Pensie întreţinere. Decizia nr. 230/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 230/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 230/2015
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.230/A
Ședința publică din 21.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-T. A.-A.
JUDECĂTOR: G. B.
GREFIER: R. M.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra apelului declarat de către pârâtul T. D., domiciliat în B., ./A, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr.1934 din data de 23.10.2014 pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, având ca obiect pensie de întreținere.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 30.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 396 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru 14.05.2015 și 21.05.2015, când a decis următoarele.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 1934 din data de 23.10.2014, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosar nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta T. C. M., în contradictoriu cu pârâtul T. D., a fost obligat pârâtul la plata, în favoarea reclamantei a sumei de 600 lei lunar cu titlu pensie de întreținere, începând cu data de 01.04.201, și până la finalizarea studiilor reclamantei, dar nu mai târziu de data împlinirii de către aceasta a vârstei de 26 de ani sau noi dispoziții. S-a dispus totodată obligarea pârâtului la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În considerentele hotărârii s-a reținut că, prin cererea înregistrată sub nr._, reclamanta a solicitat instanței să se dispună obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea sa, în cuantum de1/4 din venitul lunar net pe care îl realizează în calitate de angajat al . la data depunerii cererii și până la terminarea studiilor, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Reclamanta a învederat că este fiica pârâtului, feste studentă în anul II, în Italia, la Universitatea de Studii din Milano, specializarea ,,Limbi și Literaturi Străine”, că, prin sentința civilă nr.435/1994, pronunțată în dosar nr. 1762/1993 al Judecătoriei V. de Sus a fost desfăcută căsătoria dintre părinții săi, pârâtul, în calitate de tată, fiind obligat să-i plătească lunar suma de 12.200 lei cu titlu de pensie de întreținere, până la majorat sau noi dispoziții, ulterior, pensia fiind majorată. Cu toate acestea, în perioada martie 1998-martie 2009 pârâtul nu a achitat pensia de întreținere la care a fost obligat.
Reclamanta a mai arătat că locuiește cu mama sa în Italia și, așa cum reiese din adeverința depusă în probațiune, este studentă în anul II la Universitatea de Studii din Milano, specializarea ,,Limbi și Literaturi Străine”, cu o durată normală a studiilor de trei ani. Pârâtul desfășoară activități salariale, nu este căsătorit și nu are alte persoane în întreținere. Fiind studentă la zi, este în imposibilitate de a obține venituri, din rațiuni ce țin de respectarea programului cursurilor, astfel că a formulat prezenta acțiune.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, învederând că majorul neajuns la vârsta de 26 de ani care solicită pensie de întreținere trebuie să facă dovada că nu poate să lucreze și că nu dispune de bunuri care să-i permită realizarea de venituri îndestulătoare. După cunoștințele sale, reclamanta lucrează, veniturile obținute acoperindu-i necesitățile, uneori prisosindu-i, actele depuse de aceasta nefăcând dovada că ar fi în imposibilitate de a munci. Pe de altă parte, mai are în întreținere o fiică, pe numita T. I.-M., născută în 26.08.1988, studentă în Italia. Mai are un credit contractat de la BCR în anul 2011, ultima rată urmând a fi achitată în anul 2018, noi obligații putând să-i afecteze propria subzistență.
În drept pârâtul s-a prevalat de dispozițiile art.524-528 cod civil și art. 453 Cod procedură civilă.
Analizând cererea prin prisma susținerilor părților, a înscrisurilor existente la dosarul cauzei și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta are 23 de ani și este fiica pârâtului. În prezent aceasta este rezidentă în Italia, unde este studentă în anul II, cursuri de zi, la Universitatea de Studii din Milano, specializarea ,,Limbi și Literaturi Străine”, așa cum reiese din adeverința emisă de această instituție (f.5)
Pârâtul este angajat al . a Energiei Electrice ELECTRICA DISTRIBUȚIE TRANSILVANIA NORD SA, Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice Baia M., așa cum reiese din adresa nr._/10.10.2014 emisă de această instituție(f.50)
Instanța a constatat că, deși prin întâmpinare s-a învederat că pârâtul mai are în întreținere o fiică majoră, studentă în Italia, acesta nu a probat afirmația, iar prin răspunsul la interogatoriul administrat de instanță, la termenul din data de 26 iunie 2014, acesta a arătat că nu mai are alte persoane în întreținere.
Instanța a reținut că potrivit art. 499 alin. 1 Cod civil, tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională. Dacă minorul are un venit propriu care nu este îndestulător, părinții au obligația de a-i asigura condițiile necesare pentru creșterea, educarea și pregătirea sa profesională. Părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani. În caz de neînțelegere, întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării, precum și contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilesc de instanța de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.
Prima instanță a constatat că reclamanta a făcut dovada faptului că dispozițiile legale mai sus menționate îi sunt aplicabile, că nevoia de întreținere a unui student ce urmnează cursurile la zi este subînțeleasă, acesta neputându-se angaja și presta muncă fără a afecta calitatea pregătirii sale profesionale, că din înscrisurile depuse în probațiune a reieșit că reclamanta a fost angajată doar în anul 2012(f.53), la data de 28.08.2012 înscriindu-se la facultatea menționată, astfel încât a încetat raporturile de muncă odată cu începerea cursurilor.
