultelor se poate face printr-un simplu calcul matematic având în vedere raportul de expertiză întocmit în cauză.

În acest sens numitul P. A. V. poate să achite sulta de 1.172 lei către F. O. nu lui M. M., iar O. R. poate să a­chite sulta de 1.172 lei către M. M., iar diferența dintre 2.346 lei și 11.72 lei, respectiv suma de 1.174 lei numitei F. O..

Astfel, numita F. O. primește tot aceeași sumă de 2.346 lei ..174 lei de la O. R. și 1.172 lei de la numitul P. Va­­lentin A..

În drept, s-au invocat prevederile art. 312 din vechiul Cod de procedură ci­vilă.

A fost acvirat dosarul nr. 237/R/2001 al Judecătoriei Târgu Lăpuș.

Analizând sentința civilă nr. 486/18.09.2014 a Judecătoriei Târgu Lăpuș pe baza motivelor de recurs formulate, având în vedere dispozițiile legale in­ci­den­te, susținerile părților și în considerarea art. 3041 Cod procedură civilă 1865, tri­bunalul constată că sub aspectul solicitării de casare a sentinței și tri­mi­te­rii ca­uzei spre rejudecare primei instanțe, recursul este fondat, pentru con­si­de­ren­tele ce succed:

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, ansamblul materialului pro­­bator administrat coroborat cu susținerile părților, tribunalul constată înte­me­iate criticile din motivele de recurs vizând necercetarea fondului sub aspectele in­vocate în recurs, vizând construcțiile, anexele, supraedificate cu privire la care prima instanță nu a lămurit cauza, nu a analizat susținerile, apărările formulate de către părți, respectiv de către recurenta O. R..

Principiul contradictorialității și dreptul la apărare se află într-o strânsă le­­gătură, presupunând din partea instanței o . atribuții referitoare nu doar la salvgardarea dreptului părții de a pune concluzii în legătură cu orice ce­re­re, apărare, excepții, incident procedural, invocate în cauză, ci și la asigurarea fap­­tului că partea va pune concluzii în cunoștință de cauză, fie pentru că înțelege sin­gură obiectul asupra căruia i se cere să se pronunțe, fie pentru că dispune de a­sistența juridică necesară realizării acestui scop.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut în mod constant în ju­ris­prudența sa că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenție, nu poate trece drept un drept efectiv decât dacă cererile și ob­ser­va­țiile părților sunt în mod real ascultate, adică în mod real și concret examinate de către instanța sesizată.

Altfel spus, art. 6 din CEDO implică mai ales în sarcina instanței, obli­ga­ția de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă și argumentelor păr­ților.

Potrivit art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă 1865, judecătorii au înda­to­ri­rea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală pri­vind aflarea adevărului în cauză, în baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră ne­ce­sare, chiar dacă părțile se împotrivesc.

În fața primei instanțe reclamanții au fost asistați, respectiv reprezentați de avocat, pe tot parcursul procesului. Acesta a redactat cererea de chemare în ju­decată, cu precizările ulterioare și a asigurat asistența juridică pe tot par­cur­sul procesului pentru reclamanți.

Recurentele nu au avut avocat și în mod evident nu au cunoștințe juridice.

Prima instanță reține în considerentele sentinței atacate atitudinea os­ci­la­n­tă a pârâtei-recurente O. R. însă nu rezultă din actele și lucrările do­­sarului că prima instanță ar fi pus în discuție în temeiul art. 129 Cod civil ex­pli­­cațiile ce se impuneau, respectiv nu rezultă că i-ar fi adus la cunoștință pâ­râ­tei O. R. că are posibilitatea să solicite în baza OUG nr. 51/2008 asis­ten­ță juridică printr-un avocat desemnat de Baroul Maramureș în situația în care nu ar fi putut să-și angajeze un avocat, având în vedere că raportat la .­tea cauzei și ținând seama că reclamanții erau asistați, respectiv reprezentați de avocat, cerințele unui proces echitabil presupuneau să i se pună în vedere și pârâtei-recurente O. R. necesitatea asistenței juridice prin avocat.

