Partaj judiciar. Decizia nr. 56/2015. Tribunalul MARAMUREŞ

Comentarii

0

Decizia nr. 56/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 56/2015

cod operator 4204

ROMÂNIA

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIE CIVILĂ Nr. 56/A

Ședința publică din 19 Februarie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE D. T.

Judecător M. B. P.

Grefier A. S.

Pe rol fiind soluționarea apelului civil for­mu­la­t de pârâta F. C. A., domiciliată în Seini, .. 79, jud. Maramureș, împotriva sen­tin­ței civile nr. 5086 din 09.05.2013 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, având ca obiect partaj judiciar.

Se constată că dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data de 22.01.2015, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă 1865, coroborate cu art. 298 Cod procedură civilă 1865, a amânat pronunțarea pentru data de 29.01.2015, 5.02.2015, 12.02.2015, apoi pentru data de 19.02.2015 când a pronunțat prezenta hotărâre.

TRIBUNALUL

Prin sentința civilă nr. 5086 din 09.05.2013 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul M. S. în contradictoriu cu pârâta N. C. și în consecință s-a constatat că reclamantul M. S. și pârâta N. C. A. au dobândit în coproprietate următoarele bunuri: 1. Imobilul situat în Seini, .. 79, jud. Maramureș, în natură casă de locuit D+P+1 Etaj + Mansardă cu suprafața construibilă de 480 mp, ridicată în roșu și acoperită având geamurile montate – edificată pe terenul în suprafață de 1991 mp înscris în CF 5248 Seini, nr. top 2138/2/1, nr. top 2139/1, în sumă de 202.500 lei în cotă de 99% reclamantul și cota de 1% pârâta. 2. Imobilul situat în Seini, la locul numit Berenaș, în natură teren intravilan, în suprafață de 1 ha 1200 mp, înscris în CF 4677 Seini, nr. top2090/1, nr. top 2091/1, în sumă de_ lei, în cotă de 99% reclamantul și 1% pârâta. 3.Imobilul situat în Seini, la locul numit Berenaș, în natură hală edificată din bolțari, în suprafață construibilă de 1000 mp pe terenul intravilan în suprafață de 1 ha 1200 mp ‚ înscris în CF 4677 Seini, parte pe nr. top 2090/1, parte pe nr. top 2091/1 în sumă de 5.605 lei, în cotă de 99% reclamantul și cota de 1% pârâta.

S-a dispus sistarea stării de coproprietate purtând asupra imobilelor: casă de locuit D + P + 1 Etaj + Mansardă, cu suprafața construibilă de 480 mp edificată pe terenul în suprafață de 1991 mp înscris în CF 5248 Seini, nr. top 2138/2/1, nr. top 2139/1; teren intravilan în suprafață de 1 ha 1200 mp înscris în CF 4677 Seini, nr. top 2090/1, nr. top 2091/1; -hală în suprafață construibilă de 1000 mp edificată pe terenul intravilan în suprafață de 1 ha 1200 mp înscris în CF 4677 Seini, parte pe nr. top 2090/1, parte pe nr. top 2091/1, conform cotelor menționate de 99% pentru reclamantul M. S. și 1% pentru pârâta N. C. A., prin formarea a două loturi:

Lotul și proprietatea exclusivă a reclamantului M. S.: teren intravilan în suprafață de 1 ha 1200 mp înscris în CF 4677 Seini, nr. top 2090/1 nr. top 2091/1 în valoare de_ lei; hala în suprafață construibilă de 1000 mp edificată pe terenul intravilan în suprafață de 1 ha 1200 mp înscris în CF Seini 4677 parte pe nr. top 2090/1, parte pe nr. top2091/1 în valoare de 5605 lei.

Lotul și proprietatea exclusivă a pârâtei N. C. A.: imobilul situat în Seini, .. 79 în natură casă de locuit D + P + 1 Etaj + Mansardă cu suprafața construibilă de 480 mp, ridicată în roșu și acoperită având geamurile montate – edificată pe terenul în suprafață de 1991 mp înscris în CF 5248 Seini nr. top 2138/2/1, nr. top 2139/1 în valoare de 202.500 lei, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 199.694 lei cu titlu de sultă pentru echivalarea loturilor potrivit cotei cuvenite fiecărei părți în favoarea reclamantului.

S-a dispus înscrierea în CF Seini 4677, nr. top 2090/1 nr. top 2091/1 a dreptului de proprietate asupra terenului intravilan în suprafață de 1 ha 1200 mp în favoarea reclamantului M. S. cu titlu de drept partaj și înscrierea în CF 5248 Seini nr. top 2138/2/1, nr. top2139/1, drept de proprietate asupra casei de locuit în favoarea pârâtei N. C. A. cu titlu de drept partaj.

S-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 13.026 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele considerente: prin acțiunea civilă formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia M., reclamantul M. S. a chemat în judecată pe pârâta N. C. A., solicitând instanței:

În principal să se constate că reclamantul și pârâta au dobândit în coproprietate, imobilul situat în Seini, .. 79, jud. Maramureș, în natură casă de locuit P+2 etaje+ Mansardă cu suprafața construibilă de 480 mp - ridicată în roșu și acoperită având geamurile montate - edificat pe terenul în suprafață de 1991 mp înscris în CF 5.248 Seini, nr. top 2138/2/1, nr. top 2139/1 în sumă de 20.000 euro în cote de 99,99% reclamantul și 0,01% pârâta; imobilul situat în Seini, la locul denumit „Berenas” în natură teren intravilan în suprafață de 1 ha 1.200 mp înscris în CF 4.677 Seini, nr. top 2090/1, nr. top 2091/1 în sumă de 3.000 euro în cote de 99.99% reclamantul și 0,01% pârâta; imobilul situat în Seini, la locul denumit „ Berenas” în natruă hală edificată din bolțari în suprafață construibilă de 1.000 mp pe terenul intravilan în suprafață de 1Ha 1.200 mp înscris în CF 4.677 Seini, parte pe nr. top 2090/1, parte pe nr. top. 2091/1 în sumă de 7.000 euro, în cote de 99,99% reclamantul și 0,01% pârâta;

Să se dispună sistarea stării de coproprietate purtând asupra imobilelor casă de locuit P+2 Etaje+Mansardă cu suprafața construibilă de 480 mp edificată pe terenul în suprafață de 1.991 mp înscris în CF 5.248 Seini, nr. top 2138/2/1, nr. top 2139/1; teren intravilan în suprafață de 1 ha 1.200 mp înscris în Cf 4.677 Seini, nr. top 2090/1, nr. top 2091/1; hală în suprafață construibilă de 1.000 mp edificată pe terenul intravilan în suprafață de 1 ha 1.200 mp înscris în Cf 4.677 Seini, parte pe nr. top 2090/1, parte pe nr. top 2091/1,conform cotelor sus menționate, de 99.99% reclamantul și 0,01 % pârâta, incluzând în lotul reclamantului toate imobilele asupra cărora părțile sunt coproprietare, cu obligarea reclamantului la plata în favoarea pârâtei a sumei reprezentând contravaloarea ce-i revine; să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilelor dobândite de părți sub durata concubinajului, în favoarea reclamantului, cu titlu de drept partaj; să se dispună obligarea pârâtei în caz de opunere la admiterea acțiunii la plata cheltuielilor de judecată.

În subsidiar: în ipoteza în care se va aprecia că reclamantul nu devine coproprietar asupra imobilelor achiziționate în timpul concubinajului întrucât nu a figurat ca parte în actele de dobândire solicită: să se constate dreptul de creanță al reclamantului având ca obiect plata contravalorii a cotei de 99,99% din imobilele: casă de locuit P+2 Etaje+Mansardă cu suprafața construibilă de 480 mp edificată pe terenul în suprafață de 1.991 mp înscris în CF 5.248 Seini, nr. top 2138/2/1, nr. top 2139/1; teren intravilan în suprafață de 1 ha 1.200 mp înscris în Cf 4.677 Seini, nr. top 2090/1, nr. top 2091/1; hală edificată din bolțari în suprafață construibilă de 1.000 mp pe terenul intravilan în suprafață de 1Ha 1.200 mp înscris în CF 4.677 Seini, parte pe nr. top 2090/1, parte pe nr. top. 2091/1, dispunând obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamatului a sumei de bani ce formează obiectul dreptului de creanță cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în caz de opunere la admiterea petitului subsidiar.

În motivarea acțiunii se arată că reclamantul a avut o relație de concubinaj cu pârâta în perioada anilor 2001-2007.

În această perioadă s-au achiziționat imobilele cuprinse în petitele acțiunii cu precizarea că terenul în discuție a fost plătit în mod exclusiv de către reclamant deși pârâta figurează ca titular al contractului de vânzare și cumpărare încheiat.

De asemenea, construcția casă de locuit precum și hala de producție a fost plătită numai din veniturile reclamantului.

Totuși reclamantul, îi recunoaște pârâtei o contribuție de 0,01 %, din valoarea imobilelor în discuție iar 99,99% pentru acesta.

Pârâta s-a ocupat doar de achiziționarea terenului și îndeplinirea formalităților necesare perfectării actului de vânzare și cumpărare.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 111 C.pr civ. art. 728 C.civ. art. 673/1 - art. 673/14 C.proc. civ. art. 274 C.proc. civ.

În probațiune s-au depus următoarele înscrisuri:

Contractul de vânzare și cumpărare autentificat sub nr. 29/2004, CF 4677 Seini, CF 5.248 Seini, practică judiciară, s-a solicitat proba cu interogatoriul, încuviințarea probei testimoniale, efectuarea expertizelor tehnice de specialitate, topografie și construcții.

Prin întâmpinarea formulată pârâta N. C. A. a solicitat respingerea cererii reclamantului ca nefondată întrucât imobilele din litigiu constituie proprietatea exclusivă a pârâtei.

Reconvențional a solicitat în principal: să se constate că reclamantul și pârâta au dobândit în coproprietate și în cote egale de ½ parte fiecare imobilele în natură: apartament situat în loc. Baia M., .. 6B/8, jud. Maramureș; apartament situat în loc. Baia M., .. 6/4, jud. Maramureș; apartament situat în Baia M., .. 2, jud. Maramureș; să se dispună sistarea stării de coproprietate existentă asupra acestor imobile în sensul atribuirii lor în natură și în întregime reclamantului cu obligarea acestuia la plata către pârâtă a unei sulte corespunzătoare cotei părți de ½ ce-i revine prin partaj;

În subsidiar: să se constate dreptul de creanță al pârâtei având ca obiect plata contravalorii cotei de ½ din imobilele arătate la pct. 1 al cererii reconvenționale dispunând obligarea reclamantului în acest sens.

În motivarea cererii reconvenționale se arată că bunurile dobândite sunt în cote de ½ parte pentru fiecare întrucât la dobândirea acestora și pârâta a contribuit în egală măsură.

În probațiune s-au depus înscrisuri, s-a solicitat interogatoriul reclamantului și încuviințarea probei testimoniale.

Prin precizarea cererii reconvenționale pârâta a solicitat ca instanța să constate în principal: că reclamanta și pârâtul au dobândit în coproprietate și în cote egale de câte ½ parte fiecare imobilele în natură: apartament situat în Baia M., .. 6B/8, jud. Maramureș și identificat în CF nr._/8 Baia M., nr. top 2737/689; apartament situat în Baia M., .. 12/3, jud. Maramureș, identificat în CF nr. 9703 Baia M.; apartament situat în Baia M., .. 2/4 jud. Maramureș; să se dispună sistarea stării de coproprietate existentă asupra acestor imobile în sensul atribuirii lor în natură și în întregime reclamantului M. S., cu obligarea acestuia la plata către pârâtă a unei sulte corespunzătoare cotei părți de ½ ce-i revine prin partaj.

În subsidiar: Să se constate dreptul de creanță al pârâtei având ca obiect plata contravalorii cotei – părți de ½ din imobilele arătate mai sus în cererea reconvențională dispunând obligarea reclamantului în acest sens.

Prin precizarea cererii reconvenționale pârâta solicită a se constata că părțile din litigiu de comun acord au dobândit în coproprietate și în cote egale de câte ½ fiecare, exclusiv imobilele în natură apartamente situate la adresele indicate în precizarea cererii reconvenționale.

