Fond funciar. Decizia nr. 29/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 29/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 29/2015
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.29/A
Ședința publică din 05.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. B.
JUDECĂTOR: S.-T. A.-A.
GREFIER: R. M.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra apelului declarat de reclamanta B. I., domiciliată în Cluj N., ., județul Cluj, precum și a apelului declarat de către pârâții R. I., S. M., S. G., toți cu domiciliul procesual ales în Baia M., ..6/47, împotriva sentinței civile nr.1032 din data de 05.06.2014 pronunțată de Judecătoria Dragomirești, în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar-obligarea la eliberarea titlului de proprietate.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 29.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 396 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi 05.02.2015, când a decis următoarele.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 1032 din 05 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Dragomirești s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei B. I. invocată de pârâtele R. I. și S. M. și în consecință s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta B. I. în contradictoriu cu pârâții: R. I., S. M., C. Județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. L. Șieu pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, S. G., S. V. (a J.), M. I., M. M. și P. A., în ce privește petitele de anulare parțială a Titlului de proprietate emis în favoarea pârâtei de rândul 2 (S. I.) pentru suprafața de 0,62 ha teren situat la locul denumit Z. (Livezi) și obligarea Comisiilor de fond funciar să elibereze Titlu de proprietate pe numele reclamantei cu privire la imobilul din litigiu, ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă.
S-a respins acțiunea reclamantei cu privire la aceleași petite față de pârâta P. comunei Șieu, cu sediul în comuna Șieu, ., județul Maramureș, ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă și împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost disjuns din acțiunea principală petitul privind radierea dreptului de proprietate al pârâtei de rândul 2 (S. I.) înscris în C.F._ a comunei Șieu, nr. cadastral_ și a înscrierilor ulterioare ca urmare a transcrierii dreptului de proprietate pe cote părți, precum și cererea de chemare în garanție a pârâtului P. A. formulată de reclamanta B. I., cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant S. G. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă B. I. și cu pârâții R. I., S. M., P. Șieu, S. V., M. I., M. M., P. A., C. Județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. L. Șieu pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Reclamanta B. I. a fost obligată să le plătească pârâților R. I., S. M., S. V., S. G., M. I. și M. M. suma de 1025 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin cererea formulată reclamanta B. I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele P. comunei Șieu, S. I., R. I. și S. M., obligarea pârâtei de rândul 1 să-i elibereze titlu de proprietate pentru terenul în suprafața de 0.63 ha în locul numit În Z. (livezi) ca persoana îndreptățită, iar în subsidiar, având în vedere adresa nr. 736/22.03.2013 emisă de pârâta de rândul 1, să se constate dacă este cazul, suprapunerea totală a terenului inclus în Titlul de proprietate nr._/54/24.02.1994 al paratei de rândul 2 pe amplasamentul numit Zapade și intabulat pe locul numit în Z. (livezi) cu consecința anularii parțiale a acestuia, dacă este suprapunere sau a anularii intabulării, dacă a fost greșit identificat și intabulat.
În motivarea acțiunii reclamanta, în calitate de persoană îndreptățită, a solicitat urgentarea demersurilor legale care se impun pentru eliberarea unui titlu de proprietate pe numele acesteia pentru terenul în suprafața de 0.63 ha, situat în locul numit Z. (livezi). A precizat faptul că a formulat în termen legal cerere la Legea 18/1991 pentru reconstituirea dreptului de proprietate. I s-a reconstituit dreptul de proprietate pe cota legala după antecesorul său, mai puțin pentru terenul în litigiu. Prezentul demers judiciar este justificat de refuzul paratei de rândul 1 să-i soluționeze cererea și să-i încaseze impozitul pe anul 2013 pentru acest teren. Pârâta de rândul 2 s-a prezentat la Primărie și a solicitat a i se deschide poziție în Registrul agricol pentru un teren în suprafața de 5986 mp, iar primăria, în baza extrasului de către funciară a constatat că terenul solicitat este înscris în registrul agricol pe numele ei. Extrasul de carte funciara nu demonstrează dreptul de proprietate, ci doar publicitate imobiliară în conformitate cu prevederile Legii 7/1996. În consecința, pentru a trece în mod valabil un drept de proprietate de la o persoana la alta, trebuia sa se solicite actul juridic care a stat la baza acestui transfer. Mai arată faptul că în registrul agricol tatăl său figura cu un teren în suprafața de 1 ha pe acest amplasament, dar având în vedere Sentința civila nr. 249/05.05.1998, depusă la dosarul de reconstituire la Legea 18/1991, si care a avut ca obiect partaj succesoral, pentru diferența de 0.37 ha i s-a reconstituit dreptul de proprietate fratelui său P. A..
Examinându-se cererea de chemare în judecată, s-a apreciat că se impune ca reclamanta să-și precizeze petitul 2 al acesteia, în sensul de a arăta ce înțelege să solicite prin *să se constate dacă este cazul suprapunerea totală a terenului inclus în T.P….*, iar la *anularea intabulării* dacă cere rectificare de C.F. să indice încheierea, nr.top. și nr.C.F.. De asemenea, să motiveze cererea în drept.
La data de 01.07.2013 reclamanta și-a precizat acțiunea motivată în drept pe prevederile Legii 18/1991, Legii 169/1997 art. III alin. 1 lit. a, Legea 247/2005 și H.G. 890/205, arătând că, față de faptul că primăria a refuzat să răspundă adresei sale, solicită ca printr-o lucrare de specialitate și prin comparare de titluri să constate dacă terenul solicitat la Legea 18/1991 este același cu terenul solicitat si primit prin TP_/54/24.02.1994, de către parata de rândul 2.
In funcție de cele constatate de către expert, apreciază că pot apărea doar doua situații:
1.Este vorba de cu totul alt teren, pe un alt amplasament si în acest caz fie P. a înțeles greșit punând în posesie pe un alt teren și realizându-se o intabulare greșită, dar în aceasta situație nu se pune problema anularii parțiale a titlului paratei de rândul 2, ci doar a rectificării de carte funciară nr._ Șieu, nr. cad._.
2.S-a eliberat TP pe un teren la care nu era îndreptățită, dreptul ei de proprietate fiind mai bine caracterizat, situație în care ca urmare a acestei constatări sa se anuleze parțial titlul de proprietate emis al paratei de rândul 2 pentru acest amplasament si să se dispună ca în baza prevederilor art. 36 si următoarele din Legea nr. 7/1996 sa fie radiate intabularea din CF a transcrierii proprietății pârâților de rând 2,3 si 4.
Necunoscând situația de fapt la data depunerii acțiunii, nu poate să-și precizeze acțiunea astfel cum s-a stabilit prin rezoluție.
