Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 292/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 292/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 292/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator-4204
DECIZIA CIVILĂ Nr. 292/A
Ședința publică din 25 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE B. G.
Judecător D. W.
Grefier C. A.
Pe rol este soluționarea apelului declarat de apelanta D. A. C., domiciliată în Baia M., Aleea Rotundă ., cu domiciliul procesual ales în Baia mare, . C.) nr. 9, jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 2702/2015 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. Borcuti G. în reprezentarea intimatului D. N., lipsă fiind apelanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură al instanței la data de 02.06.2015 răspuns la întâmpinare formulat de apelantă la care atașează înscrisuri.
Reprezentantul intimatului D. N. depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială.
Instanța constată că în etapa scrisă s-a depus întâmpinare, răspuns la întâmpinare și completare la răspunsul la întâmpinare înscrisuri din care rezultă că apelul vizează exclusiv cheltuielile de judecată. Totodată, constată că apelul este legal timbrat, s-a depus și taxa de timbru în cuantum astfel cum a fost stabilită de instanță.
Reprezentantul intimatului învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
În temeiul art. 392 Cod procedură civilă, instanța închide cercetarea judecății, deschide dezbaterile asupra apelului și acordă cuvântul reprezentantului intimatului D. N. asupra apelului.
Reprezentantul intimatului D. N. solicită respingerea apelului formulat în cauză, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată în apel în cuantum de 500 lei. Arată că nu sunt incidente dispozițiile art. 451 alin. 2 din Codul de procedură civilă, respectiv cheltuielile de judecată – onorariul de avocat, dovedit cu chitanța depusă la dosar, nu este disproporționat raportat la prestația pe care a avut-o reprezentantul legal al pârâtului în fața instanței de fond. Astfel, arată că obiectul acțiunii introductive viza prevederile ordonanței președințiale, probatoriul a fost unul complex, s-au audiat nu mai puțin de patru sau șase martori, s-a depus întâmpinare, s-au depus concluzii scrise. Prin urmare, apreciază că valoare de 1000 lei, ca și cuantum al cheltuielilor de judecată este pe deplin justificată, instanța de fond făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă, stabilind în sarcina părții care a pierdut procesul aceste cheltuieli de judecată. În măsura în care se vor onora concluziile intimatului, arată că are și în apel cheltuieli de judecată în cuantum de 500 RON, cheltuieli care sunt justificate, sens în care depune în original chitanța nr. 403/15.06.2015.
Conform dispozițiilor art. 482 raportate la art. 394 Cod procedură civilă, instanța consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, sens în care dispune închiderea dezbaterilor și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2702/2015 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ s-a respins cererea formulată de reclamanta D. A. C. în contradictoriu cu pârâtul D. N. și s-a obligat reclamanta să achite pârâtului suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia-M. la data de 19.03.2015 reclamanta D. A. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul D. N., pe calea ordonanței președințiale, evacuarea acestuia din imobilul situat în Baia-M., ./37, jud. Maramureș, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat pârâtul este soțul său de care s-a despărțit în fapt în data de 12.01.2015, când, pe fondul consumului de alcool, a geloziei acestuia, pârâtul a proferat injurii și a amenințat-o atât pe ea, cât și pe fiica sa, că le va ucide, împrejurare ce a determinat-o să plece de la domiciliu și să se mute la niște prieteni. Reclamanta a învederat că pârâtul are un comportament devinat pe fondul consumului de alcool și constituie o amenințare la adresa ei și a fiicei sale, că a introdus acțiune de divorț pe rolul Judecătoriei Baia M., dosarul având fixat primul termen de judecată la data de 11.05.2015.
Reclamanta a precizat că tatăl său, în vârstă de 65 ani a locuit împreună cu ei în imobil, că acesta este în întreținerea sa și pârâtul a schimbat yala apartamentului și l-a alungat din imobil pe tatăl său la data de 18.03.2015. Reclamanta a învederat că pârâtul mai deține o locuință în proprietate exclusivă.