Analizând probele administrate în cauză instanța de fond a reținut în fapt următoarele: Imobilele din litigiu au fost dobândite sub durata concubinajului părților care a avut o perioadă de 6 ani.

Din literatura de specialitate s-a reținu că bunurile dobândite în timpul concubinajului sunt proprietatea comună pe cote părți dacă se face dovada că între aceștia a existat o convenție chiar tacită în acest sens. În speță conviețuirea a durat 6 ani, concubinajul a fost de notorietate.

Din depozițiile martorilor audiați în cauză respectiv a martorului Ș. A., a rezultat că acesta a participat efectiv la executarea lucrărilor de edificare a casei de locuit începând de la fundație și până la acoperiș, fiind plătit doar de reclamant, martorul Vizer R. D. relatează faptul că reclamantul a câștigat foarte bine la firma pe care o avea în Italia, firmă având ca obiect construcții metalice, care de asemenea a confirmat faptul că reclamanta a plătit materialul și muncitorii.

Aceleași aspecte le-au confirmat și ceilalți martori audiați în cauză.

Este adevărat că și pârâta a lucrat în firma reclamantului dar din veniturile sale nu putea să achite construcția casei sau a halei realizate în loc. Seini.

Proba cu înscrisuri depusă de reclamant dovedește venitul substanțial realizat de către acesta, rulajul sumelor considerabile în euro obținute din activele firmei înființate în Italia.

Din probele administrate în cauză a rezultat faptul că în perioada concubinajului numai reclamantul a realizat venituri substanțiale pe care le-a investit atât în bunurile achiziționate cât și în asigurarea întreținerii pârâtei, veniturile realizate au fost trimise în țară pârâtei pentru achiziționarea terenului și îndeplinirii formalităților, pentru încheierea actului de vânzare și cumpărare autentificat, asigurându-i și cele necesare traiului, manifestând o bună credință față de aceasta și totodată încrederea, motiv pentru care acesta nu este trecut în actul de vânzare și cumpărare a imobilelor.

Pârâta nu a depus nici un înscris pentru a dovedi venitul realizat, simpla împrejurare că și-a înființat o firmă pe numele său nu dovedește venitul realizat.

Mai mult, pârâta a refuzat prin răspunsul dat la întrebările din cadrul interogatorului să indice venitul realizat pe durata concubinajului.

Prin declarația martorului P. M. se lămurește motivul pentru care s-a înființat această firmă, respectiv cu scopul de a se rezolva anumite probleme fiscale ale firmei înființate în Italia pe numele reclamantului.

Dovada faptului că imobilele obiect al acțiunii reclamantului, au fost cumpărate și edificate de către reclamant o constituie și împrejurarea că după separarea părților nu s-a continuat și nu s-a executat nici o lucrare atât la casa de locuit cât și la hală, de către pârâtă sau mama acesteia, care în speța de față nu a intervenit, nu a susținut că din venitul ei ar fi investit în imobilele din litigiu, astfel că înscrisurile depuse de pârâtă care atestă faptul că mama acesteia ar fi avut cont deschis pe numele ei și a efectuat anumite operațiuni bancare nu au nici o valoare probantă.

În ceea ce privește martorii propuși de pârâtă respectiv Ecsi A. cel care a vândut terenul pe care s-a construit hala, nu a cunoscut proveniența sumei de bani cu care i s-a achitat prețul terenului, totodată cunoștea aspecte despre casa de locuit și hală în mod indirect din spusele unor vecini, iar martorul C. N. cunoștea aspecte despre imobile în mod indirect din spusele fratelui pârâtei. Această depoziție( ca și precedenta) urmează să fie înlăturate și pentru faptul că sunt în contradicție totală cu toate celelalte depoziții de martori, proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei, ceea ce denotă că aspectele relatate nu sunt reale.

Din literatura de specialitate rezultă faptul că în cazul unui partaj între concubini fiecare parte trebuie să dovedească, că a contribuit la dobândirea fiecărui bun.

Raporturile patrimoniale dintre concubini sunt supuse normelor de drept comun care reglementează proprietatea pe cote părți în măsura în care este dovedită existența unei asemenea proprietăți.

Art. 30 C. fam. a instituit prezumția potrivit căreia bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt bunuri comune de la data dobândirii lor.

Indiferent de durata conviețuirii, prezumția de comunitate asupra bunurilor la care se referă textul de lege citat, nu se aplică și celor dobândite în timpul concubinajului, astfel încât concubinii nu pot fi considerați în baza legii coproprietari în devălmășie asupra bunurilor dobândite.

Însă, munca în comun a concubinilor poate să ducă la constatarea existenței dreptului de proprietate în indiviziune asupra bunurilor dobândite, în raport de contribuția fiecăruia și de existența unei convenții cu privire la achiziționarea lor.

Problema contribuției concubinilor la dobândirea bunurilor în timpul conviețuirii este o chestiune de fapt care se rezolvă pe baza probelor administrate iar întinderea drepturilor lor asupra acestor bunuri urmează a fi determinată conform părții de contribuție a fiecăruia la achiziționare.

În consecință, bunurile imobile cumpărate de concubini sunt coproprietatea acestora iar cota parte a fiecăruia urmează să fie stabilită de instanță în raport de reala contribuție la achiziționare, indiferent pe numele căruia a fost achiziționat bunul.

În speța de față aceste aspecte au fost dovedite de reclamant, instanța stabilind o contribuție a reclamantului la dobândirea bunurilor în cotă de 99% și o contribuție a pârâtei de 1% la achiziționarea imobilelor din litigiu.

Împotriva sentinței civile nr. 5086/9 mai 2013 și a încheierii din 8.04.2013, pronunțate de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ a formulat apel apelanta F. C. A. (fostă N.) solicitând: în principal anularea sentinței și trimiterea cauzei în rejudecare aceleiași instanțe, pentru a fi judecată împreună cu cererea disjunsă, înregistrată sub nr. de dosar_, iar, în subsidiar, schimbarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul M. S. și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivele de apel apelanta-pârâtă a arătat că, o primă critică adusă este aceea potrivit căreia disjungerea cererii reconvenționale formulate de către apelanta-pârâtă a fost, în opinia sa, greșită, apelanta considerând că natura acțiunii principale și a cererii reconvenționale impuneau judecarea împreună a celor două cereri.

Reclamantul intimat M. S. a solicitat prin acțiunea sa a se constata că imobilele din litigiu (casă, hală, teren), deși constituie proprietatea apelantei, tabulară, ar fi fost edificate cu contribuția sa majoritară. În cererea reconvențională, apelanta a solicitat a se constata că apartamentele achiziționate pe numele său de către M. S., urmează același regim, de contribuție a ambelor părți. Cele două cereri trebuiau rezolvate împreună. Părțile nu au fost niciodată căsătorite, trăind doar o perioadă în concubinaj. Fiecare a achiziționat pe numele propriu o . imobile și invocă contribuția comună la achiziționarea bunurilor celuilalt, așadar cele două cereri reclamau în opinia apelantei o cercetare si o rezolvare comună, nu este corect a fi disjunse.

În realitate, dispoziția de disjungere dată de instanță prin încheierea de la termenul de 08.04.2013 în cauza de față a venit imediat după ce apelanta (neasistată de avocat) a formulat cerere de recuzare a judecătorului completului, pentru motivele arătate în respectiva cerere. Cererea de recuzare a fost respinsă, apoi la primul termen ulterior, s-a disjuns cererea reconvențională, cu toate că ambele părți au arătat că disjungerea nu se impune, inclusiv partea adversă. În această ordine de idei, arată că este o eroare materială în încheierea de la termenul din 08.04.2013, în sensul că apărătoarea apelantei, doamna avocat a arătat că disjungerea nu se impune, nu a afirmat că nu s-ar opune disjungerii. Opinia avocatei apelantei a fost concordantă cu cea a avocatei părții adverse, aceea că disjungerea nu se impune. În pofida poziției ambelor părți, instanța a disjuns cererea reconvențională, înregistrând-o sub nr. de dosar_, după trei ani de analiză și probatiune comună pe ambele cereri.

Soluționând acțiunea fără a soluționa cererea reconvențională, prima instanță a pronunțat hotărârea fără cercetarea fondului, analizând raportul juridic dintre părți în mod superficial, trunchiat și incomplet. Soluția dată de instanță în acțiunea principală în dosarul de față este profund nelegală și netemeinică, în opinia apelantei.

Practic instanța a stabilit că imobilele proprietatea tabulară exclusivă a apelantei ar fi fost edificate cu contribuția fostului concubin, în proporție de 99%, ceea ce este pur și simplu absurd raportat la probele administrate în cauză. Concluziile instanței s-au bazat pe prezumții, nu pe probe, pe depoziția martorului Sutac A. care a fost audiat în lipsa apelantei și a avocatei apelantei (care solicitase în scris amânarea) și deși a fost audiat sub rezerva reaudierii, reaudierea sa a fost respinsă, așa cum rezultă din încheierea de disjungere. Apelanta consideră că i s-a încălcat grav dreptul la apărare. Probele de la dosar nu conduc la concluzia enunțată de prima instanță. S-a omis faptul că fostul concubin a fost angajat la firma sa, din contră, s-a reținut că apelanta ar fi fost angajata lui, ceea ce nu este adevărat. Apelanta a depus la dosar numeroase înscrisuri doveditoare ale veniturilor sale, extrase de conturi bancare, dovada că a lucrat în Italia, că a avut firmă în Italia. În plus, imobilele din cauză sunt achiziționate de apelantă prin acte autentice, casa de locuit înscrisă în CF 5248 Seini este edificată pe terenul provenind din CF 4971 Seini, pe terenul care inițial a fost reconstituit mamei sale la legea fondului funciar și pe care aceasta i l-a vândut cu act autentic. Construcția casei și a halei s-a făcut cu autorizație de construire, autorizația este pe numele apelantei, chiar martorii audiați, care au lucrat la construcție au arătat că apelanta i-a plătit. Reclamantul intimat nu a dovedit că sumele cu care apelanta a cumpărat sau a construit ar fi provenit de la el, nici nu avea cum să facă dovada acestui fapt nereal.

Considerentele sentinței, aprecierile instanței la adresa apelantei, concluzia că apelanta nu a dovedit veniturile necesare cumpărării și construirii imobilelor proprietatea sa tabulară, fac previzibilă, dacă nu chiar certă soluția pe care o va da instanța în cererea reconvențională disjunsă. Este de la sine de înțeles că dacă aici instanța a concluzionat că apelanta nu ar fi avut banii necesari cumpărării imobilelor dobândite de apelantă prin acte autentice, cu siguranță va concluziona și că nu ar fi avut bani să contribuie la dobândirea bunurilor proprietatea tabulară a fostului concubin. Iată de ce cele două cereri era obligatoriu să fie soluționate împreună. Pronunțarea pe una dintre cereri înseamnă antepronunțare și pe cealaltă. Realitatea este dovedită de probele administrate: apelanta a avut veniturile necesare și a achiziționat singură imobilele din litigiu (casă, hală, teren) și a contribuit substanțial la achiziționarea apartamentelor de către fostul concubin. Soluția corectă pe fondul cauzei este aceea de respingere a acțiunii reclamantului M. S., în opinia apelantei.

Prima instanță nu motivează în nici un fel de ce a reținut cota de 99% în favoarea reclamantului intimat, limitându-se doar la a arăta că el a avut venituri substanțiale. Care au fost acele venituri, instanța nu explică și nu există acoperire probatorie în acest sens, astfel încât să se răstoarne prezumția de proprietate exclusivă conferită apelantei de forța probantă a actelor de dobândire autentice, care sunt încheiate de apelantă în exclusivitate.

În drept apelanta invocă dispozițiile art. 282 și următoarele Cod procedură civilă.

În probațiune solicită reaudierea martorului Sutac A. (a cărui reaudiere i-a fost respinsă de prima instanță) și proba cu înscrisuri.

Intimatul M. S. a depus întâmpinare la cererea de apel, solicitând respingerea apelului și menținerea dispozițiilor sentinței civile nr. 5086/9.05.2013 a Judecătoriei Baia M., precum și a dispozițiilor încheierii din 8.04.2013, ca fiind legale și temeinice și obligarea apelantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată în apel.

