Revendicare imobiliară. Decizia nr. 67/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 67/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 67/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.67/A
Ședința publică din 26.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. G.
Judecător: S.-T. A. A.
Grefier: R. M.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra apelului civil declarat de către apelanții S. A.-L., domiciliat în B. ./B, jud. Maramureș, S. F., domiciliat în orașul B., . județul Maramureș, S. M., domiciliat în orașul B., . . Maramureș, D. S., domiciliată în orașul B., . nr. 6/1 județul Maramureș, S. M., S. V., ambii domiciliați în orașul B. . jud. Maramureș, R. M., domiciliată în B., ./7 județul Maramureș, T. S. G., domiciliat în orașul B., . . împotriva încheierii civile din 14.05.2012 și a sentinței civile nr. 571/02.03.2012 pronunțate de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ și a apelului declarat de către pârâții-reclamanți reconvențional B. V., B. S., P. G., P. M., toți domiciliați în B. . județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 571/02.03.2012 pronunțate de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, având ca obiect revendicare imobiliară -îndreptarea erorii materiale.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 29.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru 05.02.2015, 12.02.2015, 19.02.2015 și 26.02.2015.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 571 din 02 martie 2012 pronunțată de Judecătoria V. de Sus s-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamanții-pârâți reconvențional S. M., S. A. L., S. M., D. S., S. F., S. V., T. A., T. S. G. și R. M. împotriva pârâților-reclamanți reconvențional B. V., B. S., P. Găvrilă și P. M. și, pe cale de consecință au fost obligați pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și folosință terenul situat în B. la locul numit „Deal între Râuri” înscris în CF 7918 B. (convertit în cf_ B.) nr. top. 6230/3/1 în suprafață de 3000 mp delimitat în schița anexă a raportului de expertiză întocmit de ing. P. C. G. de punctele 1-2-10-9-1 (de la fila 161 din dosar).
S-a respins petitul acțiunii privind demolarea construcției situată pe acest teren, precum și acțiunea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți B. V., B. S., P. Găvrilă și P. M., având ca obiect constatarea nulității încheierii de întabulare și rectificare de cf.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin acțiunea civila înregistrata sub nr._, reclamanții S. M., S. A. L., S. M., D. S.,T. S., S. F.,S. V. și R. M. l-au chemat in judecata pe pârâtul B. V. solicitând instanței obligarea acestuia să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 3000 mp teren situat in orașul B. la locul numit „Fânaț Deal intre Râuri” înscris in cf 7918 nr. top. 6230/3/1 si să-și ridice construcțiile edificate pe acest teren.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că sunt moștenitorii proprietarului de carte funciară S. V. care si-a înscris dreptul de proprietate in cartea funciara prin încheierea de cf 189/1991. Ulterior decesului acestuia, pârâtul a ocupat in mod abuziv terenul în litigiu si a ridicat pe el o casa de locuit ,fără autorizație de construcție si in pofida numeroaselor cereri de a elibera terenul si de a înceta edificarea construcției .
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea acțiunii susținând ca el este proprietar tabular asupra terenului pretins de reclamanți. Înscrierea antecesorului reclamanților in cartea funciara s-a făcut in baza unei schițe in care nu sunt indicate nici un fel de vecinătăți si nu se depun nici un fel de acte privind posesia imobilului. Tatăl reclamanților este originar din M. si a venit in B. in jurul anului 1970 si nu a folosit niciodată terenul asupra căruia s-a întabulat.
Prin acțiunea civila înregistrata sub nr._ , reclamanții S.
M.,D. S., S. M. si S. V., R. M.,T. S., S. A. si S. F. i-au chemat in judecata pe pârâții B. V., B. S., P. D. si P. M., solicitând instanței să constate ca sunt succesorii legali in calitate de soție supraviețuitoare (S. M.) si descendenți ai defunctului S. A. V. decedat la data de 23 mai 1995 si sa-i oblige pe pârâți să le lase în deplină proprietate si folosință terenul situat in B.,la locul numit „Deal Intre Râuri” in suprafața de 3000 mp înscris in cf 7918 nr. top. 6230/3/1.
Au mai solicitat sa se constate ca au dobândit prin accesiune imobiliara artificiala dreptul de proprietate asupra construcției edificate de pârâți pe terenul descris mai sus si sa le plătească despăgubiri civile constând in contravaloarea recoltei pe ultimii trei ani.
S-a dispus judecarea conexuală a celor doua dosare.
Prin notele de ședința din data de 25 februarie 2010, pârâții B. V., B. S., P. G. si P. M. au invocate excepția lipsei calității pasive a pârâților si excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților deoarece calitate procesuala activă o au doar titularii dreptului de proprietate pe care urmăresc sa-l valorifice, ori reclamanții nu sunt proprietari tabulari, proprietarul tabular fiind decedat.
Cu privire la fondul cauzei, pârâții au solicitat respingerea acțiunii reclamanților menționând ca înscrierea in cartea funciara a defunctului S. A. V. s-a făcut fără chemarea in judecata a pârâților, deși aceștia dețineau in mod legal terenul.
Din probele administrate in cauza, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civila nr. 92 din 19 ianuarie 1976 pronunțata in dosar nr. 3290/1975 al Judecătoriei V. de Sus (atașat) a fost admisă acțiunea promovata de S. V. (în prezent decedat) si s-a constatat ca acesta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului de natura teren înscris in cf 6235 a orașului B. nr. top. 6230/3/1 în suprafață de 3000 mp prin uzucapiune de 32 ani realizată in condițiile dreptului cutumiar local.
Înscrierea efectiva in cartea funciara s-a făcut prin încheierea nr.189/1991 cf, terenul având denumirea „Fânaț Deal Intre Râuri” .
Pârâții reclamanți au formulat acțiune reconvenționala prin care au solicitat instanței sa constate nulitatea absoluta a încheierii de cf 189/24 iunie 1991 înscrisă in cf_ provenita din cf 7918 nr. top. 6230/3/1 si rectificarea cf_ prin radierea dreptului de proprietate al defunctului S. V. de sub B1.
În motivarea acțiunii reconvenționale pârâții reclamanți au susținut că în dosarul nr. 3290/1975 nu s-a făcut dovada ca ar fi dobândit terenul cu buna credința si ca ar fi fost folosit înainte de intabulare de către defunctul S. V..
