Partaj judiciar. Decizia nr. 21/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 21/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 477/224/2011
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 21/A
Ședința publică din 05 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. T.
Judecător M. B. P.
Grefier A. S.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor civile formulate de reclamanta M. I., domiciliată în Săcel, . (716), jud. Maramureș și de pârâtul Ș. I., domiciliat în Săcel, nr. 716/862, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr.899 din 3 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, având ca obiect succesiune.
Se constată că dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data de 22.01.2015, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă 1865, coroborate cu art. 298 Cod procedură civilă 1865, a amânat pronunțarea pentru data de 29.01.2015, apoi pentru data de 5.02.2015 când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 899 din 3 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea introdusă de M. I. în contradictoriu cu pârâtul Ș. I. și s-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta Șusca M., decedată la data de 03.11.1981 se compune din cota de ½ parte din următoarele bunuri imobile în valoare totală de 357.305,75 lei, aflate în proprietate extratabulară, din care terenurile au fost identificate și evaluate de dl. ing. T. N.:
1)Terenul din locul „ACASĂ”, în natură teren pentru construcții și livadă situat între vecinii: H. P., T. G., G. Axenia, M. I., drumul național 17 C și B. N., în suprafață de 5185 m.p. în valoare de_ lei,
2)terenul în natură fânaț din locul denumit „DOSUL IZEI” situat între vecinii: Râul Iza, Drumul Național 17 C, P. I., B. L., G. I. și R. V., în două parcele de 9973 m.p. și 543 m.p. în valoare de 105.160 lei;
3)terenul din locul denumit „VADU IZEI”, situat între vecinii: Gonda G., C. I., Râul Iza și drum, în suprafață de 2025 m.p. în valoare de 5062 lei;
4)terenul din locul denumit „GURA REPEZII”, situat între vecinii: P. I., D. M. și Mogagea G., în suprafață de 1514 m.p. în valoare de 3028 lei;
5)terenul din locul denumit „ÎN LAZ” situat între vecinii: Brența D., I. și Brența I., în suprafață de 4015 m.p. în valoare de 1003,75 lei;
6)terenul din locul denumit „SCĂRICEA”, situat între vecinii: I., M. I. și drum, în suprafață de 2133 m.p. în valoare de 533 lei;
7)terenul din locul denumit „M.” situat între vecinii: V. a Durii, izvor și drum, în suprafață de 2297 m.p. în valoare de 574 lei;
8)terenul din locul denumit „PRIHOD” situat între vecinii: izvor, drum, H. D. și M. D., în suprafață de 2332 m.p. în valoare de 2798 lei;
9)terenul din locul denumit „VALEA ARSIȚEI” situat între vecinii: izvor, D. D., G. D. și Gonda G., în suprafață de 3725 m.p. în valoare de 574 lei;
10)terenul din locul denumit „FAȚA CARELOR” situat între vecinii: P. V., M. V., B. D. și T. N., în suprafață de 7969 m.p. în valoare de 2789 lei;
11)terenul din locul denumit „VALEA HIDISII” situat între vecinii: pădure, Ș. N., tufăriș, G. M. și M. T., în suprafață de 9701 m.p. în valoare de 2425 lei;
12)terenul din locul denumit „P. MORII” situat între vecinii: Ș. G., D. I., M. D. și drum, în suprafață de 1968 m.p. în valoare de 3936 lei.
13)terenul din locul denumit „POMNIȘORI”, situat între vecinii: drum, G. M., drum și M. G., în suprafață de 4355 m.p. în valoare de 7839 lei;
14)terenul din locul denumit „DOSU ȘETREFULUI”, situat între vecinii: tufăriș, izvor, M., Ș. G., în suprafață de 1966 m.p. în valoare de 491 lei;
15)terenul din locul denumit „MACOZINE”, situat între vecinii: D. D., Cozâltea I., Cozâltea V. și D. G., în suprafață de 2755 m.p. în valoare de 4408 lei;
16)terenul din locul denumit „DEALU ZIMBRULUI”, situat între vecinii Mogdău I., tufăriș, drum, Ș. I. și P. I., în suprafață de 2850 m.p. în valoare de 712 lei;
17)terenul din locul denumit „ARȘIȚĂ”, situat între vecinii: M. I., Gonda G., Gonda G., M. T. și M. V., în suprafață de 1 ha și 2638 m.p. în valoare de 4423 lei.
18)Casa și anexele gospodărești (grajd, coteț porci)+lemnărie situate în com. Săcel, .. 568/668, jud. Maramureș, în valoare totală de 56.000 lei, așa cum rezultă din Raportul de expertiză întocmit de ing. expert tehnic C. M., anexă la hotărâre.
S-a constatat că moștenitorii legali ai defunctei Ș. M. sunt Ș. I. în calitate de soț supraviețuitor, cu o cotă de ¼ din moștenirea acesteia, reclamanta M. I. si pârâtul Susca I. în calitate de fii, fiecare cu câte o cotă de 3/4.
S-a constatat că masa succesorală după defunctul Susca I., decedat la data de 28.04.2008, se compune din bunurile de la lit. a) punctele 1)-18)
S-a constatat că moștenitorii legali ai defunctului Susca I., sunt reclamanta M. I. si pârâtul Susca I., fratele acesteia, în calitate de fii, fiecare cu cote egale de câte ½ parte.
S-a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile de la lit. a) punctele 1)-18) în cote de ½ parte pentru reclamantă și ½ parte pentru pârât, prin partajare în natură, astfel:
I. Lotul pentru reclamanta Ș. M. în valoare totală de 123.033 lei este compus din terenurile din locurile „Dosu Izei” în valoare de 105.160, „Pomnișori” în valoare de 7839 lei, „Dosu Șetrefului” în valoare de 491 lei, „Macozine” în valoare de 4408 lei, „Dealul Zimbrului” în valoare de 712 lei, „Arșița” în valoare de 4423 lei.
II. Lotul pentru pârâtul Ș. I. în valoare totală de 234.272,75 lei este compus din casa de locuit și anexele gospodărești situate în com. Săcel, .. 568/668, jud. Maramureș, în valoare totală de 56.000 lei; terenurile din locurile „Acasă” în valoare de 155.550 lei; „Vadu Izei” în valoare de 5062 lei, „Gura Repezii” în valoare de 3028 lei, „În Laz” în valoare de 1003,75 lei, „Scăricea” în valoare de 533 lei, „M.” în valoare de 574 lei, „Prihod” în valoare de 2798 lei, „Valea Arșiței” în valoare de 574 lei, „Fața Carelor” în valoare de 2789 lei, „Valea Hidișii” în valoare de 2425 lei, „P. Morii” în valore de 3936 lei.
A fost obligat pârâtul Ș. I. să plătească reclamantei sultă în valoare de 55.619,87 lei.