În motivarea întâmpinării intimatul a arătat următoarele: Sub aspectul petitului principal al apelului, având ca obiect anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, intimatul a arătat că, în speță nu se regăsește niciuna dintre ipotezele reglementate de art. 297 cod procedură civilă 1865 în acest sens.

Solicitarea apelantei de a se dispune anularea hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare pe considerentul că acțiunea ce formează obiectul prezentului dosar trebuia judecată împreună cu cererea reconvențională, excede dispozițiilor legale invocate, nefiind motiv de anulare a hotărârii atacate prevăzut de lege.

Pe de alta parte, obiectul acțiunii principale dar și al cererii reconvenționale au caracter individual, cele două cereri putând fi judecate separat, această soluție adoptată de către instanța de judecată nu aduce atingere intereselor părților care își pot valorifica drepturile în cadrul dosarului format după disjungere.

Instanța a procedat în mod corect făcând aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 165 Cod procedură civilă care arată că în orice stare a judecății se pot despărțit pricinile întrunite, dacă instanța socotește că numai una din ele este în stare de judecată. Astfel, la 8.04.2013 cererea principală formulată de reclamantul intimat era în stare de judecată iar în ceea ce privește cererea reconvențională formulată de apelanta din prezenta cauză nu a putut fi soluționată, motivat de împrejurarea că aceasta prin reprezentant nu a depus obiectivele pentru expertiză în construcții încuviințată de instanță. În aceste împrejurări s-a impus cu necesitate și din culpa apelantei, disjungerea celor două cereri.

Poziția reclamantului prin avocat a fost de disjungere a cererii reconvenționale motivat de împrejurarea că cererea principală se afla în stare de judecată. De altfel, orice critică adusă erorilor din încheierea atacată, nu a fost verificată pentru a fi îndreptată iar instanța de apel nu o poate rectifica.

Referitor la criticile aduse hotărârii și care vizează fondul cauzei intimatul solicită a se avea în vedere următoarele împrejurări :Părtile sunt foști concubini și au conviețuit în perioada anilor 2001- 2007. Concubinajul între reclamant și pârâtă a fost de notorietate, având o durată de șase ani, ( aspect recunoscut de pârâtă prin răspunsul la întrebarea cu nr. 1 din interogator și dovedit cu depozițiile tuturor martorilor audiați în cauză ).

Imobilele obiect al litigiului au fost dobândite sub durata concubinajului, însă numai din veniturile substanțiale realizate de către reclamantul- intimat sub durata concubinajului.

Imobilul situat în Seini, .. 79, jud. Maramureș în natură casă de locuit D +P + 1 Etaj + Mansardă cu suprafața construibilă de 480 m.p. - ridicată în roșu și acoperită având geamurile montate - edificat pe terenul în suprafață de 1.991 m.p. înscris în CF 5.248 Seini, nr. top. 2138/2/1, nr. top. 2139/1 s-a realizat numai din veniturile reclamantului. Din veniturile reclamantului s-au achiziționat materialele necesare edificării construcției și totodată s-a achitat și manopera necesară ridicării construcției. Construcția s-a edificat în perioada anilor 2004 - 2005.

De asemenea, din venitul exclusiv al reclamantului s-a cumpărat terenul

intravilan în suprafață de 1 ha 1.200 m.p. înscris în CF 4.677 Seini, nr. top. 2090/1, nr. top. 2091/1 pe care s-a edificat hala, pentru care reclamantul a achitat materialele și manopera necesare edificării halei.

Pârâta prin răspunsul dat la întrebarea cu nr. 7 din interogator - fia 129 -recunoaște faptul că edificarea în roșu cu acoperiș și cu geamurile montate a imobilului situat în Seini, .. 79, județul Maramureș în natură casă de locuit D +P + 1 Etaj + Mansardă s -a realizat în anul 2005.

Pârâta prin răspunsul dat la întrebarea cu nr. 9 din interogator - fila 130 - indică sursa de proveniență a banilor cu care s-au achitat materialele și manopera necesare edificării casei de locuit D +P + 1 Etaj + Mansardă, de la firma pa care a avut -o în Italia, înființată în anul 2006.

Prin răspunsul dat de pârâtă la cele două întrebări din interogator a dovedit împrejurarea că edificarea casei de locuit s-a realizat exclusiv din venitul realizat de reclamant, pârâta nerealizând venituri la momentul edificării casei de locuit.

Pârâta prin răspunsul dat la întrebarea cu nr. 14 din interogator - fila 131 -recunoaște faptul că a lucrat ca menajeră un an în perioada anilor 2002 - 2003 iar din 2006 și-a înființat în Italia firma, la care a lucrat în perioada 2006 - 2008, însă nu dorește să indice venitul realizat la această firmă.

Înscrisurile depuse de către pârâtă la termenul de judecată din 08 aprilie 2013 dovedesc faptul că pârâta și-a înființat firma în Italia în data de 20.12.2006 și faptul că reclamantul M. S. a avut calitatea de angajat la firma înființată pe numele pârâtei. Nu dovedesc venitul realizat de pârâtă. Nici un înscris nu s - a depus de către pârâtă pentru a dovedi venitul realizat de aceasta sub durata concubinajului cu reclamantul.

Proba testimonială administrată în cauză a dovedit cu prisosință faptul că edificarea casei de locuit D +P + 1 Etaj + Mansardă situate în Seini, .. 79, județul Maramureș D +P + 1 Etaj + Mansardă, achitarea prețului terenului și edificarea halei, s-au realizat din venitul exclusiv al reclamantului, care a achitat atât materialele și cât și manopera necesare edificării construcțiilor.

Intimatul procedează la o analiză a depozițiilor martorilor audiați solicitând înlăturarea depoziției martorului C. N. -fila 157 - întrucât aspectele relatate le cunoaște indirect din spusele fratelui paratei. Având în vedere relația de rudenie dintre pârâtă și fratele ei, este evident că cele relatate de către fratele pârâtei martorului sunt împrejurări subiective relatate pro cauza în scopul ajutării pârâtei să - și dovedească poziția procesuală exprimată prin întâmpinare. Depoziția martorului se impune a fi înlăturată și pentru faptul că este în contradicție totală cu toate celelalte depoziții de martori, proba cu înscrisuri și interogatoriul reclamantei, ceea ce denotă că aspectele relatate sunt nereale.

Proba cu înscrisuri - depuse de către reclamant - dovedește venitul substanțial realizat de către reclamant, rulajul sumelor considerabile în euro obținute de reclamant din activitatea firmei înființate de reclamant în Italia. înscrisurile depuse sunt în deplină conivență cu depozițiile martorilor angajați la firma reclamantului sub aspectul dovedirii veniturilor substanțiale realizate de reclamant. Intimatul apreciază că pârâtei i se cuvine o cotă modică de 1% din valoarea bunurilor dobândite de părți sub durata concubinajului pe considerentul că pârâta s-a ocupat de achiziționarea terenului și îndeplinirea formalitățile necesare perfectării contractului de vânzare cumpărare a terenului în formă autentică și totodată a achiziționat parte din materialele necesare edificării celor două construcții, din sumele de bani trimise de către reclamant din Italia.

In perioada concubinajului, numai reclamantul a realizat venituri substanțiale, pe care le-a investit atât în bunurile coachizite cât și în asigurarea întreținerii pârâtei. Reclamantul a lucrat pe toată durata concubinajului și lucrează și în prezent în Italia, realizând venituri substanțiale. Veniturile realizate de către reclamant au fost trimise în țară pârâtei, din sumele primite de către pârâtă, aceasta a achitat prețul terenului cumpărat sub durata concubinajului, și-a asigurat cele necesare traiului și întreținerii, s-a ocupat de procurarea unor materiale de construcții pentru edificarea casei de locuit și a halei.

Pârâta nu a lucrat nici o zi în toată perioada concubinajului și nu a realizat nici un leu, cu titlul de venit. Dovada acestui fapt rezidă din împrejurarea că pârâta a refuzat prin răspunsul dat la întrebările din cadrul interogatoriului să indice venitul realizat sub durata concubinajului exprimându-se prin sintagma „nu doresc să precizez ce venit bănesc am realizat la firma înființată pe numele pârâtei în anul 2006”.

Pârâta nu a depus nici un înscris pentru a dovedi venitul realizat, simpla împrejurare că s-a înființat o firmă pe numele acesteia nu dovedește venitul realizat. Depoziția martorului P. M. lămurește motivul pentru care s-a înființat cea de a doua firma în Italia pe numele pârâtei și anume cu scopul de a rezolvat anumite probleme fiscale ale primei firme înființate în Italia pe numele reclamantului.

Împrejurarea că pârâta a avut deschis un cont bancar pe numele ei și a efectuat anumite operații bancare nu dovedesc faptul că a rulat bani din venitul obținut de către pârâtă și nici faptul că a investit pârâta vreun leu din suma rulată în contul deschis pe numele ei, în cumpărarea și edificarea imobilelor sub durata concubinajului.

Imposibilitatea pârâtei de a indica venitul realizat sub durata concubinajului certifică faptul că sumele de bani rulate în contul deschis pe numele pârâtei proveneau din venitul reclamantului, aspect relatat și de martorii care cunosc direct și nemijlocit împrejurarea că pârâta administra venitul reclamantului .

Înscrisurile depuse de pârâtă care atestă faptul că mama pârâtei a avut un cont deschis pe numele ei și a efectuat anumite operațiuni bancare nu au nici o valoare probantă. Mama pârâtei nu a intervenit în litigiu, nu a susținut că din venitul ei ar fi investit în imobilele obiect al litigiului, nu a dovedit că a realizat venituri și nici faptul că suma aflată în cont pe numele ei provine din venitul realizat de mama pârâtei sau din venitul reclamantului. Este de observat și faptul că operațiunile s-au realizat și după separarea părților, după anul 2008.

Împrejurarea că imobilele obiect al acțiunii reclamantului au fost cumpărate și edificate de către reclamant o dovedește și faptul că după separarea părților nu s-a continuat și nu s-a executat nicio lucrare atât la casa de locuit cât și la hală, de către pârâtă și mama acesteia.

Raporturile patrimoniale dintre concubini sunt supuse normelor dreptului comun care reglementează proprietatea pe cote părți, în măsura în care este dovedită existența unei asemenea proprietăți.

In cazul concubinilor, bunurile devin proprietate comună pe cote părți pentru fiecare în proporția în care a contribuit la achiziționarea lor, indiferent pe numele căruia dintre ei s-a făcut actul de cumpărare, iar dovada cu martori este admisibilă pentru a se dovedi contribuția concubinului la achiziționarea bunului.

Contribuția concubinilor la dobândirea bunurilor în timpul conviețuirii lor este o chestiune de fapt și poate fi lămurită pe baza probelor ce se administrează.

Pentru determinarea proporției în care fiecare concubin a contribuit la dobândirea bunurilor se poate recurge la dispozițiile Codului familiei la fel ca în cazul soților.

Întrucât practica judiciară nu este constantă privind drepturile concubinului asupra imobilului dobândit în timpul concubinajului numai pe numele unui concubin, unii apreciind că bunurile s-au dobândit pentru a fi proprietatea indiviză a concubinilor în funcție de contribuția fiecăruia indiferent pe numele căruia dintre ei a fost achiziționat bunul, alții consideră că se poate invoca numai un drept de creanță împotriva concubinului pe numele căruia s-a achiziționat imobilul, s-au promovat cele două petite: principal și secundar.

Intimatul apreciază că și prin prisma acestor aspecte, cele două cereri nu era obligatoriu a fi judecate împreună.

Sub aspectul modalității de sistare a stării de coproprietate purtând asupra imobilelor obiect al acțiunii de partaj, intimatul consideră soluția instanței corectă, întrucât terenul situat în Seini, .. 79, jud. Maramureș pe care s-a edificat casa de locuit D +P + 1 Etaj + Mansardă este proprietatea exclusivă a pârâtei, casa din litigiu se află în aceeași curte cu casa de locuit proprietatea părinților pârâtei, iar relațiile dintre părți sunt de așa natură încât fac imposibilă conviețuirea în aceeași curte. Reclamantului i s-a interzis accesul în curtea imobilului de la data separării părților.

Cererea de apel este legal timbrată, conform art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare – file 24, 25 din dosarul de apel.

