Succesiune. Decizia nr. 383/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 383/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 383/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr. 383/A
Ședința publică din 30 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. B. P.
Judecător D. T.
Grefier A. S.
Pe rol este judecarea apelului formulat de apelanta C. M. cu domiciliul în B. .. 37, jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 324 din 4.03.2015, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ , având ca obiect succesiune.
Se constată că dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data de 16.09.2015, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera în temeiul art. 396 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru data de 30.09.2015 când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 324 pronunțată la data de 4 martie 2015 de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ a fost respinsă cererea formulată de C. M..
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut faptul că obiectul cauzei privește constatarea masei succesorale rămasă după defunctul Ș. G., decedat la data de 10 iulie 1994, stabilirea calității de moștenitori a reclamantei și a părților de rd. 1-6 și ieșirea din indiviziune, potrivit folosinței, se impune a se analiza, cu precădere, modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate, de către defunct asupra imobilului suspus partajului. Astfel, instanța a reținut, în principal faptul că reclamanta solicită a se constata că defunctul Ș. G. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului înscris în CF 721 M. nr. top. nou dezmembrat 5164/1 – în suprafață de 1462 mp, situat în locul numit Purcăreț, identificat pe schița de dezmembrare întocmită de ing. T. I., între punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-17-18-19-20-21-22-23-24-25-26-1, aflată la dosar la filele 5-6 prin uzucapiune, în modalitatea joncțiunii posesiilor, invocând drept temei de drept material dispozițiile art. 1890 și 1846-1847 din Codul Civil de la 1864.
Proprietar tabular asupra terenului înscris în CF 721 M., nr. top. 5164, în suprafață totală de 2877 mp. este pârâta, cu domiciliul necunoscut M. T., născută M., căs. M. Ștyefan lui Gotan, cu titlu de inscripțiune primară.
Din această suprafață, reclamanta pretinde doar porțiunea de 1462mp, nr. top. nou dezmembrat 5164/1 (recepționată de OCPI cu procesul verbal nr. 521/21.01.2015), folosită de către defunctul Ș. G., începând cu anul 1950.
Terenul în cauză, nu face parte din domeniul public sau privat al comunei M. și nu a fost solicitat în temeiul legilor fondului funciar, astfel cum rezultă din adeverințele nr. 2260/19.03.2014 și nr. 4342/2014, eliberate de Primăria Comunei M..
Potrivit art. 82 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a dispozițiilor Legii nr. 287/2009 (Codul civil), dispozițiile art. 930-934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazul în care posesia a început după . dispozițiilor cu privire la acesta (01.10.2011). Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei. În consecință, întrucât posesia invocată de reclamantă cu privire la imobil a început anterior datei de 01.10.2011, respectiv în anul 1950, rezultă că în cauză sunt aplicabile dispozițiile relevante din Codul civil din 1864.
În sistemul cărților funciare, în Transilvania, respectiv în zona de carte funciară în care ne situăm, până la extinderea aplicării Codului civil român prin Legea nr. 389 din 22 iunie 1943 s-au aplicat legile locale maghiare, uzucapiunea fiind de 32 de ani. Între data de 22 iunie și data de 12 iulie 1947, uzucapiunea a fost guvernată de Codul Civil român, iar după această dată, de Decretul Lege nr. 115/1938, pus în aplicare prin Legea nr. 241/1947. În ce privește aplicarea în timp, potrivit art. 6 din Decretul Lege nr. 115/1938, prescripțiile împlinite sau începute înainte de extinderea Codului Civil sunt și rămân reglementate de legile maghiare, iar prescripțiile începute între datele de extindere a legilor civile române și momentul punerii în aplicare a Decretului Lege nr. 115/1938 sunt guvernate de Codul Civil Român.
Potrivit dispozițiilor art. 1890 C.civ. 1864, pentru ca dreptul de proprietate să poată fi dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani este necesară îndeplinirea a două condiții: posesia să fie utilă, adică o posesie propriu zisă și neviciată și posesia să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună credință sau de rea credință.
În acest sens, prin art. 1864 C civ se prevede că, „orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii”, posesiunea fiind „deținerea unui lucru sau folosirea de un drept exercitată (...) de noi înșine sau de altul în numele nostru”.
Prin urmare, posesiunea juridică, adică aceea apărată de lege ca manifestare exterioară a unui drept, constă atât în exercitarea în fapt a unor acte asupra bunului, cât și în posibilitatea de a exercita acele acte ca manifestare a existenței unui drept asupra bunului respectiv, fie sub forma dreptului de proprietate în întregul său, fie sub forma unui atribut al acestuia.
În conformitate cu art. 1847 C civ. „ca să se poate prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar”.
În speță, reclamanta a invocat joncțiunea posesiei exercitate de către tatăl său, defunctul Ș. G., cu aceea exercitată de către antecesorii săi, în condițiile art. 1860 C civ, ceea ce presupune întrunirea condițiilor posesiei propriu zise și în persoana autorilor acestuia, dar și dovedirea raportului juridic prin care defunctul a dobândit posesia bunului de la autorul său.