Motivarea primei instanțe vizând atitudinea oscilantă a pârâtei O. Re­ghi­na reflectă neanalizarea susținerilor acesteia, consemnate în încheierile de șe­dință și respectiv formulate în scris, în limbaj nejuridic, însă de natură să re­cla­me punerea în discuție și analiza mai multor probleme juridice a căror ne­a­na­li­zare reprezintă o cercetare insuficientă și necorespunzătoare a fondului cauzei, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.

Astfel, prima instanță analizează procesele de fond funciar purtate între părți și extrage din considerentele hotărârilor pronunțate în procesul de fond fun­ciar concluzii vizând efectul pozitiv al lucrului judecat pe care îl extrapolează și cu privire la supraedificate, fără a mai analiza susținerile cu privire la supra­e­di­­ficatele obiect al criticilor din recurs.

Urmare procesului de fond funciar, s-a eliberat un titlu comun, pe Per­hai­ță I. și P. N..

Acest titlu comun nu a fost întabulat.

Masa succesorală este compusă nu numai din terenuri, ci și din su­pra­e­di­fi­cate. Cu privire la acestea, instanța de fond nu a procedat la o analiză co­res­pun­zătoare a fondului, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.

Pârâta-recurentă O. R. s-a prevalat în tot cursul procesului de con­tractul de întreținere autentic nr. 6747/1992, în care P. I., de­ce­da­tă în 24.06.2011, menționa că dă fiicei sale O. R., întreaga cotă indiviză de 5/8 parte din casă, anexe, din 752 mp teren construcție și 899 mp teren grădină situate în D., nr. 49, înscrise în CF nr. 81 D. nr. top. 184 și 185/1 în schimbul întreținerii viagere – fila 143 din dosarul de fond.

În CF 81 D., așa cum rezultă din extrasul CF din 16.08.2012 – fila 21 dosar de fond, precum și din raportul de expertiză întocmit de expert Po­po­vi­ciu C. G., asupra parcelelor nr. top. 184 având suprafața înscrisă de 752 mp și 185/1 având suprafața de 899 mp, sunt proprietari în indiviziune:

- Bocz P., cu cota de 2604/_, respectiv suprafața de 108 mp;

- P. Dotya, cu cota de 2604/_, respectiv suprafața de 108 mp;

- Bocz M., cu cota de 868/_, respectiv suprafața de 37 mp;

- Bocz P., cu cota de 868/_, respectiv suprafața de 37 mp;

- Bocz M., cu cota de 868/_, respectiv suprafața de 37 mp;

- Perjacze I., cu cota de 1953/_, respectiv suprafața de 82 mp;

- Perhaita I., cu cota de 3906/_, respectiv suprafața de 162 mp;

- Perhaita I. l. V., cu cota de 1953/_, respectiv suprafața de 81 mp;

- O. R., cu cota de_/_, respectiv suprafața de 750 mp;

- O. R., cu cota de 6000/_, respectiv suprafața de 250 mp.

În CF nr._ Târgu Lăpuș, la C1 este notat un drept de uzufruct via­ger în fa­voarea lui M. R. în cotă de 651/6604, iar la C2 este notat un drept de uzufruct viager în favoarea lui Perhaița I. în cotă de 750/1651.

În CF nr._ Târgu Lăpuș este notată construcția casă de lemn la nu­măr administrativ 66, compusă dintr-o cameră, înscrisă în CF 81 Dobricu Lă­pu­șu­lui în anul 1895, pe ..

CF nr._ Târgu Lăpuș, convertit din CF nr. 207 Dobricu Lăpușului, din parcelele topo:

- 182, având suprafața înscrisă de 752 mp;

- 183, având suprafața înscrisă de 1.798 mp.