În probațiune, în conformitate cu dispozițiile art. 295 alin. 2 raportat la art. 292 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, tribunalul a administrat următoarele probe: proba cu înscrisuri și proba testimonială, în cadrul căreia a fost reaudiat martorul Ș. A., propus de către apelantă – fila 79 din dosar.

Apelanta a depus la dosar concluzii scrise, la data de 22.01.2015, redactate de avocat W. G., și la data de 27.01.2015, redactate de avocat A. I..

Analizând sentința civilă nr. 5086/9 mai 2013, precum și încheierea din 8.04.2013, pronunțate de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, pe baza motivelor de apel formulate, în conformitate cu dispozițiile art. 295 alin. 1 cod procedură civilă 1865, tribunalul reține următoarele:

În ceea ce privește petitul principal al apelului, formulat prin cererea de apel înregistrată la data de 19.09.2013 – fila 2 dosar în apel – prin care s-a solicitat de către apelantă anularea sentinței și înaintarea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, sunt de reținut următoarele:

În ședința publică din 22.01.2015, reprezentantul apelantului, avocat W. G. a învederat instanței de apel că nu mai susține acest petit, după cum nu mai menține nici apelul declarat împotriva încheierii din 8.04.2013, însă nu a prezentat mandat special de renunțare la judecată și nici nu s-a depus o cerere semnată de apelantă în sensul renunțării la acest petit al apelului, respectiv la apelul declarat împotriva încheierii de disjungere din 8.04.2013.

Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 22.01.2015, redactate și semnate de avocat W. G. se arată că nu mai este menținut apelul declarat împotriva încheierii din 8.04.2014, prin care s-a disjuns cererea reconvențională, raportat la faptul că apelul din cauza disjunsă a fost anulat ca netimbrat. Nu mai menține nici solicitarea privind anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a fi judecată împreună cu cererea disjunsă, înregistrată sub dosarul nr._, raportat la aceeași împrejurare - file 80-83 din dosarul de apel.

Dimpotrivă prin concluziile scrise depuse de avocat A. I., reprezentantul aceleiași apelante se solicită în principal anularea sentinței și trimiterea cauzei în rejudecare aceleiași instanțe, potrivit prevederilor art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, susținându-se că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului – file 99-103 din dosar.

Prin concluziile scrise depuse la data de 27.01.2015, redactate prin avocat A. I., acesta invocă tardivitatea depunerii întâmpinării de către intimat și de asemenea invocă abia la data de 27.01.2015, împrejurarea că motivarea instanței de fond se regăsește pe o pagină și șase rânduri, că probele testimoniale administrate în cauză sunt reținute în șase rânduri în sentință și doar în favoarea reclamantului, nu se arată de ce nu au fost reținute declarațiile de martori în legătură cu activitatea apelantei, știut fiind că respingerea de probe se face motivat.

Apelul poate fi motivat fie prin cererea de apel, fie separat până la prima zi de înfățișare în apel. Cerința privitoare la motivarea apelului, care este prevăzută sub sancțiunea decăderii, poate fi împlinită până cel mai târziu la prima zi de înfățișare (art. 287 alin. 2 cod procedură civilă 1865).

Așa cum prevăd dispozițiile art. 292 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, apelul este devolutiv în sensul că readuce în fața instanței de control judiciar toate problemele de fapt și de drept, dezbătute în primă instanță, provocând o nouă judecată asupra fondului. Instanța de apel verifică atât legalitatea sentinței, respectiv în ce măsură prima instanță a aplicat și interpretat corect legea cât și temeinicia acesteia, dacă situația de fapt stabilită prin hotărâre corespunde probelor administrate.

Efectul devolutiv al apelului este limitat de două reguli: „Tantum devolutum quantum apellatum”, regulă ce semnifică faptul că, expresie a principiului disponibilității, instanța de apel va proceda la o nouă judecată asupra fondului numai în limitele criticii formulate de apelant și doar în cazul în care apelul nu se motivează (art. 292 alin. 2 cod procedură civilă 1865) sau hotărârea primei instanțe este criticată sub toate aspectele, devoluțiunea este totală și „Tantum devolutum quantum judicatum”, regulă ce semnifică faptul că în apel nu se poate lărgi cadrul procesual stabilit în primă instanță, instanța de apel fiind chemată să verifice numai ceea ce s-a judecat în primă instanță, neputând fi făcute cereri noi ori modificate elemente pe care aceasta le-a avut în vedere la darea soluției (art. 294 alin. 1 teza I cod procedură civilă 1865).

Potrivit art. 289 alin. 2 Cod procedură civilă 1865 comunicându-i cererea de apel, intimatului i se pune în vedere să depună la dosar întâmpinare, cu cel puțin 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată pentru că, în caz contrar, intervine decăderea intimatului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții procesuale relative. Totuși, intimatul poate beneficia de dispozițiile art. 171 Cod procedură civilă 1865, astfel încât se poate apăra, discutând în fapt și în drept temeinicia susținerilor și dovezilor părții potrivnice. Nedepunerea întâmpinării de către intimat în apel nu are altă consecință decât de a-l pune în imposibilitatea de a mai invoca probele pe care le-ar fi putut cere, fără însă a-i ridica dreptul de a se opune la admiterea apelului și de a contesta dovezile pe care apelul se sprijină.

Potrivit art. 297 cod procedură civilă 1865, în forma în vigoare la momentul introducerii acțiunii (22.07.2009), în cazul în care se constată că, în mod greșit prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe (alin.1).

Dacă prima instanță s-a declarat competentă și instanța de apel stabilește că a fost necompetentă, anulând hotărârea atacată, va trimite cauza spre rejudecare instanței competente sau altul organ cu activitate jurisdicțională competent, afară de cazul când constată propria sa competență. În acest caz, precum și atunci când există vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanță a judecat în fond, instanța de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmată și hotărârea pronunțată, va reține procesul spre rejudecare.

Examinând cuprinsul sentinței atacate, rezultă că nu se regăsește în speță niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 297 Cod procedură civilă 1865.

Părțile au fost legal citate, prima instanță s-a pronunțat pe fondul cauzei și nu pe vreo excepție, motive de nulitate dintre cele prevăzute de art. 297 alin. 2 Cod procedură civilă 1865 și care ar fi putut constitui motive de apel de ordine publică, nu se verifică în speță.

Motivarea primei instanțe, deși succintă, reflectă cercetarea pricinii pe fond și nu soluționarea pe excepție.

Prin urmare, petitul principal al apelului, la care nu s-a renunțat în condițiile legii, ba chiar a fost susținut de către unul dintre cei doi reprezentați avocați ai apelantei, nu este întemeiat, neregăsindu-se în speță niciuna dintre situațiile reglementate de art. 297 Cod procedură civilă 1865.

La data dezbaterilor asupra prezentului apel, dosarul disjuns, având ca obiect cererea reconvențională fusese soluționat definitiv, prin decizia Tribunalului Maramureș fiind anulat ca netimbrat apelul pârâtei F. C. A., fostă N.. Decizia Tribunalului Maramureș pronunțată în dosarul nr._ a fost atacată cu recurs doar sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată acordate de tribunal, dispozițiile privind anularea ca netimbrat a apelului devenind irevocabile prin nerecurare, prin urmare motivul pentru care s-a solicitat trimiterea prezentei cauze spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea judecării împreună cu cererea reconvențională disjunsă înregistrată sub nr. dosar_ nu subzistă.

Apelul împotriva încheierii de disjungere din 8.04.2013 este nefondat și se impune a fi respins ca atare. În speță, acțiunea principală și cererea reconvențională având în vedere obiectul lor, calitatea părților și faptul că se refereau la bunuri distincte, nu reclamau în mod necesar judecarea împreună.

Obiectul acțiunii principale și respectiv al cererii reconvenționale au caracter distinct, putând fi judecate separat, soluția adoptată de către instanță nu contravine dispozițiilor art. 165 Cod procedură civilă 1865, care arată că, în orice stare a pricinii, se pot despărți pricinile întrunite, dacă instanța consideră că doar una dintre ele se află în stare de judecată. La termenul de judecată din 8.04.2013, acțiunea principală se afla în stare de judecată, în timp ce, în privința cererii reconvenționale, era necesară continuarea procesului, administrarea probațiunii care se afla în derulare.

Analizând cuprinsul încheierii ședinței publice din 8.04.2013, se remarcă faptul că, în practicaua acestei încheieri de ședință stau consemnate următoarele: „Instanța pune în discuția părților necesitatea disjungerii cererii reconvenționale de cererea principală. Reprezentanta reclamantului arată că nu se impune disjungerea cererii reconvenționale. Reprezentanta pârâtei arată că nu se opune disjungerii cererii reconvenționale.”

Prin cererea de apel, apelanta prin avocat W. G., a arătat că, de fapt, în data de 8.04.2013, reprezentantul apelantei s-a opus disjungerii.

Apelanta-pârâtă a avut posibilitatea să solicite îndreptarea erorii materiale, în baza art. 281 cod procedură civilă 1865 alin. 1, care arată că erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărârile sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere. Apelanta-pârâtă a fost reprezentantă prin avocați și la fond, cauza a fost amânată în data de 8.04.2013 pentru 15.04.2013 iar examinând cuprinsul încheierii civile din 15.04.2013 rezultă că reprezentanta pârâtei a arătat că nu are de formulat alte cereri și nicidecum nu a semnalat presupusa eroare materială vizând susținerea aceleiași reprezentante avocat de la termenul anterior, privitor la disjungere.

Încheierea de ședință are regimul unui act autentic și în lipsa urmării vreunei proceduri prevăzute de lege pentru dovedirea afirmațiilor în legătură cu poziția reprezentantei pârâtei cu privire la disjungerea cererii reconvenționale a acesteia în încheierea din 8.04.2013, afirmațiile din apelul pârâtei rămân la stadiul de simple susțineri.

Cererea de recuzare formulată de pârâta-apelantă în fața judecătoriei a fost în mod corect respinsă, motivele invocate neregăsindu-se printre cele prevăzute de lege pentru recuzarea judecătorului.

Împrejurarea că a fost administrată o probațiune comună nu se constituie prin ea însăși, într-un impediment al disjungerii, probele administrate în ambele dosare putând fi avute în vedere de către instanță.

În ceea ce privește criticile pe fondul cauzei, prin cererea de apel se reclamă faptul că prima instanță a utilizat prezumții și nu probe în elaborarea concluziilor ce au determinat soluția atacată, martorul Ș. A. a fost audiat în lipsa pârâtei și a reprezentantei acestuia. Martorul Ș. A. a fost reaudiat de către tribunal, părțile, respectiv reprezentanții acestora având posibilitatea de a-i adresa întrebări.

În continuarea declarației de apel, apelanta critică interpretarea dată de către prima instanță probelor administrate, din perspectiva stării de fapt susținută de apelantă și în fața primei instanțe, susținerile apelantei reflectând nemulțumirea apelantei față de soluția pronunțată.

Examinând actele și lucrările dosarului de fond, ansamblul materialului probator administrat coroborat cu susținerile părților prin prisma dispozițiilor legale incidente tribunalul constată următoarele:

Apelanta-pârâtă și intimatul-reclamant au avut o relație de concubinaj, aceștia conviețuind în perioada anilor 2001-2007.

Concubinajul între intimat și pârâtă a fost unul notoriu, având o durată de șase ani, aspect recunoscut de pârâtă prin răspunsul la întrebarea nr. 1 din interogatoriu. Notorietatea concubinajului părților, respectiv efectivitatea relației de cuplu dintre aceștia a fost dovedită cu depozițiile tuturor martorilor audiați în cauză. Din coroborarea probelor testimoniale a rezultat că cei doi erau percepuți ca fiind împreună, ca o familie de facto, în realitatea cotidiană având o viață de familie în accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului care, în aplicarea art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a statuat în sensul că art. 8 presupune prin ipoteză, o viață familială proiectată pentru viitor, uniunile ce proiectează în viitor asemenea relații trebuind a fi privite ca intrând sub incidența art. 8 din Convenție.

În speță, din probele administrate rezultă în mod cert că părțile au avut o relație de conviețuire proiectată în viitor.

Martorul Părăoan F., propus de reclamant a arătat că l-a cunoscut pe reclamant în anul 2002, în Italia, fiind angajat la firma reclamantului o perioadă de trei ani și jumătate.

