Fond funciar. Decizia nr. 462/2015. Tribunalul MARAMUREŞ

Tribunalul MARAMUREŞ - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 462/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 462/2015

cod operator 4204

ROMÂNIA

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIE CIVILĂ Nr. 462/A

Ședința publică din 28 Octombrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE D. T.

Judecător M. B. P.

Grefier A. S.

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta O. A., domiciliată în B. M., ., jud. Maramureș reprezentanta legală a minorilor O. E. și O. B. împotriva sentinței civile nr. 2233/1.04.2015 pronunțată de către Judecătoria B. M. în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.

Se constată că dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data de 14.10.2015, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera în temeiul art. 396 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru data de 28.10.2015 când a pronunțat prezenta hotărâre.

TRIBUNALUL

Prin sentința civilă nr. 2233/1.04.2015 pronunțată de către Judecătoria B. M. în dosarul nr._ s-a respins cererea formulată de reclamanții O. E. și O. B., prin reprezentant legal O. A., împotriva pârâților M. B. M. prin Primar, C. L. B. M. de aplicare a Legii fondului funciar și C. Județeană Maramureș de aplicare a Legilor fondului funciar.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea formulată, reclamanții O. E. prin reprezentant legal O. A. și O. B. prin reprezentant legal O. A. i-au chemat în judecată pe pârâții M. B. M. prin Primar, C. L. B. M. de aplicarea Legii Fondului Funciar și C. Județeană Maramureș de aplicarea Legii Fondului Funciar solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să se constate dreptul de proprietate al minorilor O. E. și O. B. asupra terenului în suprafață de 177 mp în temeiul dispozițiilor art. 23 și 24 din Legea 18/1991 raportat la art. 8 din Decretul lege 42/1990 (teren aferent casei de locuit proprietatea lor, situată administrativ în B. M., ., înscrisă în CF_ B. M., nr. topo 724/8), teren identificat topografic în CF 2169 B. M. pe numerele top. 724/2 și 724/3, cu titlu de drept lege, să se dispună dezmembrarea nr. top. 724/2 cu suprafața de 137 mp în nr. top. noi 724/2/1 cu suprafața de 123 mp și nr. top. 724/2/2 cu suprafața de 14 mp precum și a nr. top. 724/3 cu suprafața de 61 mp în numere top noi 724/3/1 cu suprafața de 54 mp și 724/3/2 cu suprafața de 7 mp, cu atribuirea numărului cadastral_ compus din nr. top. 724/8 cu suprafața de 83 mp, 724/2/1 cu suprafața de 123 mp și 724/3/1 cu suprafața de 54 mp, conform planului de amplasament și delimitare vizat de OCPI Maramureș sub nr._/15.11.2011, să se dispună renotarea casei proprietatea minorilor O. E. și O. B. pe numărul cadastral_ și să se dispună înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 260 mp corespunzător nr. cadastral_ în favoarea minorilor O. E. și O. B. cu titlu de drept lege.

În motivarea cererii au arătat că minorii O. E. și O. B. sunt proprietari tabulari asupra casei de locuit situată în B. M., . înscrisă în CF_ B. M. pe numărul topografic 724/8 .

Așa cum rezultă din Planul de amplasament și delimitare vizat de OCPI Maramureș sub nr._/15.11.2011 casa proprietatea minorilor este amplasată pe numerele topografice 724/2 și 724/3, terenul aferent casei de locuit situată în B. M., . este de 260 mp aferent numerelor topografice 724/8 cu suprafața de 83 mp, 724/2/1 cu suprafața de 123 mp și 724/3/1 cu suprafața de 54 m .

Pentru suprafața de 83 mp teren aferent numărului topografic 724/8 s-a emis Ordin pentru atribuirea în proprietate a terenului, însă suprafața reală aferentă casei de locuit este de 260 m, care include și suprafața de 177 mp aferentă numerelor topografice 724/2/1 și 724/3/1, suprafață de teren asupra căreia reclamanților le este recunoscut dreptul de proprietate în temeiul legii.

