Revendicare imobiliară. Decizia nr. 31/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 31/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 31/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 31/R
Ședința publică din data de 4 februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: P. G. G.
Judecător: W. D.
Judecător: C. M.
Grefier: O. V.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamanții Șmitko I. și Șmitko A., ambii domiciliați în Baia M., .. 1/3, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr._ din 17 decembrie 2013, pronunțate de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, având ca obiect revendicare imobiliară.
Se constată că, la data de 02.02.2015, prin serviciul registratură recurenții Șmitko I. și S. A. au depus concluzii scrise.
Dezbaterile asupra recursului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 28 ianuarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 146, 260 raportat la art. 298, 316 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 29 octombrie 2014, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr._ din 17 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Baia M. s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții Șmitko I. și Șmitko A. în contradictoriu cu pârâtul M. R.. În temeiul dispozițiilor art. 184 Cod procedură civilă s-a admis cererea pârâtului M. R. și s-a constatat ca întocmit în fals planul RLV - avizat de ANCPI – OCPI sub nr. 563/18.01.2005 dispunându-se anularea acestuia. Reclamanții Șmitko I. și Șmitko A. au fost obligați să plătească pârâtului M. R., 2.667 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței se arată că, OCPI a comunicat oficial că acest RLV - Plan de amplasament vizat sub nr. 563/18.05.2005 este înscris ce face parte din documentația ce ar fi stat la baza operațiunii de întabulare a imobilului reclamanților.
Soluțiile organelor de urmărire penală și instanțelor de judecată adoptate în dosarele nr.2820/P/2008 și_, și nr._ acvirate la prezenta cauză au fost următoarele: sub aspectul infracțiunii de fals prevăzută de art. 289 C.pr. pen. s-a constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale privind infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 C.pr. pen. s-a dat soluție de scoatere de sub urmărire penală a reclamanților Șmitko de sub învinuirea săvârșirii acestei infracțiuni( uz de fals).
Întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale,în speță sunt incidente dispozițiile art. 184 C.pr. civ în temeiul căruia falsul poate fi cercetat de instanța civilă.
Se constată că înscrisul falsificat este un act oficial, care este dobândit prin avizare, semnare și aplicare ștampilă în numele instituției publice ANCPI- OCPI sub nr.563/18.01.2005.
Totodată și RLV-ului i s-a dat eficiență prin decizia vizată nr. 1265/R/ 12.11.2008.
Falsificarea înscrisului s-a comis cu prilejul întocmirii acestuia de către reclamanții Șmitko I. prin atestarea în conținutul reprezentării grafice a RLV –ului avizat sub nr. 563/18.01.2005 a unor împrejurări necorespunzătoare realității.
Acest aspect de fapt al întocmirii planului personal de reclamanți a fost recunoscut de către aceștia prin declarațiile olografe, reținute în Decizia Penală nr. 427/R/30.12.2010.
Înscrisul amintit este fals întocmit.
S-a omis inserarea în compartimentarea apartamentului proprietatea reclamanților alături de cameră și bucătărie,a unei dependințe baie – grup sanitar aspect de fapt constatat și prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul A. A., chiar și reclamanții recunosc în declarația olografă dată în dosarul penal faptul că baia a existat din anul 1975.
Un alt aspect este redarea în fals în exteriorul locuinței a unei dependințe situate pe holul comun al imobilului notată cu WC ( alături de cea legal atribuită – cămara), deși s-a recunoscut acesta nu a fost folosită din anul1981.
Înscrierea în fals a unor suprafețe nereale diminuate pentru încăperile locuinței,în scopul justificării aparenței legalității includerea dependinței de pe hol și pentru ca aceasta să corespundă cu cea cumpărată prin contractul de vânzare și cumpărare în care s-a trecut generic că este compusă din o cameră de locuit și dependințe cu o suprafață utilă de 56,10 mp, aspect reținut și în expertiză tehnică topografică întocmită de inginer topo. A. A. în care sunt redate comparativ suprafețele din Planul RLV nr. 563/2005 cu cele măsurate în fapt de expert.
Totodată din adresele oficiale trimise de Serviciul Public Administrația Patrimoniu Local și Utilități Baia M., rezultă faptul că dependința grup sanitar WC nu a fost atribuită niciodată reclamanților S. fiind precizate expres următoarele:
„.... Apartamentul 3 S. I. și S. A. – cămara situată exterior apartamentului...”
Dependința de pe holul comun care a fost repartizată apartamentului nr.3 proprietatea reclamanților S. I. și S. A. este cămara situată în exteriorul apartamentului......
Aceea adresă a fost întocmită în baza fișei locative depusă la dosar ( fila 13) din conținutul căruia rezultă că la momentul închirierii imobilului reclamanții aveau în interiorul locuinței un spațiu cu destinație baie, closet, suprafața fiind inclusă în cea trecută la poziția bucătărie, astfel că nu le-a fost repartizată dependința de pe holul comun notată cu WC 2 în planul de situație și revendicată prin acțiune.