Martorul a declarat că reclamantul locuia cu N. C., căruia reclamantul i-a trimis bani ca să cumpere un teren, unde intenționa să construiască o casă și să se mute cu afacerea în România.

Reclamantul a trimis două vagoane cu bolțari și bani în țară, de mai multe ori, iar pârâta și mama acesteia administrau acești bani. Martorul a declarat că l-a întrebat pe reclamant pe numele cui cumpără terenul pentru construirea halei iar reclamantul i-a spus că pe numele pârâtei, sau a mamei ei, declarând că are încredere în C..

Martorul a arătat că părțile aveau o relație bună de conviețuire. A fost în vizită în casa reclamantului și a văzut depozitate sculele trimise. Obiectul firmei era „construcții metalice”.

Cu prilejul vizitei martorului, reclamantul i-a arătat casa, care nu era terminată în interior, dar erau montate geamurile, ușile și acoperișul. Martorul a arătat că pârâta a lucrat perioade relativ mici, două luni de zile a lucrat la o firmă unde lucra și soția martorului iar când a venit în Italia, reclamantul a angajat-o ca menajeră, dar nu poate preciza dacă a prestat acea muncă. Din veniturile pe care le avea pârâta aceasta nu avea posibilitatea să construiască o asemenea construcție. Martorul a declarat că pârâta era întreținută de reclamant în Italia, dar a precizat că uneori pârâta mai presta muncă în firmă, comisioane, iar reclamantul îi făcea toate poftele, haine de firmă, parfumuri, telefoane, tot ce-i dorea sufletul. Martorul a arătat că pârâta a lucrat în firmă în anul 2005, dar nu avea un program exact ca ceilalți muncitori, pârâta venea și de două ori pe săptămână și uneori venea în fiecare zi. Arată că reclamantul i-a cerut expres să vină la serviciu dar aceasta a refuzat, însă nu cunoaște motivul. Arată că știe că toți banii reclamantului îi ținea pârâta, chiar când primea și martorul salariul, pârâta îl plătea. Arată că doar când venea în țară reclamantul făcea cumpărături de multe ori singur, fără pârâtă. Știe că la început relația dintre părți era bună, chiar și pârâta își dorea un copil, dar pe parcurs relația s-a răcit. Arată că pârâta era influențată de mama ei să întrețină această relație pentru scopuri financiare în opinia martorului- fila 107 din dosarul primei instanțe.

Martorul Ș. A. a declarat în fața instanței de fond că reclamantul l-a chemat să facă lucrări de construcții la casa situată în Seini, a construit casa până sub acoperiș iar plata pentru munca făcută a fost făcută de M. S.. Arată că după ce a fost angajat să efectueze lucrările, reclamantul a plecat în Italia. Precizează că atunci când trebuia să se facă vreo plată la muncitori, trebuia sunat reclamantul M. în Italia și apoi se făcea plata, cu acordul lui. Casa este cu două etaje. Arată că a efectuat lucrări începând de la fundație, zidărie până la acoperiș acesta fiind efectuat de alte persoane. Această construcție a fost făcută în perioada 2004-2005. A fost ridicată casa într-un an de zile, iar martorul a lucrat câteva luni de zile. Materialele pentru construirea casei erau cumpărate, dacă era nevoie de ceva, un sac de ciment, se cumpărau alte materiale. În perioada cât a lucrat la casă știe că pârâta nu avea serviciu aici în România. Reclamantul și pârâta comunicau, dar se mai și certau câteodată. Știe că cei doi erau în relații de concubinaj. Știe că, terenul nu îi aparținea reclamantului dar casa era a reclamantului pentru că el venea cu banii și el i-a plătit lucrările. După părerea sa, familia pârâtei este o familie modestă. Arată că au fost discuții despre cumpărarea unui teren de către reclamantul M. pentru construirea unei hale, dar nu știe dacă s-a mai cumpărat acel teren – file 108-109 din dosarul de fond.

Reaudiat în fața instanței de apel, martorul Ș. A. a declara că a lucrat pentru părți aproximativ acum 10 ani, respectiv prin anul 2005. A lucrat pentru părți la casa din Seini. Arătă că a lucrat la zidirea casei. Lucrările de zidire au durat vreo 2-3 luni. A fost plătit la fiecare fază a lucrării. A fost plătit atât de M. S. cât și atunci când acesta nu era acasă de mama apelantei C. A.. A efectuat lucrările de zidire pentru M. S. și N. C. A., cu care M. S. locuia. Reține că a

încheiat un contract, o hârtie, dar nu mai reține ce scria în ea dar erau de față

M. S. și N. C. A.. Materialele pentru construirea casei

erau în curte, în proporție de 80-90 la sută când a început lucrarea. Pentru

restul materialelor, când avea nevoie, mama apelantei îi aducea

materialele care lipseau. Nu știe cine le plătea. Nu știe de unde veneau banii

cu care era plătit. In perioada când martorul a lucrat la casă, părțile erau în

Italia, mai veneau și acasă. Nu știe dacă părțile lucrau în acea perioadă.

Atunci când avea nevoie de materiale, o anunța pe mama apelantei. Nu

știe dacă aceasta anunța pe cineva. Arată că atunci când a fost plătit atât

de M. S. cât și de mama apelantei aceștia i-au înmânat banii

personal. Arătă că a lucrat cu o echipă la construirea casei, martorul primea

banii și îi împărțea oamenilor din echipă după zilele lucrate. Nu a

discutat despre cine erau proprietarii acelei case, dar părțile erau împreună

și și-a format impresia că au făcut împreună acea casă. Arată că își

menține declarația pe care a dat-o în fața Judecătoriei Baia M. în

ianuarie 2011. Deciziile cu privire la cum să se facă construcția erau luate de M. S. respectiv cu el discuta de construcție. Reține că a existat un desen al casei – fila 79 din dosarul de apel.

Martorul Vizer R. D. a arătat că a lucrat la firma reclamantului 2 luni din 2004 aprilie până în luna iunie. Reclamanta locuia cu C. (pârâta). Câștiga foarte bine reclamantul, nu poate să precizeze suma dar a văzut multă valută asupra reclamantului. Reclamantul lucra la firma acestuia de dimineață până seara, firma având ca obiect construcții metalice. Arată că a locuit efectiv în casa reclamantului și a pârâtei timp de 2 luni de zile. Știe că în timpul cât a locuit la reclamant, pârâta a lucrat ca menajeră. Știe că pârâta mai mergea cu camionul după marfă. Știe că pârâta a lucrat ca menajeră după perioada în care martorul a locuit la dânșii în anul 2005. Părțile au locuit împreună aproximativ 6 ani. Martorul nu știe să fi avut alt serviciu pârâta, în afară de cel de la firma reclamantului. Știe că pârâta conducea camionul și mergea după marfă uneori. Știe că din banii reclamantului s-au cumpărat apartamente, unul pe . pe V. Ț.. Știe că aceste apartamente s-au cumpărat din banii reclamantului. Arată că a fost prezent alături de reclamant când a cumpărat apartamentele, dar pârâta nu a fost prezentă. Pârâta nu a contribuit cu sume de bani la cumpărarea acestor apartamente. Știe că reclamantul era cu banii. Pârâta nu lucra în perioada când s-au cumpărat aceste două apartamente. Știe că s-a făcut o casă în Seini, o hală tot în Seini. A fost în vizită la aceste imobile. Arată că nu a participat la construcția acestora. Perioada nu o poate preciza, dar știe că și casa și hala au fost construite din banii reclamantului. Știe că reclamantul îi dădea bani pentru întreținerea casei cât era în Italia. Atât pârâta cât și reclamatul au fost și în țară în perioada când s-au construit aceste imobile. Aceștia au fost împreună când s-au început lucrările acestor imobile. Știe că suma de bani cu care au fost plătiți constructorii provenea de la reclamant. Martorul nu a avut discuții cu pârâta din care să rezulte că ar fi contribuit cu ceva la construcția acestor imobile. Când a purtat discuții cu reclamantul despre construcții, pârâta nu era prezentă. În perioada construcției casei din Seini nu știe ca reclamanta să fi lucrat undeva. Cele 2 construcții nu sunt terminate în prezent. Din muncile pe care le-a prestat reclamanta nu putea să plătească construcția acestei casei și a halei din Seini. O cunoaște pe mama și fratele pârâtei fiind o familie modestă, nu ar fi putut să o susțină material la construcția casei. Știe că mama pârâtei lucrează în Italia. Pe reclamant îl cunoaște din 2003 din oraș, el l-a ajutat să plece în Italia, iar pe pârâtă a cunoscut-o ulterior, prin intermediul reclamantului. Pe pârâtă a cunoscut-o în România. Arată că a locuit acasă la ei 2 luni de zile după care a locuit în firmă. Aspecte despre relația celor doi le-a cunoscut atât în Italia cât și în România. Părțile au fost despărțite de mai multe ori pe parcursul celor 6 ani. Casa construită este situată în Seini pe drumul spre Negrești Oaș lângă casa pârâtei. Casa din Seini este ridicată și acoperită, în roșu. Iar hala este construită la cea. 2 km de la casa respectivă fiind ridicați numai pereții. Nu cunoaște al cui este terenul pe care s-au construit aceste clădiri – fila 135 din dosarul de fond.

Martorul Ecesi A. a învederat instanței de fond că pe reclamant nu-l cunoaște, numai pe pârâtă. Arată că a vândut mamei pârâtei în anul 2003, 120 ari teren situați în Seini, intravilan „Berenaș”. Știe că în 2004 mama pârâtei a dat pe numele pârâtei acel teren. Arată că a pus în ziar anunțul pentru vânzarea terenului. Cu mama pârâtei respectiv N. M. a negociat vânzarea terenului. A încheiat un act de vânzare cumpărare cu mama pârâtei, iar în 2004 a încheiat contractul autentic cu pârâta. N. M. i-a plătit prețul terenului. Nu știe cu ce scop a cumpărat acest teren, dar știe că în anul 2005 s-a construit o hală. De la vecini a auzit că pârâta a construit acea hală. Știe că pe terenul aparținând tot mamei pârâtei s-a construit o casă, tot din discuțiile cu vecinii știe că s-a construit casa. Din drum a văzut că se construiește o casă în anul 2006 -2007. Din drum a văzut și 2 -3 mașini cu număr de Italia în curtea

pârâtei. Casa nouă este construită pe același teren, dar nu se intră

prin aceeași curte prin care se intră și la casa veche. A auzit că

pârâta lucrează în Italia, tot din auzite stie că pârâta ar avea o firmă

în Italia. Știe că și mama pârâtei este plecată în Italia. Nu știe care dintre vecinii pârâtei i-ar fi spus de pârâtă că lucrează în Italia și a construit casa. Prețul terenului a fost 100 de mii de lei și i-a primit prima dată pe toți. Prețul a fost în lei. Știe că pârâta a lucrat în Italia dar nu poate să precizeze doar anul 2000. Rectifică prețul arătând că am primit 100 milioane lei – fila 136 din dosarul de fond.

