Contestaţie la executare. Decizia nr. 615/2012. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 615/2012 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 21-09-2012 în dosarul nr. 615/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 615/R
Ședința publică din 21.09. 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. P.
Judecător: M. C.
Judecător: D. T.
Grefier: A. C. P.
Pe rol fiind pronunțarea deciziei asupra recursului civil declarat de intimata G. A. D. cu domiciliul în Berința, nr. 129, jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 2941/21.03.2012 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosar nr._, având ca obiect contestație la executare .
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din 19.09.2012, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, pronunțarea deciziei fiind amânată la data de azi, când în urma deliberării s-a dat decizia de mai jos.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2941/21.03.2012 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Baia M. a admis contestația la executare formulată de C. T. T. în contradictoriu cu intimata G. A. D., și a dispus anularea tuturor formelor de executare întocmite în dosar execuțional nr. 658/2011 al S.C.P.E.J. M. și Asociații. A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. A fost respinsă cererea intimatei de obligare a contestatorului la cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1095 din data de 25.06.2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr._ ,irevocabilă, a fost admisă, în parte, acțiunea intimatei și contestatorul obligat la plata către aceasta a drepturilor salariale restante, constând în suma reprezentând indemnizația de conducere de 30%, aplicată la salariul de bază al acesteia, în perioada 01.06._09.
Totodată prin Decizia civilă, irevocabilă, nr.5695/R/06.12.2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosar nr._, a fost admis, în parte, recursul formulat de aceeași intimată și s-a dispus anularea Deciziei nr. 30.05.2008, emisă de contestator și obligat acesta să-i plătească sporul de 25%, pentru exercitarea vizei de control financiar preventiv propriu, începând cu data de 01.06.2008 și până la pronunțare.
În baza acestor titluri executorii și a Încheierii civile nr. 7312 din data de 30.08.2011, a Judecătoriei Baia M., prin care s-a încuviințat executarea silită, S.C.P.E.J M. ȘI ASOCIAȚII a demarat procedura executării silite prin întocmirea unei expertize contabile extrajudiciare pentru calculul sumelor datorate de contestator, a procesului verbal privind plata cheltuielilor de executare din data de 15.11.2011 și a somației din aceeași dată, prin care a pus în vedere debitorului ca în termen de 1(una) zi de la primirea somației să-și îndeplinească obligațiile prevăzute în titlurile executorii, respectiv să-i achite acesteia drepturile bănești prevăzute în acestea.
Cu privire la drepturile bănești cuvenite creditoarei, instanța a constatat că acestea reprezintă drepturi de natură salarială, stabilite printr-o hotărâre judecătorească, în sensul O.U.G. nr.71/2009, O.U.G. nr.45/2010 și O.U.G. nr.113/2010.
C. T. T. este o institutie publică fiind finanțata din venituri proprii, subvenții acordate de la bugetul local și de la bugetul de stat.
Potrivit dispozițiilor art.II alin.1 din O.U.G. nr.45/2010, astfel cum a fost modificat prin art. unic din O.U.G. nr.113/2010 „plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la 31 decembrie 2010, se realizează astfel:
a) în anul 2012 se plătesc 34% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătesc 33% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătesc 33% din valoarea titlului executoriu.”
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.II alin.2 din același act normativ „în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept”.
Prin urmare, având în vedere faptul că titlurile executorii au devenit executorii până la data de 31.12.2010, instanța constată că intimata deține o creanță certă și lichidă ( cuantumul acesteia fiind determinabil), dar nu și exigibilă, astfel că executarea silită cu privire la drepturile de natură salarială nu putea fi demarată în cursul anului 2011.
Instanța a apreciat că prin edictarea prevederilor art.II alin.1 din O.U.G. nr.45/2010, cu modificările și completările ulterioare a fost consacrat un impediment legal, de ordine publică, în calea demarării sau după caz continuării executării silite.