Planul RLV a fost realizat cu încălcarea dispozițiilor Ordinului nr. 946/2000 ( aspect reținut în expertiza topografică) nefiind întocmit la scară, fără a se insera dimensiunile încăperilor, datele proprietarului, recapitulația cu privire la suprafața totală și data la care a fost întocmit.
Prin aceiași lucrare, expertul a întocmit planul RLV al apartamentului 3 al reclamanților, conform identificării din teren în anexa grafică2 cu respectarea normelor în vigoare și pe care este evidențiată dependința „ baie” cu suprafața de 6,6 mp dependință locativă care exista în anul 2007 și omisă cu intenție a fi inserată în reprezentarea grafică.
Totodată, expertul evidențiază că prin RLV-ul întocmit în fals de către reclamantul Șmitko I. și vizat sub nr. 563/18.01.2005 există o altă compartimentare decât cea reală, respectiv se poate observa „ lipsa” dependinței „ baie” deși aceasta există încă din anul 1975, așa cum personal a recunoscut reclamantul.
Astfel că atât pentru condițiile de fond cât și de formă planul RLV nr. 583/18.01.2005 de compartimentare a apartamentului nr.3, proprietatea reclamanților este întocmit în fals a fost anulat de către instanța de judecată.
Mai trebuie reținut faptul că adresa nr. 341/03.05.2012 a ANCPI București susține atât nevalabilitatea avizării planului RLV nr. 563/2005 urmare a nerespectării Ordinului ONCGC nr. 946/2000 pentru neîndeplinirea condițiilor de formă și de conținut dar și faptul că aceasta nu a făcut parte din documentația cadastrală necesară înscrierii în Cf, concluzie reținută și prin raportul de expertiză întocmit de expertul topo A. A. coroborat cu cererea reclamanților în care s-au invocat exclusiv contractul de vânzare și cumpărare și Ordinul prefectului ca singurele documente în temeiul cărora s-a solicitat întabularea în CF.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S. I. și S. A. care au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza în fond să se admită acțiunea așa cum a fost formulată și să se respingă cererea lui M. R..
În motivarea recursului se arată că nu s-au ținut cont de probele de la dosar. În baza contractului de vânzare s-a cumpărat apartamentul nr. 3 de pe . Baia M., la baza cumpărării a stat fișa de calcul al suprafețelor închiriate, contractul de închiriere al apartamentului nr. 3. Întabularea în CF s-a făcut pe baza contractului de vânzare-cumpărare și a Ordinului Prefectului. Schița nouă a fost doar o anexă la contract, aceasta s-a făcut cu mijloace moderne de măsură, întrucât fișa de calcul al suprafeței închiriate măsurătorile s-au făcut cu ruleta, iar suprafețele fiind neregulate s-au obținut alte suprafețe decât cele scrise în fișa de calcul al suprafețelor închiriate. WC-ul de 1,60 mp. la trecut în fișa recurenților, acest spațiu l-au cumpărat și apare în contractul de vânzare-cumpărare. L-au folosit în exclusivitate ei de la data închirierii. După transformarea apartamentului au construit o baie și în incinta apartamentului WC-ul 2 fiind pe un culoar, iar pe acela l-au transferat în magazie până în anul 1996 când M. R. l-a ocupat ilegal. În fișa de calcul al suprafețelor închiriate era cuprins și acel WC-ul 2 de pe culoar, fișă în baza căreia s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare.
Intimatul M. R. prin întâmpinarea depusă (f. 24) a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că, falsul și nelegalitatea RLV-ului au fost constatate de instanța civilă. Pe cele două holuri ale imobilului se găsesc 5 apartamente 3 dependințe în exteriorul lor din care dependința –notată cu WC nr. 2- este folosită de M. R., iar ultima este folosită de reclamanți notat cu „cămară”.
În probațiune s-a depus copie după adresa 1680/1996, după contractul de vânzare-cumpărare_, fișa suprafețelor locative, a contractului de vânzare-cumpărare_, fișa de calcul, a planului de amplasament, mai multe adrese.
Analizând sentința atacată prin prima motivelor de recurs și în considerarea dispozițiilor art. 312, 304¹ Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Reclamanții sunt proprietarii apartamentului situat în Baia M. .. 1/3, înscris în CF 212 Baia M., iar pârâtul este vecin fiind proprietarul apartamentului situat în Baia M. .. ¼.
Reclamanții au deținut inițial apartamentul în calitate de chiriași, iar conform fișei întocmite de către fosta Regie Autonomă de Gospodărie Locativă „Gama” RA locuința închiriată era compusă din cameră 25 mp., bucătărie 21 mp., cămară 8,50 mp. și closet 1,60 mp. În dreptul bucătăriei apare menționat că „baia figurează în suprafața bucătăriei”. Contractul de închiriere și a fișei de calcul s-a încheiat la data de 08.12.1973 contractul de vânzare-cumpărare nr. 26.344 prin care reclamanții au cumpărat apartamentul în suprafață de 56,10 mp. situat în Baia M. .. 1/3 s-a închiriat la data de 28.05.1996.
