Fond funciar. Decizia nr. 193/2012. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 193/2012 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 08-03-2012 în dosarul nr. 193/2012
4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 193/R
Ședința publică din 08.03.2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. B.
JUDECĂTORI: P. G.
A. M.
GREFIER: M. R.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de reclamantul Botiș P. cu domiciliul în S. Marmației, ./90, jud. M.mureș, împotriva sentinței civile nr. 2559 din 20.10.2011 pronunțată de Judecătoria S. Marmației în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurentului B. P. și a intimatelor C. L. S. Marmației de aplicare a legilor fondului funciar și C. Județeană Maramureș de aplicare a legilor fondului funciar. Se prezintă în reprezentarea intimatului V. G. lipsă – av. Șuștic T..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că s-au depus la dosar prin serviciul registratură al instanței întâmpinare formulată de intimata C. Județeană Maramureș de aplicare a legilor fondului funciar și cerere de repunere în termenul de recurs formulată de recurentul B. P. la data de 06.03.2012.
Reprezentantul intimatului V. G. - av. Șuștic T. depune la dosar împuternicirea avocațială nr. 154/09.01.2012 și chitanța nr. 171/09.01. 2012 cu care se face dovada achitării onorariului avocațial în sumă de 500 lei. Invocă excepția tardivității formulării cererii de recurs având în vedere că hotărârea atacată a fost comunicată la data de 15.11.2011, iar cererea de recurs a fost depusă la data de 28.12.2011.
Instanța pune în discuție cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurentul B. P..
Reprezentantul intimatului V. G. - av. Șuștic T. solicită respingerea cererii de repunere în termenul de recurs ca nedovedită și neîntemeiată.
Instanța, deliberând, respinge cererea de cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurentul B. P., întrucât motivele invocate în cuprinsul acesteia nu au fost dovedite, iar raportat la actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare pe excepție.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 2559 din 20.10.2011 pronunțată de Judecătoria S. Marmației s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul B. G., decedat pe parcursul procesului civil și continuată de moștenitorul B. P., în contradictoriu cu intimații V. G., Comisia L. S. Marmației pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. Județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că petentul B. Gheorghe în contradictoriu cu intimații V. G., C. L. S. Marmației pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. Județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului situat pe . numit „Ciredi” și nulitatea parțială a titlului de proprietate nr. 527/19 emis la data de 06.07.1994, în favoarea pârâtului V. G..
În argumentare s-a învederat că terenul în privința căruia se solicită reconstituirea, în suprafață de 1.400 mp, a fost dobândit prin intermediul unui contract de schimb, în limita acestei suprafețe solicitându-se și nulitatea titlului de proprietate mai sus arătat.
S-a menționat că, în fapt, tatăl petentului a deținut două terenuri situate la locul numit „M.”, în timp ce pârâtul V. G. a deținut o suprafață de teren în locul numit „Ciredi”.
S-a arătat că unul din terenurile situate la locul numit „M.” a fost înstrăinat pentru o sumă de bani, iar celălalt a făcut obiectul unui contract de schimb încheiat cu pârâtul V. G., în baza căruia acesta din urmă a transmis folosința terenului situat la locul numit „Ciredi”.
S-a precizat că, cu ignorarea situației juridice rezultată din acest contract de schimb, pârâtul V. G. a obținut titlu de proprietate pentru suprafața de teren situată la locul numit „Ciredi”, în timp ce reclamantul a rămas fără ambele terenuri (cel primit și respectiv dat în schimb).
Apoi, analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că în anul 1953, între numitul B. V. (tatăl petentului B. G., ulterior decedat) și pârâtul V. G. s-a încheiat o convenție sub semnătură privată, prin care, pentru o suprafață din terenul situat la locul numit „M.” s-a primit o sumă de bani, iar pentru cealaltă suprafață a fost înstrăinată de pârât suprafața de 1.400 mp dintr-o parcelă în suprafață totală de 4.026 mp situată la locul numit „Ciredi”.
După încheierea convenției sub semnătură privată, pârâtul nu și-a diminuat suprafața de teren situată la locul numit „Ciredi”, cu care figura în evidențele registrului agricol, cu suprafața de teren aferentă înstrăinării, astfel încât în temeiul Legii nr. 18/1991, cu modificările ulterioare, a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate inclusiv pentru suprafața de teren cedată defunctului B. V..
De altfel, suprafața de teren, obiect al prezentei acțiuni a fost disputată și în cadrul unui proces de revendicare finalizat cu o soluție de respingere prin sentința civilă nr. 2596 pronunțată de Judecătoria S. Marmației la data de 23.10. 2008, apreciindu-se că în condițiile în care reclamantul nu a făcut dovada calității de proprietar tabular nu deține calitate procesuală activă.
Instanța de fond a constatat că în cadrul acestei acțiuni reclamantul nu a înfățișat un alt titlu decât convenția sub semnătură privată încheiată în anul 1953, act lovit de nulitate în absența formei solemne reclamată de dispozițiile legale.
