Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 464/2015. Tribunalul MARAMUREŞ

Decizia nr. 464/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 464/2015

cod operator 4204

ROMÂNIA

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIE CIVILĂ Nr. 464/A

Ședința publică din 28 Octombrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE D. T.

Judecător M. B. P.

Grefier A. S.

Pe rol este soluționarea apelului formulat de apelantul H. V. cu domiciliul în .. L. V. jud. Bacău, împotriva sentinței civile nr. 374/26.02.2015 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.

Se constată că dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data de 14.10.2015, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera în temeiul art. 396 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru data de 28.10.2015 când a pronunțat prezenta hotărâre.

TRIBUNALUL

Prin sentința civilă nr. 374/26.02.2015 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ s-a respins plângerea formulată de petentul H. V. încheierii nr. 5019/11.08.2014 dată de Biroul de C. și Publicitate Imobiliară Sighetu Marmației.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin plângerea înregistrată sub dosar nr._ /2 decembrie 2014, petentul H. V. a solicitat instanței anularea încheierii nr. 5019/11.08.2014 dată de Biroul de C. și Publicitate Imobiliară Sighetu Marmației, prin care i-a fost respinsă cererea de întabulare a suprafeței de 6729 mp teren dobândit prin sentința civilă nr. 2985/2011 a Judecătoriei Sighetu Marmației și obligarea Biroul de C. și publicitate Imobiliară Sighetu Marmației la înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 6729 mp situat în localitatea Desești.

În motivarea plângerii s-a arătat: cererea de înscriere în CF a dreptului de proprietate a fost respinsă cu motivația că nu sunt respectate dispozițiilor art. 893 Noul Cod Civil, în sensul că înscrierea se poate efectua numai împotriva aceluia care, la data înregistrării cererii, este înscris ca titular al dreptului.

Urmare a depunerii cererii, BCPI Sighetu Marmației, a solicitat petentului să depună o încheiere dată de instanță, care să vizeze toți proprietarii din CF.

Petentul a susținut că obiectul dosarului în care a obținut sentința civilă nr. 2985/2011 a Judecătoriei Sighetu Marmației a fost hotărâre care să țină loc de act autentic și nu uzucapiune, prin urmare neimpunându-se citarea proprietarilor tabulari .

Împotriva încheierii de respingere a acestei cereri petentul a formulat cerere de reexaminare, fiind respinsă pentru aceleași motive.

Susține petentul referitor la aceste două încheieri de respingere, că ar fi netemeinice și nelegale deoarece din sentința menționată rezultă că promitentul vânzător P. P. a folosit peste 30 de ani terenul, sub titlu de proprietar.

Apreciază că nu sunt aplicabile dispozițiile noului cod civil deoarece potrivit dispozițiile art. 77 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a noului cod civil” înscrierile în cartea funciară efectuate în temeiul unor acte și fapte juridice încheiate sau ,după caz,săvârșite ori produse anterior intrării în vigoare a Codului civil vor produce efectele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii acestor acte ori, după caz, la data săvârșirii sau producerii acestor fapte”.

În speță, apreciază că erau aplicabile dispozițiile art.23 din Legea 7/1996 potrivit cărora ”dacă mai multe persoane și-au cedat succesiv una celeilalte dreptul real asupra unui imobil ,iar înscrierile nu s-au făcut ,cel din urmă îndreptățit va putea cere înscrierea dobândirilor succesive ,odată cu aceea a dreptului său ,dovedind prin înscrisuri originale întreg șirul actelor juridice pe care se întemeiază înscrierile”, în raport de care aprecierea petentului este că nu este o obligație expresă înscrierea drepturilor succesive, fiind la latitudinea dobânditorului actual dacă cere sau nu înscrierea acestora .

În drept au fost invocate dispozițiile art. 28 al.2 și 4, 29, 31 al. 1-4 din legea 7/1996, art.20 al. 1 din regulamentul 700/07.07.2014 anexă la Ordinul ANCPI 700/2014, noul cod de procedură civilă.

Din actele aflate la dosar, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 2985/2011 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosar nr. 3892/2009, a fost admisă acțiunea civilă formulată de petentul—reclamant împotriva pârâtului P. P. dispunându-se validarea a 2 contracte de vânzare cumpărare încheiate între cei doi la data de 25.09.2003 și întabularea în CF a imobilelor ce fac obiectul lor.

