Acţiune în constatare. Decizia nr. 168/2015. Tribunalul MARAMUREŞ

Tribunalul MARAMUREŞ - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 168/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 996/224/2014

cod operator 4204

ROMÂNIA

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ Nr. 168/A

Ședința publică din 15 Aprilie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE D. T.

Judecător D. W.

Grefier M. H.

Pe rol este pronunțarea soluției asupra apelului declarat de către apelanta B. M., domiciliată în Șieu nr. 942 județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 1602/19.10.2014 pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, având ca obiect constatare timp util la pensie.

Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 8.04.2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.

În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.

TRIBUNALUL

Prin sentința civilă nr. 1602/19.10.2014, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei C. L. de Pensii Sighetu Marmației, invocată de către aceasta. S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Județeană de Pensii Maramureș, invocată de către aceasta și în consecință: S-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta B. M. în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de Pensii Maramureș și P. comunei Șieu, prin primar. S-a respins acțiunea civilă față de pârâta C. L. de Pensii Sighetu – Marmației, ca fiind formulată împotriva unei părți fără calitate procesuală pasivă și fără calitatea procesuală de folosință. Fără cheltuieli de judecată. Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată la instanță în data de 29.05.2014 sub nr._, reclamanta B. M., în contradictoriu cu pârâții C. Județeană de Pensii Maramureș, C. L. de Pensii Sighetu - Marmației și P. comunei Șieu, prin primar, a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța, în urma administrării probelor să constate că a prestat activitate în cadrul CAP Șieu, în perioada 1964-1990, perioadă ce constituie timp util la pensie.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a prestat norme în cadrul CAP Șieu în calitate de membru cooperator împreună cu familia acesteia. În toată perioada în care a prestat activitate, a primit lot ajutător în folosință, ca urmare a faptului că și-a îndeplinit normele anuale stabilite de Adunarea Generala a C.A.P. A învederat că arhivele fostului CAP au fost distruse în totalitate odată cu evenimentele din luna decembrie 1989.

În drept, s-au invocat disp. Legii nr.263/2010, Legii nr. 19/2000, Legii nr. 4/1977 și cele ale Legii nr. 80/1992, Decretul 692/1973, Legea 18/1991.

În probațiune, s-au depus înscrisuri și s-a solicitat proba cu martori, înscrisuri și expertiză contabilă.

În temeiul art. 15 lit. “d” din Legea 146/1997, acțiunea este scutită de taxă de timbru.

Pârâta C. Județeană de Pensii Maramureș, nu a fost reprezentată în instanță, dar a formulat întâmpinare prin care, pe cale de excepție a invocat lipsa capacității procesuale de folosință a Casei Locale de Pensii Sighetu Marmației și lipsa calității procesuale pasive, atât a Casei Județene de Pensii Maramureș, cât și a Casei Locale de Pensii Sighetu Marmației, iar pe fondul cauzei a arătat că, în măsura în care reclamantul își va dovedi susținerile, nu se opun constatării de către instanță a timpului util la pensie pentru agricultori.

În motivarea întâmpinării, în ce privește excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Casei Locale de Pensii Sighetu Marmației, s-a arătat că în conformitate cu prevederile art.2 alin.(2) din Statutul Casei Naționale de Pensii Publice, aprobat prin H.G. nr.118/2012, casele locale de pensii funcționează sub conducerea și controlul caselor teritoriale de pensii. C. L. de Pensii Sighetu Marmației este organizată ca serviciu, aflat sub conducerea și controlul Casei Județene de Pensii Maramureș, neavând personalitate juridică.

În susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Casei Județene de Pensii Maramureș și a Casei Locale de Pensii Sighetu Marmației, s-a precizat că reconstituirea perioadei lucrate în cadrul fostelor CAP-uri nu este o atribuție a caselor de pensii. La data de 01.01.2011 a fost abrogată Legea nr.19/2000 (art.196 lit.a din Legea nr.263/2010, iar art.159 din Legea nr.263/2010 nu cuprinde dispoziții similare celor prevăzute la art160 alin.(4) din Legea nr.19/2000. Astfel, în conformitate cu prevederile art.159 alin (1) din Legea nr.263/2010, dovada timpului util la pensie pentru agricultori și a duratei de asigurare, realizată până la data de 01.04.2001, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege, motiv pentru care cere admiterea acestei excepții.

