Pensie întreţinere. Decizia nr. 102/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 102/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 102/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 102/A
Ședința publică din data de 12 martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: P. G.
Judecător: S.-T. A.-A.
Grefier: B. M.
Pe rol este pronunțarea asupra apelului declarat de pârâtul M. T. cu reședința în Franța, cu domiciliul procesual ales în Oradea, .. 6, apt. 5, județul Bihor,, împotriva sentinței civile nr. 1364 din 28 mai 2014, pronunțate de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, având ca obiect pensie întreținere majorare pensie de întreținere.
Se constată că, la data de 10.03.2015, prin serviciul registratură intimata P. M. a depus note de concluzii scrise.
Dezbaterile asupra apelului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 26 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 396 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 12 martie 2015, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1364 din 28.05.2014, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ s-a admis acțiunea civilă înaintată de reclamanta P. M., împotriva pârâtului M. T., și în consecință:
A fost majorat de la 150 lei lunar la 130 Euro lunar cuantumul pensiei de întreținere stabilită în sarcina pârâtului, pe seama minorei M. T. A., născută la data de 6 noiembrie 2005, prin sentința civilă nr. 978/24.03.2009, pronunțată în dosarul nr._ al instanței, începând cu data înaintării acțiunii, 07.02.2014 și până la majorat sau noi dispoziții. Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei 1045 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta P. M. a chemat în judecată pe pârâtul M. T., pentru ca instanța, să îl oblige pe pârât la pensie de întreținere majorată, față de sentința civilă nr. 978/24.03.2009, pronunțată în dosarul nr._ al instanței, pe seama minorei M. T. A. născută la data de 6 noiembrie 2005.
În susținerea acțiunii s-a arătat că după pronunțarea sentinței de divorț pârâtul a încetat orice legătură cu reclamanta și minora, refuzând să contribuie prin orice modalitate la creșterea și întreținerea minorei. Reclamanta a susținut că de la data stabilirii pensiei de întreținere posibilitățile materiale ele pârâtului s-au modificat, acesta muncind de apropare 4 ani în Franța, și obținând venituri lunare considerabile.
Din actele de la dosar instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 978/24.03.2009, pronunțată în dosarul nr._ al instanței pârâtul a fost obligat să plătească pe seama minorei M. T. A. născută la data de 6 noiembrie 2005, încredințată spre creștere și educare la reclamantă, o pensie de întreținere lunară în cuantum de 150 lei.
Pârâtul este angajat în muncă, iar potrivit adeverinței de la fila 25 realizează un venit mediu lunar în sumă de 532 Euro. Având în vedere dispozițiile art. 529 alin. 1 și 2 și art. 531 cod civil acțiunea a fost admisă potrivit dispozitivului sentinței.
În temeiul dispozițiilor art. 451 al. 1, 452, 453 al. 1 Cod procedură civilă pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei 1045 lei cheltuieli de judecată reprezentând: 100 lei onorariu de avocat, 20 lei taxa judiciară de timbru, 20 lei cheltuieli ocazionate cu traducerea adresei pentru veniturile pârâtului, cheltuielile ocazionate cu emiterea de către mediator a certificatului de informare, nefiind dovedite.
Prin încheierea ședinței Camerei de Consiliu din 2.07.2014 s-a admis cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1364/28.05.2014 în sensul că, pensia de întreținere lunară stabilită în sarcina pârâtului, în sumă de 130 Euro poate fi plătită și în lei la cursul de schimb BNR din data plății.
Împotriva sentinței civile nr. 1364 din 28.05.2014 a declarat apel pârâtul M. T., solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și reținerea cauzei spre rejudecare.
În motivarea apelului s-a învederat Tribunalului că la data de 04.02.2014, reclamanta P. M. introduce o acțiune având ca obiect majorarea pensiei de întreținere, în cuprinsul acțiunii menționând faptul că apelantul locuiește efectiv și muncește în Franța, fiind rezident acolo de 4 ani. Cu toate acestea, procedura de citare se realizează la domiciliul din România, prin afișare. La primul termen de judecată din data de 2 aprilie 2014 se prezintă sora apelantului G. R. care arată instanței că apelantul locuiește și muncește în străinătate și că solicită ca actele de procedură să îi fie comunicate acolo, la adresa angajatorului, însă instanța a considerat procedura de citare îndeplinită și îi respinge cererea.
La următorul termen de judecată, în 28.05.2014, instanța a admis cererea reclamantei. Deși prin avocat a formulat concluzii scrise pe care le-a trimis prin fax, în cuprinsul hotărârii nu se face nici o referire cu privire la poziția sa procesuală sau la apărările invocate de către apelant, instanța menționând formal că „pârâtul, legal citat, nu șl-a exprimat poziția în cauză”.