Pârâtele S. I., R. I. și S. M., prin întâmpinare, au solicitat respingerea acțiunii, invocând, în prealabil:
- excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor S. M. și respectiv R. I. prin raportare la cel de-al doilea petit al acțiunii, respectiv „anularea parțială a titlului de proprietate nr._/54/24,02.1994", titlu de proprietate emis pe numele pârâtei S. I.,
- excepția lipsei interesului legitim al reclamantei în promovarea acțiunii câtă vreme aceasta nu a solicitat prin cererea adresată „Primăriei C. Rozavlea" la data de 6 martie 1991 și reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 0,63 ha de la locul numit „Z.(Zăpade) teren cuprins în titlul de proprietate nr._/54 cod_ emis pe numele pârâtei S. I. la data de 24.02.1994, cererea de anulare a titlului fiind, din această perspectivă, lipsită de interes legitim.
Pârâtele au apreciat că, mai mult decât atât, se impune a se analiza dacă reclamanta a contestat soluția Comisiei Județene de validare a cererii sale de reconstituire, dacă a formulat plângere împotriva modului de soluționare a contestației (odată cu luarea la cunoștință a acesteia) în caz negativ cererea vizând „nulitatea parțială a titlului de proprietate" neputând nicidecum forma obiectul judecății pe fond, fiind introdusă de o persoană fără interes și fără calitate procesuală activă - în condițiile mai sus arătate.
Cât timp soluția adoptată cererii de reconstituire nu a fost atacată în procedura administrativ - jurisdicțională prevăzută de Legea nr. 18/1991 modificată și republicată, obligatorie a fi parcursă prealabil promovării oricărui alt demers înaintea instanței, cererea este în mod evident inadmisibilă fiind introdusă de o persoană lipsită de interesul și calitatea procesuală cerută de lege.
Ca forță juridică, titlul de proprietate atacat, odată intrat în circuitul civil, devine opozabil erga omnes, inclusiv reclamantei. In ce privește fondul dreptului dedus judecății, pârâtele au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât reclamanta nu a probat prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei faptul că „a formulat în termen legal cerere pe Legea nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare, pentru reconstituirea dreptului de proprietate".
Dimpotrivă, prin cererea formulată la data de 6 martie 1991 în fața „Primăriei . a solicitat doar următoarele imobile în natură teren:„lângă case", în suprafață de 1,10 ha, categorie de folosință arabil;„lângă case", în suprafață de 1,25 ha, categorie de folosință fânețe; „Valea Cîrstii” în suprafață de 0,65 ha, categorie de folosință fânețe; indicând în cuprinsul cererii faptul că aceste imobile în natură teren au aparținut antecesorilor săi.
Prin urmare, reclamanta nu a solicitat imobilul în natură teren în suprafață de 0,63 ha de la locul numit Z. (Zăvade)".
Pe cale de consecință, reclamanta neparcurgând procedura prevăzută de dispozițiile Legii nr. 18/1991, acțiunea acesteia se impune a fi respinsă, aceasta neputând justifica un interes legitim câtă vreme la momentul parcurgerii procedurii prealabile reglementată de dispozițiile Legii nr. 18/1991 aceasta nu a solicitat și suprafața de teren de la locul numit „Z. (Zăpade)".
În raport de susținerea reclamantei conform căreia prin sentința civilă nr.249/05.05.1998, având ca obiect „partaj succesoral" s-a reconstituit
dreptul de proprietate pe numele fratelui său - numitul P. A. - pentru diferența de teren de 0,37 ha de la locul numit „Z., suprafața totală fiind de 1 ha, pârâtele au arătat că niciuna dintre ele nu a fost parte în dosar nr.833/1997 al Judecătoriei Dragomirești în care s-a pronunțat sentința menționată și, prin urmare, nu le este opozabilă, cu atât mai mult cu cât respectivul litigiu s-a soluționat urmare încheierii unei tranzacții, iar compunerea masei succesorale are un caracter pur declarativ, nefiind susținută de înscrisuri sau alte probe reglementate de dispozițiile codului de procedură civilă.
Totodată, prin acțiunea introductivă de instanță reclamanta susține faptul că Sentința civilă nr.249/05.05.1998 a fost depusă la dosarul „subsemnatei de Lege 18/1991" pentru a i se reconstitui dreptul de proprietate asupra imobilului în natură teren în suprafață de 0,63 ha de la locul numit „Z. (Zăpade) aspect neconform realității câtă vreme pe numele reclamantei s-a emis titlul de proprietate nr._/53 la data de 23 februarie 1994, iar Sentința civilă mai sus menționată a fost pronunțată de Judecătoria Dragomirești la data de 5 mai 1998, deci ulterior emiterii titlului de proprietate. În ce privește copia Registrului Agricol cuprinzând poziția numitului P. M., depusă în probațiune la dosarul cauzei de către reclamantă, pârâtele au cerut a se reține faptul că înțeleg să conteste mențiunile privitoare la imobilul în natură teren de la locul numit „Z. (Zăpade) acest imobil fiind înstrăinat de către defunctul P. M. și prin urmare mențiunile din Registrul Agricol, din perioada anilor 1959-1961 nu sunt conforme realității.
Pe de altă parte, mențiunile din cuprinsul Registrului Agricol au caracter pur declarativ, iar orice aspect contestat se impune a fi cercetat în mod nemijlocit de către instanța de judecată, prin orice mijloc de probă admis de lege. Posesia asupra imobilului în natură teren de la locul numit „Z. (Zăpade)" o dețin, începând cu anii 1970, pârâta S. I., fiul ei S. G. și soția acestuia, numita S. M..
Pe de altă parte, pârâta de S. I. a făcut toate demersurile legale în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, fiindu-i eliberată adeverința provizorie nr.264/25.06.1992 și totodată fiind pusă în posesie pentru suprafețele de teren deținute, conform proceselor verbale de punere în posesie încheiate la data de 12 ianuarie 1994.
In drept, s-au invocat dispozițiile art.205, art.245, art.247, art.453 Cod procedură civilă și ale Legii nr. 18/1991.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a paratelor S. M. respectiv R. I., reclamanta a apreciat că cele două persoane au calitate procesuală pasiva raportat la petitul de anulare parțiala a titlului de proprietate pentru suprafața care este în proprietatea acestor doua pârâte. Chiar dacă sunt terți fata de titlu de proprietate, titulara acestuia fiind S. I., susnumitele au calitate procesuala pasiva raportat la succesiunea de acte juridice efectuate cu imobilul in litigiu, daca se va constata ca suprapunerea totală.
Raportat la excepția lipsei calității sale procesuale active reclamanta a arătat că, împreună cu fratele său, în calitate de moștenitoare legală a defunctului P. M., au dreptul la reconstituirea proprietăți pentru suprafața de 1 ha în locul numit Livezi (Z.). Cum pana în prezent C. de lege 18 nu a procedat la reconstituirea dreptului său de proprietate, consideră că este îndreptățită sa facă demersurile care se impun, recurgând la instanța. A formulat in termen legal cererea de Lege 18/1991, arătând ca este moștenitoare legala a defunctului P. M.. De asemenea, tot in termen legal, a formulat cerere si fratele său la care a anexat copie după registrul agricol, acoperind întreaga suprafața la care erau îndreptățiți. Raportat la Sentința civila nr. 249/05.05.1998 pronunțata de Judecătoria D. reclamanta a arătat că hotărârea este opozabila paratei S. M., fiind parte împrocesuată, reprezentata în dosar.