A fost obligat pârâtul Ș. I. să plătească domnului expert M. I. M. diferența de onorariu de 780 lei.
S-au compensat celelalte cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Prin Încheierea din data de 22 Decembrie 2011 din prezentul dosar (f. 84 din VOL. I), s-a admis în principiu acțiunea introdusă de M. I., în contradictoriu cu pârâtul Ș. I..
S-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncții Susca M., decedata la data de 03.11.1981 si Susca I., decedat la data de 28.04.2008, se compune din următoarele bunuri:
19)Terenul din locul „ACASĂ”, în natură teren pentru construcții și livadă situat între vecinii: H. P., T. G., G. Axenia, M. I., drumul național 17 C și B. N., în suprafață de 5185 m.p. în valoare de_ lei, precum și construcțiile aferente acestuia: casă, anexe gospodărești (grajd, coteț);
20)terenul în natură fânaț din locul denumit „DOSUL IZEI” situat între vecinii: Râul Iza, Drumul Național 17 C, P. I., B. L., G. I. și R. V., în două parcele de 9973 m.p. și 543 m.p. în valoare de 105.160 lei;
21)terenul din locul denumit „VADU IZEI”, situat între vecinii: Gonda G., C. I., Râul Iza și drum, în suprafață de 2025 m.p. în valoare de 5062 lei;
22)terenul din locul denumit „GURA REPEZII”, situat între vecinii: P. I., D. M. și Mogagea G., în suprafață de 1514 m.p. în valoare de 3028 lei;
23)terenul din locul denumit „ÎN LAZ” situat între vecinii: Brența D., I. și Brența I., în suprafață de 4015 m.p. în valoare de 1003,75 lei;
24)terenul din locul denumit „SCĂRICEA”, situat între vecinii: I., M. I. și drum, în suprafață de 2133 m.p. în valoare de 533 lei;
25)terenul din locul denumit „M.” situat între vecinii: V. a Durii, izvor și drum, în suprafață de 2297 m.p. în valoare de 574 lei;
26)terenul din locul denumit „PRIHOD” situat între vecinii: izvor, drum, H. D. și M. D., în suprafață de 2332 m.p. în valoare de 2798 lei;
27)terenul din locul denumit „VALEA ARSIȚEI” situat între vecinii: izvor, D. D., G. D. și Gonda G., în suprafață de 3725 m.p. în valoare de 574 lei;
28)terenul din locul denumit „FAȚA CARELOR” situat între vecinii: P. V., M. V., B. D. și T. N., în suprafață de 7969 m.p. în valoare de 2789 lei;
29)terenul din locul denumit „VALEA HIDISII” situat între vecinii: pădure, Ș. N., tufăriș, G. M. și M. T., în suprafață de 9701 m.p. în valoare de 2425 lei;
30)terenul din locul denumit „P. MORII” situat între vecinii: Ș. G., D. I., M. D. și drum, în suprafață de 1968 m.p. în valoare de 3936 lei.
31)terenul din locul denumit „POMNIȘORI”, situat între vecinii: drum, G. M., drum și M. G., în suprafață de 4355 m.p. în valoare de 7839 lei;
32)terenul din locul denumit „DOSU ȘETREFULUI”, situat între vecinii: tufăriș, izvor, M., Ș. G., în suprafață de 1966 m.p. în valoare de 491 lei;
33)terenul din locul denumit „MACOZINE”, situat între vecinii: D. D., Cozâltea I., Cozâltea V. și D. G., în suprafață de 2755 m.p. în valoare de 4408 lei;
34)terenul din locul denumit „DEALU ZIMBRULUI”, situat între vecinii Mogdău I., tufăriș, drum, Ș. I. și P. I., în suprafață de 2850 m.p. în valoare de 712 lei;
35)terenul din locul denumit „ARȘIȚĂ”, situat între vecinii: Magădu I., Gonda G., Gonda G., M. T. și M. V., în suprafață de 1 ha și 2638 m.p. în valoare de 4423 lei.
S-a constatat că moștenitorii legali ai defuncților, sunt reclamanta M. I. si pârâtul Susca I., fratele acesteia, în calitate de fii, urmând ca ieșirea din indiviziune să se facă în cote egale de câte ½ parte.
S-a dispus efectuarea unei expertize în construcții pentru evaluarea construcțiilor și completarea Notei de constatare întocmite de dl. ing. T. N. cu întocmirea variantelor de partaj.
S-a întocmit raportul de expertiză tehnică de către doamna ing. M. C. în specialitatea construcții (f. 133 din VOL. I), care a fost acceptat fără obiecțiuni de către ambele părți și s-a întocmit o completare la Nota de constatare de către dl. ing. T. N. (f. 150 din VOL. I), care nu a fost acceptată de către pârâtul Ș. I. și care a solicitat încuviințarea unei expertize pentru întocmirea loturilor.
Dl. ing. M. I. M. a întocmit raportul de expertiză prin care a propus trei variante de partaj (f. 31 din Vol II.), iar prin completarea raportului de expertiză, a propus a patra variantă de partaj (f.65 din Vol II.)
Pentru lămurirea cauzei, instanța a audiat martora propusă de reclamantă G. M. (f. 53 din Vol. I).
Reclamanta M. I. a depus concluzii scrise în care a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată inițial, iar cu privire la modalitatea concretă de partajare a bunurilor, a solicitat ca aceasta să se facă conform variantei a patra din completarea raportului de expertiză întocmit de dl. ing. M. I. M.. De asemenea, solicită obligarea pârâtului la plata a jumătate din cheltuielile de judecată.
Acțiunea reclamantei a fost legal timbrată cu 700 lei (f. 41 din vol I) și 251 lei (f. 81-vol I) și prin Încheierea din data de 25.07.2013 (f. 61 din vol. II) s-a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de aceasta pentru scutirea de la plata diferenței de taxă de timbru rezultată în urma expertizelor în sumă de 2.697,7 lei.
Pârâtul Ș. I., nu s-a opus în principiu admiterii acțiunii având ca obiect stabilirea masei succesorale și ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile rămase moștenire de la părinții lor, însă a arătat că nu e de acord cu includerea în masa partajabilă a casei, anexelor și a suprafeței de 5185 m.p. deoarece i-au fost testate de tatăl său. A solicitat ca la formarea loturilor să se țină cont de modul actual de folosință. După ce a arătat inițial că nu solicită probe testimoniale, prin Notele de ședință (f. 100 din Vol I) a solicitat audierea a doi martori pentru a dovedi cheltuielile cu înmormântarea părinților. Deși i s-a pus în vedere de către instanță la mai multe termene de judecată să formuleze în scris și să timbreze dacă are pretenții proprii, acesta nu a fomulat cerere reconvențională și nu a timbrat, astfel că instanța nu a fost legal investită cu aceste solicitări ale pârâtului.