Constatarea că reclamanții minori sunt titularii dreptului de proprietate al terenului în suprafață de 177 mp se fundamentează pe dispozițiile art. 8 din Decretul lege 42/1990, act normativ care deși a fost abrogat prin art. 102 din Legea 18/1991 a fondului funciar a menținut în vigoare dispozițiile menționate de art. 8 din Decretul lege 42/1990.

Pentru terenul aferent casei de locuit proprietatea reclamanților nu s-au formulat cereri în baza legilor fondului funciar de către foștii proprietari tabulari, în acest context terenul nu mai poate fi atribuit legal altor persoane în temeiul Legii 18/1991. Nemaiputând fi atribuit altor persoane, cu privire la acest teren s-a încheiat procedura de reconstituire, mai ales că ultimul moment în care acesta putea fi solicitat în proprietate a fost cel aferent Legii 247/2005 .

Acest teren conform art. 18 alin 2 și 3 din Legea 18/1991 conform cărora „terenurile neatribuite, rămase la dispoziția comisiei după încheierea integrală a reconstituirii drepturilor de proprietate, trec în domeniul privat al orașului” ceea ce justifică calitatea procesuală a pârâtului in prezenta cauză.

Reclamanții au un interes în promovarea prezentei acțiuni întrucât doresc să-și reglementeze și situația de carte funciară pentru terenul aferent casei de locuit, situație care nu corespunde cu starea de fapt, aceștia înțeleg să promoveze prezenta acțiune prin care solicită instanței de judecată a constata dreptul de proprietate pe care aceștia îl au în temeiul legii și să dispună înscrierea acestui drept în cartea funciară cu titlu de drept lege.

Terenul aferent casei de locuit situată în B. M., . astfel cum acesta este identificat în Planul de amplasament și delimitare vizat sub nr._/15.11.2011 și pentru care s-a atribuit număr cadastral_ este de drept proprietatea deținătorului casei de locuit raportat la dispozițiile art. 23 coroborat cu art. 36 din Legea 18/1991 cu modificările și completările ulterioare „Sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau după caz a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul lege 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii”.

Dreptul de proprietate al persoanelor vizate de art. 23 din Legea 18/1991 republicată izvorăște din lege, fiind recunoscut de iure, aspect ce rezultă din folosirea sintagmei „ sunt și rămân în proprietatea privată”.

În drept, invocă dispozițiile art. 35 Cod procedură civilă, legea 7/1996, art. 23 coroborat cu art. 36 alin 4 din Legea 18/1991 raportat la art. 8 din Decretul lege 42/1990 .

Pârâtul M. B. M. reprezentat de către Primar, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii.

În motivare a arătat că articolele invocate de către reclamantă nu pot fi interpretate și aplicate decât prin prisma acestei legi care reglementează procedura ce trebuie urmată de către persoana interesată pentru stabilirea dreptului de proprietate.

Astfel, pentru a invoca în beneficiul său dispozițiile art. 23 din Legea 18/1991 cel interesat trebuie să parcurgă procedura prevăzută de acest act normativ, legea fondului funciar oferind posibilitatea moștenitorilor sau persoanelor care au predat teren la stat de a se adresa direct cu o cerere comisiilor de fond funciar și stabilind procedura prin care ei își pot valorifica astfel drepturile de moștenitor cu privire la terenurile ce au aparținut autorului lor.

Potrivit art. 23 „sunt si rămân în proprietate privată a cooperatorilor, sau după caz a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit §i anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul Lege 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii". Art. 24 prevede că „terenurile situate în intravilanul localităților care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători". Reclamanta nu depune la dosar vreun înscris din care să reiasă atribuirea terenului ce face obiectul dosarului.

Prin urmare, de reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul dispozițiilor art. 23 și 24 din Legea 18/1991 beneficiază doar membrii cooperatori sau succesorii acestora, amplasate pe terenuri ce au fost proprietatea lor înainte de cooperativizare, terenuri care au fost atribuite, de regulă, ca loturi de folosință, către foștii proprietari.