Faptul că terenul a fost în posesia paratei S. I. si a fiului acesteia după 1970, nu pot fi contestat, dar cu siguranța titlul de proprietate nu s-a putut elibera pentru acest teren pe acest temei.
La data de 17.10.2013, reclamanta și-a extins acțiunea, fiind chemate în judecată în calitate de pârâte C. Județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. L. Șieu pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
La data de 16.01.2014, reclamanta a depus o nouă extindere de acțiune prin care i-a chemat în judecată în calitate de pârâți pe P. A., fratele acesteia, precum și pe moștenitorii legali ai defunctei S. I., respectiv pe S. G., S. V., M. I. și M. I..
La data de 06.03.2014 pârâtul S. G. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/54/24.02.1994, eliberat de C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Maramureș, în ce privește reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei S. I. pentru poziția de la locul numit Zăpade (Z.); să se constate nulitatea absolută parțială a procesului verbal de punere în posesie din 12.01.1994 cu ocazia punerii în posesie a defunctei S. I., în privința suprafeței de 0,60 ha de la locul numit Zăpade (Z.); să fie obligată C. Județeană Maramureș pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor a emite titlul de proprietate pe numele acestuia în ce privește imobilului în natură teren de la locul numit Zăpode (Z.) în suprafață de 0,67 ha., precum și radierea din CF nr._ Șieu a dreptului de proprietate în privința suprafeței de 5997 m.p., imobil în natură teren, nr. topo aferent 5021.
În motivarea cererii reconvenționale reclamantul reconvențional a arătat că prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor înaintată și înregistrată la C. de Fond Funciar a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilelor în natură teren, după cum urmează:Lângă casa, categorie de folosință arabil în suprafață de 0,03 ha; După Stîrcă, categorie de folosință arabil în suprafață de 0,45 ha; Lalansusuri, categorie de folosință fânețe în suprafață de 0,32 ha; Valea Cârstii, categorie de folosință fânețe în suprafață de 0,20 ha; Jdir, categorie de folosință fânețe în suprafață de 0,20 ha; Z., categorie de folosință arabil în suprafață de 0,67 ha. Prin hotărârea Comisiei Județene de stabilire a dreptului de proprietate nr.969/27.03.1992 i s-a stabilit dreptul de proprietate asupra imobilelor în natură teren mai sus menționate, eliberându-se în acest sens adeverința nr.784/17.06.1992. Astfel, conform adeverinței nr.784/17.06.1992 în favoarea acestuia s-a stabilit dreptul de proprietate prin hotărârea Comisiei județene nr.969/27.03.1992 pentru suprafața totală de 1,88 ha conform poziției nr. 150 din tabelul anexă nr.2 la hotărârea mai sus indicată. La data de 12.01.1994 membri comisiei pentru aplicarea Legii nr.18/1991 a fondului funciar s-au prezentat la domiciliul subsemnatului în vederea efectuării măsurătorilor pentru punerea în posesie, conform adeverinței provizorii de proprietate nr.784/17.06.1992. Cu toate că identificarea în teren s-a realizat în mod corespunzător și a fost prezent la fața locului, din eroare pe numele pârâtei S. I. s-a realizat punerea în posesie pentru suprafața de teren mai sus menționată, deși punerea în posesie trebuia realizată pe numele lui. In aceste considerente, apreciază că punerea în posesie a fost efectuată în mod eronat motiv pentru care cere constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate în ce o privește pe aceasta și eliberarea unui titlu de proprietate pe numele său, în conformitate cu adeverința provizorie de proprietate nr.784/17.06.1992 și totodată în conformitate cu hotărârea Comisiei Județene nr.969/27.03.1992. In condițiile în care prin cererea introductivă reclamanta B. I. solicită anularea parțiala a titlului de proprietate nr._/54/24.02.1994 în ce privește suprafața de teren de la locul numit Zăpade (Z.), a apreciat de cuviință a face solicitări proprii în prezentul litigiu, imobilul la care se face referire cuvenindu-se subsemnatului, conform adeverinței provizorii de stabilire a dreptului de proprietate nr.784/17._ și totodată conform hotărârii Comisiei Județene nr.969/27.03.1992. Privitor la imobilul care face obiectul prezentului litigiu de la locul numit Z. (Zăpade), menționează faptul că începând cu anii 1970 acest teren a fost lucrat și s-a aflat în posesia lui și a soției lui, numita S. M., ea la rândul ei, alături de bunica sa naturala având posesia terenului anterior anilor 1960, deci anterior cooperativizării. In ce privește copia Registrului Agricol cuprinzând poziția numitului P. M., depusă în probațiune la dosarul cauzei de către reclamantă, cere a se reține faptul că înțelege să conteste mențiunile privitoare la imobilul în natură teren de la locul numit „Z. (Zăpade)", acest imobil fiind înstrăinat de către defunctul P. M. în preajma anilor 1960, soției sale, intervenienta S. M., în schimbul terenului înstrăinat numitul P. M. primind de la părinții adoptivi ai intervenientei (bunei biologici) terenul de la locul numit Valea Cârstii în suprafață de 0,60 ha. Cere a se observa că, în copia registrului agricol aferent poziției numitului P. M. apare menționat terenul de la locul numit Valea Cârstii în suprafață de 0,60 ha. Începând cu anul 1973 terenul de la locul numit Z. este înscris în registrul agricol în poziția lui. Pârâtul P. A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Raportat la petitele acțiunii, a arătat că este fratele reclamantei și nu are calitate procesuală pasiva în prezenta cauză. Prin Sentința civila nr. 249/1998, pronunțata de Judecătoria Dragomirești în Dosar nr. 833/1997, având ca obiect stabilire masa succesorală și ieșire din indivizi unde s-a luat act de tranzacția privind împărțirea bunurilor rămase după părinții lor, P. M. decedat la 10 martie 1989 și P. M. decedată la 2 iunie 1985. Bunurile au fost împărțite conform Hotărârii judecătorești mai sus arătate, care este depusa la dosar. Anterior pronunțării Sentinței civile nr. 249/1998, în baza Legii 18/1991, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate și asupra terenului situat în locul numit Z., pentru care i-a fost eliberat Titlul de proprietate nr._/56 din 24.02.1994, pentru suprafața de 0,37 ha, pe care a primit-o de la părinți si consfințită, conform înțelegerii ce a avut-o cu reclamanta, prin Sentința civilă nr. 249/1998 a Judecătoriei Dragomirești.