Pe fondul cauzei, s-a arătat că în măsura în care reclamanta va face dovada că a realizat norme în cadrul fostului CAP Șieu, nu se opun admiterii acțiunii, respectiv a constatării de către instanță a timpului util la pensie pentru agricultori. S-a menționat că, perioada în care o persoană a realizat un volum de muncă în fostele cooperative agricole de producție în care au avut calitatea de membru cooperator, constituie, potrivit art.32 alin. 1 din Legea nr.80/1992, timp util la pensie. În conformitate cu prevederile art.17 alin.(3) din Legea nr.263/2010, constituie stagiu de cotizare și timpul util la pensie realizat de agricultori, în condițiile reglementate de legislația privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor. Invocă în acest sens și dispozițiile art.121 din normele de aplicare a Legii nr.263/2010, aprobate prin H.G. nr.257/2011.

Potrivit art. 121 alin. 1, prin timp util la pensie realizat de agricultori, prevăzut la art. 17 alin. (3) din lege, se înțelege perioada în care foștii membri cooperatori au realizat un volum de muncă în fostele unități agricole, potrivit prevederilor Legii nr. 4/1977 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale membrilor cooperativelor agricole de producție, calculat potrivit metodologiei utilizate la aplicarea Legii nr. 80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicata, cu modificările ulterioare.

Timpul util la pensie realizat de agricultori se calculează în ani și se determină prin raportarea volumului total de muncă, exprimat în numărul de norme realizate în întreaga perioadă în care asiguratul a lucrat în fosta unitate agricolă cooperatistă, la cel mai mic număr de norme planificat a se realiza anual din perioada respectivă, stabilit de adunarea generală a cooperatorilor. Fracțiunile de an se neglijează.

Timpul util la pensie, determinat potrivit prevederilor alin (2), nu poate depăși numărul anilor calendaristici în care asiguratul a prestat muncă în fosta unitate agricolă cooperatistă.

Timpul util la pensie se determină pe baza datelor, elementelor și informațiilor conținute în carnetul de pensii și asigurări sociale sau în actele doveditoare eliberate de primăria care deține arhiva fostelor unități agricole cooperatiste, întocmite cu respectarea prevederilor legale referitoare la valabilitatea actelor doveditoare".

S-a arătat de asemenea că, în ceea ce-i privește pe membrii fostelor cooperative agricole de producție, în anul 1992 a fost întocmită, de către Comisia de lichidare a patrimoniului fostului CAP, „situația timpului util"; un exemplar din situația normelor efectuate de membrii fostelor cooperative agricole de producție se află în prezent la C. Județeană de Pensii Maramureș sau la C. L. de Pensii Sighetu Marmatiei, iar un exemplar ar trebui să se regăsească la sediul primăriei din localitatea respectivă.

Având în vedere faptul că pe fondul cauzei nu se opun admiterii acțiunii raportat la prevederile art. 454 cod procedură civilă, în situația în care se vor solicita în cauză cheltuieli de judecată, cer respingerea acestei solicitări.

În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, Legea nr.4/1977 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale membrilor cooperativelor agricole de producție și ale Legii nr.80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor.

În probațiune, nu s-au solicitat încuviințare de probe.

În baza art.223 alin.3 și art. 411 alin.1 pct.2 din Legea 134/2010 pârâta a solicitat judecarea prezentei cauze și în lipsa ei de la dezbateri.

Pârâtele C. L. de Pensii Sighetu–Marmației și P. comunei Șieu, prin primar, nu au fost reprezentate în instanță și nu au formulat întâmpinare.

La termenul de judecată din 27.08.2014, instanța a unit cu fondul cauzei atât excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Casei Locale de Pensii Sighetu Marmației, cât și excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Județene de Pensii Maramureș și a Casei Locale de Pensii Sighetu Marmației, invocate de către pârâta C. Județeană de Pensii Maramureș prin întâmpinare.

La același termen de judecată, instanța a încuviințat și efectuarea expertizei contabile cu obiectivele stabilite de aceasta prin încheiere (f.41), stabilind în sarcina reclamantei obligația de plată a onorariului corespunzător cuvenit expertului în cuantum de 1400 lei, achitat de către reclamant potrivit chitanței de la fila 45.