Analizând întreg ansamblul probator prin prisma dispozițiilor legale în materie, instanța de fond a reținut următoarele: Prin cererea înregistrata la data de 07.07.2011 sub nr._, reclamanta M. I. a solicitat stabilirea masei succesorale rămasa după defuncții Susca M., decedata la data de 03.11.1981 si Susca I., decedat la data de 28.04.2008, precum si constatarea calității de moștenitori legali ai acelorași defuncți, în persoana sa si a paratului Susca I., fratele sau, urmând a se dispune ieșirea din indiviziune în cota legala de cate ½.
Cu privire la textul de lege aplicabil acestui proces, potrivit art. 91 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, moștenirile deschise înainte de . Codului Civil, sunt supuse legii în vigoare la data moștenirii. Coroborând acest text cu prev. art. 954 Cod Civil, care prevăd că moștenirea se deschide în momentul decesului unei persoane și raportat la datele decesurilor defuncților Ș. M., decedată la 03.11.1981 si Susca I., decedat la data de 28.04.2008, rezultă că sunt aplicabile prevederile Vechiului Cod Civil.
Cu privire la calitatea de moștenitori și cotele ce se cuvin reclamantei Susca M. și a pârâtului Ș. I., acestea nu au fost contestate de niciunul dintre ei, fiecare venind la moștenirea lăsată de părinții lor defuncți în cote legale de ½ parte, conform dispozițiilor art. 669 Cod Civil.
Potrivit art.728 cod civil niciun coproprietar și respectiv comoștenitor nu poate fi obligat să rămână în indiviziune dacă nu dorește. Un coerede poate oricând să ceară împărțeala succesiunii, chiar atunci când ar exista convenții sau prohibiții contrarii.
În pozițiile exprimate în fața instanței, cele două părți sunt de acord că bunurile imobile care fac obiectul procesului au constituit proprietatea extratabulară a părinților lor Ș. M. decedată la data de 03.11.1981 și Ș. I., decedat la data de 28.04.2008, fiind dobândite în timpul căsătoriei. După decesul mamei lor, au rămas comoștenitori Ș. I., în calitate de soț supraviețuitor, Ș. I., în calitate de fiu și reclamanta M. I., în calitate de fiică. În anul 2008, după ce a decedat și tatăl părților, pârâtul Ș. I. a rămas în casa părintească și cu terenurile descrise la pct. a din petitul acțiunii.
În interogatoriul luat reclamantei (f. 44 vol. I) se arată că este de acord să se împace cu pârâtul dacă îi lasă terenul din locul „Dosul Izei”.
Pârâtul a arătat în interogatoriul luat în fața instanței (f. 45 vol. I), că este de acord cu toate pretențiile reclamantei și cu încheierea unei tranzacții și că este de acord să împartă în jumătate toate terenurile rămase de la părinți, mai puțin cel din testament, însă, deși i s-a pus în vedere la mai multe termene de judecată, nu a formulat cerere reconvențională în acest sens, pe care să o și timbreze, instanța nu poate să analizeze o cerere cu care nu a fost investită în mod legal.
În Încheierea din data de 29.09.2011 (f. 46 din Vol. I) s-a reținut că pârâtul nu dorește să propună probe și a fost de acord ca reclamanta să depună o notă de constatare cu privire la terenurile pe care le solicită.
Din Nota de constatare întocmită de dl. ing. T. N. (f. 55 din Vol. I), rezultă că Ș. I. folosește terenurile: „Acasă” în valoare de 155.550 lei; „Dosu Izei” în val. de 105.160 lei;„Vadu Izei” în val de 5.062; „Gura Repezii” în val 3028 lei; „În Laz” în val de 1003 lei; „Scăricea” în val de 533 lei; „Musteața” în val de 574 lei; „Prihod” în val de 2798 lei; „Valea Arșiței” în val. de 574 lei; „Fața Carelor” în val de 2789 lei; „Valea Hidișii” în val de 2425 lei; „P. Morii” în val de 3936 lei.
M. I. folosește: „Pomnișori” în val de 7839 lei;„Dosu Șetrefului” val. 491 lei; „Macozine” val 4408 lei;„Dealu Zimbrului” val 2850 lei; „Arșița” val 4423 lei.
Doamna ing. expert C. M. a întomit Raportul de expertiză pentru construcții (f. 133 din vol. I), din concluziile căreia rezultă o valoare de circulație a construcțiilor formate dintr-o casă din lemn situată în Săcel, nr. 568/668 și anexe gospodărești (grajd și coteț de porci cu lemnărie) la 56.000 lei, construcții pe care le folosește pârâtul.
La f. 8 din vol II se află Autorizația nr. 16 din 28.04.1977 eliberată pe numele defunctului Ș. I. pentru lucrări de reparații la construcția în litigiu. Părțile au arătat doamnei expert că în anul 2006 acestei case din lemn i s-a alipit o parte nouă din bolțari din beton compusă din hol, bucătărie și baie, care nu face obiectul expertizei.
Părțile nu au contestat valorile bunurilor imobile stabilite de experți. Practic neînțelegerile dintre ele se datorează modalității de atribuire în concret și de formare a loturilor.
Bunurile au constituit proprietatea extratabulară a defuncților. Potrivit art. 26 din Legea nr. 7/1996, dreptul de proprietate este opozabil față de terți și fără înscriere în cartea funciară atunci când provin din succesiune.
Articolul 6735 alin. 1 C.pr.civ. are urmatorul enunt: daca partile nu se învoiesc, instanta va stabili bunurile supuse impartelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecaruia si creantele nascute din starea de proprietate . le au unii fata de altii.
Raportând dispozitiile legale la situatia de fapt retinuta, instanta apreciaza intemeiata în parte capătul de cerere privind ieșirea din indiviziune, instanța admițând-o în parte deoarece la atribuirea loturilor nu s-a putut ține cont de varianta a patra propusă de reclamantă.
Intrucat intre parti nu s-a realizat o invoiala cu privire la imparteala masei partajabile, instanta a apreciat aplicabile dispozitiile art. 6735 Cod procedura civilă.
La împartirea sau atribuirea bunurilor și stabilirea loturilor, instanta a avut în vedere cotele legale, optiunile partilor, natura bunurilor si faptul ca partajul se efectueaza de regula, în natura, criterii prevazute de legiuitor la art. 6739 Cod procedură civilă.
Cu privire la modalitatea concretă de partajare a bunurilor, instanța a considerat că finalitatea procesului de partaj o constituie atribuirea concretă a bunurilor, în materialitatea lor, către copărtași, iar la formarea loturilor instanța trebuie să se aibă în vedere criteriile prev. art. 741 Cod civil., art. 6735 și art. 6739 Cod procedură civilă .