Prin adoptarea și aplicarea acestui act normativ nu se neagă existența și întinderea drepturilor constatate prin hotărâri judecătorești irevocabile și nici nu se refuză punerea în executare a acestora, ci doar se stabilește o modalitate de executare eșalonată, justificată de apărarea stabilității economice a statului.
Așa cum s-a exprimat deja o parte a practicii judiciare, al căruia punct de vedere instanța și-l însușește, apreciindu-l temeinic, măsurile instituite păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite (executarea eșalonată a plăților stabilite prin hotărârile judecătorești) și obiectivul urmărit (asigurarea stabilității economice a statului) și că ele au un caracter pozitiv, întrucât Guvernul recunoaște obligația de plată în sarcina autorității statale și efectuarea plăților în modalitatea stabilită.
Din expunerea de motive a O.U.G. nr.45/2010, rezultă că instituirea acestor măsuri de eșalonare a fost determinată de dificultățile întâmpinate până în prezent, în ceea ce privește executarea hotărârilor judecătorești având ca obiect drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, cu o influența substanțială asupra bugetului de stat pe anul 2010, pe care o are executarea, în condițiile dreptului comun, a titlurilor executorii emise anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
Totodată, se precizează că nepromovarea acestor măsuri legislative ar avea drept consecință imposibilitatea menținerii echilibrelor bugetare și, în mod implicit, nerespectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar.
Prin urmare, adoptarea acestei reglementări speciale a fost determinată de circumstanțele excepționale care au impus instituirea unor măsuri prin care să fie eșalonată plata sumelor decurgând din anumite categorii de titluri executorii, fără ca prin aceasta să se aducă atingere substanței înseși a drepturilor, deoarece, prin aceasta se garantează o executare în totalitate a sumelor acolo prevăzute, și, totodată, se acordă statului posibilitatea să identifice resursele financiare necesare achitării acestor sume.
În consecință, controlul de convenționalitate asupra ordonanței din perspectiva respectării garanțiilor dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și a dreptului la nediscriminare, reglementat de art. 14 din Convenție, ori a dreptului de proprietate, consacrat de art. 1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție, se cuvine a fi efectuat în acest context.
Astfel, potrivit cerințelor impuse de art. 21 din Constituția României și art. 6 din Convenție, autoritatea publică este ținută a constitui un arsenal de mijloace care să permită executarea hotărârilor judecătorești, executare văzută ca parte integrantă a procesului civil, fără a cărei finalizare dreptul de acces la justiție nu poate fi calificat ca real și efectiv.
Admițând că anumite amânări ale executării pot fi justificate în situații particulare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că autoritățile dispun de un termen rezonabil pentru a identifica mijloacele adecvate de punere în executare a hotărârilor judecătorești, acest termen neputând însă să depășească ceea ce este strict necesar pentru a găsi soluțiile cele mai potrivite în situațiile excepționale date.
Este adevărat că autoritățile statale nu se pot prevala de lipsa fondurilor necesare executării unei hotărâri judecătorești îndreptate împotriva lor, însă, în situații de excepție, cum ar fi îndatorare excesivă, încetare de plăți, dificultăți financiare deosebite, stabilirea unui termen rezonabil pentru executare este o măsură ce intră în marja de apreciere a statului, respectând atât dreptul de acces la justiție, cât și dreptul la un proces echitabil (sub aspectul duratei procedurii).
În acest context, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, anumite perioade de prelungire a fazei de executare, de 8 luni, 10 luni, dar și de 2 ani și 7 luni au fost apreciate ca justificate în condițiile de excepție date.
Pe de altă parte, Curtea a apreciat că o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidități, pentru a justifica refuzul de a executa o hotărâre judecătorească.
Or, în cauza de față, statul nu refuză executarea hotărârilor judecătorești, ci se obligă la plata eșalonată a sumelor prevăzute prin acestea, stabilindu-se o perioadă de timp rezonabilă, în contextul deficitului bugetar grav actual și a condițiilor economice generale extrem de dificile.