Prin cererea înregistrată la data de 17.04.2014 la Biroul de C. și Publicitate Imobiliară Sighetu Marmației, petentul, a solicitat înscrierea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 6729 mp teren dobândit prin sentința civilă nr. 2985/2011 a Judecătoriei Sighetu Marmației ,în baza deciziei civile nr. 430/R/15.04.2009 și a sentinței civile nr. 2985/21.11.2011.

Prin încheierea nr. 5019/11.08.2014, Biroul de C. și Publicitate Imobiliară Sighetu Marmației,a respins cererea petentului .

În motivarea încheierii s-a arătat următoarele prin sentința civilă nr. 2985/2011 se dispune validarea a două contracte dintre care unul cu clauză de întreținere ,încheiate la data de 25.09.2003 între P. P. și petent.

Din analiza cărților funciare în care este întabulat terenul obiect al acestor contracte s-a constatat că promitentul vânzător nu este proprietar exclusiv al terenul el deținând doar o cotă de proprietate, pentru diferența de teren fiind proprietare (în cotă parte) alte persoane,care nu au fost chemate în judecată în dosar nr. 3892/2009, în care s-a pronunțat sentința nr.2985/2011.

Astfel sunt încălcate dispozițiile art. 893 cod civil.

Împotriva acestei încheieri petentul a formulat cerere de reexaminare ,care a fost respinsă prin încheierea de reexaminare nr._ emisă la data de 10.11.2014 de O. de C. și Publicitate Imobiliară Maramureș ,cu aceeași motivare.

Împotriva acestei soluții ,în termen legal, petentul a formulat plângere, în condițiile art. 31 al. 3 din Legea 7/1996.

Analizând plângerea petentului raportat la susținerile acestuia, instanța de fond a reținut că sentința civilă nr.2985/2011 a fost pronunțată doar în contradictoriu cu pârâtul P. P., ori din analiza colilor de carte funciară în care este întabulat terenul obiect al sentinței rezultă că promitentul vânzător nu este proprietarul exclusiv al terenului, în CF figurând și alte persoane care nu au fost chemate în judecată.

Hotărârea de intabulare trebuie să fie opozabilă tuturor proprietarilor tabulari.

Petentul susține că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art 893 cod civil potrivit cărora înscrierea unui drept real se poate efectua numai împotriva aceluia care, la data înregistrării cererii, este înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează a fi făcută, deoarece sentința a fost pronunțată sub imperiul vechiului cod civil.

Se reține că art.77 din Legea 71/2011 de punere în aplicare a noului cod civil privește cazul înscrierilor realizate în baza vechiului cod civil care pot produce numai efectele prevăzute de legea sub imperiul căreia s-a realizat înscrierea.

În speță, înscrierea s-a solicitat sub imperiul noii legi, fiind cu consecința aplicabilității dispozițiilor art. 893 cod civil.

Susținerea petentului referitor la aplicarea art. 23 din Legea 7/1996 privind înscrierile succesive ale dreptului de proprietate, mai întâi pe seama promitentului vânzător și ulterior pe numele său, nu a fost reținută întrucât, petentul la momentul depunerii cererii de înscriere nu a formulat o asemenea solicitare și nici nu era proprietar exclusiv asupra terenului, așa cum în precedent s-a expus.

Față de considerentele de mai sus, instanța a considerat plângerea petentului neîntemeiată și a respins-o. Împotriva sentinței civile nr. 374/26.02.2015 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ a formulat în termenul legal apel petentul H. V., solicitând în temeiul art. 480 al. 2 din Cod procedură civilă, coroborate cu dispozițiile art. 430 al. 1 si 2, 431 al. 2 si art. 6.1 din CEDO, admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul admiterii plângerii și anularea încheierii nr. 5021/11.08.2014.