În drept, invocă prevederile art. 115, 242 alin. 2 Cod procedură civilă.

Pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanți.

În motivare a arătat că, conform prevederilor legilor fondului funciar, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face la cerere în termenul stabilit de lege, prin reconstituirea dreptului de proprietate pentru membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora si constituirea acestui drept în favoarea personalului de specialitate care și-a desfășurat activitatea în unitățile agricole cooperatiste, care au avut atribuit în folosință teren agricol.

În drept, invocă prevederile art. 205 din Codul de procedură civilă, Legea nr. 18/1991, republicată, modificată și completată, privind fondul funciar, H.G. nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare.

Analizând cererea reclamanților, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut că terenul care formează obiectul prezentului litigiu se identifică sub nr. topo 724/2/1 și 724/3/1, dezmembrate din terenurile de sub nr. topo 724/2 și 724/3 din CF 2169 B. M., conform planului de amplasament și delimitare vizat de OCPI Maramureș sub nr._/2011.

Potrivit înscrierii în CF 2169 B. M., terenurile de sub nr. topo 724/2 și 724/3 au fost proprietatea lui L. M. și Kosztin M..

Acest teren se află în continuarea celui de sub nr. topo 724/8, în suprafață de 83 mp, cu privire la care reclamanții au dreptul de proprietate dobândit în temeiul art. 36 alin. 3 din Legea 18/1991, republicată, în baza Ordinului Prefectului Județului Maramureș nr. 1232/24.08.2012.

Terenul de sub nr. topo 724/8 a trecut în proprietatea statului în anul 1985, în momentul cumpărării casei evidențiată pe acest teren, de către H. G. și H. I. de la Kerekes T. și N. A. care, la rândul lor, moșteniseră dreptul de proprietate asupra terenului de la Kun R., moștenitoarea lui Kun A., după cum a reieșit din înscrierile din CF 5627 B. M..

Odată cu cumpărarea casei familiei H. li s-a atribuit dreptul de folosință asupra terenului de sub nr. topo 724/8, pe durata existenței construcției.

Ulterior, în anul 1993, dreptul de proprietate asupra casei și dreptul de folosință asupra terenului aferent de sub nr. topo 724/8 s-a transmis prin cumpărare familiei Naneștean G. și I. și de la aceștia, prin cumpărare în anul 2003 lui O. A. și V., care, la rândul lor, l-au înstrăinat în anul 2005 reclamanților.

Întrucât reclamanții erau în anul 2005 proprietarii casei situată pe terenul de sub nr. topo 724/8 și titularii dreptului de folosință asupra acestui teren în conformitate cu prevederile art. 36 alin. 3 din Legea 18/1991, republicată, li s-a constituit dreptul de proprietate, emițându-se Ordinul Prefectului nr. 1232.

Terenul de sub nr. topo 724/4 și 724/3 din CF 2169 B. M., care formează obiectul prezentului litigiu, nu a fost, însă proprietatea statului așa cum rezultă din înscrierile din această carte funciară și nici nu au fost cooperativizate și nici situate într-o zonă cooperativizată, așa cum a reieșit din declarația martorei P. T..

Dispozițiile art. 23 din Legea 18/1991, republicată și modificată, invocate de reclamanți sunt aplicabile în trei situații:

- atunci când CAP a preluat terenul de la fostul proprietar și i l-a restituit tot acestuia cu titlu de lot ajutător;

- atunci când CAP a atribuit teren unei persoane din terenul preluat de la alt proprietar, în vederea construirii unei case, situație în care se poate constitui dreptul de proprietate constructorului în temeiul art. 24 din Legea 18/1991, republicată, asupra terenului atribuit, în această ipoteză în temeiul dispozițiilor art. 23 din Legea 18/1991, republicată, se poate constitui dreptul de proprietate asupra diferenței dintre suprafața atribuită de CAP în vederea construirii casei și cea folosită fără a se depăși 1000 mp (art. 8 din Decretul-lege 42/1990);