Cu privire la acest petit reconvențional, prima instanță a reținut că înscrierea in cartea funciara a defunctului nu a fost atacată de pârâți în cursul vieții lui S. V. si nici după aceea, timp de peste 35 ani, timp in care reclamanții au exercitat o posesie neîntreruptă, pașnică, fapt care i-ar îndreptați sa ceară și în prezent înscrierea in cartea funciara pe motiv de uzucapiune. Din raportul de expertiza întocmit de ing. S. M. si a schiței anexă rezultă că terenul revendicat este cel hașurat cu culoare roșie pe schița de la fila 114 din dosar. Pe aceasta schița este reprodusa si harta concretuală care a stat la baza identificării topografice făcute de tehn. top. G. G., cel care a întocmit schița care a stat la baza intabulării.
Expertul P. C. G., cel care a efectuat al doilea raport de expertiza depus la filele 156-161 din dosar, descrie același teren pe care îl notează cu 1-2-10-9-1, înscris sub nr. top. 6230/3/1, identificând separat numărul topografic 6230/1 cuprins intre punctele 9-10-7-8(schița de la fila 161 din dosar). Aceasta schița corespunde exact cu schița crochiu copiata după harta funciară de către tehn. top. G. G.. Pe aceasta din urmă schița, amplasarea exacta a numărului topografic 6230/3/1 este marcata cu culoare roșie. Porțiunea de teren care merge pana in albia râului V. face parte din numărul topografic 6230/1.
Față de acestea, prima instanță a conchis că acțiunea în revendicare a reclamanților este fondată și a admis-o în temeiul art. 480 c. civ. obligând pârâții să lase reclamanților in deplina proprietate si folosința porțiunea de teren cuprinsa in nr. top. 6230/3/1 intre punctele 1-2-10-9-1 pe schița ing. expert P. C. de la fila 261 din dosar.
Pe terenul menționat pârâții P. G. si P. M. au edificat o casa de locuit în baza autorizației de construire nr. 45 din 22 martie 2004(fila 200 din dosar) obținuta de P. G.. Autorizația este eliberată pentru edificarea unei clădiri P+M pe terenul înscris in cf 9274 nr. top. 6223/1 si nu pe numărul topografic 6230/3/1 ,așa cum s-a întâmplat.
Prima instanță a reținut însă, pe baza raportului de expertiza întocmit de ing. P. F. (filele 73-77 din dosar), că valoarea de circulație a casei de locuit situata in B. pe . topografic 6231/3/1, compusă din subsol, parter si mansarda (S+P+M) in stadiul actual de finisare este de 213.246 lei, iar a dispune demolarea ar însemna pierderea definitiva a acestei valori ,ceea ce nu ar folosi nici părților ,nici vreunui interes economic. De aceea, prima instanță a respins petitul demolării, părțile având la îndemână valorificarea clădirii in alt mod.
Reclamanții S. M., D. S., S. V., S. M., R. M., T. A., T. S. G., S. A.-L. și S. F. au solicitat completarea acestei hotărâri solicitând obligarea pârâților să plătească reclamanților suma de 3000 lei pe an despăgubiri civile reprezentând contravaloarea recoltei rezultate pe terenul din litigiu, cu dobânda legală începând de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a despăgubirilor calculate începând cu anul 2005 și până la predarea efectivă a terenului.
Prin încheierea din 14.05.2012 Judecătoria V. de Sus a respins cererea de completare a hotărârii, reținând că în dispozitivul sentinței nu există nici un fel de omisiune care să poată fi înlăturată printr-o cerere de îndreptare a erorii material. Acțiunea din dosar a avut ca obiect revendicare imobiliară care nu presupune acordare de despăgubiri.
Împotriva sentinței civile nr. 571 din 02 martie 2012 pronunțate de Judecătoria V. de Sus au declarat apel reclamanții S. M., D. S., S. V., S. M., R. M., T. A., T. S. G., S. A.-L. și S. F. și recurs( recalificat apel) pârâții reclamanți reconvenționali B. V., B. S., P. G. și P. M..
Apelanții S. M., D. S., S. V., S. M., R. M., T. A., T. S. G., S. A.-L. și S. F. au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 295 alin. 1 și art. 296 C. proc. civ., schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul constării că apelanții reclamanți au dobândit prin accesiune imobiliară artificială în indiviziune dreptul de proprietate asupra construcției edificate de pârâți pe terenul din litigiu identificat sub nr. top. 6230/3/1, identificată prin expertiza tehnică judiciară întocmită de ing. P. F., iar intimații să fie obligați să predea reclamanților, în deplină proprietate și pașnică folosință respectiva construcție; obligarea în solidar a pârâților să plătească apelanților suma de 3000 lei/an despăgubiri civile reprezentând contravaloarea recoltei rezultate de pe terenul în litigiu, cu dobânda legală de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la achitarea integrală a despăgubirilor calculate începând cu anul 2005 și până la predarea efectivă a terenului.
În motivarea apelului, reclamanții apelanți au învederat că prin sentința atacată s-a admis acțiunea lor în privința revendicării imobiliare, dar s-a respins capătul de cerere vizând accesiunea imobiliară artificială, cu motivarea că „a dispune demolarea construcției, ar însemna pierderea definitivă a acestei valori, ceea ce nu ar folosi părților, vreunui interes economic, părțile având la îndemână valorificarea clădirii în alt mod".
În mod greșit instanța de fond a reținut faptul că reclamanții au solicitat demolarea construcției din litigiu, când, în realitate, capătul de cerere are drept obiect accesiunea imobiliară artificială și despăgubirea constructorului cu valoarea actual a prețului materialelor și prețul muncii, astfel cum aceste valori au fost determinate prin expertizata tehnică întocmită în cauză de ing. P. F..
Prin urmare, fundamentat pe dispozițiile art. 492 și art. 494 alin. 1 teza I-a C. civ. vechi sub imperiul căruia a fost promovată acțiunea, apelanții reclamanți au solicitat admiterea apelului, constatarea temeiniciei căii de atac și admiterea capătului de cerere având ca obiect accesiunea imobiliară artificială în forma și conținutul în care a fost formulată în fața instanței de fond.
În acest context, s-a învederat faptul că terenul din litigiu este înscris în CF 7918 B., conversie în c.f. nr._ B., nr. top. 6230/3/1, având suprafața de 3000 m.p proprietar tabular fiind înscris antecesorul apelanților, defunctul S. V.. Apelanții au acceptat succesiunea lăsată de către defunct și, parțial, cu privire la această succesiune s-au partajat voluntar, tranzacție consfințită prin sentința civilă nr. 2992/2007 pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosar nr._ .