Art. 6735 alin. 2 teza I Cod procedură civilă dispune că instanța va face împărțeala în natură, aceasta constituind chiar un principiu al partajului. Criteriile legale prevăzute de art. 6739 Cod procedură civilă sunt justificate rațional și obiectiv, pentru a îndruma instanța și a evita arbitrariul în formarea loturilor, ele nefiind stabilite într-o ordine de preferință, astfel că toate aceste dispoziții trebuie aplicate coroborat, pentru a se respecta drepturile tuturor copărtașilor și a se face o împărțeală echitabilă.
În speță, părțile se află în indiviziune cu privire la bunurile imobile. Posesia exercitată de coindivizari asupra bunurilor supuse partajării nu este prevăzută de art. 6739 Cod procedură civilă între criteriile ce trebuiesc avute în vedere de instanță la formarea și atribuirea loturilor. Acest criteriu nu trebuie absolutizat și nu poate fi în niciun caz avut în vedere ca singurul criteriu sau ca un criteriu prioritar la formarea și atribuirea loturilor.
Instanță a considerat că la formarea și atribuirea loturilor, cel mai important este criteriul atribuirii în natură a bunurilor.
Prin Notele de ședință de la f. 75 pârâtul a cerut ca terenul din locul „Vadu Izei” să nu fie inclus în masa partajabilă deoarece i-a fost transmis prin testament de către tatăl lui, însă nu a formulat cerere reconvențională pe care să o timbreze. A mai arătat că este de acord cu compensarea cheltuielilor de judecată din acest proces.
Prin Încheierea admitere în principiu din 22.12.2011 s-a dispus efectuarea unei expertize în construcții și completarea Notei de constatare întocmite de dl ing. T. N., cu întocmirea variantelor de partaj.
Dl. ing. T. N. a propus variante de partaj (f. 150) la valoarea masei partajabile de 357.305,75 lei.
Ținând cont de opțiunile părților, dl. ing. a concluzionat că dacă i s-ar da reclamantei teren din locul acasă, ar trebui format un drum de acces.
Pârâtul a fost nemulțumit de variantele de partaj, astfel că la termenul de judecată din data de 05.07.2012, a solicitat încuviințarea unei noi expertize cu propuneri de partajare a masei succesorale rămase după defuncți.
După ce s-au stabilit obiectivele și s-a întocmit raportul de către dl. ing. M. I. M., pârâtul a solicitat în scris reevaluarea bunurilor imobile, însă această cerere nu a fost făcută procedural, în fața instanței și să fie pusă în discuția părților. În plus, înainte de întocmirea Încheierii de admitere în principiu, pârâtul a arătat că este de acord cu valorile stabilite de dl. ing. T. N., urmând ca în completare doar să se întocmească loturi de partaj de folosință.
S-a întocmit Raportul de expertiză tehnică judiciară de către dl. ing. expert M. I. M. (f. 31-vol II) cu trei variante de partaj, potrivit cererilor fiecăreia dintre părți, iar în completare, s-a întocmit a patra variantă de partaj, la cererea reclamantei.
La întocmirea în concret a loturilor, instanța a ținut cont de aspectele asupra cărora ambele părți au fost de acord, cum ar fi cererea reclamantei ca terenul din locul „Dosu Izei” să fie atribuit în lotul ei și de faptul că pârâtul nu s-a opus, dar și de stabilirea în sarcina pârâtului a unei sulte cât mai reduse, principiul de bază fiind partajarea în natură.
În Raportul de expertiză întocmit de dl. ing. M. I. M. (f. 24 din VOL. II) se reține că toate cele trei variante au fost propuse de către pârât.
Instanța a considerat că varianta a 3-a de partaj, cu excepția atribuirii terenului „Arșița” în lotul pârâtului, el rămânând în continuare în folosința reclamantei, este cea mai echitabilă pentru părți deoarece respectă în cea mai mare parte voința părților și duce la stabilirea unei sulte mai reduse în sarcina pârâtului.
Astfel că lotul pentru reclamanta Ș. M. în valoare totală de 123.033 lei este compus din terenurile din locurile „Dosu Izei” în valoare de 105.160, „Pomnișori” în valoare de 7839 lei, „Dosu Șetrefului” în valoare de 491 lei, „Macozine” în valoare de 4408 lei, „Dealul Zimbrului” în valoare de 712 lei, „Arșița” în valoare de 4423 lei.
Lotul pentru pârâtul Ș. I. în valoare totală de 234.272,75 lei este compus din casa de locuit și anexele gospodărești situate în com. Săcel, .. 568/668, jud. Maramureș, în valoare totală de 56.000 lei; terenurile din locurile „Acasă” în valoare de 155.550 lei; „Vadu Izei” în valoare de 5062 lei, „Gura Repezii” în valoare de 3028 lei, „În Laz” în valoare de 1003,75 lei, „Scăricea” în valoare de 533 lei, „M.” în valoare de 574 lei, „Prihod” în valoare de 2798 lei, „Valea Arșiței” în valoare de 574 lei, „Fața Carelor” în valoare de 2789 lei, „Valea Hidișii” în valoare de 2425 lei, „P. Morii” în valoare de 3936 lei.
Împărțind suma de 357.305,75 lei la 2 = 178.652,88 lei (jumătate din valoarea masei partajabile, cât ar trebui să fie valoarea fiecărui lot) 234.272,75-178.652,88 = 55.619,87 lei (diferența dintre valoarea bunurilor folosite de pârât și jumătate din masa partajabilă) = sulta pe care pârâtul este obligat să o plătească reclamantei.
Având în vedere că s-a admis în parte acțiunea introductivă, raportat la faptul că pârâtul nu s-a opus, în principiu, la acțiune și că partajarea bunurilor este în interesul fiecăreia dintre părți, instanța a apreciat că și cheltuielile suportate de părți se vor compensa între ele.
Raportat la refuzul pârâtului de a plăti diferența de onorariu pentru raportul de expertiză, instanța l-a obligat în mod direct pârâtul la plata sumei în cuantum de 780 lei în favoarea domnului ing. expert M. I. M..
Prin încheierea din 14.11.2013 s-a admite cererea formulată de reclamanta M. I. și s-au îndreptat erorile materiale, strecurate în dispozitivul Sentinței civile nr.899 pronunțată la data de 03.10.2013 în dosar nr._ al Judecătoriei Dragomirești, în sensul de a se trece corect numerotarea terenurilor care fac parte din masa succesorală rămasă după defuncta Ș. M., astfel că numerotarea lor se va face începând cu numărul 1 și nu cu numărul 18 cum din eroare s-a menționat, precum și în sensul că se va trece la poziția „I” lotul pentru M. I. și nu Ș. M., cum din eroare s-a menționat.
Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 899, pronunțate de către Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ la data de 3.10.2013, în termenul prevăzut de art. 284 Cod procedură civilă, a formulat apel apelantul-pârât Ș. I. solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul realizării împărțirii bunurilor în varianta propusă de instanța de fond, dar după ce vor fi scoase din masele partajabile bunurile ce-i revin apelantului, trecute în testamentul autentic depus la dosar și care au fost expertizate.
În motivele de apel, apelantul pârât a arătat următoarele: În opinia apelantului-pârât sentința civilă nr. 899/3.10.2013 a Judecătoriei Dragomirești este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: instanța a constatat că după defuncta sa mamă, masa succesorală cuprinde si bunurile proprii ale defunctului său tată, care au fost primite ca zestre de la părinții săi; imobilele care sunt ale defunctului său tată, Sușca I. sunt situate in . in locurile denumite:1.terenul de construcții si livada, denumită "Acasă" împreună cu construcțiile si anexele gospodărești; 2.terenul denumit"Laz" 3.terenul denumit "Scaricea" 4.terenul denumit ”M." 5.terenul denumit "Pomnisori" 6.terenul denumit „"Valea Hidisii" 7.terenul denumit"P. Morii" 8.terenul denumit „Dosu Izei"
Apelantul menționează că terenul denumit "Vadu Izei", in suprafața de 2025 mp a fost dat de mama acestuia in schimb cu peste 5o de ani in urmă pentru o parcelă din terenul din locul denumit "Acasa" in suprafața de aprox.10 ari.
Acest teren trebuia scos din masa succesorală rămasă după defuncții săi părinți. Apreciază că, greșit s-a calculat cota-parte ce îi revine din masa succesorala rămasă după defuncta sa mamă, care este de 3/8 si nu ¾ precum si cota-parte dupa defunctul său tată, care nu este de 1/2 din bunurile prevăzute la lit."a",pct.l-18.
In mod nejustificat instanța a refuzat sa-i admită probe pentru a demonstra cui au aparținut bunurile, categoria de folosință si cheltuielile cu întreținerea părinților până la decesul acestora.
De asemenea, instanța nu a scos din masa succesorala următoarele bunuri: terenul din locul denumit"Acasă", casa de locuit si anexele gospodărești care i-au fost testate de defunctul său tată printr-un testament autentificat de un notar public, motivând că nu a formulat cerere reconvențională.
Apelantul-pârât precizează ca această cerere reconvențională în partajul judiciar nu este obligatorie din partea pârâtului, fiindcă instanța este obligată sa ia in discuție si să soluționeze cererile părtilor cu privire la includerea sau nu a tuturor bunurilor in masa partajabilă.
Referitor la acest aspect pe care l-a menționat in întimpinare, apelantul consideră că el constituie o apărare si răspuns la toate capetele de cerere ale reclamantei.
Apelantul menționează că la casa de locuit nouă, cuprinsă in moștenire in mod nelegal, a făcut o . reparații capitale si a construit si anexele gospodărești respectiv, a suportat cheltuielile de înmormântare si pomenire a defuncților săi părinți.
De la data decesului părinților a achitat impozite si taxe locale pentru construcțiile si anexele gospodărești pe care le folosește.
Apelantul-pârât apreciază că instanța de judecata nu si-a exercitat rolul activ in stabilirea corectă a masei partajabile si cota-parte ce le revine din moștenire, nefiind imparțială si favorizând pe reclamantă, care nu a efectuat nici o cheltuială cu părinții lor in timpul vieții, sau cu înmormântarea acestora.
Pentru aceste motive, apelantul-pârât solicită admiterea apelului,iar împartirea bunurilor să se facă in varianta propusă la instanța de fond ,dar după ce vor fi scoase din masele partajabile bunurile ce-i revin de drept, trecute in testamentul autentic depus la dosar si care au fost expertizate. De asemenea, solicită obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
Cererea de apel este legal timbrată, conform art. 11 din Legea 114/1996 privind taxele judiciare de timbru cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu dispozițiile art. 293 Cod procedură civilă 1865, intimata-reclamantă M. I. a formulat cerere de aderare la apelul declarat de către apelantul-pârât Ș. I..
Prin cererea de aderare la apel s-a solicitat schimbarea hotărârii atacate cu apel în sensul stabilirii cheltuielilor de judecată în sarcina apelantului-pârât în cuantum de 9707 lei suportate de reclamantă la fondul cauzei și obligarea apelantului la cheltuieli de judecată în apel. În motivarea cererii de aderare la apel s-au reținut următoarele: prin sentința civilă nr. 899/2013 s-a admis acțiunea privind constatarea masei succesorale și partajarea acesteia potrivit cotelor de succesiune cuvenite fiecărui moștenitor.
De asemenea, prin încheierea civilă din 14.11.2013 au fost îndreptate erorile materiale din dispozitivul sentinței privind numerotarea terenurilor care fac parte din masa succesorală și cu privire la atribuirea lotului nr. I pentru M. I..
Prin sentință, instanța de fond a compensat cheltuielile de judecată, iar prin încheiere nu s-au stabilit cheltuielile de judecată solicitate la fondul cauzei.
Hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, în baza următoarelor argumente: potrivit art. 274 alin 1 din Cod procedură civilă „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată ".
Pârâtul Ș. I. s-a opus, de mai multe ori, admiterii acțiunii, motiv pentru care reclamanta a cerut obligarea lui la suportarea cheltuielilor de judecată, dar instanța a procedat, în mod nelegal, la compensarea acestor cheltuieli, deși pârâtul a avut, în comparație cu cele efectuate de reclamantă, cheltuieli minime.
Chiar dacă s-ar fi apreciat că pârâtul nu s-a opus admiterii acțiunii, cheltuielile de judecată se apreciază potrivit cotelor de moștenire ale fiecărei părți, adică 1/2 parte pentru reclamantă și pârât.
În această situație, pârâtul trebuia să fie obligat la suportarea sumei de 4.853, 5 lei, reprezentând cota de 1/2 parte din suma totală de 9.707 lei.
Apelanta-reclamantă arată că această sumă este astfel defalcată: 1.400 lei - onorarii avocați; 700 lei - taxă judiciară de timbru 700 lei (fila 41); 4.000 lei - contravaloare notă de constatare; 800 lei - contravaloare completare la expertiză a domnului T. N.; 655 lei - taxe notariale; 1.061 lei - contravaloare raport de expertiză a doamnei M. C.; 291 lei - cheltuieli cu transportul; 800 lei - contravaloare expertiză T. N. - total: 9.707 lei.
Apelantul-pârât Ș. I. a depus întâmpinare la cererea de aderare la apelul declarat de acesta, formulată de reclamantă.