De altfel, executarea eșalonată a unor titluri executorii care au ca obiect drepturi bănești nu este interzisă în niciun mod de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece executarea uno icto constituie doar o modalitate de executare și nu echivalează cu o neexecutare.
Pe de altă parte, așa cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, mecanismul eșalonării plății, ca modalitate de executare a unei hotărâri judecătorești, poate fi considerat în concordanță cu principiile consacrate de jurisprudența Curții Constituționale și Curții Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiții: tranșe de efectuare a plăților intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate.
Or, sub acest aspect, este evident că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2010 respectă toate aceste condiții.
Pe de altă parte, instanța apreciază că actul normativ analizat nu contravine nici prevederilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că ar institui o discriminare pozitivă, în favoarea statului, în calitate de debitor sau o discriminare în rândul aceleiași categorii de creditori.
Astfel, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a statuat că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv și rezonabil, aceasta însemnând că nu urmărește un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere.
Totodată, în conformitate cu aceeași jurisprudență a instanței de contencios european, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă și în ce măsură diferențele între diversele situații similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcție de anumite circumstanțe, de domeniu și de context.
Or, în cauza de față, astfel cum s-a precizat anterior, măsura contestată urmărește un scop legitim și se justifică în mod obiectiv și rezonabil, astfel încât situația particulară ivită și motivată prin existența unei situații extraordinare este una care reclamă, evident, o diferență de tratament juridic.
Prin urmare, nu se poate reține existența niciunei discriminări între părțile din procedura executării, în sensul că statul și-ar aroga mai multe drepturi decât debitorii - persoane de drept privat, în ceea ce privește executarea hotărârilor judecătorești, dar nici a unei discriminări între creditori.
Cu privire la cheltuielile de executare stabilite prin procesul verbal din data de 15.11.2011, instanța constată că sunt neîntemeiate, urmând a anula în totalitate procesul verbal, întrucât executarea silită pentru plata drepturilor de natură salarială a fost demarată prematur, cheltuielile ocazionate de efectuarea acestei executări neputând fi puse în sarcina contestatorului.
Față de toate aceste aspecte, instanța constatând întemeiată contestația la executare, a admis-o, și în consecință, a dispus anularea tuturor formelor de executare întocmite în dosar execuțional nr. 658/2011 de S.C.P.E.J M. ȘI ASOCIAȚII.
Instanța a luat act de faptul că, în cauză, contestatorul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu privire la cererea intimatei privind obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, instanța a respins-o având în vedere soluția pronunțată în cauză și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței civile nr. 2941/21.03.2012 a Judecătoriei Baia M., în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă a formulat recurs recurenta G. A. D., solicitând modificarea în tot a sentinței recurate și respingerea contestației la executare ca nefondată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că sumele prevăzute în dosarul execuțional execuțional 658/ex/2011 nu fac obiectul OU 671/2009 cu completările ulterioare.
Recurenta consideră că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii.
La data de 15.11.2011 B.E.J. M. M. în mod legal a somat C. T. T. să plătească recurentei drepturile salariale menționate în dosarul execuțional nr. 658/ex/2011, având la bază titlurile executorii sentința civilă nr. 1095/2010 a Tribunalului Maramureș și decizia civilă nr. 5695/R/2010 a Curții de Apel Cluj.
În mod nelegal se invocă O.U.G. 71/2009.
Instanța de fond în mod eronat și nelegal nu a luat în considerare apărările recurentei.
O.U.G. 71/2009 face referire la alte sume, câștigate de membrii de sindicat sau alți salariați, sume ce au fost acordate, prin legile 220/2008, 221/2008, 329/2009 și nicidecum la plata unor drepturi salariale de natura celor prevăzute prin titlurile executorii puse în executare în dosarul execuțional nr. 658/2011.
Recurenta arată că, în cazul său, angajatorul i-a reținut drepturile salariale cu încălcarea: Codului muncii, a Constituției României, a Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Codului penal.
De asemenea, recurenta precizează faptul că același angajator, i-a achitat sume de bani aferente altor sentințe similare.