La data de 18.04.2014 reclamanta a formulat cerere de chemare în garanție a pârâtului P. A., în temeiul prevederilor art. 72 alin. (1) NCPC, pentru ca hotărârea care se va pronunța să-i fie opozabilă. În primul rând, acesta este fratele ei și are și el calitatea de persoana îndreptățită după antecesorul lor comun si pentru terenul in litigiu deci interesul lor este comun. Apoi, prin sentința civilă nr. 249/1998, pronunțată de Judecătoria Dragomirești in dos. nr. 833/1997, s-a luat act de tranzacția încheiata între ea si fratele ei P. A., avându-se în vedere, de comun acord, întreaga masa succesorala după antecesorul comun și la care au vocație amândoi. In confor-mitate cu aceasta hotărâre definitivă și irevocabilă care a avut ca obiect partajul după defuncții lor părinți, P. M. si P. M., terenul în litigiu, a intrat in lotul ei. Diferența pana la 1 ha a fost dobândita deja de fratele său. Practic, pentru terenul intravilan rămas de la părinții lor, s-au eliberat 2 titluri de proprietate: un titlu pentru suprafața de 0.37 ha, conform partajului, pentru fratele său si un titlu, care face obiectul prezentului dosar, în favoarea lui S. I. cu care nu au nici un grad de rudenie. Analizând întreg ansamblul probator prin prisma dispozițiilor legale în materie, prima instanță a reținut, referitor la terenul din litigiu situat în . numit *În Z.* sau *Zăpode*, în suprafață de 0,67 ha, că defuncta S. I. a formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrate la C. locală Șieu sub nr. 260 /06.03.1991 (f.101)și sub nr. 264/06.03.1991(f.102), prin care a solicitat retrocedarea mai multor terenuri. Cererile i-au fost încuviințate de către C. Județeană Maramureș, după care a fost pusă în posesie potrivit proceselor verbale din data de 12.01.1994 (f.105-106)și ulterior i s-a emis titlul de proprietate cu nr._/54 din 24.02.1994 (f.107).
Pe baza acestor acte defuncta s-a intabulat asupra terenului din litigiu în C.F._ nr. top._(f.183) asupra suprafeței de 5997 m.p.
În Titlul de proprietate al defunctei terenul poartă denumirea Zăpode și este formulat din două parcele una în suprafață de 5728 m.p. și cealaltă în suprafață de 258 m.p.
În aceeași zi reclamanta B. I. a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate și a depus-o la C. locală Șieu, fiind înregistrată sub nr. 365/06.03.1991, solicitând să i se retrocedeze trei terenuri, respectiv *Lângă Casă* în suprafață de 1,10 ha, *Lângă Casă* în suprafață de 1,25 ha, și *Valea Cârsti* în suprafață de 0,60 ha. Acesteia i se validează cererea, este pusă în posesie conform actului de la fila 97 și 100 din dosar și i se eliberează Titlul de proprietate cu nr._/83 la data de 17.09.2002.
Ulterior reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate și asupra terenului situat la locul numit *Gârbova*, cererea fiindu-i validată, după care a fost pusă în posesie potrivit procesului verbal din 13.01.1994 (f.174-175), eliberându-i-se Titlul de proprietate cu nr._/23.02.1994.
Cu privire la această din urmă reconstituire prima instanță a apreciat că s-ar impune a fi analizată pentru faptul că nu există o cerere la dosar de retrocedare și a acestui teren, ci pur și simplu s-a făcut reconstituirea în favoarea reclamantei și i s-a eliberat Titlu de proprietate.
Prima instanță a mai observat că reclamanta a susținut că a depus la comisie cererea înfățișată instanței de către avocatul acesteia, din care reiese că a cerut reconstituirea pentru două terenuri, respectiv pentru cel de la locul denumit *Gârbova*, dar și pentru cel de la locul numit *În Z.* în suprafață de 0,63 ha, la data de 22.11.2005, ceea ce ridică întrebarea cum a fost posibil ca cererea să-i fi fost validată în 1994, când a fost făcută și punerea în posesie și i s-a eliberat titlu de proprietate. Totodată, s-a constatat că această cerere nu poartă nici un număr de înregistrare la C. locală și cu toate că pe toată perioada judecării cauzei reclamantei i s-a solicitat să facă dovada parcurgerii procedurii speciale de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu prin depunerea la dosar a tuturor actelor înaintate la Comisie, în principal a cererii de reconstituire, reclamanta a depus actul doar la data de 21.05.2014, când s-a dezbătut fondul, fără nici o dovadă a înregistrării.
P. Șieu, prin adresele pe care le-a înaintat la dosarul cauzei în data de 15.10.2013 (f.119) și pentru termenul din 21.05.2014, inclusiv prin reprezentantul său – viceprimarul comunei – a arătat că toate actele care le privesc pe cele patru părți, respectiv pe reclamantă, pe defuncta S. I., pe pârâtul S. G. și pe pârâtul P. A. au fost depuse la dosar și că din nici unul nu reiese că B. I. ar fi formulat vreo cerere pentru reconstituirea proprietății asupra terenului de la locul numit *În Z.*.
La același termen s-a verificat dacă reclamanta, nemulțumită de felul în care i s-a validat pretinsa cerere, a formulat plângere la Judecătoria Dragomirești (singura instanță la care putea să înregistreze o asemenea acțiune) și s-a constatat că nu a procedat în acest fel. Ca urmare, a fost mulțumită de validarea parțială a posibilei cereri, doar pentru terenul de la *Gârbova*, nu și pentru cel din locul numit *Z.*.
Prima instanță a concluzionat pe baza analizei tuturor dosarelor înregistrate la C. locală, precum și a celor depuse la instanță, că reclamanta nu a solicitat niciodată reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu. Această concluzie a fost confirmată și de faptul că încă din anul 1991 B. I. a fost în cunoștință de cauză cu procedura legilor fondului funciar, astfel că a formulat personal cerere scrisă, a indicat în mod expres terenurile a căror retrocedare o dorește, iar în 1994 a mai cerut un teren, care i s-a restituit. Mai mult, s-a înțeles foarte bine cu fratele ei P. A., astfel că și-au împărțit exact terenurile rămase după părinți: lângă casă există două suprafețe de teren, una de 2,20 ha (f.22 din dosarul 833/1997) fiecare solicitând 1,10 ha și una de 2,50 ha, fiecare solicitând 1,25 ha.
Prima instanță a arătat că este posibil ca încă de atunci cei doi frații să se fi înțeles cu privire la cererile de reconstituire, pentru că, în prima cerere reclamanta mai solicită 0,60 ha la Valea Cârsti, iar fratele ei, cere 0,33 ha În Z..
Pârâtul P. A. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra mai multor terenuri, tot la data de 06.03.1991, cerere înregistrată sub nr. 366, în care a menționat și suprafața de 0,33 ha la locul deținut *În Livezi*(Z.). Aceasta i-a fost validată astfel că a fost pus în posesie și ulterior i s-a eliberat T.P._/56/24.02.1994.
Așadar, reclamanta nu se află în necunoștință de cauză cu privire la dreptul care i s-a cuvenit după antecesori și respectiv la procedura reconstituirii.