Prin expertizele tehnice judiciare topografice întocmite în cauză de ing. S. M. și P. C., s-a stabilit fără echivoc faptul că pârâții au ocupat și ocupă fără terenul din litigiu și îl folosesc de mai mulți ani de zile fără nici un titlu. Mai mult, pe același teren pârâții au edificat fără acceptul apelanților o casă de locuit din cărămidă, în regim subsol, parter și mansardă, prevalându-se de autorizația de construcție nr. 45/22.03.2004 eliberată însă pentru terenul de sub nr. top. 6223/1, c.f. nr. 9274, în prezent această construcție aflându-se în stadiul de edificare „în roșu".
În aceste condiții, sub aspect juridic, în mod evident se impune a fi reglementată soarta construcției din litigiu, din perspectiva dispozițiilor art. 492 și urm. Cod civil, avându-se în vedere admiterea acțiunii de revendicare imobiliară a terenului respectiv, situație în care, pe calea accesiunii imobiliare artificiale, se solicită constatarea că apelanții au dobândit în acest mod dreptul de proprietate asupra construcției.
B. Cât privește capătul de cerere vizând obligarea pârâților la plata despăgubirilor civile constând în contravaloarea recoltei de care proprietarii apelanți sunt prejudiciați urmare a lipsei de folosință și exploatare a terenului din litigiu, raportat la suprafața acestui teren, la natura lui, categoria de folosință, amplasamentul său, dar și la declarațiile martorilor audiați în cauză în acest sens, se impune a fi admis cu consecința plății acestor despăgubiri începând cu cei trei ani anterior promovării acțiunii judecătorești și până la predarea efectivă a terenului din litigiu.
Apelanții S. M., D. S., S. V., S. M., R. M., T. A., T. S. G., S. A.-L. și S. F. au formulat apel și împotriva încheierii din 14 mai 2012 solicitând schimbarea încheierii atacate și admiterea cererii de despăgubiri.
Pârâți-reclamanți B. V., B. S., P. G. și P. M. au declarat apel împotriva sentinței civile nr. 571/2012 pronuntata de Judecatoria V. de Sus, solicitând, în principal, casarea sentinței ca nelegală, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, modificarea sentinței recurate ca nelegală si netemeinică, dispunând respingerea acțiunii reclamanților, admiterea cererii lor reconvenționale, in sensul constatării nulității absolute a încheierii de CF nr. 189/1991 înscrisă în CF_ B. si rectificarea acestei cărți funciare prin radierea dreptului de proprietate al def. S. V. de sub B.1 asupra terenului de 3000 mp.
În motivarea căii de atac declarate apelanții B. V., B. S., P. G. și P. M. au susținut că soluția instanței de fond este nelegală pentru urmatoarele considerente:
1. instanța de fond nu a stabilit corect cadrul procesual in care urma să se desfășoare procesul.
Astfel, în sentința civilă nr. 571 din 02 martie 2012 instanța fondului menționează reclamanții care, prin acțiunea înregistrată la 01.07.2008 în dosar nr._ au promovat procesul împotriva lui B. V., menționându-l în plus pe S. V. care nu era reclamant în acest dosar.
2. prin sentința criticată instanța de fond nu s-a pronunțat pe cele excepții invocate prin notele de ședința depuse la termenul din data 25.02.2010 si nici asupra tuturor petitelor din acțiune.
Apelanții au arătat că prin notele de ședința menționate au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive raportat la petitul 1 din acțiunea introductivă (dosar nr._ ) prin care reclamanții au solicitat sa se constate faptul că sunt succesori legali după def. S. A.V..
În opinia apelanților soluționarea acestui capăt de cerere nu poate avea loc concomitent si în cadrul aceluiași dosar prin care se soluționează acțiunea in revendicare.
Tot prin notele de ședința de la termenul din 25.02.2010, au invocat și lipsa calității procesual active a reclamanților privind petitul de revendicare a terenului, de constatare a accesiunii imobiliare, revendicarea construcției si obligarea la plata despăgubirilor civile, deoarece acțiunea in revendicare poate fi introdusa doar de titularul titlului de proprietate, ori proprietar de CF este antecesorul reclamanților, iar în acțiune nu s-a formulat si un petit de masa succesorala, prin urmare, succesiunea pentru acest teren nu a fost dezbătuta nici pe cale notariala si nici înaintea instanței de judecata.
De altfel, instanța de fond nu s-a pronunțat nici asupra tuturor petitelor din cererea reclamanților privind constatarea calității de succesori legali a reclamanților după def. S. A. V., precum si asupra petitului de despagubiri le, nejustificându-se admiterea acțiunii in revendicare în favoarea reclamanților fără a se stabili calitatea lor de moștenitori.
Chiar mai mult, prin sentința fondului se dispune respingerea petitului privind demolarea construcției, cerere pe care reclamanții nu au formulat-o niciodată în acest dosar, dimpotrivă au solicitat accesiunea imobiliara artificială asupra construcției edificate de apelanții P., instanța pronunțându-se asupra a ceea ce nu s-a cerut.
Prin urmare, prin nepronuntarea instanței de fond asupra celor doua excepții invocate, precum si asupra tuturor petitelor din acțiunea introductiva_ ) singura soluție legală este casarea întregii hotărârii cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Pe fondul cauzei, sentința pronuntata este rezultatul unei probațiuni superficiale si nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Așa cum rezulta din motivarea soluției pronunțate, instanța de fond a respins cererea reconvenționala întrucât "înscrierea in cartea funciară nu a fost atacata de pârați in cursul vieții lui S. V. si nici după, timp de peste 35 ani, timp in care reclamanții au exercitat o posesie neîntrerupta, pașnica, fapt care i-ar îndreptați sa ceara si in prezent înscrierea in cartea funciara pe motiv de uzucapiune."
Apelanții au susținut că nu au avut cunoștință de înscrierea dreptului de proprietate al def. S. V. în CF pana la promovarea prezentei acțiuni si prin urmare nu au avut ataca, după cum nu au avut cunoștință nici de procesul din anul 1975 si cu atât mai puțin de înscrierea in cf in 1991. Dar daca obiectul acțiunii din 1975 l-a constituit terenul de 3000 mp pe care îl aveau în posesie si la acea data împreună cu antecesorii, terenul fiind îngrădit si atunci, in mod evident ca reclamantul de atunci obligația sa-i cheme in judecata, dar nu a făcut-o pentru ca nu acest teren obiectul acelui proces.
Susținerea instanței de fond ca reclamanții au exercitat o posesie întreruptă si pașnica asupra acestui teren este total eronata si nu se bazează pe nicio proba administrata in dosar. Dimpotrivă, toți martorii audiați au arătat faptul ca terenul revendicat a fost si este in posesia faptica a apelanților de peste 50 ani, reclamanții sau antecesorul lor neavând niciodată teren în posesie. Astfel, la propunerea reclamanților s-au audiat martorii T. I. si T. I. ale căror depoziții sunt la filele 33 si 34 din dosar.