În drept, reclamanta s-a prevalat de dispozițiile art. 996 Cod procedură civilă.
Pârâtul a formulat întâmpinare față de cererea introductivă de instanță prin care a arătat că nu este de acord cu admiterea cererii, învederând faptul că reclamanta a părăsit domiciliul conjugal de bunăvoie și s-a mutat cu iubitul său, lăsând inițial fetița în grija tatălui.
Pârâtul a învederat că nu sunt îndeplinite condițiile speciale de admisibilitate a cererii, respectiv urgența, vremelnicia în condițiile în care în cererea de divorț reclamanta nu a solicitat reintegrarea sau atribuirea beneficiului locuinței.
Reclamanta a depus note de ședință prin care a arătat că se prevalează de dispozițiile art. 996 Cod procedură civilă, precizând faptul că cererea poate fi formulată chiar fără a exista un litigiu de fond și a solicitat ca evacuarea să fie dispusă până la soluționarea dosarului de partaj. La solicitarea instanței s-a arătat că dosarul de partaj nu a fost înregistrat pe rolul instanței.
Analizând probațiunea administrată prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, prima instanță a reținut că reclamanta F. A.-C. și pârâtul D. N. s-au căsătorit în data de 14.05.2005, soții alegând să poarte numele de D., din căsătorie rezultând minora D. Patrisia-A., născută la data de 11.12.2005.
Pe rolul Judecătoriei Baia-M. este înregistrat dosarul nr._ având ca obiect divorț, în care reclamanta a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa comună a soților, exercitarea autorității părintești asupra minorei în comun, stabilirea locuinței minorei la mamă și obligarea tatălui la plata unei pensii de întreținere. Dosarul are stabilit primul termen de judecată la data de 11.05.2015.
Pârâtul deține în proprietate exclusivă imobilul apartament situat în Baia M., .. 47, ., achiziționat anterior încheierii căsătoriei. După căsătorie, părțile au locuit în imobilul situat în Baia M., ., ., imobil care a fost dobândit în timpul căsătoriei (conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4535/2006 de BNP C. N.).
Prima instanță a reținut pe baza probațiunii administrate în cauză că cei doi soți au locuit în timpul căsătoriei în imobilul sus-menționat împreună cu fiica lor, iar la începutul lunii ianuarie 2015, reclamanta a părăsit imobilul, mutându-se într-o altă locuință situată în Tăuții de Sus, aparținând numitului M. I. C..
Pârâtul D. N. nu a recunoscut la interogatoriu faptul că ar consuma băuturi alcoolice, respectiv că ar fi fost violent cu soția sa în prezența fetiței cuplului, sau că ar fi avut un comportament indecent. Pârâtul a arătat însă că a schimbat yala apartamentului, că a refuzat accesul tatălui reclamantei pe motiv că venea în stare de ebrietate, că a permis ulterior accesul reclamantei în imobil pentru a-și lua bunurile personale.
Reclamanta D. A. C. a arătat la interogatoriu că nu este implicată într-o altă relație cu un alt bărbat, că a părăsit imobilul din cauza amenințărilor pârâtului, că a lăsat fetița inițial cu tatăl întrucât nu avea la acel moment o locuință stabilă, afirmând totodată că pârâtul a refuzat să îi dea minora timp de aproximativ 2 luni și că a formulat plângere la poliție împotriva lui. Reclamanta a mai învederat că tatăl său a locuit constant în imobilul din care a solicitat evacuarea.
Martorii propuși de reclamantă (M.-O. M. și E. M.), colege de serviciu ale reclamantei au arătat că nu au asistat la împrejurări în care pârâtul să fi fost sub influența alcoolului sau violent cu reclamanta, ci au aflat de la reclamantă despre situații în care pârâtul ar fi agresat-o atât fizic cât și verbal. Martora Ezeazu a asistat la certuri telefonice între cei doi soți în care ambele părți au folosit expresii jignitoare.