S-a concluzionat că afirmațiile pârâtului potrivit cărora reclamanta ar munci și în prezent nu au fost probate, că reclamanta locuiește în prezent în Italia, alături de mama sa, care suportă costurile privind locuința și întreținerea curentă, însă obligația părinților este una solidară în ceea ce privește creșterea, educarea și îngrijirea copilului lor, astfel că și pârâtul trebuie să contribuie la cheltuielile privind întreținerea, educarea și pregătirea profesională a reclamantei.
Reținând că venitul net realizat de pârât în ultimele 6 luni este de 3.299 lei/lună, instanța, în temeiul art. 529 alin 2, art. 530 alin.2 și art.532 alin.1 din Codul civil l-a obligat pe acesta la plata sumei de 600 lei lunar cu titlu pensie de întreținere în favoarea reclamantei, de la data de 01.04.2014, data intentării acțiunii și până la finalizarea studiilor reclamantei, dar nu mai târziu de data împlinirii de către aceasta a vârstei de 26 de ani.
În conformitate cu disp.art. 453 al.(1) C.pr.c. pârâtul a fost obligat la plata către reclamantă a sumei de 500 lei cu titlu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, cf. chitanței depusă la dos. cauzei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, pârâtul T. D. care a solicitat schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii introductive ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat că sentința nu este temeinică și a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, din motivare rezultând că instanța a evitat aplicarea art. 524 Cod civil potrivit căruia are drept la întreținere cel aflat în nevoie ce nu se poate întreține din muncă sau din bunurile sale, dispoziție legală care, spre deosebire de reglementarea anterioară, stabilește că starea de nevoie rezultă numai atunci când debitorul obligației nu se poate întreține singur, doar atunci o astfel de cerere putând fi admisă. Astfel, restul dispozițiilor legale reținute de prima instanță își pierd sensul.
Apelantul a mai învederat că din probațiunea administrată a rezultat că reclamanta este șomeră începând cu data de 10.09.2014 și că aceasta a figurat ca fiind angajată din data de 01.10.2013 așa cum rezultă din înscrisul intitulat “starea ocupațională”, că instanța nu a verificat dacă reclamanta obține în prezent venituri, care este cuantumul indemnizației de șomaj, apelantul neputând fi obligat la plata unei pensii decât în completarea acesteia.
Apelantul a apreciat că se impunea verificarea veniturilor reclamantei pe ultimele șase luni, că instanța nu s-a raportat și la obligațiile sale financiare, că pensia stabilită îi pune în pericol propria întreținere și că frecventarea cursurilor universitare nu este obligatorie.
Prin întâmpinarea formulată față de cererea de apel, intimata T. C. M. a solicit respingerea apelului, menținerea sentinței atacate și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, intimata a arătat că apelul este nefondat, că T. D. nu face dovada celor afirmate și că actul de care s-a prevalat apelantul a fost tradus eronat, iar singurul venit obținut a fost în anul 2012, banii obținuți din muncă fiind utilizați la încrierea la facultate și la achitarea taxelor de școlarizare.
Intimata a mai învederat că solicitarea sa de a obține șomaj a fost respinsă de autoritățile italiene pe motiv că nu îndeplinea condițiile legale, respectiv nu a prestat muncă timp de minim 13 săptămâni, iar frecventarea cursurilor universitare la zi a împiedicat-o să lucreze. Intimata a mai precizat că în fața instanței de fond apelantul a recunoscut că nu a contribuit decât foarte rar la creșterea sa cât timp a fost minoră deși avea venituri suficiente, iar hotărârea instanței de fond este una întemeiată.
În probațiune, intimata a depus înscrisuri.
Apelantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a învederat că își menținere cererea de apel astfel cum a fost formulată.
Analizând sentința apelată prin prisma dispozițiilor legale incidente și a probațiunii administrate, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. potrivit art. 499 Cod civil, tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională. Părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani.
Prevederile art. 529, 530 din același act normativ dispun că, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti. Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii. Obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională. Dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani. Pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere.
Pensia de întreținere are ca scop să asigure satisfacerea nevoilor celui care o cere în virtutea raporturilor firești de familie. Conform Legii 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului (art. 36-37), copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială. Părinților le revine în primul rând responsabilitatea de a asigura, în limita posibilităților, cele mai bune condiții de viață necesare creșterii și dezvoltării copiilor; părinții sunt obligați să le asigure copiilor condițiile necesare pentru creștere, educare, învățătură și pregătirea profesională.
În cauza dedusă judecății, s-a solicitat stabilirea unei pensii de întreținere în favoarea copilului devenit major, aflat în continuarea studiilor, până la finalizarea acestora dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani.