T. I. declara ca def. S. V. primise un teren la schimb de la Consiliul popular si confirma ca in acea zona Primăria B. deținea teren. Martorul T. I. a declarat ca terenul pe care s-au edificat construcțiile au aparținut socrului paratului B. V. si ca reclamanta S. M. a folosit o porțiune de teren insa acel teren a aparținut Consiliului Popular B..
Martorul a declarat ca „paratul B. V. nu folosește terenul deținut anterior de către S. V.. Terenul pe care l-a folosit S. V. îl folosește în prezent numitul M. V. si Stetcu G., terenuri care au fost primite de la Consiliul popular".
Apelanții au conchis că rezulta cat se poate de clar faptul ca terenul lor nu a fost folosit de către S. V. si ca acesta a folosit un teren primit de la stat.
Apelanții au arătat că la termenul din data de 22.11.2011 a fost audiat martorul Ș. G. zis L. care este vecin cu terenul și care a declarat că niciodată nu i-a văzut pe reclamanți sau pe antecesorul lor folosind terenul paratilor.
Apelanții au solicitat ca instanța să aibă în vedere în sensul depoziției acestui martor, procesul verbal 3013/1970 încheiat intre Consiliul Popular al orașului B. Comitetul Executiv si părinții martorului-respectiv Stetcu I. L. si șotia Stețcu I. prin care s-a convenit asupra unui schimb de teren de 3000 mp pe care acestia l-au primit de la stat la locul denumit „gradina de la vale" menționându-se vecinii: la nord~șoseaua naționala, la sud-râul V., la est Ș. I. Proroc, iar la vest-consiliul popular.
Prin urmare, se recunoaște oficial că vecinul de la est e tatăl apelantei B. S. si deci în anul 1970 apelanții B. aveau folosința terenului delimitat înspre vest de terenul statului pana în 1970 si apoi având ca vecin pe părinții martorului audiat. Se poate trage concluzia clara ca S. V. nu avea cum sa folosească terenul apelanților sau o parte din acesta.
Un aspect foarte important, dar neglijat de către instanța de fond, este faptul că pe acest proces-verbal din anul 1970 în partea dreapta sus este înscris nr. top. 6231/1 fiind vorba de . dădea la schimb lui Stetcu I. L..
Chiar mai mult, la dosar s-a depus scriptul denumit „contract de vanzare-
cumpărare" din 07.05.1980 încheiat intre Stetcu I. zis G. si apelanții B. V. si B. S. prin care tatăl, respectiv socrul acestora le vinde o suprafață de teren de circa 0,80 ha delimitat de următorii vecini: „la rasarit-scoala Ș., la apus-Stetcu Gh.zis L., la miazăzi -apa V., la miaza noapte drumul (. in anul 1980 terenul era în folosința apelanților B.. Ulterior, întreaga avere mobila si imobila a făcut obiectul testamentului autentificat de fostul notariat de stat local V. sub nr.484/1983.
Apelanții pârâți au mai învederat că au depus la dosar o . de adeverințe emise de către primăria B. din care rezulta ca Stetcu I. a avut domiciliul in B. si era înscris în registrul agricol in anii 1951-1955 cu o suprafata de teren de 0,75 ha (adeverința nr.1801/2010); din adeverința nr.7759/2010 rezulta ca în perioada 1959-1963 Stetcu I. este înscris cu o suprafata de teren de 0,50 ha la Știubeie (deal intre râuri) si 0,74 ha sub Pietros, iar ulterior terenul a fost înscris pe apelanții B. în perioada 1981-1985 cu 0,78 ha teren acasă. În anii 2001-2006 apelanții B. sunt înregistrați cu 0,68 ha pe . că pentru întreaga suprafață de teren pe care au folosit-o au avut poziție in registrul agricol si in rolul fiscal al Primăriei B..
Martorul M. T. propus de reclamanți, în pofida faptului ca a fost coleg de muncă cu defunctul S. V. între 1966-1995, nu a fost la teren decât după anul 1990 o singură dată și nu a putut localiza terenul după vecini.
In cauză au fost întocmite două rapoarte de expertiza judiciara, dar ambele au concluzionat eronat, că potrivit schițelor de dezmembrare efectuate pentru terenurile învecinate cu terenul din litigiu, apelanții pârâți ocupă terenul proprietatea reclamanților .
Apoi, deși d-na expert S. M. precizează ca pe înscrisul încheiat intre Consiliul Popular al orașului B. si Stetcu I. L. este menționat nr. top 6231/1 pe planul de situație aferent expertizei, menționează greșit că . pe nr.topo 6231/2/3.
Niciuna din expertize nu țin cont de nr.top 6231/1 care este . zis L. si nu marchează pe plan acest nr.topo, deși este limpede ca intre . identificata greșit ca fiind a lui Stetcu G. si ./1 se mai afla o . 6231 /1 care este, in realitate, . G. L. fiul lui Stetcu care a primit terenul de la Consiliul popular B. si pe a cărui înscris este menționat nr.topo 6231/1 așa cum a sesizat si d-na expert doar ca nu a dat interpretarea corecta pana la capăt.
În opinia apelanților, . cu nr.top vechi 6223/2 se suprapune cu . si nu cu . 6223/1 care este . si suprafata celor 2 parcele este identica 3000 mp fiecare, . stat in 1970 cu titlu de schimb fiind aceeași cu suprafata de 3000 mp intabulata de antecesorul reclamanților in baza sentința civilă nr.92/1975.
Apelanții B. și P. au susținut că antecesorii lor si apoi ei au folosit și folosesc acest teren in mod continuu, public, netulburat si pașnic de peste 70 ani.
Din planul de amplasament și delimitare înregistrat sub nr. 8169/20.09.2011 întocmit recent pentru școala care se află la nr. 72 de pe . vecinătate a terenului apelanților B. înspre latura estica, rezultă că nr. top. 6223 se află în imediata vecinătate a nr. top. 6230/2 și 6230/3, fiind încă un argument că cele doua terenuri nu se suprapun.
Apelanții B. și P. au învederat că raportat la concluziile celor doua expertize topografice au formulat acțiunea reconvenționala solicitând constatarea nulității absolute a încheierii de intabulare nr.189/1991 înscrisa in CF 5 B. nr.top 6230/3/1 si rectificarea de carte funciara prin radierea dreptului de proprietate de sub B.1 a def. S. V. privind terenul in suprafata de 3000 mp.