Prima instanță a mai reținut că și pârâtul S. G. a depus cerere de reconstituire cu privire la același teren la data de 12.03.1991, înregistrată la Comisie sub nr.784, cerând inclusiv suprafața de 0,67 ha teren *primit zestre de la tata* situat la locul denumit *În zăvoi*.
Primele trei persoane menționate au depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în data de 06.03.1991, fratele reclamantei P. A. cerând suprafața de 0,33 ha din Z. și în data de 12.03.1991 a depus cerere și fiul defunctei S. I., respectiv S. G., care a solicitat exact o,67 ha din terenul din litigiu.
De atunci și până în momentul în care pârâtul P. A. a introdus acțiune pentru stabilirea masei succesorale la data de 03.04.1997, acesta și sora lui au fost mulțumiți de aceea ce li s-a reconstituit, inclusiv în ce privește terenul din Z.. Fiecare a formulat cerere personal, a solicitat reconstituire pentru ceea ce a apreciat că i se cuvine, a fost mulțumit de felul în care i s-a soluționat cererea și niciunul nu a uzat de căile de atac prevăzute de legile fondului funciar.
Judecătoria a reținut că, apărând unele neînțelegeri între cei doi frați P. A. și B. I., primul a format acțiune pentru stabilirea masei succesorale și ieșire din indiviziune în dosar nr. 833/1997 soluționat prin
tranzacția consfințită prin sentința civilă nr. 249/05.05.1998. Potrivit acesteia în lotul lui P. A. s-a inclus, între altele, și suprafața de 0,37 ha teren situat la locul numit *În Z.*, iar în lotul reclamantei suprafața de 0,60 ha din terenul cu aceiași denumire *În livezi sau Z.* în suprafață de 1 ha. Pentru a dovedi folosința terenului tranzacție s-a depus copie după registrul agricol al tatălui lor, P. M., în care apare terenul cu denumirea și suprafața de mai sus.
În dosar a mai avut calitate de pârâtă și numita S. M., născută la data de 17 iunie 1949, cu privire la care s-a depus decizia nr. 50/1966 prin care s-a încuviințat înfierea acesteia de către numitul P. I., despre care reclamanta susține că este pârâta din cauza pendinte.
Pârâta din prezentul dosar, S. M., a depus copie după certificatul de naștere din care reiese că s-a născut la data de 18.01.1988 pentru a face dovada că nu a fost parte în procesul de partaj. Față de această situație instanța a constatat că pârâtei din speța de față cu numele S. M. nu-i este opozabilă sentința de partaj.
În altă ordine de idei, judecătoria a amintit că în masa succesorală rămasă în urma unui defunct se includ bunurile care se aflau în patrimoniul acestuia la data decesului. Potrivit probelor din dosarul 833/1997, mama părților P. M. a decedat la data de 02.06.1985, iar tatăl lor P. M. a decedat la data de 10 martie 1989. Ca urmare, terenurile care au fost comasate și cuprinse în CAP nu se aflau în patrimoniul defuncților, inclusiv cel din litigiu. Cei doi fii trebuiau să formuleze, în calitate de moștenitori și în mod personal, cerere pentru restituirea terenului, conform dispozițiilor art.11 din H.G. 890/2005.
A apreciat prima instanță că în speță problema nu este aceea a dreptului la retrocedarea terenului, ci aceea a respectării procedurii privind reconstituirea potrivit legilor fondului funciar. Fratele P. A. a respectat procedura și i s-a atribuit suprafața de 0,37 ha, iar reclamanta nu a respectat-o și a încercat obținerea terenului prin formularea unei acțiuni de drept comun, aceea a stabilirii masei succesorala cu ieșire din indiviziune.
O condiție esențială pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa.
Calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respectiv al obligației ce formează continuul raportului juridic de drept material asupra judecății. Calitatea de reclamant într-un anumit proces poate aparține numai persoanei care pretinde că i-a fost încălcat un drept al său.
Prin calitate procesuală se înțelege și interesul îndreptățit al acesteia la formularea acțiunii.
Prima instanță a reținut că reclamanta a susținut că a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de la locul numit *În Z.* sau *Zăpode* înscris în T.P. emis pe numele pârâtei decedate S. I., însă nu a făcut dovada că a parcurs procedura de reconstituire impusă de legile fondului funciar. Așadar, nu a făcut dovada nici a unui drept și a unui interes legal și personal în promovarea acțiunii în anularea titlului.
Consecința lipsei calității procesuale active este tocmai respingerea acțiunii ca fiind formulată de o persoană fără o asemenea calitate.
Față de considerentele reținute și in temeiul dispozițiilor legii nr.18/1991, Legii 169/1997, HG.nr.890/2005, prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei B. I. și a respingă acțiunea formulată de aceasta în ce privește petitele de anulare parțială a Titlului de proprietate emis în favoarea pârâtei S. I. pentru suprafața de 0,62 ha teren situat la locul denumit Z. (Livezi) și obligarea Comisiilor de fond funciar să elibereze Titlu de proprietate pe numele reclamantei cu privire la imobilul din litigiu, ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă.
Acțiunea reclamantei cu privire la aceleași petite a fost respinsă și față de pârâta P. comunei Șieu, ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă, dar și împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, având în vedere că excepția lipsei calității procesuale pasive a primăriei a fost invocată din oficiu și a fost admisă în ședința din data de 25.09.2013.
S-au disjuns din acțiunea principală petitul privind radierea dreptului de proprietate al pârâtei S. I., înscris în C.F._ a comunei Șieu, nr. cadastral_ și a înscrierilor ulterioare ca urmare a transcrierii dreptului de proprietate pe cote părți, cererea de chemare în garanție a pârâtului P. A., formulată de reclamanta B. I., cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant S. G. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă B. I. și cu pârâții R. I., S. M., P. Șieu, S. V., M. I., M. M., P. A., C. Județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. L. Șieu pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Reclamanta a fost obligată la cheltuieli de judecată parțiale în favoarea pârâților R. I., S. M., S. V., S. G., M. I. și M. M., reprezentând parte din onorariul avocațial, având în vedere că au fost respinse doar unele petite, iar celelalte au fost disjunse fără a fi soluționate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel: reclamanta B. I. și pârâții R. I., S. M. și sas G..
Apelanta B. I. a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond, având în vedere necesitatea administrării unor probe pertinente și concludente în ce privește calitatea sa activă, cu consecința rejudecării fondului.
În secundar, apelanta a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 479 al. 2 NCPC, completarea probelor privind calitatea sa procesuală activă.
În motivarea cererii de apel, apelanta B. I. a arătat că instanța de fond a reținut în baza probelor existente la dosar la momentul pronunțării hotărârii, că nu a făcut dovada parcurgerii procedurii de reconstituire și pentru terenul intravilan „Z.”, înscris în T.P. pe numele defunctei S. M..