Martorul Czompa A. a declarat că în anul 2006 prin intermediul unor prieteni a ajuns la reclamant ca să lucreze la o casă situată în Seini. A lucrat la construcția mansardei, după care a participat la construcția unei hale în Viile Apei. Cu reclamantul s-a înțeles la prețul muncii pe care a prestat-o în țară, a lucrat 3 săptămâni după care s-a dus în Italia. Și pârâta a fost prezentă la construcția casei în perioada cât a lucrat martorul. La hală a participat la săparea și turnarea fundației după care a plecat în Italia unde a stat o lună, o luna jumătate și a revenit, a participat la construcția casei și a halei. La casă a pus acoperișul și a lucrat la interioarele casei și după care a lucrat și la hală, iar la hală a fost ajutor la ridicarea pereților. Din câte știe casa și hala au fost plătite de către reclamant. Nu cunoaște al cui a fost terenul pe care s-au construit aceste imobile. În Italia a lucrat la firma reclamantului. Programul de lucru era de la ora 6 până la 12 noaptea iar reclamantul se afla în firmă. Știe că reclamantul a făcut foarte mulți bani, dar nu poate preciza cât. Știe că, cu ocazia venirii în țară l-a însoțit pe reclamant și a venit cu foarte mulți bani, aproximativ 60 mii euro, scoși din bancă. Cu altă ocazie a venit în țară ca să plătească muncitorii și materialele. Din câte știe, pârâta nu lucra nicăieri cât s-au ridicat construcțiile. Știe că familia pârâtei este o familie normală din punct de vedere financiar. După câte cunoaște, pârâta nu ar fi avut posibilitatea să ridice singură construcțiile. Cât a lucrat martorul în Italia, știe că pârâta locuia cu reclamantul, nu cunoaște să fi avut serviciu. Din discuțiile cu muncitorii pe care îi avea în firmă, reclamantul știe că doar reclamantul plătea întreținerea locuinței unde locuia și pârâta. Știe că pârâta făcea mâncare pentru muncitori, făcea menajul și uneori mergea cu mașina după materiale. În anul 2006 s-a turnat fundația pentru hală în 2007 s-au construit pereții și construcția s-a continuat în 2008 . În prezent construcția nu este terminată, nu are acoperiș. Casa are acoperiș. În anul 2006 a participat la construcția casei, la mansardă. Casa s-a construit cu câțiva ani de zile înainte dar nu poate să precizeze. Martorul a purtat discuții cu pârâta. Din discuțiile purtate prin Seini, așa se vorbește că M. S. este proprietarul acestor construcții. Pe . află casa. Știe că garajul este tencuit și are pereții finisați precizând că garajul este lipit de casă. La acea adresă este și o casă bătrânească, aparținând mamei pârâtei și mai sunt anexe gospodărești, sură. Hala este cu o lungime de 52 m și lățime 20 m împărțită în 3 construită din BCA. Știu că pârâta a avut o firmă deschisă în Italia în 2008, avea o firmă cu obiect fabricarea fierului forjat – fila 137 din dosar.

Martorul C. N. a învederat primei instanței că știe că pârâta a construit o casă pe terenul mamei în Seini, pe . știe că mama pârâtei a ajutat-o cu bani, întrucât aceasta lucra în Italia. L-a văzut și pe reclamant în Seini la casa respectivă. În anul 2004 - 2005 știe că s-a început construcția acestei case. Știe că pârâta a fost plecată în Italia și înainte de construcția casei și după construcția casei. Fratele pârâtei i-a spus că aceasta a lucrat ca menajeră în Italia după care și-a deschis o firmă. Știe că pârâta a mai cumpărat un teren spre Viile Apei și e ridicată o clădire, dar numai pereții. Mama pârâtei era mai mult pe acasă când s-a construit casa. Casa a fost prima dată construită, iar acea clădire ulterior. Știe că reclamantul lucra în Italia. L-a văzut la casă dar nu să contribuie la construcție. Știe că reclamantul era angajatul reclamantei. Din discuțiile cu fratele pârâtei știe că aceasta a cumpărat terenul. Știe că pârâta a avut o firmă și în România în Seini, dar nu știe dacă în prezent mai există. Toate aspectele legate de construcția casei a halei și terenului respectiv de cumpărarea acestora le cunoaște din discuția cu fratele pârâtei dar nu i-a spus câți bani s-au folosit la construcții. Arată că în anul 2007 - 2008 s-au despărțit părțile. După ce s-au despărțit părțile, știe că nu s-au mai continuat construcțiile dar nu cunoaște motivele. Cât au fost împreună, părțile au cumpărat un apartament la Baia M.. Are cunoștință de 3 apartamente cumpărate de părți în Baia M.. Reclamantul nu era cunoscut în Seini, până n-a ajuns în capătul Seini-ului la pârâtă acasă – fila 157 din dosar.

Martorul P. M. a declarat că deține o firmă de construcții. În urmă cu 5 ani, reclamantul l-a contactat pentru a monta un acoperiș pe casa din Seini. Fiind prieten cu acesta, nu a încheiat un contract scris ci doar a fost o înțelegere verbală. Știe că în acea perioadă, reclamantul avea o relație cu pârâta, iar aceasta știa de această înțelegere pe care a făcut-o cu reclamantul. Reclamantul i-a plătit de mai multe ori suma stabilită cu titlu de preț al lucrării, sumă care era undeva la 2000 euro. A primit și de la pârâtă o parte din banii respectivi. Reclamantul era un tip „ca și o mașină de bani prost gospodărită” iar pârâta îi administra. Primind banii de la ambele părți a considerat că vin de la o familie. O mare parte din materiale au provenit din Italia. A executat și montat toate geamurile termopan de la casă în valoare de 4000 euro. După ce a executat lucrarea a mai fost în casă în urmă cu 2 ani dar nu poate să precizeze câte uși sunt montate. Geamurile termpan le-a montat la toată casa. Execută uși la firmă iar la casa respectivă a montat uși de terasă la . casei nu. Alte lucrări nu a executat. In perioada cât martorul a făcut aceste lucrări nu știe dacă pârâta realiza venituri cu toate că pârâta se afla acasă în România. Consideră că banii proveneau de la reclamant. Știe că în perioada 2004, 2005, 2006, pârâta lucra în Italia, făcea curățenie la firma reclamantului și la alte case. Știe că reclamantul a mai construit o hală, iar martorul i-a închiriat niște schelă. Reclamantul venea des în țară și personal i-a cerut ajutorul pentru această schelă. Știe că și această hală a fost construită din banii reclamantului. Știe că această construcție a halei este abandonată dar e făcută structura din beton. De când părțile s-au certat, știe că s-au abandonat lucrările. Casa nouă este construită în grădina casei părintești a pârâtei. De circa 3 ani părțile sunt despărțite în fapt. Casa este situată pe . știe că are 3 etaje casa, este acoperită cu acoperișul executat prin firma martorului dar nu este făcut finisajul final. Au existat 2 lucrări: montarea acoperișului și a geamurilor termopan. Montarea acoperișului a durat o săptămână, iar la circa 2 luni de zile a montat termopanele. Au lucrat mai mulți muncitori din firma sa, iar pârâta i-a transportat de mai multe ori, de la Seini la Satu M.. După ce a prestat munca de om de serviciu la terțe persoane, s-a înființat o nouă firmă, un PFA pe numele pârâtei, cu scopul de a se rezolva anumite probleme fiscale ale primei firme ale reclamantului. Nu poate să precizeze cât a funcționat această firmă. Cât a funcționat cea de-a doua firmă, atât reclamantul cât și pârâta au realizat venituri. După anul 2008 s-a întâlnit atât cu reclamantul cât și cu pârâta și le-a reproșat că este o prostie să facă atâta tărăboi pentru împărțirea casei, dar aceștia au fost porniți pe ceartă. Știe că M. S. a angajat o persoană din Seini să ridice hala. Reclamantul i-a spus că terenul pe care este construită hale este cumpărat de ei. Știe că are reclamantul câteva apartamente cumpărate în Baia M.. De când îl știe pe reclamant, știe că acesta a cumpărat apartamente pe care le cumpără și le vinde. Indirect mama pârâtei, locuind în apropiere, mai își dădea cu părerea în ceea ce privește construcția casei. Schela de la hală martorul a împrumutat-o dar ulterior deoarece el și-a cumpărat a demontat-o și a dus-o acasă. Acoperișul nu are țiglă. Martorul personal a văzut-o pe pârâtă că aducea marfă în firmă și se ocupa de buna funcționare a firmei. Reclamantul venea des în țară și aducea marfă în scopul vânzării, deci făcea bani și din venitul în țară. Pârâta venea împreună cu reclamantul în țară întrucât, erau împreună ca și relație – fila 158.

Martorul B. L. a lucrat la casă, a zidit niște trepte. Martorul a arătat că acea construcției nouă era situată în spatele casei vechi. Când a efectuat lucrarea, reclamantul era prezent și l-a plătit pe martor. Casa nouă era construită în roșu în spatele casei vechi. Martorul știe că reclamantul era proprietarul casei noi – file 178-179.

Martorul M. I. L. a declarat că reclamantul M. S. l-a angajat pentru a face transport de materiale de construcții (piatră, pământ, sorturi pentru canalizări) transportând 40-60 de camioane. Aceste transporturi le-a făcut în perioada 2007, 2008 și chiar 2009. Martorul le-a dus pentru hală și casa de locuit situată în localitatea Seini, spre ieșire cu Viile Apei. Aceste transporturi au fost plătite și de M. S. și de mama pârâtei chiar și de pârâtă, dar reclamantul i-a spus că a lăsat bani atât la mama pârâtei cât și la pârâtă pentru ca acesta să poată fi plătit. Revine și arată că atât valoarea transportului și a materialelor de construcții i-au fost plătite atât de pârâtă cât și de mama acesteia, plăți care erau făcute la 2-3 zile de transporturi. Banii erau lăsați de reclamant la aceste două persoane. Martorul a prins casa în construcții în perioada când ducea materialele. Arată că nu a intervenit în familia lor ca să cunoască acest amănunt. Arată că nu a participat la fazele de construcție ci doar a efectuat transportul materialelor. Și la hală a dus 4 mașini de nisip și s-a făcut denivelarea de la șosea la intrare aceste materiale și transport au fost plătite personal de către reclamant.

În luna august era lună de concediu și pârâta era acasă când i-a plătit contravaloarea transportului de materiale dar în rest se afla în Italia. În perioada de concediu pârâta mai venea acasă de 2-3 ori pe an. Casa s-a construit pe terenul părinților pârâtei, iar terenul de sub hală a fost cumpărat de reclamant pe numele pârâtei, așa cum a auzit. Știe că reclamantul avea firmă în acea perioadă în Italia și lucrează în construcții metalice. Arată că pârâta nu avea firmă în străinătate - fila 205.

Martorul Z. V. a arată că în anul 2004-2005 s-a ocupat cu lucrări în construcții, și căutându-și de lucru și așa a ajuns la familia N.. A stat de vorbă cu mama pârâtei, N. M., care i-a spus că fiica ei ar urma să-și construiască o casă, dar trebuie să vină din Italia. A făcut schimb de numere de telefon cu mama pârâtei, iar după circa două săptămâni a fost sunat de către N. M. și a încheiat un contract de lucrări în prezenta numitului Ș. Ottilo cu care a lucrat și în prezența pârâtei și a mamei

acesteia. Tot în acea zi a apărut și numitul M. S. „cu care în

acea vreme erau laolaltă”. Contractul de lucrări l-a încheiat pentru

construcția unei case ce urma să fie amplasată pe terenul din spatele

casei lui N. M.. A stabilit un preț de 6000 de euro și a primit

un avans de 1000 de euro de la mama pârâtei. Când a primit

avansul era și reclamantul prezent, deși era prezent nu a intervenit în

înțelegerea pe care a făcut-o cu N. M. și pârâta. La circa o

săptămână a început lucrarea de construcție în anul 2005. A

început cu construcția demisolului, parter etaj, mansardă, și le-a

oprit din lipsă de bani. Nu cunoaște cine a făcut acoperișul. Plata a fost

stabilită să o primească pe fază de lucru, iar banii pe lucrări i-a primit

de la mama pârâtei, care mai tot timpul era cu ei, aceasta avea un

caiet și nota câți bani le dădea. Mama pârâtei le povestea că pârâta

era angajată la firma reclamantului și lucra și ca menajeră.

