Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 264/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 264/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 264/2015
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 264/A
Ședința publică din 10 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. T.
Judecător G. G. P.
Grefier M. H.
Pe rol este pronunțarea asupra apelului declarat de apelanta T. A. E., domiciliată în Sighetu Marmației, ./A, etaj 4, . procesual ales în Sighetu Marmației, .. 5/A, împotriva sentinței civile nr. 2163/26.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 3.06.2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2163 din 26.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta T. A. E. în contradictoriu cu pârâții P. M., B. R. S.A. – Sucursala Sighetu Marmației și în consecință s-a constatat că reclamanta și pârâtul P. M. au dobândit în timpul căsătoriei, în cotă egală de ½ parte fiecare următoarele bunuri mobile în valoare de 5.100 lei: Autoturism marca Skoda O. cu nr. de înmatriculare_, în sumă de 2000,00 euro; mobilă de bucătărie; frigider; mașină de spălat; cuptor cu microunde; mobilă sufragerie; dormitor mobilă; pat sufragerie; covor hol; covor sufragerie; covor dormitor; aragaz; veselă, tacâmuri, farfurii; aspirator; călcător; lenjerii de pat.
S-a constatat că părțile au contractat un credit în valoare de 30.500,00 Euro ce reprezintă apartamentul cumpărat în timpul căsătoriei, situat în Sighetu Marmației, ./34, înscris în c.f. nr. 21.379, nr. top. 6956/2/34, ipotecat în unității de credit B. R. S.A. - Sucursala Sighetu Marmației.
S-a respins cererea reclamantei de partajare a apartamentului prin atribuirea acestuia pârâtului și obligarea acestuia la sultă.
S-au atribuit bunurile mobile pârâtului care a fost obligat la plata unei sulte către reclamantă în sumă de 1000, 00 euro convertită în lei la data efectuării plății și suma de 2600,00 lei, reprezentând cota de 1/2 din valoarea bunurilor mobile.
S-a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata sumei de 7700,00 euro, de includere în bunurile comune a sumei de 5100,00 lei reprezentând carduri valorice.
În temeiul art.246 din vechiul cod de procedură civilă, s-a constatat că pârâtul a renunțat la cererea reconvențională, având ca obiect un lănțișor de aur de 10 gr, verighetă de aur de 4 gr, inel de aur de 3 gr. S-au compensat cheltuielile de judecată.
În considerentele sentinței se reține că prin contractul de vânzare cumpărare imobiliar autentificat de notarul public prin încheierea de autentificare nr. 1109/03.04.2008, reclamanta împreună cu pârâtul au cumpărat cu suma de 22.800,00 euro, apartamentul nr.34, situat în Sighetu Marmației, ., . s-a notat în c.f. nr._-C1-U6 Sighetu Marmației, din conversia c.f. nr._, cu nr. top. 6959/2/34, ipotecă în favoarea pârâtei de rândul 2, ca urmare a creditului acordat în vederea plății apartamentului.
Conform prevederilor codului familiei, bunurile achiziționate în timpul căsătoriei sunt bunuri comune. În cazul divorțului soții se pot înțelege pe calea unei tranzacții de partaj voluntar și cu acceptul băncii creditoare.
În ceea ce privește partajarea apartamentului care a fost supus creditării, din doctrină rezultă că se impune un acord al soților, cu acceptul băncii creditoare. S-a argumentat că foștii soții sunt obligați să restituie creditul pe perioada contractată, ori în situația în care se solicită partajul prin atribuirea imobilului unuia dintre soți și plata de către acesta a ratelor în continuare, presupune o modificare a contractului de creditare, care nu se poate realiza unilateral și nici banca creditoare nu poate dispune în acest sens, nefiind un acord expres între ambele părți contractante.
În speță pârâtul nu este de acord cu partajul în manierea solicitată de reclamantă, de atribuire a apartamentului către acesta, obligarea la plata unei „sulte” și plata în continuare de către acesta a ratelor.
Opoziția este justificată de faptul că valoarea creditului ce urmează să fie rambursat după perioada respectivă, este mult mai mare decât suma acordată, incluzând și dobânda și alte cheltuieli cu administrarea creditului.
Prin urmare modalitatea de partajare solicitată de reclamantă, nu poate fi admisă nefiind posibilă, iar aceasta nu a formulat nici o altă modalitate subsidiară privind partajarea ratelor achitate, cerere care a fost considerată în practica judiciară admisibilă, părțile putând conveni la restituirea contravalorii ratelor achitate, prin plata unei sulte, ceea ce nu s-a solicitat.
Prin urmare cererea principală formulată de reclamantă a fost respinsă.
Instanța a admis în parte acțiunea civilă a reclamantei, cu privire la bunurile mobile, astfel autoturismul marca Skoda O., a fost apreciat la valoarea de 2000,00 euro, care a fost însușită de către pârât.