- atunci când cel ce solicită să i se constituie dreptul de proprietate a cumpărat, în perioada în care terenurile erau scoase din circuitul civil, neputând fi înstrăinate, terenuri aferente casei, ipoteză în care suprafața ce se atribuie în temeiul art. 23 din Legea 18/1991, republicată, este suprafața înstrăinată, rezultată din voința părților;

Art. 36 din Legea 18/1991, republicată și modificată, prevede ipoteza în care terenul intravilan a fost preluat de stat fie în temeiul Legii 58/1974, fie în temeiul altor acte normative, și atribuite în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, ipoteze în care aceste terenuri trec, la cererea proprietarilor construcției, în proprietatea acestora.

Trimiterea alin. 4 al art. 36 din Legea 18/1991, republicată, la prevederile art. 23 înseamnă că, la fel ca și în două din ipotezele vizate de aceste din urmă dispoziții legale, se preferă cel căruia i s-a atribuit terenul de către CAP sau Stat și nu fostul proprietar de la care CAP sau Statul a preluat terenul, constituindu-se, deci, dreptul de proprietate în favoarea celui ce i s-a dat în detrimentul celui căruia i-a aparținut terenul, în proprietate, anterior preluării abuzive.

Dispozițiile alin. 4 ale art. 36 din Legea 18/1991, republicată nu pot fi scoase din context, trebuind, pentru a fi aplicabile, coroborate cu prevederile alin. 1 sau 2 ale aceluiași articol.

În speță, nici reclamanților și nici familiei Naneștean nu li s-a atribuit în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției terenul de sub nr. topo 724/2 și 724/3 și nici nu a fost preluat de stat, nefiind evidențiat ca atare în CF 2169 B. M..

Prin urmare, terenul de sub nr. topo 724/2 și 724/3 nu poate fi dobândit de reclamanți în temeiul art. 36 din Legea 18/1991, republicată și modificată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale, terenul nefiind proprietatea statului și nefiind atribuit reclamanților sau celor de la care aceștia l-au dobândit, adică familiei Naneștean, după cum a declarat martora P. T., în folosința veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției.

Pentru aplicarea prevederilor art. 23 din Legea 18/1991, republicată este necesar ca terenul solicitat în temeiul acestor dispoziții legale să fi fost cooperativizat sau să se afle într-o zonă cooperativizată și terenul să fie înstrăinat în perioada în care terenurile erau scoase din circuitul civil de către deținătorul, cu orice titlu, a acestuia.

În speță, așa cum a arătat martora P. T., terenul de sub nr. topo 724/2 și 724/3 nu a fost cooperativizat, nu se afla într-o zonă cooperativizată și potrivit înscrierii în CF 2169 B. M. nu era deținut de familia Naneștean, familie care, așa cum a arătat aceeași martoră, l-a înstrăinat reclamanților.

Chiar dacă în perioada în care era interzisă înstrăinarea terenurilor prin acte între vii se încheiau, totuși contracte de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, pentru ca să se poată constitui dreptul de proprietate în temeiul art. 23 din Legea 18/1991, republicată, trebuie ca vânzătorul să fie proprietarul terenului înstrăinat, teren care să se afle într-o zonă cooperativizată.

Așadar, nereieșind din probele administrate existența nici uneia din ipotezele vizate de art. 23 din Legea 18/1991, republicată, cererea reclamanților a fost respinsă.

Împotriva sentinței civile nr. 2233/1.04.2015 pronunțate de către Judecătoria B. M. în dosarul nr._ a formulat apel, în termenul legal, prevăzut de art. 468 Cod procedură civilă apelanta O. A., reprezentanta legală a minorilor O. E. și O. B. solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și pe cale de consecință admiterea acțiunii înregistrată la instanța de fond.