În motivarea cererii de apel, apelantul a arătat că în mod greșit instanța de fond a considerat ca la momentul formulării cererii de inscriere in cartea funciara promitentul - vânzător nu putea fi intabulat in baza Sentinței nr. 2985/2011 deoarece nu era proprietar exclusiv asupra terenului. La baza cererii de inscriere a dreptului de proprietate in cartea funciara sta o hotărâre judecătoreasca irevocabila prin care s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al petentului conform raportului de expertiza administrat in cauza. Astfel, doua promisiuni de vânzare cumpărare au fost supuse controlului instanței de judecata privind validitatea acestora, instanța constatând ca dreptul de proprietate s-a transferat din patrimoniul vânzătorului in patrimoniul cumpărătorului. Pentru a hotarî astfel, instanța de judecata, prin sentința civila nr. 2985/21.11.2011, a constatat ca vânzătorul P. P., a dobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor prin posesie de lunga durata (peste 30 de ani), ulterior acest drept de proprietate fiind transferat in patrimoniul apelantului prin validarea celor doua promisiuni de vanzare-cumparare.

Prin încheierea de reexaminare nr._/25.08.2014 OCPI Maramureș motivează respingerea astfel: in situația in care un imobil a fost dobândit in proprietate printr-o hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă, pronunțata in baza unui antecontract de vanzare-cumparare al cărui promitent l-a dobândit anterior, fără ca acesta să-și fi inscris dreptul de proprietate in cartea funciara, noul dobânditor isi va putea înscrie dreptul sau asupra imobilului numai cu condiția înscrierii mai înainte a dreptului antecesorului sau. In acest scop, noul dobânditor, care cere înscrierea dreptului său de proprietate in cartea funciară, va trebui sa solicite si înscrierea dreptului antecesorului său. Astfel, indirect, se apreciază ca dreptul de proprietate poate fi intabulat doar dupa intabularea dreptului de proprietate al autorului apelantului.

Apelantul consideră că desi OCPI retine faptul ca din sentința civilă nr. 2985/2011 rezultă fără echivoc faptul ca instanța de judecata a reținut ca promitentul P. P. a folosit terenul sub nume de proprietar, insa respinge cererea de reexaminare.

In aceste condiții, în opinia apelantului, o hotărâre judecătoreasca este lipsita de efecte juridice, respingerea cererii de inscriere in cartea funciara echivalând cu un refuz de punere in executare a hotărârii, atâta timp cat se dispune in mod expres intabularea dreptului de proprietate.

Potrivit principiului rolului activ al instanței, in dosarul nr._, instanța de judecata a examinat cauza sub toate aspectele ei, inclusiv asupra existentei sau inexistentei dreptului de proprietate al autorului P. P..

Apelantul consideră ca sentința civila nr. 2895/2011 îndeplineste condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 7/1996 pentru ca cererea de inscriere in cartea funciara să fie admisă.

Apelantul apreciază că respingerea apelului ar lipsi de efecte juridice hotărârea nr. 2985/2011 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmatiei în dosarul nr._ . In dispozitivul respectivei sentințe civile instanța a dispus, dupa analizarea probelor din dosar și a îndeplinirii condițiilor legale, intabularea în cartea funciara a dreptului de proprietate al reclamantului. Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că obligația de a avea un rol activ și de a descoperi adevărul în cauză nu îl legitimează pe judecător să treacă dincolo de sau chiar să contrazică aspectele de fapt sau problemele de drept dezlegate printr-o primă hotărâre și căzute în puterea lucrului judecat întrucât acest fapt ar încălca flagrant principiul res judicata pro veritate habetur.

La data de 15.06.2015 apelantul a depus la dosar completare a motivelor de apel prin care a arătat că prezenta cauză se judecă după procedura necontencioasă, O. de C. și Publicitate Imobiliară Maramureș neavând calitate procesuală pasivă. In acest sens nu se impune citarea acestuia în cauză.

Hotărârea nr. 2985/2011 pronunțată în dosarul nr. 3892/2009 de Judecătoria Sighetu Marmatiei se bucură de autoritate de lucru judecat în ceea ce privește transferul dreptului de proprietate din patrimoniul vânzătorului P. P. în patrimoniul cumpărătorului H. V. și în ceea ce privește obligația de întabulare în cartea funciară a dreptului de proprietate.

Prin Hotărârea nr. 374/26.02.2015 pronunțată în dosarul nr.

_, o altă instanță dă ineficientă hotărârii nr. 2985/2011, în sensul că respinge acțiunea formulată împotriva încheierii de respingere a cererii de

întabulare în cartea funciară a dreptului de proprietate, fapt dispus expres de

instanța de judecată inițială. În dispozitiv, a doua instanță susține că nu se poate intabula prima hotărâre motivat de faptul că este inopozabilă proprietarilor tabulari.