În ceea ce privește celelalte bunuri mobile, prin probele administrate în cauză nu s-a putu stabili valoarea acestora, astfel că din mărturisirea pârâtului a rezultat că aceste bunuri, ar fi fost cumpărate din cardul cu valoarea de 5100,00 lei. Astfel că instanța a considerat în lipsa unor probe certe, că toate bunurile mobile valorează suma de 5100,00 lei, prezumând achiziționarea lor cu suma existentă pe card.
De menționat este și faptul că până la soluționare pe fond a cauzei reclamanta prin reprezentant nu a solicitat a se administra probe cu expertiza de evaluare a bunurilor mobile.
Sau atribuit bunurile mobile pârâtului care se află în folosința apartamentului, cu obligarea acestuia la sultă în sumă de 1/2 din valoarea stabilită, de 2600,00 lei.
Cererea privind suma de 7700,00 euro a fost respinsă ca fiind sumă comună a părților, din probele testimoniale a rezultat că suma a provenit de la tatăl pârâtului.
Cererea privind includerea în bunurile comune și a sumei de 5100,00 lei, a fost respinsă, deoarece această sumă a constituit contravaloarea bunurilor mobile.
A fost respinsă pe cale de consecință și cererea de atribuire a apartamentului și înscrierea în cartea funciară.
În temeiul art. 276 din vechiul cod de procedură civilă, au fost compensate cheltuielile de judecată ale părților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recalificat în apel, T. A.-E. care a solicitat admiterea apelului în temeiul dispozițiilor art. 297 pct. 1, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivarea apelului se arată că pentru termenul din 26.09.2014 au fost depuse concluzii scrise pentru admiterea în principiu, instanța urmând să se pronunțe privitor la bunurile care urmează a fi partajate între soți, valoarea sultei urmând a fi stabilită după efectuarea expertizei de specialitate privind evaluarea bunurilor mobile și imobile supuse partajului – probă solicitată în acțiunea introductivă, susținută și încuviințată la consumarea primei zile de înfățișare.
Instanța ignorând proba solicitată nu pronunță o încheiere de admitere în principiu, ci o sentință pe fond, motivând printre altele că reclamanta nu ar fi solicitat a se administra proba cu expertiza de evaluare a bunurilor mobile, fapt ce nu corespunde realității.
Cu probele administrate în cauză bunurile descrise în acțiunea introductivă au fost dovedite ca fiind bunuri comune. S-a contestat doar avansul achitat pentru achiziționarea apartamentului în sumă de 7.700 euro și suma de 5100 lei reprezentând contravaloarea unor carduri valorice Cetelem.
Cu privire la bunurile mobile, cu toate că s-a contestat valoarea autoturismului Skoda O., cu privire la care reclamanta a indicat valoarea de 8.000 euro, iar pârâtul 2000 euro, fără administrarea unei expertize de evaluare instanța a apreciat valoarea autoturismului la 2.000 euro, motivând faptul că această valoare a fost însușită de pârât.
Cu privire la restul bunurilor mobile instanța de fond reține că din probele administrate în cauză nu s-a putut stabili valoarea acestora, astfel că din mărturisirea pârâtului ar rezulta că acest bunuri au fost cumpărate cu cardul Cetelem cu valoare de 5100 lei, motiv pentru care instanța a considerat că din lipsa unor probe certe că bunurile mobile valorează suma de 5.100 lei.
Reținerea instanței este falsă, din probele de la dosar nu rezultă că există o legătură între bunurile mobile descrise în acțiunea introductivă și contravaloarea cardurilor Cetelem, decât o susținere a pârâtului.
Instanța a ignorat depozițiile martorilor reclamantei care au confirmat faptul că această sumă de 5.100 lei a fost folosită în gospodărie și o parte a fost folosită pentru repararea autoturismului Skoda.
Instanța respinge și solicitarea privind partajarea sumei de 7.700 euro achitată cu titlu de avans la achiziționarea apartamentului ca fiind sumă comună, apreciind că această sumă provine de la tatăl pârâtului.
Instanța a ignorat conținutul înscrisului intitulat Adeverință datată 22.08.2011 emisă de Agenția Imobiliară Ivascu din conținutul căreia rezultă că cei doi soți au achitat cu titlu de avans suma de 7.700 euro pentru achiziționarea apartamentului, diferența fiind obținută prin credit bancar.
S-a respins cererea de partajare a apartamentului prin atribuirea acestuia la pârât. Nu s-a clarificat din punct de vedere al cărții funciare regimul juridic al acestui imobil, astfel că acesta va avea în continuare regimul juridic de bun comun al părților.