Respingerea cererii reconvenționale se bazează, conform motivării primei instanțe, pe argumentul ca "înscrierea în cf a defunctului nu a fost atacata de pârâți în timpul vieții acestuia si nici după aceea timp de peste 35 ani, timp in care reclamanții au exercitat o posesie neîntrerupta, pașnica" ... etc.
Dar din probele din dosar rezulta clar contrariul, defunctul S. V. sau moștenitorii acestuia nu au avut posesia si nici folosința acestui teren, dimpotrivă, în toata aceasta perioada pârâții reclamanți reconvenționali au fost si sunt singurii care exercitat posesia terenului.
Pe de alta parte, argumentele menționate in cererea reconvenționala își găsesc deplina recunoaștere in probele administrate in dosar si asupra carora instanța nu s-a pronunțat, astfel: terenul familiei B. V. si B. S. in suprafata de 8750 mp este înscris in_ B. provenita din CF 9274 B. nr.top 6223/1 si 6229/4 si a fost proprietatea părinților apelantei B. S.: Stetcu I. zis G. încă din 1940. Aceștia au folosit st teren in mod continuu, au edificat o construcție în urmă cu peste 50 ani care există si acum, pe .. 70, au înscris terenul si casa in evidentele Primăriei B. achitând impozitele aferente la zi.
Din procesul-verbal încheiat de consiliul Popular al orașului B. și Ș. I. în 1970 rezultă că terenul dat la schimb se învecina cu terenul apelanților B.. Prin urmare nu era posibil ca în anul 1970 antecesorul reclamanților să uzucapeze terenul pentru că nu l-a posedat niciodată. Din dosarul acvirat, 3290/1975 în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 92/1975 rezultă numeroase ilegalități. De remarcat faptul ca intabularea terenului s-a făcut in mod nelegal având în vedere si faptul ca sent.civ.nr.92 a fost pronuntata în anul 1975, iar acesteia i s-a dat eficienta juridica prin operarea in cartea funciara după 16 ani, respectiv in 1991, încălcându-se disp.art.405 alin. 1 teza a 2-a Cprc privind termenul de prescripție de 10 ani in care se pot duce la îndeplinire hotărârile judecatoresti in materia acțiunilor reale imobiliare.
Pe de alta parte, in condițiile in care terenul antecesorului reclamanților s-ar suprapune peste o parte din terenul proprietatea apelanților B., reclamantul din dosarul 3290/1975 avea obligația legală de a-i chema in judecata. Dar nu a făcut-o si aceasta pentru că, fie nu avea în vedere terenul pârâților și atunci nu era cazul sa-i împrocesueze, fie pentru ca a dorit obținerea unei sentințe in mod fraudulos si cu rea-credința, situație in care intabularea in cf este una nevalabila conform Decretului nr.115/1938 valabil la acea data.
În condițiile in care, pe calea acțiunii în revendicare se invoca după peste 35 de ani un drept de proprietate dobândit în 1975 in mod nelegal, atât antecesorul reclamanților cat si reclamantii- după decesul lui- stând în pasivitate pana la promovarea acestei acțiuni, in mod cert ca intabularea este lovită de nulitate absoluta.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de părți și a probelor administrate, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 01.07.2008 în dosar nr._ reclamanții S. M., S. A. L., S. M., D. S.,T. S., S. F. și R. M. l-au chemat in judecata pe pârâtul B. V. solicitând instanței obligarea acestuia să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 3000 mp teren situat in orașul B. la locul numit „Fânaț Deal intre Râuri” înscris in cf 7918 nr. top. 6230/3/1 si să-și ridice construcțiile edificate pe acest teren.
În dosarul nr._, reclamanții S. M., D. S., S. M., S. V., R. M.,T. S., S. A. si S. F. i-au chemat in judecata pe pârâții B. V., B. S., P. D. si P. M., solicitând instanței să constate că sunt succesorii legali in calitate de soție supraviețuitoare (S. M.) si descendenți ai defunctului S. A. V., decedat la data de 23 mai 1995 și să-i oblige pe pârâți să le lase în deplină proprietate si folosință terenul situat in B.,la locul numit „Deal Intre Râuri” in suprafața de 3000 mp înscris in cf 7918 nr. top. 6230/3/1.
Au mai solicitat să se constate că au dobândit prin accesiune imobiliara artificiala dreptul de proprietate asupra construcției edificate de pârâți pe terenul descris mai sus si sa le plătească despăgubiri civile constând in contravaloarea recoltei pe ultimii trei ani.
În ședința publică din 16.10.2008 cele două dosare au fost conexate, reținându-se inclusiv identitatea parțială de părți, obiect și cauză, astfel că în mod corect a reținut prima instanță că S. V. are calitate de reclamant, cât timp este unul dintre titularii acțiunii în revendicare formulate în dosarul conexat.
Tot referitor la cadrul procesual, apelanții B. V., B. S., P. G. și P. M. au criticat faptul că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la lipsa calității lor procesuale pasive în raport de petitul reclamanților privind constatarea calității lor de moștenitori ai proprietarului tabular decedat S. A. V. și nici cu privire la legitimarea procesuală activă a acestora de a revendica terenul în litigiu cât timp nu au dezbătut succesiunea autorului lor, nici pe cale notarială și nici în fața instanței de judecată.
Or, este evident faptul că reclamanții S. M., D. S., S. M., S. V., R. M.,T. S., S. A. si S. F. au formulat cererea de constatare a calității lor de moștenitori legali ai defunctului S. A. V. în contradictoriu cu pârâții B. V., B. S., P. G. și P. M. tocmai pentru a-și justifica, în raport cu aceștia, îndreptățirea de a revendica terenul antecesorului lor.
Admițând acțiunea în revendicare, prima instanță a recunoscut calitatea procesuală activă a reclamanților S. M., D. S., S. M., S. V., R. M.,T. S., S. A. si S. F., moștenitori legali ai defunctului S. V., cât și calitatea procesuală pasivă a pârâților B. V., B. S., P. G. și P. M..
Nu poate fi reținută nici susținerea apelanților B. V., B. S., P. G. și P. M. potrivit căreia prima instanță, respingând cererea de demolare a casei amplasate pe terenul revendicat, s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, cât timp în cererea de chemare în judecată formulată la data de 01.07.2008 reclamanții S. M., S. A. L., S. M., D. S.,T. S., S. F. și R. M. au solicitat obligarea pârâtului B. V. să-și ridice construcțiile edificate pe acest teren și nu au renunțat explicit la judecata acestui capăt de cerere.