Apelantul consideră că în mod eronat instanța de fond a respins acțiunea și prin aceasta a lipsit de efecte juridice o altă hotărâre judecătorească care se bucură de autoritate de lucru judecat asupra aspectelor de fapt și de drept dezbătute. Puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură data {bis de eadem re ne sit actio), iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o alta hotărâre (res judicata pro veritate habetur). Suntem în situația de față, când hotărârea inițială prin care se dispune expres intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară este contrazisă de hotărârea pronunțată în acest dosar la fondul cauzei. Lato sensu, puterea de lucru judecat (res judicata) presupune că hotărârea beneficiază de o prezumție irefragabilă că exprimă adevărul și că nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre (obligativitatea).

Existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui alt proces cu putere de lucru judecat, când se invoca obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie aceleași părți, să se discute același obiect și aceeași cauză. Apelantul arată că a invocat atât la fondul cauzei, cât și în apel că suntem în prezența unei hotărâri judecătorești cu putere de lucru judecat (sentința civilă nr. 2985/2011). Astfel, prin respingerea cererii de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate este practic refuzată punerea în executare a acesteia de către organul administrativ.

Pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătorești irevocabile privind soluționarea unei probleme juridice nu este necesară existenta triplei identități de părți, cauză și obiect, ci este necesară doar probarea identității între problema soluționată irevocabil și problema dedusă judecății, instanța de judecată fiind ținută să pronunțe aceeași soluție, deoarece, în caz contrar s-ar ajunge la situația încălcării componenței res judicata a puterii de lucru judecat.

Reglementarea autorității de lucru judecat a motivelor decizorii ar fi de natură, de asemenea, să ducă la evitarea contrazicerilor dintre considerentele hotărârilor judecătorești, dând expresie funcției pozitive a autorității de lucru judecat. Or, obiectul prezentei cauze este refuzul de a intabula dreptul de proprietate în cartea funciară, fapt asupra căruia, așa cum apelantul a arătat anterior, instanța inițială a dispus irevocabil.

In noul Cod de procedură civilă este tranșată disputa privind partea din hotărâre care se bucură de puterea de lucru judecat, fiind prevăzut în mod expres că autoritatea de lucru judecat se întinde atât asupra dispozitivului hotărârii, cât și asupra considerentelor pe care acesta se sprijină. Această nouă reglementare a instituției autorității de lucru judecat - puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești - reprezintă și o legiferare a punctului de vedere exprimat în doctrina anterioară de autori consacrați, precum și in jurisprudenta anterioară, in sensul ca puterea de lucru judecat nu este limitată la dispozitivul hotărârii, ci ea se extinde si asupra considerentelor hotărârii, care constituie susținerea necesară a dispozitivului, făcând corp comun cu acesta (M. Tăbarca, Excepții procesuale in procesul civil, Ed. Universul Juridic, București, 2006, pg.354).

In jurisprudenta CEDO s-a statuat făptul că obligația de a executa o hotărâre nu se limitează la dispozitivul acesteia, iar autoritățile nu pot repune în discuție problema soluționată prin hotărârea definitivă (cauza Zazanis și alții c. Greciei).

Deși hotărârea nr. nr. 2985/2011 nu este pronunțată în contradictoriu și cu proprietarii tabulari, în dispozitivul acesteia instanța de fond a reținut că promitentul - vânzător a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune, în contradictoriu cu proprietarii tabulari, fiind reținut si numele unuia dintre aceștia. În mod eronat, în opinia apelantului atât Biroul de C. Sighetu Marmatiei, cât și instanța de fond, au făcut o strictă și simplă aplicarea a art. 893 din Cod civil fără a analiza întrutotul dispozitivul sentinței civile nr. 2985/2011. Astfel, prin pronunțarea acestei hotărâri, Judecătoria Sighetu Marmatiei a statuat și cu privire la dreptul de proprietate al promitentului - vânzător, stabilind că acesta a fost dobândit prin prescripție achizitivă în contradictoriu cu proprietarii tabulari. Suntem în situația expusă anterior a efectului pozitiv a autorității de lucru judecat în opinia apelantului.