În sentința penală nr. 1730/2011 se reține că toate acele considerente care aparțin instanțelor cu putere de lucru judecat, relevă o constată și gravă încălcare a drepturilor petentei de către angajator.
Intimatul – contestator C. T. T. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
în motivare, intimatul a arătat, în esență, că în mod corect prima instanță a admis contestația la executare, hotărârea atacată fiind legală și temeinică.
În drept, intimatul a invocat O.U.G. 71/2009, O.U.G. 45/2010, O.U.G. 113/2010, Legea 196/2011, art.6 paragraful 2 CEDO, art. 23 alin.8 din Constituția României, art. 115 – 119 și 274 Cod procedură civilă.
Analizând sentința civilă nr. 2941/21.03.2012 prin prisma motivelor de recurs invocate și în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că este fondat, pentru următoarele considerente:
În dosarul execuțional nr. 658/2011, a fost emisă somația cuprinzând următoarele mențiuni:”Având în vedere titlul executoriu, sentința civilă nr. 1095/2010 a Tribunalului Maramureș, decizia civilă nr. 5695/R/2010 a Curții de Apel Cluj și procesul verbal privind cheltuielile de executare din data de 15.11.2011, prin care sunteți obligat(ă) să plătiți creditoarei G. A. D. cu domiciliul în Copalnic Mănăștur, ., jud. Maramureș, suma de 7.306 lei reprezentând drepturi salariale restante constând în indemnizația de conducere de 30% aplicată la salariul de bază pe perioada 01.06.2008 – 01.08.2009, sporul de 25%, pentru exercitarea vizei de control financiar preventiv propriu începând cu data de 01.06.2008 până la data de 06.12.2010 actualizate cu rata inflației, calculate conform raportului de expertiză contabilă extrajudiciară din data de 26.09.2011+1.299,56 lei cheltuieli de judecată+930 lei onorariu expertiză+292,8 lei TVA aferent cheltuielilor de executare.”.
Intimatul este somat în temeiul art. 387 și 411 Cod procedură civilă, să achite suma datorată.
Intimatului i s-au comunicat în copie și titlurile executorii: sentința civilă nr. 1095/25.06.2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă prin nerecurare – fila 8-9 și decizia nr. 5695/R/6.12.2010, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr._, irevocabilă – fila 10-14 din dosarul primei instanțe.
Potrivit art. 278 Cod procedură civilă, pct.1, hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept când au ca obiect plata salariilor sau a altor drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă, precum și a sumelor cuvenite potrivit legii, șomerilor.
Examinând hotărârile judecătorești ce reprezintă titlurile executorii puse în executare în dosarul execuțional 658/2011, se remarcă împrejurarea că acestea se referă la sume de bani reprezentând drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă, fiind incidente dispozițiile art. 278 pct.1 Cod procedură civilă, privind caracterul executoriu de drept al acestor hotărâri judecătorești.
Prima instanță a reținut în mod eronat aplicabilitatea în speță a dispozițiilor OUG 71/2009, OUG 45/2010, OUG 113/2010.
În cauză se verifică motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă coroborat cu art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul, va modifica în tot sentința atacată, cu consecința respingerii contestației la executare ca neîntemeiată.
Recurenta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către recurenta G. A. D. cu domiciliul în Berința, nr. 129, jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 2941/21.03.2012, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosar nr._, pe care o modifică în tot în sensul că respinge contestația la executare formulată de către contestatorul C. T. T., cu sediul procesual ales la sediul S.C.P.A. „ B. & Asociații” situat în Baia M., .. 1 ., în contradictoriu cu intimata G. D..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 21 .09. 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
P. G. C. M., Ț. D. P. A. C.
Red. Ț.D./24.09.2012
Dact.P.C 4 ex. /28.09.2012
..10.2012
Judecător la fond – D. Ș.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 562/2012. Tribunalul MARAMUREŞ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1321/2012.... → |
|---|
