Fond funciar. Decizia nr. 137/2012. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 137/2012 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 16-02-2012 în dosarul nr. 137/2012
4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 137/R
Ședința publică din 16.02.2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M.
JUDECĂTORI: G. B.
P. G.
GREFIER: M. R.
Pe rol fiind pronunțarea soluției în cererea de recurs formulată de reclamanta C. I., cu domiciliul procesual ales în Cluj N., Calea D.banților, nr. 113, ., jud. Cluj, împotriva sentinței civile nr. 642 din 27. 10.2011 pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 09.02.2012, susținerile și concluziile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitatea părților să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea la termenul de azi.
Instanța în urma deliberărilor, a pronunțat decizia civilă de față.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 644 din 27.10.2011 pronunțată de Judecătoria Dragomirești s-a admis excepția, invocată din oficiu, a lipsei calității procesuale pasive a Ocolului S. Dragomirești și Direcția S. Maramureș, s-a admis excepția autorității lucrului judecat, invocată de pârâta B. D. și, în consecință, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta C. I. în contradictoriu cu pârâții B. D., M. I., M. I., M. N., Comisia Locală de fond funciar S. și C. Județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, având ca obiect constatarea nulității absolute și desființarea procesului verbal de punere în posesie nr. 116 din 18.04.2008 eliberat pe numele pârâtei B. D..
În considerentele sentinței se reține că, potrivit art. 35 din Legea nr. 1/ 2000, modificat prin titlul VI art. 38 din Legea nr. 247/205, Ocoalele Silvice au doar atribuții de pază a pădurilor.
Ca urmare, nici Direcția S. Maramureș și nici O. S. Dragomirești nu au calitate procesuală pasivă în cauză, astfel că s-a admis excepția față de acești intimați și în consecință s-a respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a pus în discuție autoritatea de lucru judecat invocată prin întâmpinare de către pârâta B. D., excepție susținută și după ce apărătorul reclamantei a precizat acest petit în sensul că susține doar anularea procesului verbal de punere în posesie nr. 116 din 18 aprilie 2008 eliberat pe numele pârâtei.
Cu toate că s-a făcut această precizare după ce s-a invocat excepția autorității, tocmai pentru a nu mai putea fi susținută, instanța a apreciat că și în această situație excepția operează, pentru următoarele considerente:
În primul rând părțile au participat în ambele procese în aceiași calitate, respectiv de titulari de drepturi, în nume propriu. De fapt este avută în vedere identitatea juridică a părților fără a avea relevanță dacă în ambele procese s-a păstrat calitatea de reclamant sau de pârât.
În ce privește obiectul acesta reprezintă atât pretenția formulată prin cerere, cât și dreptul subiectiv invocat.
În jurisprudență și în practica judiciară s-a statuat că există identitate de obiect, chiar dacă acesta este formulat diferit în cele două cereri, dar scopul final urmărit este același. În același sens s-a pronunțat și I.C.C.J. prin decizia nr. 4525 din 30.05.2005.
În speță, scopul final urmărit de către reclamantă, în cealaltă cauză fiind intervenientă, este acela de a obține anularea titlului de proprietate eliberat pe numele pârâtei B. D., cum de altfel reiese chiar din cererea de chemare în judecată pct. a, unde arată că „urmând ca prin aplicarea și eficiența principiului accessorium sequitur principale (resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis) să se constate nulitatea absolută și să se dispună și desființarea titlului de proprietate”, chiar dacă la acest termen apărătorul reclamantei arată că nu mai solicită și acest lucru.
Oricum în momentul analizării valabilității titlului de proprietate, mai ales cu privire la o suprafață de teren, se verifică implicit și procesul verbal de punere în posesie.
De altfel, prin concluziile la expertiza întocmită de către expert C. V., la cap. 7 concluzii se arată că „procesul verbal de punere în posesie cu nr. 116/18.04.2008 și titlul de proprietate nr. 6152/06.06.2008 emise pe numele reclamantei B. D. respectă decizia civilă nr. 105/R/06.02.2008 a Tribunalului Maramureș”.
Cauza este fundamentul raportului juridic dedus judecății, temeiul juridic al cererii, ea nu se confundă nici cu cauza acțiunii și nici cu mijloacele de probă. Nu poate fi păstrată aceeași cauză și prezentată doar alte dovezi pentru că există autoritate de lucru judecat.
A se observa că la fila 12 din cererea de chemare în judecată, la temeiul de drept este menționat art. III din Legea nr. 169/1997, modificată prin Legea nr. 247/2005. Același temei juridic a fost invocat de către reclamantă, cu calitate de intervenientă în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr._ prin care a solicitat anularea aceluiași titlu de proprietate eliberat pe numele aceleași pârâte.
Efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Aceasta reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
Ca urmare, instanța a admis această excepție și ca o consecință a respins acțiunea având ca obiect constatarea nulității absolute și desființarea procesului verbal de punere în posesie nr. 116 din 18 aprilie 2008, eliberat pe numele pârâtei B. D..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. I. solicitând admiterea recursului, să se respingă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr._ pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr. 1144/224/ 2008, să se trimită cauza pentru continuarea judecății pe fond.