O. de C. și Publicitate Imobiliară Maramureș a depus la dosar întâmpinare invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar, pe fondul cauzei a solicitat respingerea apelului - fila 25

Analizând sentința civilă nr. 374/26.02.2015 a Judecătoriei Sighetu Marmației, pe baza motivelor de apel formulate și în conformitate cu dispozițiile art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Apelantul a formulat plângere împotriva încheierii de respingere nr. 5019/11.08.2014, pronunțată de Biroul de C. și Publicitate Imobiliară Sighetu Marmației în dosarul nr. 5019/17.04.2014.

Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, republicată, cu modificările și completările ulterioare prevede în art.30 alin. 1 că: Dacă registratorul constată că actele depuse în justificarea cererii de înscriere în cartea funciară, precum și aceasta din urmă nu întrunesc condițiile de formă cerute de lege pentru validitatea acestora, cererea se respinge printr-o încheiere motivată.

Registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare. Despre respingerea cererii se face mențiune în registrul de intrare, în dreptul înregistrării acesteia, precum și în cartea funciară.

Conform art. 31 încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum și celorlalte persoane interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronunțarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii. Persoanele interesate sau notarul public pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, în termen de 15 zile de la comunicare, care se soluționează în termen de 20 de zile prin încheiere de către registratorul-șef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul. În vederea soluționării cererii de reexaminare, persoana interesată va putea completa dosarul cu documentele necesare, la solicitarea registratorului-șef.

Împotriva încheierii registratorului-șef emise potrivit alin. (2) cei interesați sau notarul public pot formula plângere, în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de reexaminare și plângerea împotriva încheierii se depun la biroul teritorial și se înscriu din oficiu în cartea funciară. O. teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, însoțită de dosarul încheierii și copia cărții funciare.

Plângerea împotriva încheierii se poate depune de cei interesați sau notarul public și direct la judecătoria în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, situație în care instanța va solicita din oficiu biroului teritorial comunicarea dosarului încheierii și copia cărții funciare, precum și notarea plângerii în cartea funciară. Hotărârea pronunțată de judecătorie poate fi atacată numai cu apel. Hotărârea judecătorească definitivă se comunică, din oficiu, biroului teritorial de către instanța care s-a pronunțat ultima asupra fondului. Înscrierea făcută în temeiul acestei hotărâri judecătorești își produce efectele de la înregistrarea cererii de înscriere la biroul teritorial.

In cazul respingerii plângerii prin hotărâre judecătorească definitivă, notările făcute se radiază din oficiu.

Art. 32 din Legea nr. 7/1996 prevede că soluționarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, a acțiunii în justificare tabulară, în rectificare, precum și prestație tabulară se face fără citarea oficiului teritorial.

Așa fiind se constată că din eroare, în etapa procesuală a apelului, a fost citat O. de C. și Publicitate Imobiliară Maramureș.

În ceea ce privesc aspectele vizând autoritatea de lucru judecat a sentinței_/1011 pronunțată de către Judecătoria Sighetu Marmației, respectiv efectul pozitiv al lucrului judecat, invocate de către apelant în memoriul de apel, sunt de reținut următoarele:

Codul de procedură civilă arată în art. 430 alin. 1 că hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.

În conformitate cu dispozițiile art. 431 Cod procedură civilă alin. 1, nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.

Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă (alin. 2).

Potrivit art. 435 Cod procedură civilă alin. 1 hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte numai între părți și succesorii acestora.

Hotărârea este opozabilă oricărei terțe persoane atât timp cât aceasta din urmă nu face, în condițiile legii, dovada contrară.

În speță, obiectul dosarului este reprezentat de plângerea împotriva încheierii de respingere dată de Biroul de C. și Publicitate Imobiliară, instanța de judecată având a verifica această înscriere din perspectiva dispozițiilor Legii 7/1996 republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Așa cum în mod corect reține instanța de fond, prin sentința civilă nr. 2985/2011 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosar nr. 3892/2009, rămasă definitivă prin nerecurare, a fost admisă acțiunea civilă formulată de petentul—reclamant împotriva pârâtului P. P. dispunându-se validarea a două contracte de vânzare cumpărare încheiate între cei doi la data de 25.09.2003 și întabularea în CF a imobilelor ce fac obiectul lor.

