Pretenţii. Decizia nr. 153/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 153/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 5990/100/2014
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 153/A
Ședința publică din 08 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. T.
Judecător M. B. P.
Grefier A. S.
Pe rol este soluționarea apelului declarat de reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ DR. C. O. BAIA M., cu sediul în Baia M., .. 31, jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 1747 din 27.02.2014, pronunțată de Judecătoria Baia M., în dosarul nr._/182/2013, având ca obiect pretenții.
Se constată că dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data de 25.03.2015, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera în temeiul art. 396 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru data de 08.04.2015 când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 1747 din 27.02.2014, pronunțată de Judecătoria Baia M., în dosarul nr._/182/2013 s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție invocată din oficiu.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. Județean de Urgență „Dr. C. O.” Baia M. în contradictoriu cu pârâtul R. M. V..
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele considerente: prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia M. la data de 14.08.2013, sub dosar nr._/182/2013, reclamantul S. Județean de Urgență „Dr. C. O.” Baia M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul R. M. V., obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 3022,58 lei reprezentând cheltuieli de asistență medicală acordată părților vătămate P. E. și P. F.; obligarea pârâtului la plata dobânzii legale.
În motivarea cererii se arată că, urmare accidentului rutier în care au fost implicați pârâtul și părțile vătămate, acestea din urmă au fost internate la S. de Urgență „Dr. C. O.” Baia M., P. E. în perioada 25.06-30.06.2010 Secția Neurochirurgie, unde i-au fost acordate îngrijiri medicale în cuantum de 1858,58 lei, iar P. F. în perioada 25.06-29.06.2010 Secția Ortopedie, unde i-au fost acordate îngrijiri medicale în cuantum de 1164 lei.
Dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, stipulează obligația persoanelor care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune altor persoane de a răspunde potrivit legii și a suporta cheltuielile efective ocazionate cu asistența medicală acordată. În conformitate cu prevederile actului normativ indicat, reclamantul arată că a notificat pârâtului necesitatea reparării prejudiciului cauzat cu spitalizarea părții vătămate, dar aceștia nu au înțeles să achite suma datorată, motiv pentru care reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 313 din legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, modificate prin O.G. 72/2006, art. 998 și 999 Cod civil.
În probațiune au fost depuse înscrisuri (f. 5-12).
Pârâtul nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și exprima poziția procesuală.
La termenul de judecată din data de 20 februarie 2014 instanța, din oficiu, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele: potrivit art. 248 C.p.c., instanța este obligată să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori cercetarea în fond a cauzei, motiv pentru care urmare a se analiza cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 998 – 999 cod civil, dispoziții care reglementează răspunderea civilă delictuală.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Decretul nr. 167/1958 dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.
Prezenta acțiune este o acțiune personală, urmărindu-se valorificarea unui drept de creanță, motiv pentru care îi este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decret nr. 167/1958.
În ceea ce privește momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție, art. 8 din Decretul nr. 167/1958 prevede că prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
În cauză, părțile vătămate P. E. și P. F. au fost internate în perioada 25.06-30.06.2010, respectiv 25.06.-29.06.2010, acestea cunoscând la momentul internării persoana răspunzătoare de producerea accidentului în urma căruia au suferit leziunile care au condus la internarea lor.
Prin urmare, de la momentul internării părților vătămate, reclamantul cu un minim de diligență putea să cunoască persoana care răspunde de pagubă, iar la momentul externării putea să cunoască valoarea pagubei.
Raportat la dispozițiile legale susmenționate și starea de fapt reținută, instanța reține că termenul de prescripție a început să curgă la data de 30.06.2010 (data externării persoanei vătămate P. E. ) și s-a împlinit la data de 30.06.2013.
În cauză nu s-a făcut dovada vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a cursului termenului de prescripție.
Pentru aceste motive instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată de reclamant ca fiind prescrisă.
Instanța, a constatat că admiterea excepției mai sus arătate face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Împotriva sentinței civile nr. 1747/27.02.2014 a Judecătoriei Baia M., în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă a formulat apel, apelantul reclamant S. de Urgență „Dr. C. O.” Baia M. solicitând admiterea apelului, casarea sentinței și admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la plata sumei de 754,58 lei, reprezentând rest de plată pentru cheltuielile de spitalizare, cu dobânda legală de la data pronunțării sentinței.