Consideră că i-a fost încălcat dreptul la apărare, câtă vreme instanța nu a ținut cont de poziția sa și de actele justificative depuse la dosar, respectiv adresa din partea angajatorului cu veniturile realizate, „fluturașele” cu salariul primit, contractul de muncă.
Apelantul a mai arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinica și nelegală. Potrivit art. 531 Cod civil, raportat la art. 529 Cod civil, cuantumul pensiei de întreținere se stabilește până la o pătrime din venitul lunar net.
Așa cum rezultă din actele depuse la dosar, venitul net realizat de către apelant este în cuantum de 303,94 Euro, fapt ce rezultă din contractul de muncă și din celelalte documente depuse la dosar. În ultimele luni a obținut următoarele venituri: Martie 2014 - 303,94 Euro; Aprilie 2014 - 303,94 Euro; Mai 2014 - 303,94 Euro. Ca atare, cuantumul legal al pensiei era de 1/4 din 303,94 Euro, respectiv 75,98 Euro și nu 130 Euro cum greșit a dispus instanța de fond. Consideră că instanța in mod eronat a luat în calcul media veniturilor anterioare datei de 07.02.2014, data înregistrării acțiunii, câtă vreme reclamanta a solicitat obligarea apelantului la plata majorată a pensiei de întreținere începând cu data înregistrării acțiunii.
Cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de judecată solicită respingerea cererii, câtă vreme prin concluziile scrise depuse la termenul din 28.05.2014 a arătat că nu se opune admiterii acțiunii. Solicită compensarea cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinare, intimata P. M. a invocat excepția neindicării temeiurilor de drept în cuprinsul cererii de apel, solicitând a se dispune decăderea din dreptul de a le mai invoca, excepția neindicării probelor în susținerea apelului solicitând a se dispune decăderea din dreptul de a mai propune probe în apel.
Intimata a apreciat apelul formulat în cauză neîntemeiat, susținerile apelantului-intimat fiind nefondate, iar hotărârea instanței de fond temeinică si legală având în vedere următoarele aspecte:
Potrivit dispozițiilor art. 155 alin. (1) pct. 6 coroborat cu art. 163 alin, (6) persoanele fizice vor fi citate la domiciliul lor, iar, dacă destinatarul nu este găsit la domiciliu, agentul îi va înmâna citația unei persoane majore din familie sau, în lipsă, oricărei alte persoane majore care locuiește cu destinatarul ori care, în mod obișnuit îi primește corespondența. Contrar susținerilor apelantului citația a fost emisă la adresa din ./A și a fost semnată de către o rudă a apelantului (mamă, soră) care nu a făcut nici o mențiune sau precizare privitoare la faptul aflării apelantului în străinătate.
Mai mult așa cum se reține și în încheierea de ședință din data de 02.04,2014 la primul termen de judecată, s-a înfățișat în instanță sora apelantului care fără a avea vreo calitate procesuală a confirmat faptul că apelantul a luat cunoștință despre proces solicitând totodată instanței citarea apelantului la adresa din străinătate. Cererile formulate oral de către sora apelantului, în fata instanței de fond, acestea nu puteau fi avute în vedere de către instanța, atâta timp cât nu s-a făcut dovada calității de reprezentare a apelantului - pârât și de asemenea aceasta nu a făcut dovada susținerilor acesteia.Pârâtul legal citat nu a formulat întâmpinare potrivit dispozițiilor art. 205 NCPC, deși așa cum însăși sora acestuia confirmă avea cunoștință de acest drept adus la cunoștință odată cu comunicarea unui exemplar de pe acțiunea introductivă de instanță.
Apelantul nu și-a exprimat poziția procesuală în cauză până la momentul depunerii concluziilor pe fond, concluziile scrise de care apelantul face vorbire fiind trimise prin fax și ajungând la dosar după dezbateri.
Mai mult decât atât și în varianta luării în considerare de către instanță a acestor acte la momentul luării concluziilor pe fond, acestea nu puteau fi avute în vedere decât ca și concluzii scrise și nu ca probe (având în vedere decăderea din acest drept).
Intimata a mai susținut că instanța în mod temeinic și legal s-a raportat la veniturile trimise de firma angajatoare a pârâtului prin scriptul datat și semnat de către aceasta, astfel că apreciază că nu ar fi existat nici un motiv din partea angajatorului a comunica alte venituri decât cele reale ca fiind obținute pe perioada solicitată. Soluția instanței s-a raportat la veniturile realizate de către apelantul - pârât, așa cum ele au fost comunicate instanței, de către angajatorul acestuia din Franța avându-se în vedere în mod temeinic și legal veniturile pe ultimele 6 luni cu efect de la data introducerii acțiunii 7 februarie 2014.