Din probele testimoniale administrate în cauză, instanța a reținut că niciunul dintre martorii audiați în cauză nu au putut indica, nici cu aproximație anul în care, antecesorii defunctului Ș. G. au intrat în posesia bunului imobil, în litigiu. Astfel, martorul H. G., a declarat că, defunctul Ș. G. a intrat în posesia terenului în anul 1976, revenind ulterior și arătând că, are în prezent 76 ani și cunoaște, de mic copil, că acest teren a fost lucrat de părinții reclamantei. Or, reclamanta însăși susține că antecesorul său și-a început posesia în anul 1950. Chiar și așa, la data intrării în vigoare a Codului Civil Român, martorul avea vârsta de 4 ani, instanța reținând că este greu de admis că acesta păstrează amintiri de la aceasta vârstă privitoare la folosința și posesia imobilelor deținute de vecini, întinderea ori limitele acestora. Martorul nu a putut nici măcar indica cine a fost anterior posesorul terenului, în baza cărui raport juridic a fost transmis antecesorului reclamantei, Ș. G., existând și o necorespondență în ceea ce privește suprafața acestuia, martorul făcând referire la un teren în suprafață de aproximativ 1 ha, împărțit în mod egal la cei cinci copii ai defunctului, revenind, astfel fiecăruia câte 2000 mp.
Reclamanta a pretins un teren în suprafață de 1462 mp, situat în ., pentru care a depus extras CF și documentație cadastrală, fila 191, rid la care au făcut referire și cei doi martori. Actul de partaj voluntar de care reclamanta înțelege să se prevaleze, încheiat la data de 23.10.2012, privește un alt teren, și anume cel în suprafață de 4281 mp., situat în orașul B., locul Valea Hotarului, identificat în CF_ B., nr. top. 1830/2.
Celălalt martor audiat în cauză, A. M., a indicat că posesia exercitată de către defunctul Ș. G. a început prin anii 1960-1965, anterior terenul fiind folosit de către părinții acestuia, lucru pe care îl cunoaște din spusele tatălui său, martorul având vârsta de 45 de ani. Nici martorul A. M. nu a putut preciza care a fost anul intrării în posesia terenului de către antecesorii defunctului Ș. G..
Ori, în cauză, s-a considerat că prezintă relevanță momentul intrării în posesie a antecesorilor defunctului asupra imobilului obiect al litigiului, pentru a se putea verifica întrunirea condițiilor prevăzute de art. 1890 C civ și a art. 1860 C civ.
Nefiind dovedit anul intrării în posesia imobilului de către autorii defunctului Ș. G., s-a arătat că nu se poate verifica dacă acesta s-a situat între anii 1943-1947, ori ulterior anului 1947 și nu se poate determina, cu exactitate care este legea aplicabilă, Codul Civil român, ori Decretul Lege nr. 115/1936, aspect deosebit de important pentru verificarea întrunirii condițiilor necesare pentru a putea uzucapa.
Față de această situație, instanța constată că, în cauză nu sunt întrunite condițiile necesare uzucapiunii de lungă durată, reglementată de art. 1890 C civ, în modalitatea joncțiunii posesiilor, invocată de către reclamantă, motiv pentru care va respinge, primul capăt de cerere ca neîntemeiat.
În raport de soluția adoptată cu privire la petitul privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, instanța a constatat că, lipsește titlul pe baza căruia se solicit partajul, raportat la prevederile art. 980 C.proc.civ., astfel că a respins și cererea privind includerea în masa succesorală a acestui bun, precum și cererea privind stabilirea calității părților de moștenitori, cotele părți ce le revin, acțiunea civilă fiind respinsă în întregul ei.
Întrucât cererea de renunțare la judecată față de .-a formulat personal de către reclamantă, mandatarul avocat neavând procură specială în acest sens, în baza prevederilor art. 81 al. 1 C de pr civ, instanța nu a luat act de renunțarea la judecată față de acest pârât, citat în reprezentarea proprietarului tabular.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel C. M. solicitând anularea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii apelului declarat.
S-a arătat în motivarea apelului faptul că reclamanta a solicitat constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune în privința defunctului Ș. G. pentru suprafața de teren de 1462 mp identificat cu nr. top 5164/1 CF 721 M. cu titlu de drept uzucapiune și joncțiunea posesiilor, solicitându-se și dezbaterea succesiunii după defunctul Ș. G., urmând să se dispună înscrierea dreptului de proprietate pe numele reclamantei-apelante.
S-a mai susținut că antecesorul reclamantei a folosit terenul încă din anul 1950, anterior bunul fiind în posesia antecesorilor defunctului Ș. G. încă din anul 1945-1946. Până în anul 1980 cât a transmis posesia reclamantei defunctul Ș. G. a folosit terenul mai mult de 30 de ani.
Apelanta a mai arătat că dată fiind inscripțiunea primară se poate reține că doar familia sa a folosit respectivul teren, acesta nu face parte din domeniul public.