Apelanta a susținut că a parcurs această procedură de reconstituire, ca dovadă fiind confirmarea de primire a cererii sale formulată într-un singur exemplar, însoțită de tranzacția dintre ea și fratele ei, P. A.. Instanța a luat act de tranzacție, iar pârâta Sa M. nu a avut vocație succesorală după părinții reclamantei, P. M. și M..
Apelanta a precizat că, deși a făcut toate demersurile legale cu P. Rozavlea pentru a-i fi comunicată în copie certificată cererea de reconstituire și pentru terenul din „Z.” însoțită de actul de tranzacție sau a i se comunica copie certificată de pe registrul de intrări a actelor sale, nu a primit nici un răspuns. Dar, în concret, poate dovedi că actele au fost trimise către . punerii în posesie și emiterea titlului de proprietate.
Pasivitatea C. Rozavlea, a comisiei de fond funciar, poate fi interpretată că un mod de a ascunde nelegalitatea emiterii titlului pe numele mamei viceprimarului, funcție deținută de pârâtul S. G. în perioada 1992-1996. C. locală de fond funciar Rozavlea și-a încălcat grav atribuțiile legale împroprietărind-o pe S. I., persoană care nu și-a dovedit calitatea și interesul legitim în raport cu terenul intravilan revendicat de apelanta B. I..
Reclamanta apelantă a conchis că a trimis prin poștă cu confirmare de primire în aprilie 1997 către P. Rozavlea cererea de reconstituire însoțită și de tranzacție, dar acestea nu au fost înregistrate cu scopul mai mult decât evident de a proteja interesele viceprimarului. În primăvara anului 2003 dosarele de fond funciar ale comunei Șieu au fost preluate administrativ de P. Șieu.
Apelanta a susținut că aceeași situație există și la P. Șieu, în sensul că cererile, petițiile, nu se înregistrează potrivit legii. D. dovadă este răspunsul Primăriei Șieu care face abstracție și de cererea formulată pe Legea 257/2005 și cele ulterioare din 2012 și 2013, iar confirmările de primire anexate demonstrează această stare de fapt. Admiterea excepției lipsei calității sale procesuale active și a interesului legitim au condus la pronunțarea unei hotărâri nelegale și netemeinice, întrucât s-a arătat procedura defectuoasă a celor două primării. Interesul legitim trebuie privit din perspectiva faptului că nulitatea pe care a invocat-o este o nulitate absolută instituită de legiuitor cu scopul de a ocroti un interes public, general, în speță acela de a înlătura din sfera juridică a actelor de reconstituire emise pe numele pârâtei decedate S. I..
Apelanții pârâți R. I., S. M. și S. G., prin cererea de apel formulată împotriva Sentinței civile nr.1032/05.06.2014 pronunțată de Judecătoria Dragomirești au solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii si a capătului de cerere accesoriu formulat de către intimata - reclamantă vizând „radierea dreptului de proprietate al pârâtei de rândul 2 (S. I.) înscris în CF_ a comunei Șieu, nr.cadastral_ și a înscrierilor ulterioare ca urmare a transcrierii dreptului de proprietate pe cote părți.
Sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată acordate de către instanța de fond, apelanții au solicitat schimbarea în parte a sentinței în sensul obligării intimatei - reclamante la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate apelanților- pârâți la fondul cauzei, în cuantum total de 2050 lei.
Apelanții au solicitat menținerea tuturor celorlalte dispoziții ale sentinței apelate ca fiind legale și temeinice și obligarea intimatei - reclamante B. I. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate apelanților - pârâți cu prezentul demers judiciar, în cuantum de 1000 lei.
În motivarea apelului, apelanții pârâți au arătat că prin sentința atacată s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei B. I. și s-a respins acțiunea civilă formulată de aceasta în ce privește petitele de anulare parțială a Titlului de proprietate emis în favoarea pârâtei S. I. pentru suprafața de 0,62 ha teren situat la locul numit Z. și obligarea Comisiilor de fond funciar să elibereze titlul de proprietate pe numele reclamantei cu privire la imobilul în litigiu, ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă.
S-a disjuns din acțiunea principală petitul privind radierea dreptului de proprietate al pârâtei S. I. înscris în CF_ Șieu nr. cadastral_ și a înscrierilor ulterioare ca urmare a transcrierii dreptului de proprietate pe cote părți, reclamanta fiind obligată să le plătească pârâților R. I., S. M., S. V., S. G., M. I. și M. M. suma de 1025 lei cheltuieli de judecată.
Apelanții au apreciat soluția instanței de fond ca fiind legală și temeinică doar în parte, respectiv doar sub aspectul soluției de admitere a excepției lipsei calității procesuale active a intimatei - reclamante B. I..
În ce privește soluția de disjungere din acțiunea principală a petitului privind „radierea dreptului de proprietate al pârâtei de rândul 2 (S. I.) înscris în CF_ Șieu nr. cadastral_ și a înscrierilor ulterioare ca urmare a transcrierii dreptului de proprietate pe cote părți", apelanții au arătat că este nelegală și netemeinică deoarece petitul vizând „radierea dreptului de proprietate al pârâtei de rândul doi, înscris în CF_ a C. Șieu, nr. cad._ și a înscrierilor ulterioare ca urmare a transmiterii dreptului de proprietate pe cote părți" reprezintă un capăt de cerere accesoriu în raport de petitul vizând anularea parțială a Titlului de proprietate emis în favoarea pârâtei de rd.2 - defuncta S. I..
În considerarea acestor aspecte, în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile art.30 din Noul cod de procedură civilă, după cum urmează: „oricine are o pretenție împotriva unei alte persoane ori urmărește soluționarea în justiție a unei situații juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanței competente.
(2) Cererile în justiție sunt principale, accesorii, adiționale și incidentale.
(3) Cererea principală este cererea introductivă de instanță. Ea poate cuprinde atât capete de cerere principale, cât și capete de cerere accesorii.
(4) Cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluționare depinde de soluția dată unui capăt de cerere principal”.
Prin urmare, se impune a constatat că cererea de radiere a dreptului de proprietate al pârâtei decedate S. I. este o cerere accesorie, strâns legată de soluția dată capătului principal de cerere văzând anularea titlului de proprietate nr._/54/24.02.1994.
În susținerea poziției lor, apelanții au invocat decizia nr. 3583 din 10.09.2013 a I.C.C.J în care s-a hotărât că este inadmisibilă acțiunea în rectificarea mențiunilor din cartea funciară în sensul radierii dreptului de proprietate al proprietarului tabular, în condițiile în care titlul în baza căruia s-a înscris dreptul de proprietate nu a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, cu precizarea că aspectele vizând valabilitatea sau lipsa de valabilitate a titlului, buna sau reaua credință nu pot fi examinate în cadrul unei acțiuni în rectificare de carte funciară.