Pârâtul M. R. a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în Baia M. .. ¼ în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 26.516 încheiat la data de 19 august 1996. La baza închirierii acestui contract au stat contractul de închiriere și fișa de calcul al suprafețelor închiriate din 16 august 1996.
Potrivit fișei de calcul anexă la contractul de închiriere locuința închiriată deținută de era compusă din: cameră în suprafață de 26,74 mp. și bucătărie în suprafață de 4 mp., deci în total 30,74 mp.
Prin adresa nr._ din 7 ianuarie 2015 Direcția Administrare Patrimoniu Serviciu Administrare Locuințe Baia M. comunică faptul că locuința situată în Baia M. .. 1/4 ce a fost deținută cu titlu de chirie și apoi cumpărată de către pârât era compusă doar din două încăperi, cameră și bucătărie, că acest imobil nu a fost dotat cu grup sanitar propriu.
Prin adresa nr. 1855 din 7.05.2008 emis de Serviciul Public Administrarea Patrimoniului Local și Utilități Baia M. se arată că apartamentul nr. 4 (M. R.) nu a avut repartizat grup sanitar interior și nici grup sanitar exterior apartamentului (f. 173).
Reclamanții s-au judecat cu părinții pârâtului pentru aceiași dependință în dosarul nr._ unde prin sentința civilă nr. 3606/13.07.2008 s-a respins acțiunea reclamanților pe considerentul că nu M. G. și I. folosesc WC 2 ci fiul acestora M. R..
În considerentele sentinței se reține că, closetul în suprafață de 1,60 mp. ce a fost atribuit reclamanților în folosință exclusivă în momentul închirierii apartamentului nr. 3 și a fost ulterior vândută reclamanților prin contract de vânzare-cumpărare încheiat în 1996, aceasta este dependința WC 2 (f. 45 vol. I dosar de fond).
Comunicarea făcută de SPAPLU Baia M. prin adresa nr. 1479/21.03.2008 potrivit căreia nici apartamentul nr. 3 și nici apartamentul nr. 4 nu a avut cuprins grup sanitar exterior WC2 în contractul de închiriere și nici în cel de vânzare-cumpărare vine în contradicție cu fișa suprafeței locative închiriate reclamanților de unde rezultă cu claritate că dependința closet în suprafață de 1,60 mp. a constituit obiectul închirierii.
Se apreciază că nu are relevanță faptul că ulterior cu ocazia efectuării raportului de expertiză, când expertul a făcut măsurători cu o aparatură mai performantă decât cea cu care s-au făcut inițial măsurătorile de către vânzător și a ieșit o suprafață reală mai mare atât pentru apartamentul deținut de reclamanți cât și pentru cel deținut de pârât. Ceea ce contează este numărul de încăperi care au făcut obiectul închirierii și apoi al vânzării-cumpărării. În prezent WC 2 se află în posesia pârâtului încă din anul 1996.
Față de cele de mai sus, reclamanții dovedind calitatea de proprietari ai WC2 în litigiu, în temeiul dispozițiilor art. 480 cod civil se va admite acțiunea acestora urmând ca pârâtul să fie obligat să lase reclamanților în deplină proprietate și pașnică folosință dependința WC2.
În ce privește cererea pârâtului pentru constatarea faptului că RLV-ul care a stat la baza înscrierii dreptului de proprietate al reclamanților în cartea funciară este lipsit de interes câtă vreme aceste înscrisuri nu afectează dreptul de proprietate al pârâtului, motiv pentru care se va respinge această cerere.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 8, 9 Cod procedură civilă se va admite recursul, se va modifica în tot sentința judecătoriei în sensul admiterii acțiunii reclamanților.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă intimatul va fi obligat la 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de S. I. și S. A. ambii din Baia M. .. 1/3 jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr._ din 17 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Baia M. pe care o modifică în tot în sensul că:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanții S. I. și S. A. împotriva pârâtului M. R. din Baia M. .. 1/3 jud. Maramureș, și în consecință:
Obligă pe pârât să lase reclamanților în deplină proprietate și pașnică folosință dependința WC 2 în suprafață de 1,60 mp. a apartamentului nr. 3 din bloc 1 . M. identificat în CF 212 Baia M. proprietatea reclamanților.
Respinge cererea pârâtului pentru constatarea falsului.
Obligă pe intimatul M. R. să plătească recurenților 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 4 februarie 2015.
Președinte Judecători Grefier
P. G. G., W. D., C. M. O. V.
Red. P.G.G./4.02.2015
T.Red. O.V./23.02.2015
2 ex.
Judecător la fond: U. V.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 29/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Fond funciar. Decizia nr. 29/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