Instanța nu a avut în vedere ansamblul probelor administrate și nu a avut rol activ trebuind să stăruie în aflarea adevărului. Martorul H. G. care are 74 de ani a arătat că posesia terenului a fost dobândit încă de când el era mic copil, însă având în vedere atât vârsta cât și pregătirea martorului, declarația acestuia trebuia să fie mai amplă, trebuind să i se adreseze întrebări suplimentare.
În privința suprafeței de teren deținute s-a arătat că martorul a declarat că acesta este de 1ha însă această suprafață a fost împărțită între cei 5 moștenitori ai defunctului Ș. G.. S-a mai arătat că în mod greșit s-a pronunțat sentința atacată, precum și faptul că s-a susținut că nu s-a făcut dovada faptului că posesia a început în perioada 1945-1946.
Astfel, potrivit datei la care a început posesia, era aplicabilă dispoziția privind uzucapiunea reglementată de C.civ. 1864.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta C. M. a solicitat instanței să constate că defunctul Ș. G. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1462 mp identificat topografic cu nr. top 5146/1 înscris în CF 721 M., cu titlu de drept uzucapiune și joncțiunea posesiilor, urmând să se constate că acest teren face parte din masa succesorală a defunctului, constatarea faptului că moștenitori ai defunctului sunt părțile din proces și dispunerea ieșirii din indiviziune și atribuirea terenului reclamantei urmând ca acesta să fie înscris în CF.
Apelanta a susținut că antecesorii defunctului Ș. G. ar fi deținut terenul în cauză încă din perioada 1945-1946, perioadă în care era aplicabil C.civ. 1864, fiind incidente în cauză prevederile privind uzucapiunea de lungă durată, constând în posesia de 30 de ani.
Din probele administrate instanța nu poate reține faptul invocat de reclamanta-apelantă C. M.. Astfel, din declarația martorului H. G. (f.155 din dosarul Judecătoriei V. de Sus), instanța reține că părinții reclamantei, respectiv Ș. G. și Ș. M. au folosit terenul din anul 1976. Ulterior martorul a revenit și a arătat că încă de când era mic copil terenul a fost folosit de Ș. G. și Ș. M. au lucrat terenul. Declarația martorului trebuie coroborată cu susținerea reclamantei-apelante care a arătat că Ș. G. a folosit terenul din anul 1950, iar nu anterior acestui an. În măsura în care anul 1950 este anul în care a început posesia, uzucapiunea ca și mod de dobândire a dreptului de proprietate este cea reglementată de Decretul Lege 115/1938, astfel că dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune se dobândește în măsura în care sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii reglementate de acest text legal.
În același sens este și declarația martorului A. M.. Acesta a arătat că din perioada 1960-1965 terenul de aproximativ 14-15 ari a fost folosit de părinții reclamantei care l-a primit de la antecesorii săi cu titlu de moștenire.
De asemenea, se consideră că aspectul reținut de prima instanță potrivit căruia martorul H. G. avea în anul 1945-1947 vârsta de 6-8 ani, astfel că nu se poate reține declarația sa privind data de la care antecesorii defunctului Ș. G. a început să folosească terenul, este corectă.
Se constată că reclamanta-apelantă avea obligația potrivit art. 249 C.proc.civ. să facă dovada susținerilor formulate în fața instanței.
Reținând faptul că instanța nu poate dispune admiterea cererii privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, în ceea ce privește defunctul Ș. G., instanța nu poate admite nici capetele de cerere accesorii, respectiv constatarea faptului că bunul respectiv a făcut parte din masa succesorală, astfel că acesta nu poate fi inclus în partajul succesoral solicitat a fi efectuat și nici înscrierea dreptului de proprietate în CF.
Susținerea apelantei potrivit căreia instanța avea obligația să suplimenteze probatoriul nu poate fi avută în vedere. Instanța are obligația să analizeze cererea de chemare în judecată și să stabilească adevărul, precum și obligația de a dispune administrarea tuturor probelor necesare, având în vedere și rolul activ de care trebuie să dea dovadă. Cu toate acestea omisiunea judecătorului dea ordona probe din oficiu în condițiile în care părțile nu le-au propus și administrat în condițiile legii nu poate fi criticată în apel, potrivit art.254 alin. 6 C.proc.civ.
De asemenea se constată că în mod corect instanța de fond a pronunțat în cauză o sentință, iar nu o încheiere, astfel cum susține apelanta. Pe de altă parte, simpla denumire greșită a hotărârii pronunțate nu poate cauza părții o vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea respectivei hotărâri.
Reținând considerentele anterior expuse, instanța consideră apelul declarat nefondat, astfel că acesta, în temeiul art. 480 C.proc.civ. va fi respins, soluția primei instanțe urmând a fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de C. M. domiciliată în B. .. 37, jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 324 pronunțate la data de 4 martie 2015 de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei, azi, 30 septembrie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
P. M. B. D. Ț. S. A.
Red. / dact. M.B.P./24.10.2015
. Octombrie 2015 - 10 ex
Jud. la fond M. D. M.
| ← Evacuare. Decizia nr. 443/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