În logica acestor argumente juridice, per a contrario, se impune a se concluziona că un petit prin care se tinde la rectificarea mențiunilor din cartea funciară în sensul radierii dreptului de proprietate al proprietarului tabular, nu poate avea autonomie juridică și nu poate fi soluționat într-un litigiu distinct, ca un petit de sine stătător.
Pentru aceste considerente, soluția vizând disjungerea capătului de cerere prin care s-a solicitat „radierea dreptului de proprietate ( ... )" este nelegală și netemeinică. Acest petit se impunea a fi soluționat prin aceeași hotărâre judecătorească prin care au fost soluționate și petitele vizând anularea titlului de proprietate și obligarea Comisiilor de fond funciar la eliberarea titlul de proprietate pe numele intimatei - reclamante pentru terenul în litigiu.
În ce privește obligarea intimatei - reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate apelanților - pârâți în fața instanței de fond, în cuantum de 2050 lei, apelanții au solicitat a se constata faptul acestea nu au fost acordate de către instanța de judecată în totalitate tocmai prin raportare la considerentul că „au fost respinse doar unele petite, iar celelalte au fost disjunse fără a fi soluționate."
Dată fiind această situație, în ipoteza admiterii prezentului apel sentința civilă atacată se impune a fi schimbată și sub aspectul modalității de soluționare a capătului de cerere accesoriu vizând obligarea intimatei - reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate apelanților - pârâți de soluționarea cauzei în primă instanță.
Astfel după cum s-a arătat și la momentul soluționării cauzei de către instanța de fond, cheltuielile de judecată s-au ridicat la nivelul sumei de 2050 lei - onorariu avocat și cheltuieli de deplasare - dovada tuturor acestor cheltuieli regăsindu-se la dosar.
În ce privește cheltuielile de judecată ocazionate apelanților -pârâți cu prezentul demers judiciar, acestea se ridică la nivelul sumei de 1.000 lei, iar în temeiul dispozițiilor art.453 Cod procedură civilă se solicită obligarea intimatei - reclamante la plata acestei sume cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de apelanți, Tribunalul a reținut următoarele:
Apelanta reclamantă B. I. a apreciat ca fiind neîntemeiată și nelegală soluția primei instanțe de admiterea a excepției lipsei calității sale procesuale active, cu consecința respingerii petitelor sale din cererea de chemare în judecată ca fiind formulate de o persoană fără calitate, susținând că a urmat procedura specială de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu situat în locul denumit„Z.” în suprafață de 0.67 ha.
Tribunalul reține că, așa cum reiese din cuprinsul art. 36 NCPC, calitatea procesuală este o condiție pentru ca o persoană să fie parte în proces și presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum și între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv al raportului juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).
În speță, reclamanta apelantă a învestit instanța de judecată cu o cerere având ca obiect anularea parțială a Titlului de proprietate nr._/54 eliberat la data de 24.02.1994 pârâtei S. I.(decedată în cursul procesului) în temeiul Legii fondului funciar nr. 18/1991 pentru suprafața de 0,62 ha teren situat la locul denumit Z. (Livezi), radierea dreptului pârâtei din cartea funciară și obligarea comisiilor de fond funciar să elibereze titlu de proprietate pe numele reclamantei cu privire la imobilul din litigiu.
Așa cum corect a reținut prima instanță, pentru a-și justifica legitimarea procesuală de a solicita anularea titlului de proprietate, reclamanta apelantă trebuia să facă dovada interesului legitim de a proceda astfel, căci, potrivit art. III al.2 din Legea 169/1997, nulitatea actelor emise cu încălcarea prevederilor Legilor fondului funciar poate fi invocată de orice persoană care justifică un interes legitim, condiția interesului legitim fiind impusă chiar de legiuitor.
Astfel, în acțiunile în constatarea nulității absolute întemeiate pe dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, calitatea procesuală activă este indisolubil legată de justificarea unui interes legitim”.
În această materie, a nulității titlului care consfințește reconstituirea dreptului de proprietate în folosul beneficiarului, pentru ca interesul să primească atributul de a fi legitim, reclamantul trebuie să opună pârâtului, la rândul său, un drept real concurent, de natura celui contestat. Numai o atare interpretare poate concorda cu intenția legiuitorului, atâta vreme cât nevalabilitatea titlului supus verificării judecătorești nu atrage subsecvent stabilirea în persoana reclamantului a unui drept de același fel.
Așa cum corect a reținut prima instanță, reclamanta apelantă nu a dovedit interesul legitim și personal de a anula titlul de proprietate al pârâtei S. I. pentru suprafața de 0,62 ha teren intravilan situat în locul denumit „Z.” deoarece nu a dovedit că a urmat procedura specială prevăzută de Legea fondului funciar pentru a dobândi, prin reconstituire,dreptul de proprietate asupra acestui teren.
Astfel, reclamanta a probat că a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr. 365/06.03.1991 prin care a solicitat trei terenuri, respectiv *Lângă Casă* în suprafață de 1,10 ha, *Lângă Casă* în suprafață de 1,25 ha și *Valea Cârsti* în suprafață de 0,60 ha. Cererea a fost validată și i s-a eliberat Titlul de proprietate cu nr._/83 la data de 17.09.2002.
Apelanta nu dovedit că a formulat și înregistrat la C. L. de Fond Funciar Rozavlea sau la C. L. de Fond Funciar Șieu o altă cerere de reconstituire a dreptului de proprietate care să vizeze și terenul de 0,67 ha denumit „Z. (Zăpade)".
Prin cererea de apel reclamanta a susținut faptul că în aprilie 1997 a trimis prin poștă cu confirmare de primire către P. Rozavlea cererea de reconstituire însoțită și de tranzacția încheiată cu fratele ei, a mai formulat cereri și ulterior, dar acestea nu au fost înregistrate de primăriile destinatare și, pentru a-și dovedi afirmațiile, a depus la dosar confirmările de primire ale respectivelor acte.
În privința pretinsei cereri însoțite de tranzacție, expediată, potrivit susținerilor apelantei, în aprilie 1997, tribunalul constată că niciuna din confirmările de primire prezentate, nici în copie, nici în original, nu datează din anul 1997. De altminteri, tranzacția dintre frați la care face referire apelanta B. I., consfințită prin sentința civilă nr. 249/05.05.1998, a fost încheiată la data de 31 martie 1998, deci nu putea fi atașată unei cereri din 1997.
Confirmarea de primire depusă în original la fila 162 dosar relevă trimiterea de către apelantă a unei scrisori recomandate către V. G.- primarul- în localitatea Rozavlea la data de 21.04.1998, ce a fost recepționată de soția acestuia la data de 22.04.1998, or potrivit art. 9 din Legea 18/1991 cererea se depune la primăria localității sau, după caz, la primăriile localităților în raza cărora se afla terenul pentru care urmează să se reconstituie dreptul de proprietate, personal sau prin posta, cu confirmare de primire.
Având în vedere destinatarul scrisorii și lipsa oricăror mențiuni privind conținutul acesteia, confirmarea de primire din data de 22.04.1998 nu constituie o dovadă a depunerii vreunei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate.