Apelantul-pârât a arătat că, în acest caz, reclamanta este de acord cu apelul declarat de acesta, cu excepția cheltuielilor de judecată pe care pretinde ca le-a făcut in cursul procesului.
Apelantul-pârât menționează că nu se justifică cheltuielile făcute de reclamantă, deoarece aceasta a beneficiat si de ajutor judiciar in mod nelegal deoarece are resurse materiale si financiare, așa cum rezultă si din adeverința de la registrul agricol depusă la dosarul cauzei.
De asemenea, încheierea de îndreptare a erorii materiale din 14 noiembrie 2013 nu este legală fiindcă instanța de judecată a făcut o eroare de judecata care se poate înlătura numai printr-o cale de atac.
Instanța de judecată a compensat legal cheltuielile parțiale pe care le-a făcut reclamanta cu cheltuielile pe care le-a făcut și pârâtul in acest proces, privind plata onorariului pentru expert, cheltuieli cu transportul la instanță, xeroxarea unor acte, taxe judiciare, timbru judiciar etc.
Apelantul-pârât arată că nu s-a opus admiterii acțiunii si a fost de acord cu compensarea cheltuielilor de judecată făcute la prima instanță deoarece o parte din bunurile cuprinse in sentința atacată nu fac parte din bunurile rămase după defuncții părinți, care i-au revenit pârâtului prin moștenire testamentară și nu trebuiau incluse un masa succesorală.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă, apelantul-pârât solicită ca să fie respins apelul ca fiind nefondat, fiindcă și onorariile avocațiale sunt prea mari in comparație cu munca prestată și ar trebui reduse. În drept invocă si prevederile art.276, 281-283 și art.242 Cod procedură civilă.
Intimata-reclamantă M. I. a depus întâmpinare la cererea de apel formulată de către apelantul-pârât Ș. I., arătând că se opune admiterii apelului și solicită menținerea sentinței atacate, cu obligarea apelantului la cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării intimata-reclamantă M. I. a arătat că, în opinia sa, toate criticile aduse de către pârât hotărârii apelate sunt total nefondate, acestea cuprind apărări ce sunt formulate, pentru prima dată în apel, nefiind invocate la instanța de fond.
Intimata-reclamantă explică următoarele: Apelantul critică faptul că; instanța a constatat că după defuncta sa mamă, masa succesorală cuprinde și bunurile proprii ale defunctului tată, unele imobile trebuiau scoase din masa succesorală a defuncților și greșit s-au calculat cotele părți ale moștenitorilor după părinții lor, instanța a refuzat admiterea de probe referitoare la apartenența bunurilor, că a efectuat unele îmbunătățiri la casă, că a suportat cheltuielile de înmormântare și de pomenire a defuncților și nu a fost imparțială, favorizând-o pe reclamantă.
Intimata-reclamantă M. I. arată în întâmpinare următoarele: în pozițiile exprimate în fața instanței, atât de reclamantă cât și de pârât au fost de acord că bunurile imobile care fac obiectul procesului au constituit proprietatea extratabulară a părinților Ș. M. decedată la data de 3.11.1981 și Ș. I. decedat la data de 28.04.2008, fiind dobândite în timpul căsătoriei.
Apelantul-pârât Ș. I. a depus la dosar înscrisuri respectiv răspuns la întâmpinare, concluzii scrise în fotocopie, depuse de acesta la instanța de fond.
La data de 18.12.2014, reclamanta M. I. prin avocat a depus la dosar note de ședință, arătând că: obiectul procesului este partaj de folosință.
În motivare arată că, partajul de folosință nu vizează împărțirea proprietății, ci doar împărțirea folosinței bunurilor proprietate comună.
Reclamanta arată că, s-a pus problema dacă acest partaj poate fi realizat pe cale judecătorească și este de părere că acesta se poate face și pe această cale.
Astfel, arată că în practica judecătorească, deși în codul civil nu există dispoziții referitoare la împărțeala folosinței bunurilor, s-a recunoscut posibilitatea instanței de judecată de a efectua un partaj de folosință, chiar în lipsa acordului tuturor coindivizarilor.
Reclamanta arată că, la această soluție s-a oprit și Noul cod civil ce reglementează expres partajul de folosință la art. 639 ce prevede „modul de folosire a bunului comun se stabilește prin acordul coproprietarilor iar în caz de neînțelegere prin hotărâre judecătorească”.
Apelantul-pârât Ș. I. a depus la dosar, în conformitate cu dispozițiile art. 146 Cod procedură civilă 1865și concluzii scrise, precizări referitoare la notele de ședință depuse de reclamantă prin avocat la 18.12.2014, arătând că nu este de acord cu un partaj de folosință.
Analizând sentința civilă nr. 899/3.10.2013, pronunțată de către Judecătoria Dragomirești atacată, pe baza motivelor de apel exprimate prin apelul declarat de către apelantul-pârât și în apelul incident declarat de către intimata-reclamantă, tribunalul constată următoarele:
În ceea ce privește apelul principal, declarat de apelantul-pârât Ș. I., tribunalul reține următoarele:
Așa cum s-a arătat în doctrină și jurisprudență, în situația în care se declară apel, iar în declarația de apel nu este menționată expressis verbis și încheierea de admitere în principiu, însă sunt formulate critici asupra a ceea ce s-a dispus (cote, compunerea masei succesorale, natura juridică a bunurilor proprii sau comune, calitatea de moștenitori), apelul formulat împotriva sentinței se socotește formulat și împotriva încheierii de admitere în principiu.
Regula potrivit căreia „împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul” este consacrată expres de art. 282 alin. 2 Cod procedură civilă 1865, iar în cererile de împărțeală judiciară și de art. 673 indice 8 Cod procedură civilă 1865, care, împreună cu celelalte texte ale capitolului respectiv, reglementează ieșirea din starea de indiviziune a coindivizarilor.
Instanța de control judiciar are obligația impusă de dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă 1865, în calea de atac, de a se pronunța asupra a ceea ce a fost investită, respectiv a criticilor formulate prin declarația de apel.
Faptul că în cererea de apel nu s-a înscris alăturat numărului și datei hotărârii și atacarea încheierii de admitere în principiu nu înlătură obligația instanței de a examina toate criticile ce au ca obiect atât ceea ce s-a dispus prin încheiere cât și prin sentință.
Limitele libertății de reglementare sunt determinate de obligativitatea respectării normelor și principiilor privind drepturile și libertățile fundamentale și a celorlalte principii consacrate prin Constituție și prin actele juridice internaționale la care România este parte.
Condiționalitățile impuse nu trebuie să aducă atingere substanței dreptului sau să îl lipsească de efectivitate.