Intimatul prin întâmpinarea depusă (f.12) a solicitat respingerea apelului cu motivarea că, pârâtul nu este de acord cu partajarea apartamentului în maniera solicitată de reclamantă deoarece valoarea creditului ce urmează a fi rambursat după perioada respectivă este mult mai mare decât suma acordată incluzând și dobânda și alte cheltuieli cu administrarea creditului. Până la soluționarea cauzei pe fond reclamanta prin reprezentant nu a solicitat a se administra proba cu expertiza de evaluare a bunurilor mobile.
Faptul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre, și nu o încheiere de admitere în principiu, nu poate constitui motiv de modificare a sentinței, atâta timp cât prin hotărâre s-a admis în parte acțiunea. D. în calea de atac s-au contestat valoarea bunurilor, de fapt nu s-a solicitat expertiză de evaluare. Autoturismul a fost dobândit cu suma de 30.000 lei, dar odată cu trecerea timpului acesta s-a uzat considerabil prin neuz.
Apartamentul a fost achiziționat în timpul căsătoriei cu prețul de 22.800 euro. Avansul de 7.700 euro s-a achitat din banii proveniți de la tatăl pârâtului care a înstrăinat un apartament în Sighetu Marmației cu 34.000 euro, din care cei 7.700 euro au fost dați pârâtului. Este de acord cu împărțeala în cote de ½ parte a ratelor achitate în perioada 2008 – august 2009 data despărțirii.
În cele 16 luni s-au achitat câte 110 euro/lună, în total 1.760 euro, iar cota de ½ parte ce revine reclamantei este de 880 euro.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel, în baza dispozițiilor legale, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta T. A.-E. a solicitat partajarea bunurilor mobile și imobile dobândite de foștii soți în timpul căsătoriei. În probațiune (f.3) s-a solicitat și efectuarea unei expertize de specialitate privind evaluarea bunurilor supuse partajului.
La termenul din 25.04.2012 (f.46) reprezentanta reclamantei a solicitat în probațiune și proba cu expertiza privind identificarea și evaluarea bunurilor supuse partajării, pârâtul fiind de acord cu proba solicitată. Instanța a încuviințat această probă sub rezerva completării taxei judiciare de timbru (f.46).
La termenul din 23.05.2012 din nou instanța de fond încuviințează proba solicitată de reclamantă privind efectuarea unei expertize de specialitate sub rezerva completării taxei judiciare de timbru (f.51).
Prin încheierea din 22 august 2012 (f.67) se admite cererea de ajutor public formulată de reclamanta T. A.-E., care este scutită de la plata taxei judiciare de timbru pentru suma de 4932,9 lei.
La termenul din 29 august 2012 (f.68) se arată că instanța se va pronunța asupra probei privitor la efectuarea expertizei după epuizarea probelor testimoniale.
După epuizarea probelor testimoniale, instanța nu se pronunță asupra probei privind expertiza solicitată de către reclamantă și cu care pârâtul a fost de acord, și soluționează cauza pe fond.
Art. 296 și 297 Cod procedură civilă stabilesc soluțiile pe care le poate pronunța instanța de apel, acestea fiind, în caz de admitere a apelului, fie schimbarea în tot sau în parte a hotărârii, fie desființare acesteia cu trimitere spre rejudecare la prima instanță, fie anularea hotărârii.
Motivele pentru care art. 297 alin.1 Cod procedură civilă permite desființarea cu trimitere a sentinței sunt expres prevăzute de lege (necercetarea fondului și nelegala citare a părților), astfel că, în afară de aceste două motive, instanța de apel nu poate desființa sentința ce a fost atacată.
În cauză, așa cum s-a arătat încă din cererea de chemare în judecată reclamanta a indicat ca probă și efectuarea unei expertize pentru evaluarea bunurilor ce fac obiectul partajului.
Instanța de fond a și încuviințat această probă, reclamanta nerenunțând la proba cu expertiză având în vedere că parte din valoarea bunurilor indicate de reclamantă au fost contestate de către pârât.
Conform susținerilor apelantului instanța de fond la ultimul termen a dat cuvântul pentru a se da o încheiere de admitere în principiu și în acest sens s-au și depus concluziile reclamantei. Cu toate acestea, la final judecătorul de fond soluționează cauza pe fond.
Toate acestea echivalează cu necercetarea fondului, motiv pentru care, în temeiul dispozițiile art. 279 alin. 1 Cod procedură civilă se va admite apelul, se va anula sentința judecătoriei urmând a se trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de T. A.-E., domiciliată în Sighetu Marmației, ./A, ., . civile nr. 2163 din 26.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sighetu- Marmației pe care o anulează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de azi 10 Iunie 2015.
Președinte Judecător Grefier
Ț. D. P. G. G. H. M.
Red.P.G./10.06.2015
Tred. M.H./12.06.2015 - ex
Judecător al fond: N. P. I.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 203/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Pensie întreţinere. Decizia nr. 164/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