În motivele de apel apelanta a arătat că a formulat la data de 5.08.2014 o acțiune prin care a solicitat a se constata dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 177 mp reprezentând curtea casei proprietatea tabulară a apelantei situată administrativ în B. M., ., înscrisă în CF_ B. M., în temeiul dispozițiilor art. 35 cod procedură civilă raportat la art. 8 din Decretul lege 42/1990 coroborat cu art. 23 din Legea 18/1991, respectiv cu titlu de drept lege si să se dispună înscrierea acestui drept în cartea funciară, a solicitat dezmembrarea acestui teren și renotarea casei conform situației reale în baza Planului de amplasament și delimitare vizat sub nr._/15.11.2011 și înscrierea în cartea funciară.

În susținerea acțiunii reclamanții au administrat proba cu înscrisuri și probe testimoniale prin care apelanta apreciază că au dovedit în fapt susținerile acestora.

Instanța de fond a interpretat greșit, în opinia apelantei, actele de la dosar cu consecința pronunțării unei soluții greșite întrucât a reținut în esență inaplicabilitatea dispozițiilor art. 23 din Legea 18/1991 la speța dedusă judecății fără a analiza incidența acestei norme legale prin coroborare cu dispozițiile art. 8 din Decretul lege nr. 42/1990 .

Curtea Supremă de Justiție prin Decizia nr. 2705/19 decembrie 1991 a statuat că reclamantul este îndreptățit să introducă o acțiune în constatare fundamentată pe dispozițiile art. 8 din Decretul lege 42/1990 pentru a solicita constatarea dobândirii dreptului de proprietate în temeiul legii asupra terenului aferent casei de locuit.

Cu toată această stare de fapt și de drept arătată mai sus, dovedită în opinia apelantei, prin probele administrate, instanța de fond a respins acțiunea făcând o aplicare greșită, în opinia apelantei, a dispozițiilor legale incidente în cauză.

Pentru toate aceste considerente, apelanta solicită reanalizarea probelor administrate la dosarul cauzei, încuviințarea probei cu înscrisuri în vederea combaterii susținerilor formulate de instanță prin hotărâre, să se admită apelul formulat, să se schimbe în tot sentința atacată și pe cale de consecință să fie admisă acțiunea formulată în fond, dreptul de proprietate al reclamanților rezultă ope legis iar pentru înscrierea acestui drept în cartea funciară este nevoie de hotărâre judecătorească.

În drept apelanta invocă dispozițiile art.466 și următoarele Cod procedura civila, art. 480 alin 2 Cod procedura civila, art.8 din Decretul lege 42/1990 coroborat cu art. 23 din Legea 18/1991.

Intimata C. Județeană Maramureș de fond funciar a depus la dosar întâmpinare arătând că lasă la aprecierea instanței soluționarea apelului – fila 16.

Intimatul M. B. M. a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea apelului – fila 18.

Analizând sentința civilă nr. 2233/1.04.2015 a Judecătoriei B. M., pe baza motivelor de apel formulate și în considerarea dispozițiilor art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul reține că apelul este nefondat, pentru considerentele ce succed:

În conformitate cu dispozițiile art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă alin. 1. instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.

Examinând cuprinsul sentinței atacate, ansamblul materialului probator administrat, coroborat cu susținerile părților, prin prisma dispozițiilor legale incidente, se constată că în mod eronat în memoriul de apel se invocă interpretarea greșită de către prima instanță a legii și respectiv a actelor de la dosar.

În mod eronat se susține în motivele de apel aplicarea greșită a legii de către prima instanță.

În memoriul de apel se reclamă greșita aplicare a legii prin raportare la dispozițiile art. 23 din Legea nr. 18/1991, art. 8 din Decretul lege nr. 42/1990.

Art. 23 și 24 din Legea nr. 18/1991 republicată stipulează: „Sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii. (2) Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție.