Încheierile premergătoare în sensul art. 282 alin. 2 Cod procedură civilă 1865 sunt atât cele preparatorii, cât și cele interlocutorii, categorie în care este inclusă și încheierea de admitere în principiu.
Declararea căii de atac împotriva hotărârii declanșează controlul judiciar și asupra măsurilor luate prin încheierile premergătoare prin criticile formulate oricare ar fi actul de procedură prin care au fost depuse, dreptul la apel trebuie să fie efectiv și nu îngrădit prin condiții de formă, instanța având obligația de a se pronunța asupra temeiniciei și a legalității hotărârii prin prisma criticilor formulate.
În conformitate cu dispozițiile art. 295 alin. 1, teza finală Cod procedură civilă 1865, tribunalul a pus în discuție din oficiu calitatea procesuală activă și respectiv pasivă a părților, având în vedere că nu au fost propuse mijloace de probă în dovedirea dreptului de proprietate al antecesorilor asupra bunurilor ce se solicită a fi incluse în masa partajabilă.
În ședința publică din 11.12.2014 și în notele de ședință depuse la dosar la data de 18.12.2014, reprezentantul reclamantei-intimate M. I., a declarat că în cauză este vorba de un partaj de folosință – file 118, 120 din dosar.
Prin notele de ședință aflate la fila 120, reprezentantul reclamantei a arătat că precizează obiectul procesului ca fiind partaj de folosință, care nu vizează împărțirea proprietății, ci doar împărțirea folosinței – fila 120.
Atât reclamanta, în ședința publică din 22.01.2015, cât și pârâtul în aceeași ședință publică, cât și prin precizările depuse la dosar la data de 19.01.2015, au arătat că au investit instanța cu un partaj al proprietății și nu cu un partaj de folosință.
Din actele și lucrările dosarului de fond rezultă în mod clar că nu s-a discutat în fața instanței de fond în termenii unui partaj de folosință, cum susține, abia în apel, reprezentantul reclamantei.
În conformitate cu dispozițiile art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. Prin urmare, cauza nu poate fi precizată, direct în apel, în termenii unui partaj de folosință, așa cum solicită reprezentantul reclamantei. Se reține că părțile, personal, au făcut precizări clare, în ședința publică din 22.01.2015, privind obiectul cauzei, aspecte consemnate în încheierea de ședință.
În conformitate cu dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă 1865, tribunalul a pus în discuție în repetate rânduri necesitatea dovedirii dreptului de proprietate al antecesorilor asupra imobilelor cu privire la care se solicită stabilirea componenței masei succesorale și partajul judiciar.
Părțile au arătat că nu pot să depună acte autentice, coli de carte funciară.
S-au depus la dosar adeverințele nr. 1714/10.06.2014 nr. 1712/10.06.2014, 1727/11.06.2014, nr. 1711/10.06.2014, nr. 1055/14.06.2011, emise de Primăria comunei Săcel conținând date din registrul agricol, acte ce nu dovedesc dreptul de proprietate – fila 82-85 – fila 96 din dosar.
Înscrisul sub semnătură privată intitulat „contract de vânzare-cumpărare”încheiat între Fruchter B. și Fruchter Eta pe de o parte și P. D. lui T. și Ș. I. lui D. pe de altă parte datat 15.03.1947, nu dovedește de asemenea dreptul de proprietate al antecesorilor.
În CF_ Săcel, nr. vechi 3602, sunt înscriși Fruchter Mendel și B. Chiara – fila 98, iar în CF_ Săcel, nr. vechi 285, sunt înscriși T. Sztefan l. Ș., T. Ilyona, T. M. l. D., T. I. l. D., T. Ș. l. D., T. I. l. D., T. Nestaca l. D., T. G. l. D., T. D. l. D., T. S. l. D. – file 132-135 din dosar.
Cu privire la extrasele CF depuse la dosar, părțile au învederat instanței: apelanta-reclamantă M. I. a arătat că familia T. și părinții săi au făcut schimb de terenuri în urmă cu 40-45 de ani.
Apelantul-pârât Ș. I. a confirmat acest aspect. A arătat că este vorba de o suprafață de 5 ari teren pe care au primit-o pentru terenul situat la locul numit Vadu Izei. A arătat că nu cunoaște persoanele menționate în CF 285 Săcel cu numele de T. dar știe că a existat schimbul de terenuri.
Apelanta-reclamantă M. I. a arătat că atunci s-a făcut un schimb în trei, respectiv a fost vizată și familia B.. Schimbul s-a făcut tot în urmă cu 40-50 de ani poate chiar 60 de ani iar mama sa a dat la schimb atunci terenul de la locul numit „Vadul Izei” respectiv partea acesteia.
Instanța a pus în discuția părților dacă pentru realizarea schimbului antecesorii acestora s-au prezentat la notar.
Apelanta-reclamantă M. I. a arătat că nu există un act de la notar cu privire la schimb.
Apelantul-pârât Ș. I. a arătat că știe de un schimb în doi, respectiv părinții săi au dat un teren de la locul numit „Vadu Izei” în suprafață de 20 de ari în afara perimetrului comunei și au primit 5 ari în livadă, la locul numit „Acasă”, care este un teren mai scump. A arătat că nu știe să existe vreun înscris notarial în acest sens.
Instanța a pus în discuție cine sunt persoanele menționate în CF 3602 Săcel care apar întabulate pe suprafața de 719 mp respectiv numiții: Fruchter Mendel și soția B. Chaia.
Apelantul-pârât Ș. I. a arătat că tatăl său a cumpărat de la persoanele menționate în CF 3602 terenul situat la locul numit „Livada” prin anul 1930 dar nu au un act de la notar privitor la acest contract.
Apelanta-reclamantă M. I. a arătat că nu există un act de la notar cu privire la terenul cumpărat de la numiții: Fruchter Mendel și soția B. Chaia și știe că s-a mai cumpărat un teren de 8 ari și de la P. D..
Reclamanta a învestit instanța cu o acțiune în stabilirea masei succesorale după antecesorii părților, solicitând ca în masa succesorală să fie incluse mai multe imobile, terenuri, însă nu a fost depus la dosar niciun înscris care să dovedească dreptul de proprietate al antecesorilor asupra acestor imobile.
Instanța de fond a stabilit masa succesorală pentru terenuri care nu sunt identificate în regim de carte funciară și a dispus partajul acestora fără a verifica dacă aceste imobile au constituit proprietatea antecesorilor părților, și pot deci să facă parte din masa succesorală după defuncți.
Potrivit art. 1169 Cod civil 1864, cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Sarcina probei în acțiunea în stabilirea masei succesorale și partaj îi revine reclamantei, care trebuia să dovedească că imobilele supuse partajului fac parte din masa succesorală după părinții părților, respectiv au fost în proprietatea acestora la momentul deschiderii succesiunilor după antecesorii părților.