Prin cererea înregistrată la data de 17.04.2014 la Biroul de C. și Publicitate Imobiliară Sighetu Marmației, petentul a solicitat înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului cuprins în CF 89 Desești, în baza deciziei civile nr. 430/R/15.04.2009 și a sentinței civile nr. 2985/21.11.2011.

Prin încheierea nr.5019, Biroul de C. și Publicitate Imobiliară Sighetu Marmației, a respins cererea petentului, motivat de următoarele aspecte: prin sentința civilă nr. 2985/2011 se dispune validarea a două contracte dintre care unul cu clauză de întreținere, încheiate la data de 25.09.2003 între P. P. și petent. Din analiza cărții funciare în care este întabulat terenul obiect al acestor contracte s-a constatat că promitentul vânzător nu este proprietar al terenului, în CF fiind înscris ca proprietari I. P., P. Ț., I. Ț. și I. Ș. H. lui I., în cotă parte. Astfel sunt încălcate dispozițiile art. 893 cod civil. Împotriva acestei încheieri petentul a formulat cerere de reexaminare, care a fost respinsă de către registratorul șef, prin încheierea de reexaminare nr._ emisă la data de 25.08.2014 de O. de C. și Publicitate Imobiliară Maramureș, în baza motivelor deja arătate.

Instanța a reținut aspectul că sentința civilă nr.2985/2011 a fost pronunțată doar în contradictoriu cu pârâtul P. P. ori din analiza colilor de carte funciară în care este întabulat terenul, obiect al sentinței, rezultă că promitentul vânzător nu este proprietarul terenului, în CF fiind înscriși si alte persoane ca proprietari, în cotă parte.

Hotărârea de întabulare trebuie să fie opozabilă tuturor proprietarilor tabulari (fie ea hotărâre de uzucapiune sau alt tip de hotărâre care are drept consecință transferul dreptului de proprietate).

Petentul susține că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art 893 cod civil potrivit cărora înscrierea unui drept real se poate efectua numai împotriva aceluia care, la data înregistrării cererii este înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează a fi făcută, deoarece sentința a fost pronunțată sub imperiul vechiului cod civil.

În mod corect prima instanță a constatat că art.77 din Legea 71/2011 de punere în aplicare a noului cod civil, invocat de petent în sprijinul acestei susțineri, se referă la înscrierile realizate în baza vechiului cod care pot produce doar efectele prevăzute de legea sub imperiul căreia s-a realizat înscrierea, ori în speță, înscrierea s-a solicitat sub imperiul noului cod civil, fiind astfel aplicabile dispozițiile art.893 cod civil.

Instanța de fond în mod corect a reținut legea (codul civil) aplicabilă în momentul solicitării înscrierii.

Chiar și anterior intrării în vigoare a noului cod civil, una dintre condițiile de admisibilitate ale acțiunii în prestație tabulară ( în speță hotărâre care să ține de loc autentic- însă aceeași acțiune ca și conținut) era ca promitentul vânzător să fie proprietar exclusiv al bunului, această acțiune fiind reglementată de dispozițiile art.22 și 23 din DL 115/1938.

Afirmația potrivit căreia în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 23 din Legea 7/1996 privind înscrierile succesive ale dreptului de proprietate, inițial pe seama promitentului vânzător și apoi pe numele petentului, nu poate fi acceptată, în momentul depunerii cererii de înscriere, petentul nu a formulat o astfel de solicitare și nu era proprietar exclusiv asupra terenului.

Raportat la considerentele ce preced, constatând că starea de fapt reținută de prima instanță rezultă și se întemeiază pe probele administrate, hotărârea fiind temeinică și că prima instanță a recurs la textele de lege incidente, pe care le-a aplicat în mod corect, în litera și spiritul lor, hotărârea fiind legală, în baza art. 480 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat păstrând sentința civilă ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de către apelantul apelantul H. V., domiciliat în .. Bacău, CNP_, împotriva sentinței civile nr.374/26.02.2015, pronunțate de către Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunțată azi, 28.10.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

Ț. D. P. M. B. S. A.

Red.DȚ/28.10.2015

Tred. A.S. / 04 Noiembrie 2015 - 3 ex

Judecător de fond: C. R. G.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 464/2015. Tribunalul MARAMUREŞ