Apoi, cererea de reconstituire depusă la fila 182 dosar fond, datată 22.11.2005, prin care pretinde apelanta că a solicitat eliberarea titlului de proprietate pentru suprafețele de teren pe care le deține în . (Gîrbova) - 2,586ha și "în Z."-0,63 ha nu poate fi luată în considerare, cât timp, așa cum a reținut și instanța de fond, nu poartă nicio dovadă a înregistrării la primărie sau la o altă instituție publică care să-i confere dată certă.
Data acestei cereri nu se coroborează cu niciuna din confirmările de primire atașate de reclamanta B. I. apelului formulat.
De altminteri, reclamanta B. I. deține un titlu de proprietate pentru suprafața de 2ha 9860mp din locul denumit " Gârbova" încă din 1994(titlul de proprietate nr._/53/23.03.1994) și în aceste codiții este greu de crezut că în anul 2005 a mai solicitat o dată eliberarea titlului de proprietate pentru acest teren.
Faptul că reclamanta apelantă are vocație la succesiunea părinților ei, că a ajuns la o înțelegere cu fratele ei pentru împărțirea terenurilor ce au aparținut părinților nu prezintă relevanță, căci la momentul deschiderii succesiunii acestora terenurile fuseseră cooperativizate, deci nu se mai aflau în patrimoniul defuncților.
Ca atare, corect a reținut prima instanță că reclamanta nu a probat că a urmat procedura instituită de legea fondului funciar pentru a justifica un interes legitim și, implicit, calitate procesuală activă pentru anularea titlului de proprietate al numitei S. I., apelul acesteia împotriva sentinței civile nr. 1032 din 05.06.2013 fiind neîntemeiat.
În ce privește apelul declarat de apelanții pârâți R. I., S. M. și S. G., tribunalul reține că aceștia au criticat sentința primei instanțe sub aspectul disjungerii capetelor din acțiunea principală privind radierea dreptului de proprietate al pârâtei de decedate S. I. înscris în C.F._ a comunei Șieu, nr. cadastral_ și a înscrierilor ulterioare ca urmare a transmiterii dreptului de proprietate pe cote părți, precum și a modului de soluționare a cererii lor de acordare a cheltuielilor de judecată și au solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii si a capătului de cerere accesoriu formulat de către intimata - reclamantă vizând „radierea dreptului de proprietate al pârâtei de rândul 2 (S. I.) înscris în CF_ a comunei Șieu, nr.cadastral_ și a înscrierilor ulterioare ca urmare a transcrierii dreptului de proprietate pe cote părți.
Ca argument, apelanții au susținut că un petit prin care se tinde la rectificarea mențiunilor din cartea funciară în sensul radierii dreptului de proprietate al proprietarului tabular, nu poate avea autonomie juridică și nu poate fi soluționat într-un litigiu distinct, ca un petit de sine stătător.
Cu toate acestea, apelanții au subliniat că nu înțeleg să conteste modalitatea de soluționare a petitelor privind anularea parțială a titlului de proprietate emis în favoarea pârâtei S. I. și obligarea comisiilor la eliberarea unui titlu de proprietate în favoarea reclamantei, soluția fiind legală și temeinică, prima instanță făcând aplicarea corectă a legii.
Așa cum corect au afirmat apelanții, capetele din cererea de chemare în judecată care au fost disjunse și formează obiectul altui dosar sunt accesorii capătului principal având ca obiect anularea titlului de proprietate, însă în condițiile în care pârâții nu au apelat și soluția cererii principale, atacarea dispoziției de disjungere apare ca fiind lipsită de interes. Aceasta deoarece consecința unei eventuale anulări a măsurii disjungerii ar fi conexarea capetelor de cererea disjunse și judecarea lor împreună (folosul practic urmărit de apelanți) or, în contextul în care soluția dată capătului principal nu a fost atacată, judecata celor cererilor împreună nu ar fi posibilă decât cu încălcarea principiului tantum devolutum quantum apellatum.
Schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii de către instanța de apel a capătului de cerere disjuns, astfel cum solicită apelanții, nu este posibilă, deoarece o asemenea soluție de schimbare a hotărârii se poate pronunța numai atunci când prima instanță a soluționat cererea pe fond, dar hotărârea este netemeinică sau nelegală, nu și atunci când nu a intrat în cercetarea fondului cererii, cum este situația în speță.
Referitor la soluționarea cererii pârâților de acordare a cheltuielilor de judecată, tribunalul reține că pentru judecata în primă instanță pârâții au făcut dovada următoarelor cheltuieli pe care le-au suportat: onorariu de avocat în cuantum de 1200 lei justificat cu chitanțele depuse la filele 183 și 201 dosar și 660 lei costul deplasării avocatului pe ruta Baia M. -Dragomirești, pentru a sigura prezența la 8 termene de judecată.
Prima instanță a obligat-o pe reclamanta B. I. să le plătească pârâților doar suma de 1025 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, deși au câștigat procesul, astfel că, raportat la dispozițiile art. 453 al. 1 Cod procedură civilă, se impune acordarea în întregime a cheltuielilor ocazionate de această fază procesuală.
Față de aceste considerente, în baza art. 480 al. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va admite în parte apelul formulat de apelanții R. I., S. M. și S. G. împotriva sentinței civile nr. 1032 din 05.06.2014 pronunțate de Judecătoria Dragomirești pe care o schimbă în parte în sensul că reclamanta B. I. va fi obligată să le plătească pârâților R. I., S. M., S. V., S. G., M. I. și M. M. suma de 1860 lei cheltuieli de judecată, urmând a menține restul dispozițiilor sentinței atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art. 453 al. 2 Cod procedură civilă, având în vedere că apelul reclamantei a fost respins, iar apelul pârâților a fost admis în parte, tribunalul o va obliga pe apelanta intimată B. I. să le plătească apelanților R. I., S. M., S. G. suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel constând în onorariu avocațial, în măsura pretențiilor admise .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta B. I., CNP_, domiciliată în Cluj N., ., județul Cluj, împotriva sentinței civile nr. 1032 din 05.06.2014 pronunțate de Judecătoria Dragomirești, ca neîntemeiat.
Admite în parte apelul formulat de apelanții R. I., S. M. și S. G., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat I. O., în Baia M., .. 6 . civile nr. 1032 din 05.06.2014 pronunțate de Judecătoria Dragomirești pe care o schimbă în parte în sensul că:
Obligă pe reclamanta B. I. să le plătească pârâților R. I., S. M., S. V., S. G., M. I. și M. M. suma de 1860 lei cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Obligă pe apelanta intimată B. I. să le plătească apelanților R. I., S. M., S. G. suma de 800 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată la data de 05.02.2015 prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
G. B. S. T. A. A. R. M.
Red./tehnored. G.B.
Ex.16/13.05.2015
.
Judecător la fond:L. B.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 31/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Pretenţii. Decizia nr. 103/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