Așa cum s-a arătat în doctrină și jurisprudență, nu se poate soluționa o acțiune în stabilirea masei succesorale și partaj pe simple afirmații nedovedite de părți, instanțele fiind obligate să lămurească dacă imobilele respective făceau sau nu parte din masa succesorală, solicitând depunerea de înscrisuri din care să rezulte dreptul de proprietate al antecesorilor părților cu privire la imobilele enumerate nu acțiune.
Raportat la acesta aspecte, tribunalul a invocat motivul de apel de ordine publică, în baza art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă 1865 teza finală, pentru una dintre condițiile de admisibilitate a acțiunii de partaj, având în vedere că prevederile art. 728, 730 și 786 Cod civil 1864, coroborat cu prevederile art. 6731, 6732 și 6735 cod procedură civilă 1865, aceea ca toți comoștenitorii coindivizari să poată face dovada calității de coproprietari asupra bunurilor ce formează obiectul partajului.
Astfel, art. 6731 Cod procedură civilă 1865 prevede că „Judecarea oricărei cereri de imparteală privind bunuri asupra cărora părțile au un drept de proprietate comună se face cu procedură prevăzuta in capitolul de față, in afara cazurilor in care legea stabilește o alta procedură." Iar art. 6735 „Daca părțile nu se invoiesc, instanța va stabili bunurile supuse împartelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia si creanțele născute din starea de proprietate . le au unii față de alții. Daca se împarte o moștenire, instanța va mai stabili datoriile transmise prin moștenire, datoriile si creanțele comostenitorilor fata de defunct, precum si sarcinile moștenirii."
Apoi, art. 728 Cod civil 1864 prevede că „Nimeni nu poate fi obligat a rămane în indiviziune. Un coerede poate oricând cere imparteala succesiunii, chiar cand ar exista convenții sau prohibiții contrarii, or indiviziunea, coproprietatea adică, se cere a fi dovedită, iar art. 786 Cod civil 1864 prevede că „Fiecare coerede este prezumat ca a moștenit singur si imediat toate bunurile care compun partea sa, sau care i-au căzut prin licitație, si că n-a fost niciodată proprietar pe celelalte bunuri ale succesiunii..", prin urmare reiese că părțile păstrează calitatea de proprietar, dar evident că această calitate trebuie dovedită.
Or, mențiunile din registrul agricol nu fac dovada dreptului de proprietate al defuncților, aceste mențiuni din aceste registre fiind făcute în scop fiscal sau agricol iar nicidecum pentru a face dovada proprietății.
Dacă părțile nu au făcut dovada că bunurile cu privire la care cer partajul sunt proprietatea lor, atunci o acțiune în partaj nu poate fi admisă.
Din textele legale anterior invocate reiese că este necesar să se facă dovada titlului de proprietate în baza căruia comoștenitorii invocă dreptul de proprietate pe cote părți asupra bunurilor cu privire la care se solicită partajul succesoral, instanța fiind învestită cu o cerere de partaj, prin care se solicită a se stabili calitatea de proprietari de către copartajanți și cota parte ce revine fiecăruia în urma partajului succesoral.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 „Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil."
În speță părțile nu au făcut dovada că antecesorii lor au avut înscris în cartea funciară un drept de proprietate sau că ar fi avut un act prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil aceste drepturi reale, după cum face vorbire același text legal.
Un astfel de act, sau acte succesive, în ipoteza art. 23 din Legea nr. 7/1996. trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 48 din Legea nr. 7/1996.
Apoi, potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 prevede că „Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credință, cât timp nu se dovedește contrariul."
În cauză nu s-a depus nici o dovadă a vreunei astfel de înscrieri în cartea funciară pe numele antecesorilor părților, prin urmare se poate prezuma că dreptul nu există în folosul antecesorilor părților.
Potrivit art. 26 din Legea nr. 7/1996 dreptul de proprietate se dobândește prin moștenire, chiar și fără înscrierea în cf, dar cu condiția ca autorul moștenitorilor să fi fost proprietar de cf sau să fi deținut un act care să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 48 din Legea nr. 7/1996.
Raportat la considerentele ce preced, tribunalul în baza art. 296, teza a II-a Cod procedură civilă 1865, raportat la art. 295 alin. 1 teza finală Cod procedură civilă 1865, va admite apelul declarat de apelantul-pârât și va schimba în tot sentința civilă atacată, cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamanta M. I. în contradictoriu cu pârâtul Ș. I..
Dispozițiile din sentință vizând achitarea diferenței de onorariu pentru dl. expert M. I. M. în cuantum de 780 lei vor fi menținute, acestea nefiind atacate, expertiza ordonată în cauză fiind efectuată de către domnul expert, iar decontul total încuviințat, se impune achitarea întregului onorariu pentru domnul expert.
În ceea ce privește cererea de aderare la apelul declarat de apelantul-pârât formulată de apelanta-reclamantă, aceasta se referă doar la modalitatea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Prin urmare, având în vedere admiterea apelului declarat de apelantul-pârât cu consecința schimbării în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii, reclamanta este căzută în pretenții și nu poate beneficia de acordarea de cheltuieli de judecată.
Așa fiind, cererea de aderare la apel va fi respinsă ca nefondată.
În baza art. 274 Cod procedură civilă 1865, intimata reclamantă va fi obligată la plata către apelantul pârât a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fondul cauzei, reprezentând onorariu expert, conform chitanțelor aflate la filele 167 și 183 din dosarul de fond și a sumei de 2124 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă judiciară de timbru, conform chitanțelor aflate la filele 34, 52, 58 din dosarul tribunalului reținând faptul că apelantul a solicitat prin cererea de apel toate cheltuielile de judecată ocazionate de proces – file 3, 46 verso, însă nu a dovedit cu înscrisuri decât suma de 2124 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de către apelantul Ș. I., domiciliat în ./862 jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 899/3.10.2013, pronunțate de către Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, pe care o schimbă în sensul că respinge acțiunea introdusă de reclamanta M. I., cu domiciliul în Săcel, ./862 jud. Maramureș în contradictoriu cu pârâtul Ș. I..
Menține dispozițiile privind obligarea pârâtului Ș. I. să plătească domnului expert M. I. M. diferența de onorariu expert de 780 lei. Obligă pe intimata-reclamantă M. I. la plata către apelantul-pârât Ș. I. a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și 2124 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Respinge cererea de aderare la apel formulată de reclamanta M. I..
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5 februarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
Ț. D. P. M. B. S. A.
Red.DȚ/3.03.2015
Tred. A.S. / 5.03.2015 - 4 ex
Judecător la fond: V. E. G. T.
| ← Acţiune posesorie. Decizia nr. 23/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Reziliere contract. Decizia nr. 53/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