Referitor la soluția pronunțată pe fondul cauzei, tribunalul reține că reclamanții au revendicat suprafața de 3000 mp teren situat in orașul B. la locul numit „Fânaț Deal intre Râuri”, înscris in C.F.7918 nr. top. 6230/3/1, proprietate tabulară a autorului lor S. A. V., decedat la data de 23 mai 1995, dobândită prin uzucapiune, conform sentinței civile nr. 92/1975 pronunțate de Judecătoria V. de Sus în dosar nr. 3290/1975.
Acțiunea în revendicare a fost definită ca fiind acțiunea prin care reclamantul, care pretinde că este proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, respectiv stăpânirea materială, solicită obligarea pârâtului, care stăpânește bunul respectiv, să i-l restituie.
De asemenea, acțiunea în revendicare este o acțiune petitorie, deoarece pune în discuție existența dreptului de proprietate al reclamantului, iar pentru a fi admisă acesta trebuie să dovedească dreptul său de proprietate asupra bunului revendicat.
În dovedirea dreptului de proprietate asupra terenului revendicat, reclamanții apelanți s-au prevalat de sentința civilă nr. 92/19.01.1975 a Judecătoriei V. de Sus pronunțată în dosar nr. 3290/1975(acvirat) prin care s-a admis acțiunea autorului lor, S. V.-reclamant, împotriva pârâților T. Tivadar, Ș. D., A., T., D. și G., s-a constatat că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune de 32 de ani asupra terenului înscris în C.F. 6235 nr. top. 6230/3/1 în suprafață de 3000 mp conform schiței de dezmembrare întocmită de expertul G. G., ce face parte integrantă din hotărâre și s-a dispus intabularea dreptului de proprietate astfel recunoscut în CF, cu titlu de uzucapiune.
Dreptul de proprietate al numitului S. A. V. dobândit prin uzucapiune a fost înscris în cartea funciară nr. 7918 B. în anul 1991, prin încheierea de carte funciară nr. 189/1991.
Pârâții B. V., B. S., P. G. și P. M. s-au opus admiterii acțiunii susținând că sunt proprietari tabulari asupra întregului teren pe care îl posedă, dreptul lor de proprietate fiind înscris în C.F. 9274 B. sub nr. top. 6223/1 și 6229/4. Sentința civilă nr. 92/19.01.1975 nu le este opozabilă, nu au fost chemați niciodată în procesul desfășurat în dosarul nr. 3290/1975, deși antecesorii lor, și apoi ei, posedă terenul în litigiu încă din anul 1940 (f.165).
Sub aspectul opozabilității efectelor unei hotărâri judecătorești, trebuie distins între cele două accepțiuni diferite, după cum este vorba de raporturile dintre părți sau dintre părți și terțe persoane.
În sens larg opozabilitatea presupune dreptul părții de a invoca actul jurisdicțional pentru a pretinde celeilalte părți – ori succesorilor acesteia – executarea obligațiilor, suprapunându-se astfel, relativității efectelor hotărârii.
În sens restrâns, opozabilitatea actului jurisdicțional este înțeleasă în relația cu terții, desemnând obligația acestora de a respecta situația juridică nou creată, ca rezultat al pronunțării hotărârii, ceea ce nu înseamnă însă, imposibilitatea contestării celor tranșate jurisdicțional (tocmai datorită neparticipării acestora la procedura judiciară).
Așadar, ceea ce s-a tranșat jurisdicțional se opune față de terți cu valoarea unei prezumții relative împotriva căreia se poate face dovada contrară, iar în speță, apelanții pârâți B. V., B. S., P. G. și P. M. au probat nevalabilitatea titlului reclamanților.
Terenul de 3000 mp revendicat de reclamanți se află în intravilanul localității B., pe ., după cum s-a indicat în răspunsurile la interogatorii, cu familia Ș., cu familia D. și cu ., 216, 218, 220).
Rapoartele de expertiză topografică întocmite în cauză de experții tehnici S. M. (f.111-117 dosar fond), P. C. (f.257-261 dosar fond) și T. N.(f.1178-185 dosar apel) au localizat .: N-. V., S-râul V. și E-Ș. G., D. D. și D. V. și au evidențiat faptul că se află în posesia pârâților apelanți B. V., B. S., P. G. și P. M..
Cu ocazia cercetării la fața locului, instanța de apel a constatat nemijlocit că terenul revendicat de reclamanți se situează în perimetrul gospodăriei pârâților care este împrejmuită pe toate laturile.
Prin sentința civilă nr. 92/1975 s-a reținut că autorul reclamanților S. V. a exercitat asupra terenului de 3000 mp o posesiune utilă în sensul art. 1846 Cod civil, timp de peste 32 ani, cât prevedeau normele dreptului cutumiar maghiar sub imperiul cărora a început cursul prescripției.
Instanța de apel reține, pe baza certificatului de deces depus la fila 5 dosar fond și a adresei nr._ din 01.02.2010 a S.P.C.L.E.P. B. (f.151 fond), că S. A. V., autorul reclamanților, s-a născut la data de 19.06.1933 în Iași și figurează în evidența populației cu domiciliu în B. din anul 1957, ceea ce exclude o posesie de peste 32 de ani până la data de 19.01.1975 când s-a pronunțat sentința civilă nr. 92/1975.
Apelanții reclamanți D. S., S. F., S. M., S. A. L. care au răspuns la interogatoriu au pretins că tatăl lor folosea terenul din 1940, însă la acel moment antecesorul lor avea doar 7 ani și nu s-a susținut niciodată joncțiunea posesiei acestuia cu a altui posesor anterior.
Pe de altă parte, din probatoriul administrat în cauză rezultă că terenul în litigiu se află în posesia utilă și neîntreruptă a apelanților B. V. și B. S. și a antecesorilor apelantei B. S. încă din anul 1940.
Martorul Ș. G., vecinul nemijlocit din partea vestică a terenului în litigiu, audiat atât în primă instanță, cât și în apel, a declarat că în anul 1970 a primit terenul învecinat cu cel din litigiu de la Consiliul Popular în baza unui schimb. La acel moment, terenul revendicat de reclamanți era folosit de Ș. I. Proroc, tatăl apelantei B. S., făcând parte din terenul din gospodăria acestuia. Martorul a precizat că terenul învecinat a fost folosit continuu de Ș. I. Proroc, de ginerele și fiica acestuia, respectiv apelanții B. V. și S. și că în 1970 gardul ce desparte terenul său de cel în litigiu era deja ridicat pe același amplasament ca și în prezent.
Martora T. I., a cărei teren este limitrof celui în litigiu, tot în partea vestică, a relatat că nu l-a văzut niciodată pe autorul reclamanților S. V. folosind terenul învecinat și că acest teren a fost în posesia părinților apelantei B. S., apoi a apelanților B. și P..