Înțelege să conteste înscrisurile depuse de către apelant Ia instanța de fond ca mijloc de probă. Nu au fost depuse odată și împreună cu întâmpinarea în termen de 25 zile de la comunicarea acțiunii. Nu sunt semnate pentru conformitate și nu există dovada că aceste acte a fi reale respectiv nefiind nici semnate și stampilate de către firma angajatoare. Înscrisul trimis prin poștă la dosar de către firma angajatoare urmare a adresei instanței, este un înscris oficial semnat și ștampilat de către reprezentantul firmei angajatoare a apelantului. Veniturile indicate de către apelant pe lunile martie și aprilie de regăsesc în înscrisul trimis la dosar de către firma angajatoare. Daca ar accepta teza apelantului, s-ar ajunge în situația stabilirii unei pensii de întreținere raportat la veniturile pârâtului viitoare, incerte și evident imprevizibile ceea ce apreciază ca fiind inadmisibil. Nu este de acord cu compensarea cheltuielilor de judecată.
Prin răspunsul la întâmpinare apelantul a arătat cu privire la excepția neindicări temeiurilor de drept în cuprinsul cererii de apel, că solicită respingerea acesteia ca lipsită de interes, întrucât conform art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Cu privire la excepția neindicării probelor în susținerea apelului, de asemenea solicită respingerea acesteia. Efectul devolutiv al apelului, constă în faptul că apelul exercitat în termen, provoacă o noua judecata asupra fondului, iar în cazul în care cererea de apel nu cuprinde mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, pe fond, numai pe baza celor invocate la prima instanța, dar va putea dispune refacerea sau completarea probelor administrate în prima instanță în cazul în care consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei – art. 479 alin. 2 Cod procedură civilă.
În data de 28.01.2015 apelantul a depus la dosar concluzii scrise prin care a arătat că, în ultimele luni a obținut următoarele venituri: Martie 2014 - 303,94 Euro; Aprilie 2014 - 303,94 Euro; Mai 2014 - 303,94 Euro; iunie 2014 – 303,94 Euro; iulie 2014 – 173,94 Euro, fiind poprită suma de 130 Euro. Cuantumul legal al pensiei era de 1/4 din 303,94 Euro, respectiv 76 Euro și nu 130 Euro cum greșit a dispus instanța de fond. Suma datorată reclamantei pentru perioada în care a fost angajat, februarie 2014 – iulie 2014 este în cuantum de 456 Euro (76 euro * 6 luni), sumă pe care a achitat-o: 130 euro (poprirea din luna iulie), 1500 lei prin poștă (326 euro.
Arată că, din data de 1 august 2014 nu mai este angajat. Solicită a se constata că a achitat pensia de întreținere pentru perioada februarie 2014 – iulie 2014 și să se dispună obligarea sa la plata pensiei de întreținere în cuantum de o pătrime din venitul minim pe economie, începând cu data de 01.08.2014.
La dosar au fost depuse în probațiune înscrisuri.
Excepțiile invocate prin întâmpinare nu au fost primite, raportat la împrejurarea că s-a achitat de către apelant taxa judiciară de timbru, precum și la dispozițiile art. 476 alin. 1 și 2 și art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă. Apelul a fost motivat în fapt, iar administrarea probei cu înscrisuri nu a pricinuit amânarea judecății.
Analizând apelul declarat, se rețin următoarele:
Potrivit prevederilor art. 155 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă persoanele fizice se citează la domiciliul lor; în cazul în care nu locuiesc la domiciliu, citarea se va face la reședința cunoscută ori la locul ales de ele; în lipsa acestora, citarea poate fi făcută la locul cunoscut unde își desfășoară permanent activitatea curentă. De asemenea, potrivit pct. 13, persoanele care se află în străinătate, dacă au domiciliul sau reședința cunoscută se citează printr-o citație scrisă conform legii, iar dacă domiciliul sau reședința celor aflați în străinătate nu este cunoscut/cunoscută, citarea se face potrivit art. 167 (prin publicitate).
Rezultă cu claritate că în viziunea legiuitorului, legala îndeplinire a procedurii de citare presupune comunicarea înștiințărilor privind procesul, la locuința efectivă a persoanei citate, astfel încât aceasta să poată cunoaște nu doar existența procesului, ci și conținutul cererilor comunicate ori ale actelor atașate.
Prin chiar cererea introductivă reclamanta P. M. a arătat că pârâtul este angajat cu contract de muncă în Franța. S-au solicitat veniturile acestuia de la societatea franceză, iar martorii audiați au relevat că ambele părți sunt plecate la muncă în străinătate. În ședința publică din 02.04.2014 s-a prezentat numita G. R., sora pârâtului, care a arătat că pârâtul se află la muncă în străinătate, dorește să fie citat acolo.
Ca atare, împrejurarea că pentru termenele stabilite, comunicările ori citațiile au fost preluate la domiciliul pârâtului din Văleni nr. 57 A, județul Maramureș, de diverse persoane, nu era aptă a conferi legalitate procedurii de citare, impunându-se în prealabil a se stabili că pârâtul locuiește efectiv la adresa respectivă, aspect contrazis însă de actele dosarului.