S-a încuviințat și proba cu înscrisuri, cea testimonială, sens în care au fost audiați martorii I. I. și A. M., ale căror declarații se află consemnate și atașate la dosar (f.71-72).

Analizând întreg ansamblul probator prin prisma dispozițiilor legale în materie, instanța a reținut următoarele:

Reclamanta a solicitat să se constate că în perioada anilor 1964-1990, a avut calitatea de membru cooperator și a prestat activitate în cadrul CAP Șieu, perioadă care solicită a i se constitui timp util la pensie. Deoarece în arhiva primăriei localității nu există documentele necesare pentru a i se determina vechimea necesară calculului pensiei a solicitat instanței administrarea de probe în acest sens.

Referitor la excepția lipsei capacității procesuale de folosință și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. L. de Pensii Sighetu Marmației, invocate de către aceasta, au fost admise, instanța având în vedere dispozițiile art. 2 al. 2 din Statutul CNPP, care a fost aprobat prin H.G. 118/2012 și potrivit cărora casele locale de pensii funcționează sub conducerea și controlul caselor teritoriale de pensii.

În speță, C. L. de Pensii Sighetu Marmației este organizată ca serviciu și se află sub conducerea și controlul Casei Județene de Pensii Maramureș, neavând personalitate juridică.

O persoană poate fi parte în procesul civil dacă are capacitate procesuală de folosință, calitatea procesuală afirmă un drept și justifică un interes.

În procesul civil poate fi parte doar persoana capabilă de a avea drepturi și obligații procesuale, respectiv persoana care se bucură de capacitate de folosință. Această capacitate este aptitudinea persoanelor fizice sau juridice de a avea drepturi și obligații civile.

Dacă aceste drepturi sunt recunoscute tuturor persoanelor fizice, în ce le privește pe persoanele juridice principiul este că ele pot avea doar acele drepturi și obligații civile care sunt necesare pentru îndeplinirea scopului stabilit prin lege, actul de constituire sau statut.

În cauza pendinte, prin statutul Casei Naționale de Pensii Publice s-a stabilit calitatea procesuală de folosință a caselor locale de pensii, în sensul că personalitate juridică au numai casele județene de pensii, adică numai acestea din urmă pot sta în procese, pot apăra drepturile și obligațiile amânduror instituțiilor.

Astfel că potrivit art.5 6 al.1 și 3 Cod procedură civilă, C. L. de Pensii Sighetu Marmației nu are capacitate procesuală de folosință și având în vedere sancțiunea care se aplică într-o atare situație, instanța a respins acțiunea față de pârâtă, pe acest motiv.

O altă condiție pentru ca o persoană fizică sau juridică să fie parte în proces este calitatea procesuală care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și în același timp a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea.

Altfel spus, calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respectiv al obligației ca formează conținutul raportului juridic de drept material asupra judecății.

Așadar calitatea de pârât aparține numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut dreptul reclamantului. În cauză nu s-a susținut și nici nu s-a dovedit că pârâta, care oricum nu are atribuții de stabilire a timpului util la pensie pentru agricultori, ar fi încălcat un drept al reclamantului.

În consecință, pârâta C. L. de Pensii Sighetu Marmației nu are nici calitate procesuală pasivă, acțiunea fiind respinsă față de ea și pe acest motiv.

În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Județeană de Pensii Maramureș, a fost respinsă, instanța apreciind că aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză, cel puțin pentru a-i fi sentința opozabilă, având în vedere că această pârâta o va pune în executare.

În conformitate cu dispozițiile art.160 din Legea nr.19/2000, anterior abrogării prin art. 169 lit. a) din Legea nr. 263/2010, se reține că* Vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la . prezentei legi constituie stagiu de cotizare. Constituie stagiu de cotizare și perioadele în care, anterior intrării în vigoare a prezentei legi, o persoană s-a aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 38, sau a beneficiat de prevederile Decretului-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările ulterioare.

Constituie stagiu de cotizare și timpul util la pensie realizat de agricultori, în condițiile reglementate de Legea nr. 80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cel realizat anterior apariției acestei legi.