Martorii pârâtului (M. D. și S. Nicușor) au învederat că reclamanta a început o relație extraconjugală cu numitul M. I. C. și că s-a mutat împreună cu acesta, că pârâtul a schimbat yala de la apartament din cauza șocului suferit la momentul la care a aflat despre aceasta, însă ulterior i-a permis reclamantei să își ia bunurile personale. Martorii au arătat că tatăl reclamantei nu a locuit constant în imobilul de pe . temporar, mutându-se din apartamentul pârâtului situat pe . urma a fi renovat, că acesta consumă frecvent alcool. Martorul S. Nicușor, vecin de palier cu părțile a declarat că cei doi soți se înțelegeau bine, nu a auzit scandaluri, pârâtul nu este un consumator împătimit de alcool, iar tatăl reclamantei nu a locuit cu aceștia.
În privința minorei, martorii propuși de părți au declarat că fetița este influențabilă, că a fost amenințată de mamă cu poliția dacă nu se mută cu ea (după despărțirea în fapt) și că ambele părți s-au ocupat corespunzător de aceasta.
Reclamanta a afirmat că a formulat plângere la poliție împotriva pârâtului, însă în cauză a rezultat că plângerea a vizat dispariția unor bunuri comune din apartament, iar nu pretinse acte de violență exercitate de către pârât.
declarațiile martorilor D. V. G.-fratele pârâtului și F. A.-tatăl reclamantei au fost înlăturate ca subiective.
Prima instanță a apreciat că cererea de evacuare formulată de reclamantă pe calea ordonanței președințiale, nu este întemeiată.
Reclamanta nu a făcut dovada urgenței cererii, condiție de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială. Aceasta a susținut că pârâtul este violent pe fondul consumului de alcool excesiv, respectiv că acesta a avut un comportament nepotrivit în prezența minorei, împrejurări ce au generat o stare de pericol ce a determinat-o să părăsească imobilul comun.
Probațiunea administrată în cauză nu a confirmat starea de fapt relatată de aceasta. Astfel, a rezultat că reclamanta a părăsit imobilul voluntar, pe fondul unei suspiciuni de adulter (împrejurare ce urmează a fi lămurită definitiv în cadrul dosarului de divorț), că inițial pârâtul i-a restricționat accesul în apartament, însă ulterior i-a permis preluarea bunurilor personale și a avut grijă de minoră timp de aproximativ 2 luni cu acordul reclamantei (împrejurare ce contrazice afirmațiile acesteia potrivit cărora pârâtul ar reprezenta un pericol atât pentru aceasta cât și pentru minoră). În ceea ce-l privește pe tatăl reclamantei, probațiunea administrată a relevat că acesta nu a locuit efectiv/constant în imobilul proprietatea comună a părților, ci în cel proprietatea exclusivă a pârâtului.
Așadar, instanța apreciază că în cauză nu este îndeplinită condiția urgenței cererii, raportat la cele reținute anterior, starea de pericol invocată nefiind probată. Este real că lipsa unei locuințe poate constitui o împrejurare ce prejudiciază partea aflată într-o atare situație, însă în cauză, nu s-a probat imposibilitatea procurării de către reclamantă a unei locuințe până la reglementarea situației bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei (o imposibilitate de natură materială care să o afecteze direct, respectiv care să o afecteze pe minoră), aceasta beneficiind în prezent împreună cu minora de o locuință pusă la dispoziție de numitul M. I..
Față de considerentele mai sus expuse, prima instanță a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile legii pentru admiterea cererii de ordonanță președințială și a dispus respingerea acesteia conform dispozitivului hotărârii.