Prin titlul de proprietate nr. 527/19 emis la data de 06.07.1994 de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor (fila 22), s-a procedat la reconstituirea, în favoarea pârâtului V. G. Gheorghe, a unei suprafețe de 2 ha și 3.709 mp din a cărei componență face parte și un teren în suprafață de 4.026 mp, situată la locul numit „Ciredi”.
Chiar plecând de la presupunerea că terenul, obiect al prezentei acțiuni, face parte din titlul de proprietate mai sus menționat, acțiunea reclamantului este neîntemeiată.
Instanța a reținut că în cadrul notelor de ședință depuse de moștenitorul reclamantului, s-a susținut că pentru suprafața litigioasă a fost formulată cerere de reconstituire în temeiul legilor fondului funciar. Afirmația se coroborează cu precizările formulate de C. L. de fond funciar S. Marmației prin adresa nr. 9559/R din 30.06.2010 în cadrul cărora se specifică că numitul B. G. a formulat cerere (nr. 8643 din 21.03.1991) pentru reconstituirea dreptului de proprietate vizând inclusiv terenul în suprafață de 14 ari situat la locul numit „Ciredi”, cerere invalidată.
În legătură cu acest ultim aspect prin adresa nr. 8541/R din 07.07.2011 emisă de C. L. de fond funciar S. Marmației, s-a menționat că în ceea ce-l privește pe numitul B. G. nu s-a emis o hotărâre a comisiei județene de invalidare a cererii acestuia. Pentru a se justifica această împrejurare, s-a făcut referire la forma inițială a Legii nr. 18/1991 și la art. 29 din HG nr. 131/1991, republicată, dispoziții legale care impuneau doar întocmirea anexelor ce aveau în vedere persoanele ale căror cereri au fost propuse pentru validare.
Prin raportare la cadrul legislativ aplicabil în acea perioadă, judecătoria a reținut că persoanele nemulțumite de propunerile comisiei locale (cu precădere persoanele care nu figurau în anexele cu propunerile pentru validare) beneficiau de posibilitatea de a formula contestație la comisia Județeană, dar conform susținerilor comisiei locale, numitul B. G. nu a figurat pe nicio anexă validată și nu a formulat contestație cu privire la faptul că nu a fost propus pentru validare.
În lumina acestei ultime informații, aserțiunea pârâtului V. G. privind neepuizarea etapelor administrative impuse imperativ de lege a fost apreciată ca fiind întemeiată, instanța respingând acțiunea petentului ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B. P. solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, apreciind că a fost nedreptățit.
Criticând sentința recurentul a învederat că instanța de fond nu l-a chmat la interogatoriu pe pârâtul V. deși s-a solicitat această probă, nu a ținut cont de declarațiile martorilor audiați în cauză și a interpretat greșit actele și documentele pe care el le-a anexat ca dovezi.
În ședința publică din data de 06.03.2012 recurentul a formulat o cerere de repunere în termenul de recurs, învederând Tribunalului că este pensionat de invaliditate gr. I și se afla într-o altă localitate la un control medical, motiv pentru care nu s-a putut încadra în termenul de recurs.
În ședința publică din data de 08.03.2012 Tribunalul a respins cererea recurentului de repunere în termenul de recurs având în vedere că acesta nu a dovedit împrejurarea mai presus de voința sa care l-a împiedicat să formuleze calea de atac în termenul prevăzut de lege pentru exercitarea sa.
La aceeași dată instanța a invocat din oficiu excepția tardivității recursului declarat de reclamantul B. P..
Pronunțându-se asupra excepției tardivității recursului, Tribunalul a reținut următoarele:
Conform dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare, sentința civilă nr. 2559 din 20.10.2011 a fost comunicată recurentului la data de 15.11. 2011.
Potrivit art. 301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Termenul de recurs este un termen legal imperativ, a cărui nerespectare atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, cu consecința respingerii recursului ca fiind tardiv introdus.
Raportat la data comunicării sentinței atacate, pentru reclamantul B. P., ultima zi a termenului de recurs a fost 02.12.2011.
Cum recurentul a înregistrat cererea de recurs la data de 28.12.2011, peste termenul de 15 zile de la comunicare prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge ca tardiv recursul declarat de acesta.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, Tribunalul îl va obliga pe recurent să plătească intimatului V. G. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs constând în onorariu avocațial achitat conform chitanței nr. 171/ 09.01.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca tardiv recursul declarat de reclamantul B. P., domiciliat în S. Marmației, ./90, ., în contra sentinței civile nr. 2559/20.10.2011 a Judecătoriei S. Marmației, jud. Maramureș.
OBLIGĂ pe recurent să plătească intimatului V. G., suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 08.03.2012.
PREȘEDINTEJUDECĂTORIGREFIER
G. BrîndușaPop GabrielaAvram MariaMăndicescu R.
- decedată, semnează
Președintele instanței
Red./Tehn G.B.
6 ex./27.04.2012
..05.2012
Judecător la fond: P. M. R.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 448/2012.... | Fond funciar. Decizia nr. 179/2012. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