Persoanele cărora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, nu li s-a calculat timpul util în baza Legii nr. 80/1992, republicată, cu modificările ulterioare, vor putea solicita caselor teritoriale de pensii stabilirea timpului util.

Dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a duratei de asigurare, realizată până la . prezentei legi, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege, pe baza cărora se poate stabili că s-a achitat contribuția de asigurări sociale.

Certificarea stagiului de cotizare, realizat anterior intrării în vigoare a prezentei legi, se realizează de către CNPAS prin casele teritoriale de pensii, pe măsura preluării datelor din actele doveditoare prevăzute la alin. (5).

Sunt scutite de orice fel de taxe și comisioane cererile făcute în scris privitoare la orice acte prevăzute de lege pentru a face dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a stagiului de cotizare, necesare în vederea stabilirii sau completării dosarului de pensionare*.

De asemenea, anterior abrogării prin art. 281 al. 2 din C.Muncii, potrivit art. 14 din Decretul 92/1976, în cazul în care se dovedește cu acte că arhivele au fost distruse, se va putea reconstitui activitatea care s-a efectuat, în condițiile prevăzute de decret.

Prin Decizia nr. 223 din 11 iulie 2002 a Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. 14 din Decretul 92/1976 și s-a reținut că acest text este neconstituțional în măsura în care anumite categorii de persoane sunt excluse de la posibilitatea reconstituirii vechimii în muncă.

Față de aceste prevederi, precum și de cele ale Legii nr. 236/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și de situația de fapt dedusă judecății, s-a reținut că activitatea prestată poate fi dovedită cu înscrisuri si alte mijloace de proba (martori, expertiza), câtă vreme se probează că în arhivele fostului CAP Șieu nu se mai află acte doveditore pentru a fi eliberate celui care la solicită, indiferent de motiv.

La art. 159 din Legea nr. 236/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, se arată că *Pentru perioadele prevăzute la art. 16 lit. a) și art. 17, dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a duratei de asigurare, realizată până la data de 1 aprilie 2001, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege*. La art. 160 se arată că *certificarea stagiului de cotizare, realizat anterior datei de 1 aprilie 2001, se face de CNPP, prin casele teritoriale de pensii, pe măsura preluării datelor din actele doveditoare prevăzute la art. 159 alin. (1)*, iar la art. 162 din aceiași lege se arată că *în situațiile în care, pentru o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncă sau în alte acte doveditoare nu sunt înregistrate drepturile salariale, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul minim pe țară, în vigoare în perioada respectivă.*

Potrivit art. 6 din Legea nr.27/1976 publicată în M.O. nr.119/1976, nivelul retribuției de bază în unitățile agricole poate fi stabilit diferențiat pe activități potrivit hotărârii adunării generale, iar potrivit art. 11 din același act normativ Consiliul de conducere al C.A.P., repartizează pe fiecare formație, brigadă și sector forța de muncă necesară realizării producției. În consecință anual se stabilea de adunarea C.A.P. numărul de norme ce trebuiau îndeplinite de membrii cooperatori, înscrise într-un proces verbal.

Plata retribuției se făcea în bani și în natură sau numai în natură. Persoana care realiza minimum de norme primea și un lot în folosință. Un membru cooperator putea să dețină lot în folosință în condițiile statutare fiind obligat să realizeze minimum de norme stabilite de adunarea generală. Ca atare primirea de lot în folosință prezumă îndeplinirea normelor stabilite anual de Adunarea C.A.P.

Din raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert N. A. a rezultat că atât din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, cât și din evidențele deținute de P. comunei Șieu, reclamanta nu apare ca fiind membru CAP și nici având lot ajutător în folosință, pe toată perioada cuprinsă între anii 1964 -1990 aceasta figurând cu gospodărie individuală.

În registrele agricole nu sunt înscrise date privind numărul de norme prestate de membrii cooperatori, se poate constata doar calitatea persoanelor înscrise, de membrii cooperatori sau agricultori individuali.

În concluzie, instanța a reținut cu privire la perioada în care reclamanta susține că ar fi prestat activitate, care este determinantă în stabilirea timpului util si calculul pensiei, că în anul 1992 s-a întocmit o situație cu timpul util pentru foștii membrii cooperatori din cadrul C.A.P Șieu, tabel pe care nu figurează și reclamanta.