Reținând culpa procesuală a reclamantei, în temeiul prevederilor art. 453 din Codul de procedură civilă, instanța a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu respectiv onorariu avocațial justificat prin chitanța nr. 382/03.04.2015-1000 lei, depusă la dosarul cauzei în original.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta D. A. C. la data de 20.04.2015, învederând că va depune memoriu de apel după comunicarea sentinței motivate.
Intimatul D. N., prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului formulat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond și obligarea apelantei la plata cheltuielilor în apel în valoare de 500 lei - onorariu avocat.
În motivare a arătat că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică apreciind pe bună dreptate că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanța președințială, nefiind dovedită condiția urgenței cererii.
În acest sens a arătat faptul că relațiile de familie au decurs normal până la începutul lunii ianuarie 2015 când reclamanta s-a angrenat într-o relație conjugală cu o persoană din anturajul prietenilor lor, motiv pentru care la data de 13.01.2015 a părăsit domiciliul conjugal și s-a mutat efectiv la locuința concubinului din Tăuții de Sus .. Plecarea pârâtei s-a realizat fără absolut nici o presiune din partea intimatului. Mai mult, între părți s-au purtat discuții cu privire la situația minorei, aceasta rămânând în grija tatălui său, fiind atașată de acesta.
In concluzie, intimatul a rămas în continuare cu minora la locuința din Baia M., ./37, ocupându-se efectiv de aceasta.
Martorii audiați în cauză au confirmat faptul că și la această dată apelanta locuiește tot la adresa concubinului fără a intenționa să se întoarcă la domiciliul conjugal. În aceste condiții este evident că nu sunt în prezența unui „caz grabnic" care să justifice luarea măsurii evacuării intimatului din locuința comună. Un alt motiv de inadmisibilitate este și acela determinat de faptul că în cererea de divorț reclamanta nu a solicitat atribuirea folosinței locuinței comune și evacuarea intimatului din acest imobil, prin urmare apreciază că această măsură nu mai poate fi solicitată pe calea ordonanței președințiale.
În drept,intimatul a invocat art. 471 al. 5, art. 205 și următoarele Cod procedura civilă.
Prin răspunsul la întâmpinare din data de 02.06.2015 apelanta D. A. C. a solicitat instanței să se admită apelul și să se respingă în parte sentința civilă nr. 2702/2015 a Judecătoriei Baia M. în sensul diminuării cheltuielilor de judecată pretinse de intimat atât pe fondul cauzei (1000 lei) cât și în apel (500 lei) ca fiind neîntemeiate și injuste.
În motivare a arătat că pretențiile intimatului D. N., sub aspectul cheltuielilor de judecată, sunt exagerate și neîntemeiate raportat la complexitatea cauzei, având în vedere că pe fond procesul în cauză a avut doar două ședințe, prin aceste pretenții urmărindu-se doar șicanarea și umilirea sa, respectiv de a o șantaja și determina să se reîntoarcă la el în lipsa mijloacelor financiare de subzistență.
Totodată, fizic este în imposibilitatea de a le achita întrucât este elevă anul III la Școala Postliceală "C. D." din Baia M. motiv pentru care lucrează doar cu 1/4 normă (2 ore) la S.C. D.&A. S.R.L. Baia M., iar veniturile obținute abia îi ajung pentru întreținerea fiicei lor minore D. Patrisia A. care locuiește cu ea din luna martie anul curent și se găsește în întreținerea sa exclusivă (și nu a tatălui cum a motivat în mod neconform cu realitatea acesta în întâmpinarea depusă la apel încercând să inducă în eroare instanța de judecată) intimatul necontribuind financiar la creșterea acesteia, respectiv veniturile proprii momentan îi sunt insuficiente pentru a acoperii exigențele și cheltuielile ocazionate de școlarizarea minorei și a sa.
Pe cale de consecința, având în vedere cele arătate mai sus, solicită instanței să respingă în parte sentința civilă nr. 2702/2015 a Judecătoriei Baia M. și să admită apelul, în sensul diminuării cheltuielilor de judecată pretinse de intimat atât pe fondul cauzei cât și apel în acest dosar, ca fiind neîntemeiate și injuste.