Tribunalul reține că reclamanta T. C. M., născută la data de 19.07.1991, devenită majoră la data de 19.07.2009, a făcut dovada împrejurării că se află în continuarea studiilor, fiind înscrisă la Universitatea de Studii din Milano, Italia, în anul II la Cursul de Limbi și Literatură Străină, așa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 5 dosar fond, prevederile art. 499 teza finală fiind incidente cauzei deduse judecății. Aceasta a făcut totodată dovada faptului că achită taxe de școlarizare, așa cum rezultă din cuprinsul înscrisurilor aflate la filele 43-45 dosar apel.
În ce privește nevoile creditorului și posibilitățile debitorului, Tribunalul apreciază că prima instanță a interpretat corespunzător probațiunea administrată, respectiv dispozițiile legale incidente, neexistând motive pentru schimbarea sentinței apelate.
Din cuprinsul răspunsului emis de către Institutul Național de Asigurări Sociale din Italia la data de 05.11.2013 (f. 13 dosar apel), a rezultat că cererea intimatei T. C. M. de obținere a indemnizației de șomaj din data de 17.10.2013 a fost respinsă întrucât acesta nu a figurat cu contribuții săptămânale conform legii, respectiv 13. Totodată, potrivit adeverinței emisă de organele fiscale italiene la data de 18.08.2014 (f. 53 dosar fond), a rezultat că aceasta a obținut venituri din muncă în cursul anului 2012 la nivelul sumei de 1979 Eur. Înscrisul emis de către Centrul de Ocupare a Forței de Muncă din Melzo, Provincia Milano la data de 10.09.2014 (f. 46 dosar fond) atestă faptul că T. C. M. figurează în evidențele acestei instituții ca nefiind angajată.
Sunt, așadar, nefondate susținerile apelantului potrivit cărora intimata ar fi beneficiat de venituri din muncă sau rezultate din indemnizația de șomaj, astfel aceasta nefiind în stare de nevoie. Se impune a se reține că aplicarea prevederilor art. 524 Cod civil, invocate de apelant, nu se poate efectua în mod solitar, cu ignorarea art. 499, 527 și 529 din același act normativ.
T. C. M., creditoarea obligației de întreținere a făcut dovada stării de nevoie în care se află cu respectarea prevederilor art. 528 Cod civil, din probațiunea administrată rezultând că aceasta urmează cursuri universitare cu taxă, la zi și că nu figurează ca fiind angajată în muncă sau obținând venituri din alte surse. Înscrisurile depuse în probațiune la dosarul cauzei dovedesc lipsa veniturilor obținute de către aceasta începând cu anul 2012, anterior introducerii acțiunii de față, moment de la care s-a solicitat plata pensiei de întreținere de către debitorul obligației și de la care se apreciază că s-a născut starea sa de nevoie.
În ceea ce privește posibilitățile debitorului obligației de plată a pensiei, Tribunalul reține că propria sa întreținere nu este afectată prin plata sumei de 600 lei lunar stabilită de către prima instanță prin raportare la veniturile nete obținute din salarii, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 529-530 Cod civil. În acord cu cele reținute de către Judecătoria V. de Sus, Tribunalul constată că nu se impune diminuarea drepturilor cuvenite creditorului obligației în cuantumul maxim prevăzut de lege ca urmare a existenței unor obligații de plată pe care debitorul întreținerii le are suplimentar, respectiv credite bancare angajate, în contextul în care referatul de anchetă socială întocmit la solicitarea instanței de fond, extrasele din registrul agricol și certificatele de atestare fiscală au relevat că acesta deține în proprietate mai multe imobile și autovehicule, existând premisele dobândirii de venituri suplimentare.
Tribunalul constată că apelantul nu a probat faptul că ar mai avea în întreținere un alt copil major, împrejurare ce ar putea conduce la diminuarea drepturilor acordate intimatei, apărările formulate din această perspectivă nefiind întemeiate.
Față de considerentele mai sus expuse, Tribunalul apreciază că apelul declarat împotriva sentinței nr. 1934/2014 a Judecătoriei V. de Sus se impune a fi respins în conformitate cu dispozițiile art. 480 Cod procedură civilă, hotărârea apelată fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală a apelantului, în temeiul art. 453 Cod procedură civilă, instanța va dispune obligarea acestuia la plata în favoarea intimatei a sumei de 690 lei reprezentând cheltuieli de judecată, sumă compusă din onorariul avocațial diminuat conform art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă de la suma de 1000 lei la suma de 600 lei, raportat la gradul redus de dificultate al cauzei și la munca efectiv prestată de apărătorul ales, constând în redactarea întâmpinării și prezența la două termene de judecată, respectiv din suma de 90 lei reprezentând contravaloare traducere înscrisuri depuse în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul T. D., domiciliat în B., ./A, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr.1934/23.10.2014 a Judecătoriei V. de Sus, ca neîntemeiat.
Obligă pe apelant să-i plătească intimatei T. C. M., cu domiciliul procesual ales la avocat S. C. M. L., în V. de Sus, ./A județul Maramureș suma de 690 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată la data de 21 mai 2015 prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
S. T. A. A. G. B. R. M.
În concediu de odihnă,
semnează președintele instanței
Red./Tehnred./G.B
4ex.23.07.2015
Red./Judecător la fond:V. F. F.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 120/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Pensie întreţinere. Decizia nr. 102/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