Din înscrisurile cauzei a rezultat că acesta nu are depus dosar de pensie la C. L. de Pensii și nici nu figurează în situația cu timp util la pensie a membrilor fostului CAP Șieu.

Nu a fost dovedit nici cel mai important aspect care determină stabilirea timpului util la pensie, respectiv îndeplinirea normelor stabilite de către adunarea generală în fiecare an.

Potrivit adeverințelor de la filele 3 și 4 din dosar, în anii 1964-1980 și 1986-1990 reclamanta este înscrisă în registrul agricol ca având gospodărie de tip individual. În perioada 1981-1985 se precizează că volumul lipsește de la arhivă.

În copie de la registrul agricol (f.6-8), reclamanta nu figurează nici cu lot ajutător în suprafață de 30 de ari de teren, atât cât se acorda ca urmare a îndeplinirii normelor în cadrul CAP-ului, fiind trecută de asemenea cu gospodărie individuală, la rubrica *Locul de muncă*. La fel figurează și în tabelul de la fila 9.

Așadar, în nici un act reclamanta nu se regăsește ca fiind membru CAP și ca deținând lot ajutător. Vis-a-vis de aceste probe s-a apreciat că declarațiile martorilor sunt date pro cauza având în vedere faptul că ele nu se coroborează cu înscrisurile de la dosar, astfel că au fost înlăturate.

Potrivit art. 35 Cod procedură civilă, cel care are un interes poate cere constatarea existenței sau inexistenței unui drept. În speță, reclamanta nu a dovedit existența dreptului său pentru stabilirea unui timp util la pensie.

Față de considerentele expuse, instanța a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada prestării unei activități în CAP Șieu, aceasta nu este îndreptățită la pensie în raport de dispozițiile art. 1 din Legea 80/1992, art. 4 din Legea 4/1972 și dispozițiile Legii nr. 263/2010, motiv pentru care a respins acțiunea.

În raport de art. 451 Cod procedură civilă, instanța a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 1602/29.10.2014 a Judecătoriei Dragomirești, în termenul prevăzut de art. 468 Cod procedură civilă, a declarat apel apelanta-reclamantă B. M., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și admiterea acțiunii astfel cum a ceasta a fost formulată.

În motivarea apelului, apelanta a arătat că înțelege să atace sentința civilă nr. 1602/2014 deoarece nu i s-a recunoscut perioada 1964-1990 ca timp util la pensie, pe motivul că reclamanta nu a făcut dovada prestării unei activități în CAP Șieu.

Apelanta apreciază că a făcut dovada, cu declarațiile martorilor I. I. și A. M., aflate la filele 71, 72 din dosar, că a fost membru cooperator și a prestat muncă la Cap Șieu.

Din raportul de expertiză întocmit de expert N. A. a rezultat, afirmă apelanta, că a prestat muncă în CAP Șieu, timp util la pensie, timp calendaristic 26 de ani.

Apelanta invocă adeverința nr. 1882/30.08.2004, întocmită de P. Șieu, din care rezultă ca realizat un număr de 916 norme în perioada 1975-1989.

Apelanta invocă și declarația brigadierului D. I., afirmând că din toate acestea rezultă că a realizat norme la CAĂ Șieu.

În drept, apelanta invocă art. 5, art. 10 din Legea nr. 1/1982 de retribuire a muncii în unitățile agricole.

În probațiune, apelanta a depus la dosar înscrisul intitulat „declarație” și adeverința nr. 1882/30.08.2004.

Intimata C. Județeană de Pensii Maramureș a depus întâmpinare la cererea de apel, solicitând respingerea apelului ca nefondat și judecarea cauzei și în lipsă-filele 17-18 din dosar.

Apelanta B. M. a depus la dosar răspuns la întâmpinare, la data de 9.03.2015, reiterând, în esență, mențiunile din cererea sa de apel și arătând că poate dovedi calitatea sa de membru cooperator și cu titlul de proprietate eliberat pe numele soțului său, terenurile fiind comasate de fostul CAP Șieu și cu o sentință judecătorească definitivă potrivit căreia soțul apelantei a fost membru cooperator-fila 24 din dosar.