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 471 alin. (6) C.proc.civ.
La data de 04.06.2015 apelanta D. A. C., a depus la dosarul cauzei completare răspuns la întâmpinare motivat de dispozițiile art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă potrivit căruia „Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, și ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său".
Apelul este nefondat.
Obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată are ca temei culpa procesuală a acesteia, relevată de formularea și susținerea unei cereri în justiție care în cele din urmă a fost respinsă, pe diverse temeiuri. Întinderea obligației de suportare a cheltuielilor de judecată, ca formă de reparare a prejudiciului procesual produs adversarului, trebuie dimensionată strict în raport de forma și gradul culpei procesuale.
Așa cum a statuat pe acest aspect Curtea Europeană a Drepturilor Omului în bogata sa jurisprudență, se poate afirma că și în dreptul intern partea care a câștigat procesul va putea obține rambursarea cheltuielilor de judecată care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu.
În speță, reclamanta a căzut în pretenții, cererea sa de ordonanță președințială fiind considerată de prima instanță neîntemeiată, soluție acceptată de reclamanta care, în motivele de apel a criticat doar cuantumul cheltuielilor de judecată.
Ca urmarea, atitudinea procesuală culpabilă a reclamantei care a promovat și susținut un demers judiciar ce a fost respins pe fond în cele din urmă a declanșat răspunderea sa civilă delictuală al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat, adică de restituire a sumelor pe care pârâtul care a câștigat procesul a fost nevoit să le realizeze.
Pârâtul a dovedit că a achitat un onorariu de 1000 lei avocatului care l-a reprezentat în cauză, iar cuantumul acestui onorariu este rezonabil în condițiile în care, deși procesul s-a desfășurat doar la două termene de judecată-dată fiind natura cauzei- s-a administrat un probatoriu amplu.
Pe de altă parte, caracterul rezonabil al onorariului de 1000 lei trebuie apreciat și prin prisma faptului că pregătirea apărării pârâtului s-a realizat sub presiunea termenelor procedurale scurte impuse de procedura ordonanței președințiale.
Ca atare, tribunalul apreciază că nu pot fi primite criticile reclamantei apelante referitoare la cuantumul exagerat al cheltuielilor de judecată acordate de prima instanță și nici susținerile acesteia potrivit cărora, pretinzând cheltuieli de judecată, pârâtul urmărește șicanarea și umilirea ei, șantajarea pentru a o determina să se reîntoarcă la el în lipsa mijloacelor financiare de subzistență, cât timp pârâtul a achitat onorariu avocațial de 1000 de lei la data de 03.04.2015, la primul termen de judecată în cauză, fiind greu de crezut că a anticipat la acel moment o soluție finală favorabilă.
Față de cele arătate, în baza art. 480 al. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va păstra hotărârea atacată, cu consecința respingerii apelului reclamantei D. A. C. .
În baza art. 453 al. 1 Codul de procedură civilă, având în vedere că apelanta a pierdut procesul, tribunalul o va obliga să-i plătească intimatului D. N. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial justificat prin chitanța nr. 403/15.06.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul declarat de apelanta D. A. C., domiciliată în Baia M., Aleea Rotundă ., cu domiciliul procesual ales în Baia M., . C.) nr. 9, jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 2702/2015 pronunțată de Judecătoria Baia M., ca nefondat.
Obligă pe apelantă să-i plătească intimatului D. N., domiciliat în Baia M., Aleea Rotundă ., județul Maramureș suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din data de 25.06.2015.
PreședinteJudecător Grefier
B. G. D. W. C. A.
în concediu de odihnă,
semnează președintele completului,
Red./ Tred. G.B.
4 ex. 24.07.2015
Jud. fond. S. T. N.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 296/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Ordin de protecţie. Decizia nr. 298/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