Acel contract de lucrări a fost semnat de martor și de colegul Ș., și de gazdele casei. Când nu mai aveau materiale de construcții, îi spunea mamei pârâtei și aceasta le achiziționa. Când era pârâta acasă, pârâta le plătea când nu era acasă le plătea bătrâna. Când au turnat fundația de la demisol, M. S. le-a solicitat să stea peste program, până noaptea la o oră târzie, iar acesta le-a plătit câte 30 de lei la fiecare peste plata stabilită inițial pentru lucrarea aflată în derulare. Aflase că părțile au avut două trei apartamente prin Seini chiar și în Baia M.. Mai prezentă și mai implicată în lucrările pe care le-a efectuat era mama pârâtei, întrucât părțile din proces erau plecate din țară. A fost o perioadă când și mama pârâtei era plecată în Italia la muncă. În perioada când aceasta era plecată din țară, o soră a acesteia le făcea de mâncare. Arată că primeau o masă la fiecare amiază cât a lucrat, această masă nu era cuprinsă în contractul de muncă. Știind că părțile convețuiesc, știa că banii pe care îi primește vin din Italia. Când M. S. venea în țară nu prea stătea cu ei, avea alte treburi. Pârâta împreună cu mama ei i-au arătat o schiță, care reprezenta viitoarea locuință, martorul nu a văzut un act al terenului respectiv cine era proprietar, și nici al clădirii. Din discuții a aflat că reclamantul avea o societate care confecționa uși metalice. A început lucrarea în 2005- și a terminat-o în 2006 pentru că nu a lucrat numai la această casă, a avut și alte lucrări. Au fost situații că a lucrat o săptămână efectiv după care a revenit la o săptămână. Cam două luni de zile a lucrat la construcție. Echipa cu care a lucrat era formată din persoana sa, Ș. Atillo, frații Bughiaș, iar șeful de echipă era martorul. Echipa mai avea și alți membrii, uneori erau 7 la lucru și alteori erau 10 persoane. Ș. ținea legătura cu M. S. și era asociat cu el. Ș. A. este aceeași persoană cu Ș. Attilo. Banii îi lua de la mama pârâtei, întrucât reclamantul era plecat mai mult în străinătate. Banii veneau din Italia. Pârâta venea acasă dar stătea doar câteva zile, la fel și reclamantul. Schița de construire a casei i-a fost prezentată de reclamant și de pârâtă. Ș. ținea legătura cu tinerii, respectiv reclamantul și pârâtă, după începerea construcției, acesta se consulta cu tinerii când era necesar de vreo modificare a construcției. Reclamantul le-a pus la dispoziție un microbuz pe care a vrut să-l cumpere cu 2500 de euro, dar întrucât reclamantul a întârziat cu prezentarea actului mașinii, a renunțat la cumpărarea acestei mașini. Cu acest microbuz au umblat vreo două săptămâni. Mama pârâtei le-a spus că această casă se construiește pentru tineri. În curtea mamei pârâtei s-a turnat o placă de beton, pe care au turnat-o ei – file 232-234.

Martorul P. F. arată că pentru reclamant a lucrat în Italia, a lucrat la firma reclamantului care avea ca obiect de activitate confecții metalice. Pe la sfârșitul anului 2005, reclamantul i-a solicitat să confecționez pentru garaj două uși metalice, și ceva geamuri pentru beci, pentru construcția din Seini. Aceste uși și ferestre le-a confecționat în Italia. Deși a trecut prin zonă, nu a intrat la imobilul unde urma să se monteze aceste uși și ferestre. Arată că muncea pentru reclamant și el îl plătea pentru tot ce lucra. Arată că îl auzea pe reclamant când spunea că trebuie să trimită bani pentru construcția casei. Știe că mama pârâtei era în țară când reclamantul trimitea banii la fel și pârâta câteodată. Perioada în care s-au trimis banii nu o poate preciza dar poate să spună că pârâta a lucrat ocazional, făcând curățenie la o persoană mai în vârstă, iar vreo cinci zile a lucrat la un restaurant, în perioada când s-au trimis banii. Reclamantul realiza venituri în urma activității sale. Tot din discuțiile cu reclamantul a aflat că acesta dorea să construiască o hală, întrucât dorea să se mute în România cu o afacere. Din câte știe, tot din banii reclamantului s-a construit această hală la fel și terenul care s-a cumpărat. La firma reclamantului a lucrat în perioada noiembrie 2005- iunie 2006. Pârâta venea la firma reclamantului din când în când, aducea marfă și îi transporta pe șantier dacă nu avea timp reclamantul. Când a venit din Italia, reclamantul trebuia să-i dea niște bani, l-a sunat și i-a spus că îi lasă la cineva în țară. Ulterior, l-a sunat pârâta și i-a spus că banii sunt la ea. A intenționat să-i dea 800 de euro, spunând că așa a fost înțelegerea, deși martorul aștepta 1000 de euro, a avut o discuție cu reclamantul și i-a dat 1000 de euro. Știe că părțile locuiau împreună în Italia dar se mai și separau, iar pârâta venea în țară pentru câteva luni – file 261-262.

Pârâta, prin răspunsul dat la întrebarea cu nr. 7 din interogator -fila 129 - recunoaște faptul că edificarea în roșu, cu acoperiș și cu geamurile montate a imobilului situat în Seini, .. 79, județul Maramureș în natură casă de locuit D +P + 1 Etaj + Mansardă s-a realizat în anul 2005. Pârâta prin răspunsul dat la întrebarea cu nr. 9 din interogator -fila 130 - indică sursa de proveniență a banilor cu care s-au achitat materialele și manopera necesare edificării casei de locuit D +P + 1 Etaj + Mansardă, de la firma pe care a avut-o în Italia, înființată în anul 2006.

Pârâta prin răspunsul dat la întrebarea cu nr. 14 din interogator -fila 131 - recunoaște faptul că a lucrat ca menajeră un an în perioada anilor 2002 - 2003 iar din 2006 și-a înființat în Italia firma, la care a lucrat în perioada 2006 - 2008, însă nu dorește să indice venitul realizat la această firmă.

Înscrisurile depuse de către pârâtă la termenul de judecată din 08 aprilie 2013 dovedesc faptul că pârâta și-a înființat firma în Italia în data de 20.12.2006 și faptul că reclamantul M. S. a avut calitatea de angajat la firma înființată pe numele pârâtei. Nu dovedesc venitul realizat de pârâtă.

În ceea ce privește proba cu înscrisuri, sunt de reținut următoarele aspecte: înscrisurile depuse de către pârâtă privind contul deschis pe numele mamei pârâtei și efectuarea unor operațiuni bancare nu sunt relevante. Mama pârâtei nu a intervenit în litigiu, nu a susținut că din venitul ei ar fi investit în imobilele în litigiu. S-au depus la dosar înscrisuri din care rezultă operațiuni realizate după separarea părților, respectiv în anul 2008.

Este de remarcat și faptul că după separarea părților nu s-a continuat și nu s-a executat nicio lucrare, nici la casa de locuit și nici la hală, de către pârâtă și de către mama acesteia.

Pârâta a susținut că bunurile în litigiu sunt proprietatea acesteia, dovedită cu actele autentice depuse la dosar. Părțile s-au cunoscut în România și au plecat împreună la muncă în Italia în cursul anului 2001. În acea perioadă, a începutului relației acestora și după ce în prealabil au avut alte locuri de muncă, aproximativ prin anul 2002 părțile și-au înființat împreună în Italia o firmă în a cărei conducere, activitate și bună desfășurare s-a implicat deopotrivă și pârâta prin acțiunile manifestate în cadrul acesteia, respectiv caracteristice obiectului de activitate, transport, livrare, furnizare marfa, ținere evidență contabilă.

Ulterior, urmare a unor tensiuni intervenite în relația celor doi și întinse pe o durată de timp destul de lungă, în anul 2003 și după obținerea tuturor actelor necesare, pe lângă activitatea și munca prestată în firmă pârâta, cu știința reclamantului, s-a angajat și ca și menajeră .

La finele anului 2003, începutul anului 2004 a fost perioada în care pârâta, a achiziționat două parcele de teren din care: una fiind cea pe care este situată casa din Seini, ..79 și cumpărată de la mama sa, N. M., tocmai pentru a-și ridica o construcție și a locui în apropierea acesteia din urmă, iar cea de-a doua situată în Berenas de la un consătean pe nume E. A. .

Tot în cursul anului 2006, în Italia, pârâta și-a înființat o societate comercială și la această societate a fost angajat reclamantul M. S. - în acest sens fiind înscrisurile depuse în probațiune la termenul de judecată din 08.04.2013 din care rezultă faptul că acesta era salariatul pârâtei si că pârâta gestiona activități comerciale în Italia așa cum de altfel sunt înscrisurile și extrasele de cont menționate în aceeași ședință de judecată. Pârâta și-a deschis o altă societate comercială chiar și în România.Pârâta a realizat venituri din menaj, a obținut venituri din calitatea sa de administrator al firmei din Italia în a cărei activitate s-a implicat și unde reclamantul scriptic era un simplu angajat. Pârâta a fost cea care a achiziționat materiale de construcții pentru ridicarea imobilului de pe . a contractat serviciile de construcții pentru imobilul din Seini, mâna de lucru, le-a plătit, uneori chiar cu ajutorul mamei sale, a gătit muncitorilor. Reclamantul a depus la dosar înscrisuri în fotocopie, unele fără traducerile în limba română, în dovedirea susținerilor vizând veniturile sale. Din înscrisurile depuse la dosar de către reclamant nu rezultă în mod cert care erau sumele de bani aparținând firmei, care erau sumele de bani luate de reclamant din firmă, cu ce titlu, destinația acestora. Din înscrisurile depuse la dosar de către reclamant rezultă rulajul unor sume de bani ale firmei din Italia și plățile făcute de această firmă pentru diverse operațiuni comerciale.

Din analiza ansamblului materialului probator administrat, coroborat cu susținerile părților, rezultă că apelanta și intimatul, aflați într-o relație de concubinaj proiectată spre un viitor comun în sensul unei vieți de familie, chiar dacă o familie de facto și realizând amândoi venituri, au realizat imobilele în litigiu.

Așa cum s-a arătat în literatura juridică, în raporturile dintre concubini, izvorul coproprietății este convenția părților, fie ea expresă sau tacită, dar neechivocă. Din probele administrate a rezultat că la dobândirea bunurilor în litigiu părțile erau împreună, erau percepuți a avea o relație de încredere, rezultând că au intenționat să achiziționeze în proprietate comună bunurile în litigiu. Atât reclamantul cât și pârâta au efectuat demersuri în vederea dobândirii bunurilor în litigiu. Reclamantul a trimis bani și materiale, a supravegheat lucrările de construcții, așa cum rezultă din depozițiile martorilor audiați, pârâta astfel cum rezultă din probe și recunoaște și reclamantul s-a ocupat de achiziționarea terenului și îndeplinirea formalităților necesare perfectării contractului de vânzare-cumpărare a terenului în formă autentică și totodată a achiziționat parte din materialele necesare edificării celor două construcții, s-a ocupat de muncitori, a gătit muncitorilor.

Este important a se reține și amplasarea acestor construcții, locația acestora. Astfel, imobilul casă de locuit situat în Seini, .. 79 a fost construit în aceeași curte cu locuința părinților pârâtei, în perioada conviețuirii pârâtei cu reclamantul, lucrările fiind oprite după încetarea conviețuirii. La lucrările de construcție, rezultă din probele testimoniale că s-au implicat activ atât reclamantul dar și pârâta și mama acesteia.

Imobilul teren și hala construită pe acest teren au fost construite tot în vecinătatea locuinței părinților pârâtei, în localitatea acesteia de domiciliu, unii dintre martori afirmând că, din spusele reclamantului din perioada conviețuirii cu pârâta, au aflat că reclamantul dorea să-și mute afacerea în țară, la Seini.

În situația concubinilor, în ceea ce privește relațiile patrimoniale dintre aceștia, se analizează situația eventuală a coproprietății relativ la fiecare bun dobândit împreună.

În speță, din probele administrate s-a dovedit contribuția fiecăruia dintre cei doi concubini pentru fiecare dintre bunurile în litigiu, analizate individual.

Analiza ansamblului materialului probator administrat conduce la concluzia dovedirii contribuției pentru fiecare bun în parte și cumulativ, intenția acestora de a dobândi în comun bunurile, cei doi fiind percepuți la epoca achiziționării și respectiv construirii imobilelor ca fiind o familie de facto, având o relație de încredere, reclamantul afirmând că are încredere în pârâtă și dorește să-și mute afacerea în România, potrivit spuselor martorilor, iar pârâta afirmând că își dorește un copil. Astfel sunt construite: o casă de locuit în curtea locuinței părinților pârâtei și pe terenul proprietatea acesteia și în aceeași localitate este achiziționat un teren pe care se construiește o hală, toate lucrările de construcție fiind stopate după separarea părților.

Întocmirea actelor de vânzare-cumpărare nu se constituie în sine, într-o dovadă absolută a proprietății exclusive asupra imobilelor prin menționarea pârâtei ca unic achizitor, deoarece din ansamblul materialului probator administrat a rezultat existența prealabilă a intenției de dobândire în comun a bunurilor, intenția de asumare a statutului de coproprietar din partea reclamantului, intenția lui neechivocă de a dobândi în coproprietate bunurile în cauză.