Analizând sentința civilă nr. 1602/29.10.2014 a Judecătoriei Dragomirești, pe baza motivelor de apel formulate, în conformitate cu dispozițiile art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce succed:

Din raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert N. A. rezultă că atât din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, cât și din evidențele deținute de P. comunei Șieu, reclamanta nu apare ca fiind membru CAP și nici având lot ajutător în folosință, pe toată perioada cuprinsă între anii 1964 -1990 aceasta figurând cu gospodărie individuală.

În concluzie, instanța reține cu privire la perioada în care reclamanta susține că ar fi prestat activitate, care este determinantă în stabilirea timpului util si calculul pensiei, că în anul 1992 s-a întocmit o situație cu timpul util pentru foștii membrii cooperatori din cadrul C.A.P Șieu, tabel pe care nu figurează și reclamanta.

Din înscrisurile cauzei rezultă că aceasta nu are depus dosar de pensie la C. L. de Pensii și nici nu figurează în situația cu timp util la pensie a membrilor fostului CAP Șieu.

Nu a fost dovedit nici cel mai important aspect care determină stabilirea timpului util la pensie, respectiv îndeplinirea normelor stabilite de către adunarea generală în fiecare an.

Așadar, în nici un act reclamanta nu se regăsește ca fiind membru CAP și ca deținând lot ajutător.

Vis-a-vis de aceste probe în mod corect prima instanță a apreciat că declarațiile martorilor sunt date pro cauza, având în vedere faptul că ele nu se coroborează cu înscrisurile de la dosar, astfel că în mod corect au fost înlăturate.

Raportat la împrejurarea că din documentele existente la dosar (adeverința nr. 1371 din 27.05.2014 eliberată de P. Șieu) rezultă că în registrul agricol, reclamanta figurează ca membru individual, aspect reținut și prin expertiza contabilă efectuată în cauză, în mod legal a apreciat instanța de fond că reclamanta nu a făcut dovada prestării unei activități în CAP Șieu și nici a faptului că a beneficiat de lot ajutător.

Situația persoanelor cu gospodărie individuală, inclusiv din punct de vedere al pensiilor, era diferită de cea a persoanelor care au avut calitatea de membru cooperator.

Astfel, în ceea ce privește situația persoanelor cu gospodărie individuală, perioada în care o persoană a achitat contribuția minimă prevăzută în Legea nr. 5 din 30.06.1977, constituia, potrivit art. 32 alin. 1 din Legea nr. 80/1992, timp util la pensie.

În conformitate cu prevederile art. 17 alin. 3 din Legea nr. 263/2010, constituie stagiu de cotizare și timp util la pensie realizat de agricultori, în condițiile reglementate de legislația privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor. În acest sens sunt și dispozițiile art. 122 din normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, aprobate prin HG nr. 257/2011: „În situația persoanelor asigurate potrivit Legii nr. 5/1977 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale țăranilor cu gospodărie individuală din zonele necooperativizate, timpul util la pensie se determină pe baza carnetului de pensii și asigurări sociale și reprezintă numărul anilor calendaristici în care s-a achitat contribuția minimă lunară de 40 lei”.

Raportat la considerentele ce preced, constatând că starea de fapt reținută de prima instanță rezultă și se întemeiază pe probele administrate, hotărârea fiind temeinică și că prima instanță a recurs la textele de lege incidente, pe care le-a aplicat în mod corect, în litera și spiritul lor, hotărârea fiind legală, în baza art. 480 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat și va păstra sentința atacată, aceasta fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de către apelanta B. M., domiciliată în Șieu nr. 942 jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 1602/29 octombrie 2014, pronunțate de către Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunțată azi. 15.04.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei instanței.

Președinte Judecător Grefier

Ț. D., W. D. H. M.

Red.Ț.D./16.04.2015

Tred. M.H./17.04.2015 - 2 ex.

Judecător la fond: L. B.

← Servitute. Decizia nr. 170/2015. Tribunalul MARAMUREŞ		Uzucapiune. Decizia nr. 158/2015. Tribunalul MARAMUREŞ →

Acţiune în constatare. Decizia nr. 168/2015. Tribunalul MARAMUREŞ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Decizia nr. 168/2015. Tribunalul MARAMUREŞ