Partaj judiciar. Decizia nr. 106/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 106/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 106/2015
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.106/A
Ședința publică din 16.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-T. A.-A.
JUDECĂTOR: G. B.
GREFIER: R. M.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra apelului declarat de către intervenientul S. P. D., domiciliat în Baia M., ./25, județul Maramureș, împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție principale din data de 12.12.2014 pronunțată de Judecătoria Baia M., în dosarul nr._ 13, având ca obiect partaj judiciar.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 05.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța pentru a delibera și ulterior pentru complet nelegal constituit, în baza art. 396 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru 06.03.2015, 12.03.2015, 16.03.2015, când a decis următoarele.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 12.12.2014, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ 13 s-a respins în principiu cererea de intervenție principală formulată de intervenientul S. P. D..
S-a suspendat în temeiul art. 64 al. 4 teza ultimă Cod procedură civilă, judecarea acțiunii civile formulată de reclamantele Kălăuz A. și B. C., în contradictoriu cu pârâții S. R. prin Municipiul Baia M. reprezentat prin Primar, ., V. S. A. T., L. V. A., Z. O. C., M. I. și M. K. I., intervenientul S. P. D., până la soluționarea apelului declarat de intervenientul S. P. D. împotriva Încheierii de ședință. S-a dispus comunicarea încheierii de ședință pronunțată la data de 12.12.2014, tuturor părților.
Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținut că între cererea de chemare în judecată formulată de reclamante și cererea de intervenție principală nu există nici o legătură.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantele au solicitat a se dispune sistarea stării de indiviziune cu privire la o suprafață de teren atribuită prin Ordinul Prefectului aferentă imobilului situat în Baia M., .. 2A, în timp ce intervenientul S. P. D. prin cererea formulată a solicitat a se dispune ieșirea din indiviziune cu privire la suprafața de teren din litigiu, atribuind suprafețele de teren deținute de coproprietari în proprietatea lor exclusivă conform înscrierilor din CF.
Instanța a constatat că din considerentele cererii de intervenție rezultă că intervenientul nu are calitatea de coproprietar asupra unei cote părți din imobilul teren identificat cu nr. top 858/4/2, ci acesta este proprietar numai asupra a două imobile construcții, care potrivit cărții funciare depuse la filele 143 și a înscrisurilor atașate cererii de intervenție sunt edificate pe aceeași parcelă.
De asemenea, instanța a reținut împrejurarea potrivit căreia intervenientul principal nu este coproprietar asupra imobilului teren în litigiu, acest fapt fiind constatat și prin raportul de expertiză topografică efectuat în cauză și depus la fila 52 din dosar. Împrejurarea că intervenientul a promovat un litigiu aflat în prezent pe rolul Tribunalului Maramureș sub nr. dosar_ pentru a se constata existența dreptului său de coproprietate asupra unei cote părți din imobilul teren ce face obiectul ieșirii din indiviziune, s-a apreciat de către instanță că nu justifică admiterea în principiu a cererii sale de intervenție câtă vreme acesta nu a făcut dovada calității sale de coproprietar asupra aceluiași teren.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel apelantul S. P. D. solicitând schimbarea în tot a încheierii adoptată de prima instanță, în consecință să fie admisă cererea de intervenție principală formulată.
În motivarea apelului a arătat că soluția este netemeinică și nelegală, atâta timp cât a dovedit faptul că este coproprietar al construcției aflată pe ./2, iar având în vedere modalitatea de dobândire a părții de construcție (în baza Legii nr.550/2002) prin efectul art. 13 din acest act normativ, urmează să dobândească și cota de teren aferent.
Chiar prin expertiza efectuată în cauză s-a arătat faptul că în lipsa introducerii tuturor coproprietarilor nu se poate delimita cota de teren pretinsă de reclamantă. Ceea ce arată reclamanta Kălăuz A. și B. C. în întâmpinarea formulată, că apelantul ar fi proprietar al unui imobil învecinat, n corespunde adevărului. Locuința acesteia și spațiul comercial deținut de apelant se află unul lângă celălalt, în același corp de clădire, însă curtea aferentă ambelor spații este aceiași.