Pe cale de consecință, dreptul la apărare al pârâtului a fost afectat, procedura de comunicare și citare nefiind legal îndeplinită, sens în care în aplicarea prevederilor art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă se va admite apelul declarat de acesta și se va anula hotărârea atacată.
Evocând fondul, se impune a se reține cu titlu prealabil că aspectele învederate de către apelant prin concluziile scrise depuse pentru termenul de judecată din 28.01.2015 referitoare la împrejurarea că din data de 01.08.2014 nu mai este angajat, sens în care solicită obligarea sa la plata pensiei de întreținere în cuantum de ¼ din venitul minim pe economie, începând cu această dată, nu vor fi reținute de tribunal. Aceste motive de apel, respectiv mijloace de apărare, nu au fost arătate prin cererea de apel, însă se reține împrejurarea că deși invocă pierderea locului de muncă, apelantul a rămas totuși în Franța, fapt care susține prezumția că acesta beneficiază de mijloace financiare care îi permit să se întrețină în respectiva țară, cel puțin la nivelul venitului minim pe economia franceză.
Se constată că în perioada februarie – mai 2014 (de la introducerea acțiunii și până la pronunțarea hotărârii anulate, perioadă la care s-a referit chiar apelantul prin cererea de apel- fila 3), conform actelor depuse la dosar, pârâtul a realizat venituri de 543,52 Euro, 303,94 Euro, 303,94 Euro și 303,94 Euro, cu o medie lunară de 363,83 Euro. Aplicând dispozițiile art. 529 alin. 1 și 2, art. 531 Cod civil, întrucât minora T. - A. este singurul copil aflat în întreținerea pârâtului, rezultă că obligația tatălui de a contribui la întreținerea fiicei sale se circumscrie sumei de 90 Euro lunar, care corespunde veniturilor obținute de acesta în perioada începând cu care s-a majorat obligația de întreținere.
Pe cale de consecință, se va admite acțiunea formulată de reclamanta P. M., în calitate de reprezentant legal al minorei M. T. - A., împotriva pârâtului M. T. și se va majora cuantumul obligației de întreținere stabilită în sarcina pârâtului M. T. și în favoarea minorei M. T. - A., născută în data de 6.11.2005, prin sentința civilă nr. 978 din 24.03.2009, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, de la suma de 150 lei lunar, la suma de 90 euro lunar (plătibilă în lei la cursul de schimb BNR din ziua plății sau în euro), ce se va achita începând cu data introducerii acțiunii, 7.02.2014 și până la majoratul minorei sau la alte dispoziții ale instanței.
În ce privește cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă, în sumă de 1040 lei, acestea urmează a fi puse în sarcina pârâtului, conform prevederilor art. 451 – 452 Cod procedură civilă. Tribunalul apreciază că nu sunt incidente dispozițiile art. 454 Cod procedură civilă deoarece pârâtul era de drept în întârziere, conform prevederilor art. 1523 Cod civil.
Nu vor fi acordate intimatei cheltuieli de judecată în apel întrucât apelul a fost admis și în acest context nu poate fi onorată nici cererea apelantului de compensare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul M. T., cu reședința în Franța, cu domiciliul procesual ales în Oradea, .. 6, apt. 5, județul Bihor, în contradictoriu cu intimata P. M., CNP_, domiciliată în ., ., cu locuința actuală în ., județul Maramureș, unde solicită a i se comunica actele de procedură, împotriva sentinței civile nr. 1364 din 28.05.2014, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, pe care o anulează și judecând procesul prin evocarea fondului:
Admite acțiunea formulată de reclamanta P. M., în calitate de reprezentant legal al minorei M. T. - A., împotriva pârâtului M. T..
Majorează cuantumul obligației de întreținere stabilită în sarcina pârâtului M. T. și în favoarea minorei M. T. - A., născută în data de 6.11.2005, prin sentința civilă nr. 978 din 24.03.2009, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, de la suma de 150 lei lunar, la suma de 90 euro lunar (plătibilă în lei la cursul de schimb BNR din ziua plății sau în euro), ce se va achita începând cu data introducerii acțiunii, 7.02.2014 și până la majoratul minorei sau la alte dispoziții ale instanței.
Obligă pe pârât să achite reclamantei suma de 1040 lei cheltuieli de judecată.
Respinge cererile privind cheltuielile de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 martie 2015.
Președinte Judecător Grefier
P. G. S. - T. A. B. M.
Red. S.T.A.A../12.03.2015
Dact. B.M./12.03.2015
Ex. 4, .
Judecător fond: U. L. G.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 230/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Pensie întreţinere. Decizia nr. 122/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