În motivele de apel, apelantul critică respingerea acțiunii sale pe excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Apelantul a arătat în cererea de apel că urmare accidentului din data de 25.06.2010, în care au fost implicați pârâtul și părțile vătămate a avut cunoștință de faptul că răniții au fost internați în regim de urgență urmare unui accident: dar despre cine se face vinovat de producerea lui i s-a comunicat abia în 23.08.2010, prin adresa nr._, primită de la P. de pe lângă Judecătoria Baia M., când s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârât. Apelantul consideră că aceasta a fost data la care s-a cunoscut paguba și cel răspunzător de producere ei potrivit Decretului nr. 167/1958, privitor la prescripția extinctivă. Acțiunea civilă a fost formulată prin adresa_ în data de 7.08.2013, deci în termen de 3 ani de la data la care începea să curgă prescripția.
Având în vedere faptul că pârâtul a efectuat parțial cheltuielile de spitalizare, aceasta reprezintă o recunoaștere făcută de către acesta a dreptului de a recupera cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate, respectiv o întrerupere a cursului prescripției din luna a opta 2011, când a efectuat prima plată, dată la care a început să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani, respectiv din data de 12.08.2013, când a revenit și efectuat ultima plată de 126 lei. Pârâtul a achitat în total 2268 lei, iar restul de plată este de 745,58 lei.
Apelantul solicită admiterea apelului, casarea sentinței atacate și obligarea pârâtului la plata sumei de 754,58 lei reprezentând rest de plată pentru cheltuielile de spitalizare, cu dobânda legală de la data pronunțării sentinței.
În drept apelantul invocă dispozițiile art. 470, 471 Cod procedură civilă, solicită judecarea cauzei în lipsă și acvirarea dosarului nr._/182/2013 a Judecătoriei Baia M..
Intimatul a solicitat respingerea apelului.
În probațiune s-au depus înscrisuri, în fotocopie.
Analizând sentința civilă nr. 1747/27.02.2014 a Judecătoriei Baia M., pe baza motivelor de apel formulate și în conformitate cu dispozițiile art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
P. de pe lângă Judecătoria Baia M. a comunicat apelantului conținutul rezoluției Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia M., dată în dosarul nr. 2783/P/2010 la data de 11 august 2010, prin adresa nr. 1528/23.08.2010 – fila 7 din dosarul de fond.
Apelantul a înregistrat cererea de chemare în judecată la data de 14 august 2013. Astfel, față de momentul luării la cunoștință a cuprinsului rezoluției parchetului, prin adresa nr._/23.08.2010, înregistrarea cererii de chemare în judecată la data de 14 august 2013 se înscrie în termenul de prescripție de 3 ani.
Așa fiind, tribunalul constată că prima instanță a soluționat în mod greșit cauza pe excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție greșit admisă în speță.
În conformitate cu dispozițiile art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă, în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, ori judecata s-a făcut în lipsa părții, care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul.
Așa fiind, în baza art. 480 alin. 3 cod procedură civilă, constatând că în mod greșit prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, tribunalul va admite apelul, va anula sentința civilă nr. 1747/27.02.2014, va reține cauza spre judecare și, apreciind necesară administrarea de probe, va fixa termen de judecată pentru data de 20.05.2015, pentru când vor fi citate părțile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-reclamant S. Județean de Urgență "Dr. C. O." Baia M., cu sediul în Baia M., .. 31, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 1747/27.02.2014, pronunțate de către Judecătoria Baia M. în dosarul nr._/182/2013, pe care o anulează și reține cauza spre rejudecare.
Fixează termen de judecată pentru data de 20.05.2015, ora 11, pentru când se vor cita părțile.
Definitivă.
Pronunțată azi, 8.04.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
D. Ț. P. M. B. S. A.
Red.DȚ/24.04.2015
Tred. A.S. / 29Aprilie 2015 - 4 ex
Judecător la fond: E. S. D.
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 401/2015. Tribunalul... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 184/2015. Tribunalul... → |
|---|