Art. 24 din Legea nr. 18/1991 republicată arată că (1) terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari (1¹)Suprafața terenurilor prevăzute în alin. (1), aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire provenit de la cooperativa de producție, consiliul popular sau primăria din localitatea respectivă.

(2) Foștii proprietari vor fi compensați cu o suprafață de teren echivalentă în intravilan sau, în lipsă, în extravilan, acceptată de ei, iar, dacă nu mai există teren, se vor acorda despăgubiri. Art.8 din Decretul -Lege 42/1990 prevede: Terenul aferent casei de locuit si anexelor gospodărești, precum si curtea si gradina din jurul acestora, in zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deținătorilor; acestea pot fi înstrăinate si lăsate moștenire.

Terenul prevăzut la alin. 1, împreună cu lotul care poate fi atribuit in folosința membrului cooperator, potrivit prevederilor art. 4, nu poate depăși suprafața de 6. 000 metri pătrați pentru deținătorul casei de locuit.

Pentru a fi aplicabile prevederile mai sus invocate este necesar ca terenul solicitat să fi fost cooperativizat sau să se afle într-o zonă cooperativizată și terenul să fie înstrăinat în perioada în care terenurile erau scoase din circuitul civil de către deținător. Așa cum a arătat și martora audiată în cauză, terenul nu a fost cooperativizat și nu se află într-o zonă cooperativizată.

Terenul care formează obiectul prezentului litigiu se identifică sub nr. topo 724/2/1 și 724/3/1, dezmembrate din terenurile de sub nr. topo 724/2 și 724/3 din CF 2169 B. M., conform planului de amplasament și delimitare vizat de OCPI Maramureș sub nr._/2011.

Potrivit înscrierii în CF 2169 B. M., terenurile de sub nr. topo 724/2 și 724/3 au fost proprietatea lui L. M. și Kosztin M..

Odată cu cumpărarea casei familiei H. li s-a atribuit dreptul de folosință asupra terenului de sub nr. topo 724/8, pe durata existenței construcției.

Terenul de sub nr. topo 724/4 și 724/3 din CF 2169 B. M., care formează obiectul prezentului litigiu, nu a fost, însă proprietatea statului așa cum rezultă din înscrierile din această carte funciară și nici nu a fost cooperativizat și nici situat într-o zonă cooperativizată, așa cum a reieșit din declarația martorei P. T..

Dispozițiile alin. 4 ale art. 36 din Legea 18/1991, republicată nu pot fi scoase din context, trebuind, pentru a fi aplicabile, coroborate cu prevederile alin. 1 sau 2 ale aceluiași articol.

În mod corect prima instanță a observat că dispozițiile legilor fondului funciar invocate nu pot fi scoase din context de maniera expusă în motivele de apel.

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2705/19.12.1991 invocată în memoriul de apel se referă la o altă ipoteză și nu își găsește aplicabilitatea în speța de față.

Raportat la considerentele ce preced, constatând că starea de fapt reținută de prima instanță rezultă și se întemeiază pe probele administrate, hotărârea fiind temeinică și că prima instanță a recurs la textele de lege incidente pe care le-a aplicat în mod corect, în litera și spiritul lor, hotărârea fiind legală, în baza art. 480 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat, păstrând sentința apelată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de către apelanta O. A., domiciliată în B. M., . jud. Maramureș, CNP_, reprezentanta legală a minorilor O. E., CNP_ și O. B., CNP_, ambii domiciliați în B. M., ./88, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 2233/1.04.2015 pronunțate de către Judecătoria B. M. în dosarul nr._, pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunțată azi, 28.10.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei instanței.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

D. Ț. P. M. B. S. A.

Red.DȚ/2.11.2015

Tred. A.S/2.11.2015 - 8 ex

Judecător la fond: R. D. D.

← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea...		Grăniţuire. Decizia nr. 523/2015. Tribunalul MARAMUREŞ →

Fond funciar. Decizia nr. 462/2015. Tribunalul MARAMUREŞ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 462/2015. Tribunalul MARAMUREŞ