Martorii T. I., T. I. (f.33,34) propuși de reclamanți au declarat că l-au văzut pe S. A. V. folosind teren în zona Deal între Râuri, dar nu au putut indica dacă terenul pe care-l folosise acesta în timpul vieții coincide cu cel pe care-l dețin în prezent pârâții. Mai mult, martorul T. I. a apreciat că terenul pe care l-a folosit S. V. este deținut în prezent de M. V. și de Ș. G..
Nici mărturia numitei S. F. nu poate fi reținută ca și concludentă în sensul constatării posesiei utile și de lungă durată (32 ani) a numitului S. A. V. asupra terenului în litigiu, acesta relatând că părinții ei l-au ajutat pe autorul reclamanților la munci agricole pe terenul în litigiu cam prin anii 1973-1974, 1975-1976, însă a precizat că a fost o singură dată prezentă la fața locului.
Probatoriul testimonial administrat de apelanții pârâți, care relevă faptul că pârâții și autorii lor sunt cei care posedă terenul în litigiu încă dinainte de pronunțarea sentinței civile nr. 92/1975 se coroborează și cu procesul verbal nr. 3013/1970 al Consiliului Popular al orașului B., din cuprinsul căruia rezultă că terenul atribuit prin schimb numitului Ș. I. L. (tatăl martorilor Ș. G. și T. I.) în locul denumit „Știubeie”(sau „Deal între Râuri”) se învecina la N –cu șoseaua națională, la S cu râul V., la est- cu Ș. I. Prorocu(tatăl apelantei B. S.), iar la vest cu consiliul popular.
Reținând că prin dovezi concludente pârâții apelanți au demonstrat că în raport de ei numitul S. V. nu a exercitat o posesie utilă și, ca atare, nu li se opune un titlu de proprietate valabil și având în vedere prezumția de proprietate instituită de art. 1854 cod civil de care beneficiază pârâții apelanți, posesori de bună credință a terenului în litigiu, tribunalul apreciază, contrar primei instanțe, că acțiunea în revendicare formulată de reclamanți este neîntemeiată, impunându-se respingerea ei și a capetelor de cerere accesorii.
Pe de altă parte, pârâții apelanți B. V. și B. S. sunt proprietari tabulari ai suprafeței de 8750 mp teren identificată cu nr. top. 6223/1 și 6229/4 înscrise în C.F._ B. conform schiței de dezmembrare nr. 1194/1998 (f.117 fond), afirmând că terenul revendicat de reclamanți face parte din suprafața de 8750 mp.
Expertul tehnic P. C. a evidențiat în raportul de expertiză pe care l-a întocmit la data de 09.11.2010 că terenul pârâților B. are o suprafață măsurată în limitele gardurilor existente de 8750 mp și că se învecinează la vest cu Ș. G. și D. V..
A arătat că din punct de vedere tabular terenul este identificat ca făcând parte din C.F.9274 B. convertit în CF_ B. cu nr. top. 6223/1 și 6229/4, dar că, în opinia sa, pârâții nu au fost intabulați corect, iar .. 6230/3/1 înscrisă în C.F.7918 pe numele lui S. A.V. se află „în incinta ocupată de pârâți” (f. 256-262) .
În completarea raportului de expertiză, exp. P. C. a concluzionat că pârâții apelanți B. V. și S. folosesc din parcelele cu nr. top. 6231/3/1, 6230/3/2, 6230/1 și 6230/2/2, iar nu din top. 6223 și 6229 cum apare în schița de dezmembrare nr. 1194/1998 pe baza căreia s-au intabulat, intabularea lor fiind incorectă (f.294).
Expertul tehnic T. N. care a întocmit în apel un nou raport de expertiză topografică a confirmat, la rândul lui, existența erorilor de identificare cadastrală a parcelelor din vecinătatea terenului în litigiu în schițele de dezmembrare ale acestora, care apoi au servit ca repere altor dezmembrări, și a conchis că potrivit intabulărilor din CF terenul revendicat de reclamanți se suprapune cu terenul proprietate tabulară a pârâților B. V. și B. S..
În raportul de expertiză întocmit la data de 17.11.2009 exp. S. M. a concluzionat comparând schițele de dezmembrare efectuate pentru terenurile învecinate celui în litigiu că pârâții ocupă .. 6230/3/1. Pentru a conchide astfel experta a avut în vedere că în schița de dezmembrare nr. 2568/14.09.2000 a vecinului vestic Ș. G. L., terenul acestuia are nr. top. 6231 și în acest caz, raportat la harta cadastrală concretuală, în estul parcelei top. 6231 trebuie să fie top. 6230/3/1 și nu 6223.
Astfel, reținând că apelanții pârâți justifică un interes legitim a solicita rectificarea C.F. 7918 B. în sensul radierii dreptului de proprietate al defunctului S. V. înscris în temeiul sentinței civile nr. 92/19.01.1975 a cărei nevalabilitate au demonstrat-o, în contextul în care lucrările de expertiză au relevat că ei înșiși s-au intabulat în baza unei schițe de dezmembrare prin care s-a identificat greșit terenul pe care-l posedă, tribunalul, raportat la dispozițiile art. 34 pct. 1 din Decretul lege 115/1938, consideră întemeiată cererea de rectificare CF.
În ce privește apelul declarat de apelanții S. M., D. S., S. V., S. M., R. M., T. A., T. S. G., S. A.-L. și S. F. împotriva sentinței civile nr. 571/02.03.2012 a Judecătoriei V. de Sus, tribunalul constată că acesta vizează omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra capetelor din cererea lor conexată având ca obiect dobândirea dreptului de proprietate prin accesiune imobiliară asupra construcției de pe terenul revendicat și asupra despăgubirilor pentru lipsa de folosință a terenului.
Solicitarea de soluționare a cererii de acordare a despăgubirilor a fost formulată de reclamanți și pe calea completării hotărârii, procedură reglementată de art. 281 ind. 2 Cod procedură civilă, însă prin încheierea din 14.05.2012 cererea lor a fost respinsă.
Reclamanții au declarat apel și împotriva încheierii din 14.05.2012.
Având în vedere că reclamanții au investit prima instanță cu capete de cerere accesorii acțiunii în revendicare, constând în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune imobiliară asupra construcției edificate pe terenul revendicat și acordarea de despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului, capete de cerere asupra cărora instanța a omis să se pronunțe, tribunalul constată că sunt fondate criticile apelanților formulate împotriva sentinței civile nr. 571/02.03.2012 a Judecătoriei V. de Sus sub acest aspect, reținând însă că soluția acestora urmează soarta cererii principale.