Proprietari tabulari în indiviziune:

- Perhaita I., cu cota de 1/2, respectiv suprafața de 1.275 mp;

- Perhaita I. l. V., cu cota de 1/2, respectiv suprafața de 1.275 mp.

În CF nr._ Târgu Lăpuș este notată construcția casă de lemn la nr. ad­ministrativ 67, compusă dintr-o cameră, înscrisă în CF nr. 207 Dobricu Lăpu­șu­lui în anul 1988, pe .. La fața locului s-a găsit o casă for­ma­tă din două camere și hol la nr. administrativ nou 43.

Mențiunea din considerentele sentinței civile nr. 120/2010 din dosarul nr._ menținute prin decizia civilă nr. 536/R/16.06.2010, se referă la te­ren și nicidecum la casa veche și anexele gospodărești care nu au făcut obiectul do­sarului nr._ .

Expertul P. identifică amplasamentul supraedificatelor din planul de amplasament și delimitare aflat la fila 79 din dosarul de fond, rezultă că pe nr. top. 184, 185/1 se află construcțiile notate cu C1 D+P nr. 44, C2, C3 care, așa cum reclamanții recunosc prin întâmpinarea la recurs, sunt ale intimatului Per­haiță A. V..

Se impunea a se analiza însă situația casei și a anexelor menționate în con­­tractul de întreținere autentic, ca fiind pe nr. top. 184 și 185/1, supraedificate care nu sunt unele și aceleași cu cele identificate de expert ca fiind situate pe nr. top. 184 și 185/1.

Din dosarul succesoral nr. 954/1991 acvirat la dosarul nr. 706/1998, re­zul­tă că certificatul de moștenitor nr. 992/1991 menționa proprietatea extra­ta­bu­la­ră și doar prin încheierea din 03.06.1992, se completează acest certificat cu da­te de carte funciară, însă nu se regăsește la dosarul succesoral nici un act care să fi stat la baza acestei încheieri din 03.06.1992.

Prin sentința civilă nr. 313/07.05.2011, pronunțată în dosarul nr. 237/R/ 2001 a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Perhaița N. și a fost a­nulat certificatul de moștenitor nr. 992/1991.

Din cuprinsul acestei sentințe rezultă că părțile din acel dosar au achi­e­. Perhaița N..

Reclamantul Perhaița N. s-a prevalat în dosarul nr. 237/R/2001 de un testament pe care l-ar fi deținut Perhaița N. de la tatăl său, Perhaița I..

În dosarul nr. 237/R/2001 rezultă că fiica și respectiv soția supravie­țui­toa­re ale defunctului Perhaița I. ar fi solicitat reconvențional anularea tes­ta­men­tului și acea cerere reconvențională s-a disjuns.

Situația acelui testament nu s-a mai pus în discuție.

În data de 18.10.2010, se eliberează certificatul de moștenitor nr. 112/18. 10.2010, care reține că de pe urma defunctului Perhaița I. decedat la 20.11. 1960, au rămas:

• Bunuri imobile:

1. cota de ½ parte din casă de locuit cu anexe gospodărești și 1.000 mp te­ren aferent situate în Dobricu Lăpușului, nr. 49, jud. Maramureș, între vecinii L. I. și P. T., dobândite prin moștenire și construire, proprietate ex­tra­tabulară.

Restul de ½ parte formează cota soției supraviețuitoare din construcții. I­ni­țial s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 992/1991 dat în dosar nr. 954/ 1991 de către Notariatul de Stat Județean Maramureș Baia M. și s-a întabulat în CF 81 D. nr. top. 184, nr. top. 185/1 competința de sub B27, 28, 29, cer­ti­fi­cat care ulterior a fost anulat prin sentință judecătorească.

Nu s-a întocmit inventar.

