Ordonanţă preşedinţială. Încheierea nr. 66/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 66/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 66/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
ÎNCHEIEREA CIVILĂ NR. 66/A
Ședința publică din data de 26 februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: P. G. – Vicepreședinte Tribunalul Maramureș
Judecător: S. T. A. A.
Grefier: B. M.
Pe rol este soluționarea apelului declarat de reclamantul M. B. M., cu domiciliul în Satu Nou de Sus, nr. 61A, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 7187 din 26.08.2014 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata M. D., personal, lipsă fiind apelantul M. B. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că, la data de 21.01.2015, prin serviciul registratură apelantul M. B. M. a depus cerere de renunțare la judecată.
Instanța pune în discuție cererea de renunțare la judecată formulată de apelantul M. B. M..
Intimata M. D. arată că este surprinsă de cererea de renunțare formulată întrucât apelantul a formulat apel împotriva sentinței, dar este de acord a se lua act de renunțarea la judecată a apelantului.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7187 din 26.08.2014 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ s-a respins cererea formulată de reclamantul M. B. M., în contradictoriu cu pârâta M. D., având ca obiect ordonanță președințială și în consecință reclamantul a fost obligat pe să plătească pârâtei suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că, pentru admisibilitatea unei cereri de ordonanță președințială, prevederile art. 996 al Codului de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, impun îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: să existe un caz grabnic, care trebuie dovedit ca atare, sau măsura să fie luată pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara ori pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, când urgența este prezumată; măsura ordonată să fie provizorie și să existe o aparență de drept în favoarea reclamantului.
Conform dispozițiilor art. 496 alin. (3) din Codul civil, republicat, cu modificările ulterioare, în caz de neînțelegere între părinții copilului minor cu privire la locuința acestuia, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani.
Instanța a audiat nemijlocit părțile în ședința publică de judecată din data de 25 august 2014 și a apreciat că nu este oportună audierea minorei, față de vârsta pe care aceasta o are în prezent.
Revenind la cele trei condiții mai sus arătate, instanța a constatat că numai ultimele două sunt îndeplinite în speță.
Astfel, măsura pe care reclamantul o solicită a fi luată de către instanță are în vedere stabilirea vremelnică a locuinței fiicei minore a părților la domiciliul său, până la soluționarea definitivă a Dosarului civil nr._ al Judecătoriei Baia M., având ca obiect divorț, aflat, în prezent, în apel la Tribunalul Maramureș.
Aparența de drept în favoarea reclamantului rezultă din faptul că, prin Sentința nr. 634 din 28 ianuarie 2014, pronunțată în dosarul mai sus menționat, instanța a stabilit locuința minorei la domiciliul reclamantului.
În ceea ce privește urgența, instanța reține - pe baza probatoriului administrat și a raportului anchetei psihosociale efectuate în cauză - că aceasta nu se regăsește în speță, întrucât declarațiile martorilor propuși de reclamant pentru a dovedi situația dificilă în care s-ar afla minora M. D. C. la momentul actual, din cauza condițiilor sale precare de trai, atât din punct de vedere material, cât și din punct de vedere moral (f. 31 și 32), pe lângă faptul că au fost contrazise de depozițiile martorilor propuși de pârâtă (f. 33 și 34) și de conținutul raportului antemenționat, nu au demonstrat existența, în prezent, a unei situații periculoase pentru viața sau integritatea fizică ori psihică a minorei respective, care ar impune luarea unor măsuri grabnice și provizorii în vederea curmării unei astfel de situații, declarațiile martorilor reclamantului vizând aspecte care s-ar fi petrecut dinaintea intentării acțiunii de divorț și până în prima jumătate a lunii iunie a anului 2014, perioadă în care reclamantul nu a înțeles să solicite instanței de judecată luarea măsurilor cuvenite în ipoteza unei stări de fapt dovedite ce reclama o acțiune urgentă.
Deoarece nu au fost îndeplinite cumulativ condițiile mai sus enumerate, instanța a respins cererea reclamantului.
Constatând că inițierea procedurii judiciare a fost generată din culpa reclamantului, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 451 alin. (1), ale art. 452 și ale art. 453 alin. (1) din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial, justificat cu Chitanța . nr. 406 din data de 18 august 2014.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel M. B. M. care a solicitat, în esență admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței judecătoriei.
La data de 21 ianuarie 2015 apelantul M. B. M. a formulat cerere de renunțare la judecată (fila 17).
În conformitate cu dispozițiile art. 406 Cod procedură civilă, alin. (1) „Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.
(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.
(3) Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.
(4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.”
Așa fiind, văzând cererea de renunțare la judecată formulată de apelantul M. B. M., precum și acordul expres al intimatei prezente la acest termen, în baza art. 406 Cod procedură civilă, instanța va lua act de renunțarea acestuia la judecata apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Ia act de renunțarea la calea de atac a apelului formulată de pârâtul M. B. M., domiciliat în Satu Nou de Sus, nr. 61A, județul Maramureș împotriva sentinței civile nr. 7187 din 26.08.2014 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de azi 26.02.2015.
Președinte Judecător Grefier
P. G. S. T. A. B. M.
Red. P.G./26.02.2015
Dact. B.M./26.02.2015
Ex. 4, .
Judecător fond: M. I. C.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 104/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 67/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