Față de considerentele expuse, în baza art. 296 teza a 2-a Cod procedură civilă, Tribunalul va admite în parte ambele apeluri declarate împotriva sentinței civile nr. 571/02.03.2012 a Judecătoriei V. de Sus pe care o va schimba în sensul că va respinge cererile conexate formulate de reclamanții S. M., D. S., S. M., S. V., R. M., T. S., decedată în cursul procesului, S. A. L. și S. F. împotriva pârâților B. V., B. S., P. Găvrilă și P. M. având ca obiect revendicare și accesiune imobiliară, ca nefondate și va admite cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți B. V., B. S., P. Găvrilă și P. M. în contradictoriu cu reclamanții pârâți reconvențional dispunând rectificarea CF_ B. provenită din conversia C.F. 7918 B. în sensul radierii dreptului de proprietate al defunctului S. V. asupra parcelei cu nr. top. 6230/3/1 cu suprafața de 3000 mp.
Având în vedere că prima instanță a reținut greșit că reclamanții nu au formulat un capăt de cerere referitor al acordarea de despăgubiri, respingând în mod nelegal cererea de completare a hotărârii, tribunalul va admite apelul declarat de apelanții S. M., D. S., S. M., S. V., R. M., T. A., T. S. G., S. A. L., S. F. împotriva încheierii din data de 14.05.2012 a Judecătoriei V. de Sus pe care o va schimba în tot în sensul că va admite cererea de completare a sentinței civile nr. 571/02.03.2012 a Judecătoriei V. de Sus și va respinge capătul de cerere formulat de reclamanți având ca obiect obligarea pârâților la plata despăgubirilor de 3000 lei pe an, cu dobânda legală aferentă, reprezentând contravaloare recoltă, ca și consecință a respingerii acțiunii în revendicare.
În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul va obliga pe reclamanți să le plătească pârâților reclamanți reconvențional suma de 5115 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate de judecata în primă instanță constând în: 88 lei taxe de timbru, 2027 lei onorariu expert P. și 3000 lei onorariu avocațial.
În temeiul art. 276 Cod procedură civilă, tribunalul va obliga pe apelanții S. M., D. S., S. M., S. V., R. M., T. A., T. S. G., S. A. L., S. F. să le plătească apelanților B. V., B. S., P. G. și P. M. suma de 5123 lei reprezentând taxă de timbru(125,50 lei +1947,50 lei) și 3050 lei onorariu expert achitate în etapa apelului, sumele suportate de părți cu titlu de onorariu avocațial rămânând în sarcina acestora.
Tribunalul va dispune Biroului Local de Expertize Judiciare Maramureș să restituie apelantului B. V. suma de 800 lei achitată cu titlu de onorariu pentru expertul P. C. conform chitanței CEC BANK nr._/1, . nr._ din 17.06.2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte atât apelul declarat de apelanții S. M., domiciliat în B., . .. Maramureș, D. S. domiciliată în B., . nr. 6/1, jud. Maramureș, S. M. și S. V., domiciliați în B., ., jud. Maramureș, R. M. domiciliată în B., ., ., ., T. A. și T. S. G. domiciliați în B., ., .. 16, jud. Maramureș, S. A. L. domiciliat în B., ./B, jud. Maramureș, S. F. domiciliat în B., ., jud. Maramureș, cât și apelul declarat de apelanții B. V., B. S., P. G. și P. M., toți domiciliați în B., ., jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 571/02.03.2012 a Judecătoriei V. de Sus pe care o schimbă în sensul că:
Respinge cererile conexate formulate de reclamanții S. M., D. S., S. M., S. V., R. M., T. S., decedată în cursul procesului, S. A. L. și S. F. împotriva pârâților B. V., B. S., P. Găvrilă și P. M., toți domiciliați în B., ., jud. Maramureș, având ca obiect revendicare și accesiune imobiliară, ca nefondate;
Admite cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți B. V., B. S., P. Găvrilă și P. M. în contradictoriu cu reclamanții pârâți reconvențional și, în consecință:
Rectifică CF_ B. provenită din conversia C.F. 7918 B. în sensul radierii dreptului de proprietate al defunctului S. V. asupra parcelei cu nr. top. 6230/3/1 cu suprafața de 3000 mp;
Obligă pe reclamanți să le plătească pârâților reclamanți reconvențional suma de 5115 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Admite apelul declarat de apelanții S. M., D. S., S. M., S. V., R. M., T. A., T. S. G., S. A. L., S. F. împotriva încheierii din data de 14.05.2012 a Judecătoriei V. de Sus pe care o schimbă în tot în sensul că:
Admite cererea de completare a sentinței civile nr. 571/02.03.2012 a Judecătoriei V. de Sus formulată de reclamanții S. M., D. S., S. M., S. V., R. M., T. A., T. S. G., S. A. L., S. F. în contradictoriu cu pârâții B. V., B. S., P. G. și P. M. ;
Respinge capătul de cerere formulat de reclamanți având ca obiect obligarea pârâților la plata despăgubirilor de 3000 lei pe an, cu dobânda legală aferentă, reprezentând contravaloare recoltă.
Obligă pe apelanții S. M., D. S., S. M., S. V., R. M., T. A., T. S. G., S. A. L., S. F. să le plătească apelanților B. V., B. S., P. G. și P. M. suma de 5123 lei reprezentând taxă de timbru și onorariu expert, sumele suportate de părți cu titlu de onorariu avocațial rămânând în sarcina acestora.
Dispune Biroului Local de Expertize Judiciare Maramureș să restituie apelantului B. V. suma de 800 lei achitată cu titlu de onorariu pentru expertul P. C. conform chitanței CEC BANK nr._/1, . nr._ din 17.06.2010 .
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 26.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
G. B. S. T. A. A. R. M.
Red./Tehnred./G.B./21.06.2015/15.ex.
Red./Judecător la fond:Toder H.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
Dosar nr._
CĂTRE
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
Biroului Local de Expertize Judiciare Maramureș
Vă facem cunoscut că prin decizia civilă nr.67/A din data de 26.02.2015 a Tribunalului Maramureș s-a dispus Biroului Local de Expertize Judiciare Maramureș să restituie apelantului B. V. suma de 800 lei achitată cu titlu de onorariu pentru expertul P. C. conform chitanței CEC BANK nr._/1, . nr._ din 17.06.2010 .
Alăturat vă comunică o copie de pe decizia civilă nr.67/A din data de 26.02.2015 a Tribunalului Maramureș.
PREȘEDINTE GREFIER
G. B. R. M.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Încheierea nr. 66/2015.... | Fond funciar. Decizia nr. 29/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