B. Moștenitorii:

1. P. I., domiciliată în Dobricul Lăpușului, nr. 49, jud. Ma­ra­mu­reș, care a acceptat succesiunea în calitate de soție cu cotă de 2/8 parte;

2. O. R., domiciliată în Măgureni, nr. 7, care a acceptat suc­ce­si­u­nea în calitate de fiică, cu cotă de 3/8 parte;

3. P. N., postdecedat la data de 15.06.2007, care a acceptat suc­cesiunea în calitate de fiu, cu cotă de 3/8 parte.

C. Atribuirea în mod distinct a bunurilor: nu este cazul.

D. Prezentul certificat s-a eliberat în baza sentinței civile nr. 313/07.05. 2001 dată în dosar nr. 237/B/2001 de către Judecătoria Tg. Lăpuș, rămasă de­fi­ni­tivă prin neapelare la data de 19.07.2001.

Sunt străini de succesiune prin neacceptare conform art. 700 Cod civil:

1. M. M. – fiică;

2. F. F..

Sentința civilă nr. 120/11.02.2010, pronunțată în dosarul de fond funciar nr._ rămăsese irevocabilă prin decizia nr. 536/R/16.06.2010.

Titlul de proprietate comun eliberat soției supraviețuitoare a defunctului Per­haița I. - Perhaița I. și pârâtului Perhaița N. nu a fost întabulat în cartea funciară.

În CF 81 D., Perhaița I. figura împreună cu ceilalți coproprietari, cu o cotă parte, așa cum s-a arătat mai sus.

Prima instanță nu analizează situația supraedificatelor, care nici nu sunt e­valuate deși situația acestora reprezintă importanță pentru formarea loturilor, lo­tizarea trebuind a ține seama de situația juridică a tuturor supraedificatelor si­tu­ate pe terenul din titlul comun.

Chiar în recurs, reclamanții, prin întâmpinare, vorbesc de „anumite ame­na­jări” făcute de O. R. la casa veche.

Analiza situației juridice a tuturor supraedificatelor situate pe terenul din titlul comun eliberat urmare procesului de fond funciar soției supravie­țui­toa­re Perhaița I. și fiului Perhaița N. trebuie să aibă în vedere contractul de întreținere autentic și certificatul de moștenitor autentic și trebuie să elucideze care sunt supraedificatele ce intră în masa succesorală și care este valoarea fiecăruia, pentru a se putea stabili în mod corect componența masei succesorale și a se proceda în mod corect la ieșirea din indiviziune.

Pentru elucidarea acestor aspecte, ce se constituie în critici întemeiate ale sentinței, formulate prin memoriul de recurs, este necesară suplimentarea pro­bațiunii.

Având în vedere că în recurs, potrivit art. 305 Cod procedură civilă 1865 nu pot fi administrate alte probe cu excepția înscrisurilor, raportat la con­si­derentele mai sus expuse, în baza art. 312 alin. 3 și 5 Cod procedură civilă 1865, cu raportare la art. 304 pct. 5, art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă 1865, art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, tribunalul va admite recursul, va ca­sa sentința recurată și va trimite cauza în rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, instanța de trimitere, cu respectarea dispozițiilor art. 315 alin. 1, art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă 1865, va pune în discuție ad­mi­nis­tra­rea tuturor probelor pertinente, concludente și utile cauzei și, cu observarea con­siderentelor ce preced, va proceda la soluționarea cauzei pe fond, cu res­pec­ta­rea dispozițiilor legale incidente, în vederea pronunțării unei hotărâri te­mei­ni­ce și legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de către recurentele O. R. do­mi­ci­li­a­tă în Dobricu Lăpușului, nr. 43 și M. M. domiciliată în Dobricu Lă­pu­șu­lui, nr. 78, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 486/18.09.2014, pro­nun­țate de către Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 15.04.2015.

PREȘEDINTEJUDECĂTORIGREFIER

Ț. DanielaWaltner DanielaPop GabrielaOpriș V.

- În concediu medical,

semnează grefier șef secție

Red. Ț.D./15.04.2015

Tehn. M.R./2 ex./20.04.2015

Judecător la fond: A. M.