Se poate observa că prevederile art. 13 din Legea nr.550/2002 conferă dreptul apelantului-reclamant în calitate de proprietar al spațiului comercial să cumpere prin negociere directă și terenul aferent, respectiv să decidă dacă dorește să cumpere terenul sau nu. Proprietarul terenului (S. R., în speță) însă nu are drept de opțiune dacă este sau nu de acord cu vânzarea, textul de lege fiind clar în acest sens: terenul va fi vândut cumpărătorului spațiului la cererea acestuia. Rezultă deci că apelantul în mod cert va deveni titularul dreptului de proprietate asupra unei cote părți din terenul din litigiu, cu privire la care se dezbate problema partajării.
Analizând apelul, Tribunalul reține următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamantele Kălăuz A. și B. C. au solicitat a se dispune sistarea stării de indiviziune cu privire la dreptul de proprietate al reclamantei asupra cotei de proprietate de 55 mp/1004 mp din imobilul identificat în CF_ Baia M., nr. topo 858/4, convertiți în CF_ Baia M. cu nr. topo 858/4/2; dezmembrarea nr. topo 858/4/2 din CF_ Baia M. în numerele topo noi în suprafață de 55 mp și respectiv 910 mp care urmează a se stabili printr-o expertiză de specialitate topografică; întabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei asupra nr.topo nou formulat, cu titlu de drept aplicare a art. 36 alin.2 din Lega nr.18/1991; rectificarea CF_ Baia M. în sensul de a converti înscrierile din CF_ Baia M. de sub B18, B19, B21 și B22 în CF_ Baia M..
Prin cererea de intervenție principală depusă în data de 18.09.2014, S. P. D. a solicitat admiterea cererii de ieșire din indiviziune cu privire la suprafața de teren din litigiu, atribuind suprafețele de teren deținute de coproprietari în proprietatea lor exclusivă, conform cotelor deținute potrivit înscrierilor de carte funciară. S-au solicitat cheltuieli de judecată.
Petentul s-a prelevat de faptul că a dobândit prin licitație publică organizată în baza Legii nr.550/2202 privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului, spațiul comercial înscris în CF_-C1-U2 Baia M., nr. top858/4/2, cu suprafața utilă de 203 mp și suprafața desfășurată de 385 mp, situat la demisolul imobilului din municipiul Baia M., P-ța Libertății nr.18, județul Maramureș, așa cum rezultă din procesul verbal de licitație nr. 5154/25.08.2003.
În urma acestei proceduri de licitație s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu plata integrală nr. 5336/3.09.2003. La data desfășurării procedurii de licitație și a încheierii contractului de vânzare-cumpărare situația juridică a terenului aferent nu era clarificată, astfel că, acesta nu s-a vândut odată cu spațiul ce a făcut obiectul Legii nr. 550/2002. În urma clarificării situației juridice a terenului a depus cerere de cumpărare, cerere care însă a fost respinsă. A declanșat un proces și în mod cert va deveni titularul dreptului de proprietate asupra unei cote părți din terenul din litigiu, cu privire la care se dezbate problema partajării.
Se reține că potrivit prevederile art. 61 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare. Intervenția este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta.
Analizând cererea formulată, adresată primei instanțe, Tribunalul constată că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru admisibilitatea în principiu a intervenției. Din chiar cuprinsul cererii rezultă că titularul acesteia își justifică interesul de a interveni în proces, dar nu pretinde pentru sine dreptul dedus judecății ori un drept strâns legat de acesta, limitându-se la a solicita admiterea cererii de ieșire din indiviziune conform cotelor deținute potrivit înscrierilor de carte funciară. Apoi, simpla existență a unui litigiu în care apelantul ar urma să obțină dreptul de proprietate asupra unei cote părți din teren nu îi conferă un interes actual de a interveni în acest proces. Apelantul este proprietar al unui spațiu comercial din condominium, fără cotă de teren atribuită, iar raportat la obiectul litigiului, cererea sa de intervenție voluntară principală a fost în mod corect respinsă în principiu.
Pe cale de consecință, apelul se va respinge ca nefondat, fără obligarea intimaților la cheltuieli de judecată deoarece nu se află în culpă procesuală, iar pricina va fi restituită Judecătoriei Baia M. pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul S. P. D., domiciliat în Baia M., ./25, județul Maramureș, CNPO-_-9, împotriva încheierii din 12.12.2014, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ 13.
Definitivă.
Pronunțată azi, 16.03.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
S.-T. A.-A. G. B. R. M.
Red./S.T.A./16.03.2015
Tehnred./R.M./23.03.2015/13 ex.
Red./Judecător la fond:V. L. F.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 56/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Partaj judiciar. Decizia nr. 135/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