Analiza ansamblului probator administrat în cauză conduce la concluzia intenției preexistente a părților privind dobândirea în comun a bunurilor, grefată pe proba relației de concubinaj de notorietate și cu proiecție într-un viitor comun.

Problema contribuției concubinilor la dobândirea bunurilor în timpul concubinajului este o chestiune de fapt, care poate fi dovedită prin orice mijloc de probă.

Sarcina probei revine celui care afirmă existența dreptului său asupra bunului, în speță reclamantului.

Concubinajul este o realitate a vieții sociale care nu avea o reglementare legală potrivit Codului civil 1864 sau a Codului familiei dar care poate genera, în anumite condiții, o stare de coproprietate asupra bunurilor achiziționate în timpul relației de conviețuire dintre concubini.

În cazul bunurilor dobândite în comun de către concubini nu operează prezumția comunității de bunuri prevăzută de art. 30 din Codul familiei, prezumție aplicabilă doar raporturilor patrimoniale dintre soți. Cu toate acestea, inaplicabilitatea prezumției nu constituie un impediment ca persoanele care întrețin relații de concubinaj să dobândească proprietatea comună indiviză asupra bunurilor achiziționate în timpul concubinajului împreună.

Art. 644 cod civil 1864, enunțând modurile de dobândire a proprietății indică printre ele și convenția. Astfel, dacă acordul de voință al părților poate crea sau transmite un drept de proprietate, același acord este posibil să genereze o proprietate comună, în cazul în care două persoane, prin manifestarea lor de voință, valabil exprimată, se înțeleg să dobândească împreună același bun, care devine proprietatea lor comună.

Concubinii pot să determine cota parte abstractă ce revine fiecăruia din dreptul dobândit cu toate consecințele juridice ce decurg din dreptul de proprietate comună pe cote părți.

În ceea ce privește determinarea caracterului bunurilor achiziționate în timpul concubinajului de către titularii dreptului de proprietate și apoi a cotei-părți contributive a fiecăruia dintre concubini, aceasta se face în cadrul acțiunii de împărțeală juridică a acestor bunuri.

În materie de probațiune, spre deosebire de soțul reclamant, care beneficiază de prezumția legală de comunitate a bunurilor prevăzută de art. 30 din Codul familiei, concubinul reclamant trebuie să dovedească concubinajul, dobândirea bunului în acest interval, participarea lui materială la achiziționare și convenția tacită potrivit căreia bunul respectiv a devenit coproprietatea concubinilor părți în litigiu.

În speță, din probele administrate a rezultat concubinajul recunoscut de părți, s-a dovedit dobândirea tuturor bunurilor în litigiu în acest interval de timp și de asemenea participarea materială a reclamantului la achiziționare, precum și intenția comună a concubinilor de a deveni coproprietari.

Coabitarea concubinilor, gospodărirea în comun a concubinilor într-un interval de timp apreciabil implicarea concubinilor în lucrările de construcție de maniera analizată în cele ce preced, depozițiile martorilor audiați dovedesc calitatea de cotitulari ai dreptului de proprietate asupra bunurilor în litigiu a părților.

Referitor la proba cu martori, nu operează restricția prevăzută de art. 1191 alin. 1 Cod civil 1864, deoarece, datorită raporturilor dintre ei, concubinii s-au aflat în imposibilitatea preconstituirii probei scrise.

În speță, reclamantul, care avea sarcina probei, potrivit art. 1169 Cod civil 1864, nu a făcut dovada contribuției de 99% pretinse în cazul fiecărui bun în litigiu.

Analizând ansamblul materialului probator analizat, coroborat cu susținerile părților, tribunalul reținând că, deși concubinii nu pot beneficia de prezumția de comunitate asupra bunurilor prevăzută de art. 30 din Codul familie, nimic nu împiedică însă, constatarea, pe baza convenției părților, expresă ori tacită, că bunurile s-au dobândit pentru a fi proprietatea lor indiviză în funcție de contribuția fiecăruia, indiferent pe numele căruia dintre ei a fost achiziționat bunul, fiind îndreptățit fiecare dintre ei să facă dovada, potrivit dreptului comun, inclusiv prin prezumții reglementate de art. 1203 Cod civil 1864 că a dobândit bunul și în ce cotă, apreciază că stabilirea unei contribuiții materiale comune și egale a părților la dobândirea fiecăruia dintre bunurile supuse împărțelii este concluzia justă ce se impune în urma analizei probelor de la dosar, orice altă interpretare ducând la o îmbogățire fără justă cauză a uneia sau alteia dintre părți.

Așa fiind, în baza art. 296 alin. 1 teza finală Cod procedură civilă 1865, art. 673 indice 1 și următoarele Cod procedură civilă 1865 tribunalul va admite în parte apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 5086/9 mai 2013 a Judecătoriei Baia M., pe care o va schimba în parte și reținând că valorile bunurilor supuse partajului menționate în sentință nu au fost contestate în apel, va admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul M. S., în contradictoriu cu pârâta F. C. A. fostă N., și în consecință va constata că reclamantul și pârâta au dobândit în coproprietate: imobilul situat în Seini, .. 79 jud. Maramureș, în natură casă de locuit înscrisă în CF 5248 Seini nr. topo 2138/2/1, 2139/1, în valoare de 202.500 lei, în cotă de 1/2 parte fiecare, imobilul situat în Seini la locul numit „Berenaș”, în natură teren intravilan, în suprafață de 1 ha 1200 mp, înscris în CF 4677 Seini, nr. topo 2090/1, nr. topo 2091/1, în valoare de 72.440 lei, în cotă de câte 1/2 și imobilul în natură hală din bolțari situat la locul numit „Berenaș” în Seini, pe terenul în suprafață de 1 ha 1200 mp înscris în CF nr. 4677 Seini, în valoare de 5605 lei, în cotă de 1/2 parte fiecare, bunuri în valoare totală de 280.545 lei.

În ceea ce privește modalitatea de sistare a stării de coproprietate, au fost avute în vedere dispozițiile art. 673 indice 9 Cod procedură civilă 1865, care arată că la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari înainte de a se cere împărțeala au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau alte asemenea.

A fost avută în vedere împrejurarea construirii casei de locuit pe terenul pârâtei în curtea casei părintești, în aceeași curte cu locuința părinților pârâtei.

Au fost avute în vedere de asemenea dispozițiile art. 673 indice 5 alin. 2 Cod procedură civilă 1865, dispozițiile Codului civil 1864, art. 728, 736, 741, 742 și faptul că imobilul în natură casă de locuit se află amplasat în curtea casei de locuit a părinților pârâtei.

Astfel, instanța va dispune sistarea stării de coproprietate dintre părți astfel:va atribui reclamantului M. S. în deplină proprietate și posesie următoarele bunuri: imobilul situat în Seini la locul numit „Berenaș” în natură teren intravilan, în suprafață de 1 ha 1200 mp înscris în CF 4677 Seini nr. topo 2090/1, nr. topo 2091/1 în valoare de 72.440 lei și imobilul situat la locul numit Berenaș, în natură hală din bolțari, edificată pe terenul în suprafață de 1 ha 1200 mp înscris în CF nr. 4677 Seini, în valoare de 5605 lei, bunuri în valoare totală de 78.045 lei. Va atribui pârâtei în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Seini .. 79 jud. Maramureș, în natură casă de locuit înscrisă în CF 5248 Seini, nr. topo 2138/2/1, 2139/1, în valoare de 202.500 lei și va obliga pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de_,5 lei cu titlu de sultă, în termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei decizii. Se vor compensa cheltuielile de judecată la fondul cauzei și se vor menține dispozițiile sentinței civile nr. 5086/9.05.2013 privind înscrierea dreptului de proprietate al părților în cartea funciară, urmare sistării stării de coproprietate. Instanța va respinge apelul declarat împotriva încheierii din 8.04.2013 și va compensa cheltuielile de judecată în apel.

În conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. 1 cod procedură civilă 1865, art. 276 cod procedură civilă 1865 și ținând seama de faptul că în procesele de partaj, în care părțile sunt și reclamanți și pârâți, partajul fiind un judicium duplex, ele suportă împreună cheltuielile de judecată, în afară de cele provocate prin cereri cu totul neîntemeiate ale uneia din părți, având în vedere cererile părților, respectiv apărările formulate, poziția fiecăreia dintre părți cu privire la cererile, respectiv apărările celeilalte și dovedirea, acestei poziții prin probele administrate, cheltuielile de judecată dovedite astfel cum acestea se reflectă în actele depuse la dosarul de fond pag: 173, 401, 401 bis, 182, 434, dosar apel pag: 24, 25, 84, 85, 89, 80, tribunalul va proceda la compensarea judiciară a cheltuielilor de judecată la fond și în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite în parte apelul declarat de către apelanta F. C. A. fostă N., domiciliată în Seini, .. 79, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 5086/9 mai 2013, pronunțate de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, pe care o schimbă în parte în sensul că: Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul M. S., cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat D. L. cu sediul în Baia M., .. 30/33 jud. Maramureș în contradictoriu cu pârâta F. C. A. fostă N., și în consecință:

Constată că reclamantul și pârâta au dobândit în coproprietate: imobilul situat în Seini, .. 79 jud. Maramureș, în natură casă de locuit înscrisă în CF 5248 Seini nr. topo 2138/2/1, 2139/1, în valoare de 202.500 lei, în cotă de 1/2 parte fiecare, imobilul situat în Seini la locul numit „Berenaș”, în natură teren intravilan, în suprafață de 1 ha 1200 mp, înscris în CF 4677 Seini, nr. topo 2090/1, nr. topo 2091/1, în valoare de 72.440 lei, în cotă de câte 1/2 și imobilul în natură hală din bolțari situat la locul numit „Berenaș” în Seini, pe terenul în suprafață de 1 ha 1200 mp înscris în CF nr. 4677 Seini, în valoare de 5605 lei, în cotă de 1/2 parte fiecare, bunuri în valoare totală de 280.545 lei.

Dispune sistarea stării de coproprietate dintre părți astfel: Atribuie reclamantului M. S. în deplină proprietate și posesie următoarele bunuri: imobilul situat în Seini la locul numit „Berenaș” în natură teren intravilan, în suprafață de 1 ha 1200 mp înscris în CF 4677 Seini nr. topo 2090/1, nr. topo 2091/1 în valoare de 72.440 lei și imobilul situat la locul numit Berenaș, în natură hală din bolțari, edificată pe terenul în suprafață de 1 ha 1200 mp înscris în CF nr. 4677 Seini, în valoare de 5605 lei, bunuri în valoare totală de 78.045 lei. Atribuie pârâtei în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Seini .. 79 jud. Maramureș, în natură casă de locuit înscrisă în CF 5248 Seini, nr. topo 2138/2/1, 2139/1, în valoare de 202.500lei.

Obligă pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de_,5 lei cu titlu de sultă, în termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei decizii. Compensează cheltuielile de judecată la fondul cauzei.

Menține dispozițiile sentinței civile nr. 5086/9.05.2013 privind înscrierea dreptului de proprietate al părților în cartea funciară, urmare sistării stării de coproprietate.

Respinge apelul declarat împotriva încheierii din 8.04.2013. Compensează cheltuielile de judecată în apel.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 19.02.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

Ț. D. P. M. B. S. A.

Red.DȚ/18.03.2015

Tred. A.S. /19.03.2015 - 4 ex

Judecător la fond: V. U.

← Servitute. Decizia nr. 57/2015. Tribunalul MARAMUREŞ		Partaj judiciar. Decizia nr. 106/2015. Tribunalul MARAMUREŞ →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Grăniţuire. Decizia nr. 214/2015. Tribunalul MARAMUREŞ Prestaţie tabulară. Decizia nr. 13/2015. Tribunalul MARAMUREŞ Revendicare imobiliară. Decizia nr. 23/2015. Tribunalul MARAMUREŞ Servitute. Decizia nr. 57/2015. Tribunalul MARAMUREŞ Partaj judiciar. Decizia nr. 106/2015. Tribunalul MARAMUREŞ Partaj judiciar. Decizia nr. 135/2015. Tribunalul MARAMUREŞ Pretenţii. Decizia nr. 134/2015. Tribunalul MARAMUREŞ