În motivarea recursului se arată că sentința este nelegală și netemeinică. Din conținutul sentinței civile nr. 74/2010 se poate observa cu mare ușurință că această hotărâre judecătorească nu a examinat sub nicio formă incidența art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997. La fel greșit a procedat prima instanță când a încălcat argumentat admiterea excepției autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 74/2010, invocând deciziile pronunțate în apel și apoi în recurs în dosarul nr. 1144/_. Prin deciziile pronunțate în căile de atac a fost respins apelului și ulterior recursul, ceea ce înseamnă că aceste decizii nu au statuat asupra fondului, ca atare aceste hotărâri judecătorești nu pot fi invocate ca putere de lucru judecat.
În probațiune s-au depus copii după procesul verbal de punere în posesie, Rezoluția de neîncepere de urmăririi penale din 01.04.2010, decizia civilă nr. 105/R/2008 a Tribunalului Maramureș, planul de amplasament, decizia civilă nr. 2457/R/2011 a Curții de Apel Cluj, mai multe rapoarte de expertiză.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub dosar nr. 1144/_ a J.cătoriei Dragomirești, reclamanta B. D. în contradictoriu cu pârâții M. Năstaca, M. I., M. I. și cu alți proprietari tabulari a solicitat, printre altele, să se constate că suprafața de 5.040 mp pădure asupra căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate face parte din nr. top. 2658 înscris în CF 827 S., cu consecința întabulării dreptului ei de proprietate dobândit în cartea funciară.
În același dosar, C. I. formulează o cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat anularea titlului de proprietate cu nr. 6152 din 06.06.2008 eliberat pe numele reclamantei B. D., cu motivarea că acel teren a format proprietatea antecesorilor săi, respectiv a bunicilor C. Maria și C. V., că după . legilor fondului funciar a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului însă cererea i-a fost invalidată.
Prin sentința civilă nr. 74 din 28.01.2010, rămasă irevocabilă prin respingerea apelului și a recursului, s-a admis acțiunea reclamantei B. D., s-a constatat că aceasta a dobândit dreptul de proprietate în temeiul legilor fondului funciar, asupra imobilului de natură teren situat în . numit „Bâșca” sau „Ischioara”, înscris în CF 827 nr. top. 2658/1 în suprafață de 5.040 mp, s-a dispus rectificarea cărții funciare și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei în cartea funciară.
Cererea de intervenție în interes propriu formulată de C. I. a fost respinsă cu motivarea că, prin concluziile scrise însuși intervenienta recunoaște că prin decizia civilă nr. 105/R/2008 reclamantei i s-a schimbat amplasamentul pe terenul pe care l-a solicitat prima și totuși susține că reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate în mod fraudulos.
În prezentul litigiu, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie constatarea nulității absolute și q se dispune desființarea titlului de proprietate nr. 6152 din 06.06.2008 eliberat pe numele pârâtei B. D. ca urmare a aplicării principiului accesorium sequitur principale, după ce în prealabil se va constata nulitatea absolută a procesului verbal de punere în posesie nr. 116 din 18.04.2008.
Raportat la aceste petite instanța de fond a reținut existența autorității de lucru judecat, motiv pentru care a respins acțiunea pe excepție.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat se rețin următoarele:
Potrivit art. 1201 Cod civilă, este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și împotriva lor în aceeași calitate.
Jurisprudența a stabilit că, și în situația în care reclamantul dintr-o cauză a avut în celălalt proces altă calitate de parte în proces, aceasta nu înseamnă că nu există identitate de părți câtă vreme titulare ale drepturilor litigioase sunt aceleași persoane, având doar calități inverse. Este irelevant că în procesul anterior actuala reclamantă recurentă a avut calitatea de intervenientă întrucât, potrivit dispozițiilor art. 49 alin. 2 și art. 50 alin. 1 Cod procedură civilă, cererea prin care o persoană intervine în proces, reclamând drepturi proprii, este o veritabilă cerere de chemare în judecată, cu consecința că poziția procesuală de intervenient principal este asimilată cu cea de reclamant.
Instanța noastră supremă a statuat că, pentru a exista identitate de obiect nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele acțiuni în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acțiunilor să rezulte că este același.
În speță, scopul urmărit de reclamanta C. I. este același de a obține anularea titlului de proprietate al petentei B. D. și implicit a procesului verbal de punere în posesie, aspecte ce au fost analizate de către instanță când s-a pronunțat sentința civilă nr. 74/28.01.2010.
Pe cale de consecință, se apreciază că în mod corect acțiunea a fost soluționată pe excepție, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă urmează a se respinge recursul ca nefondat.
Cheltuielile de judecată solicitate de intimata B. D. nu au fost justificate, motiv pentru care nu vor fi acordate.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de C. I. în contra sentinței civile nr. 642 din 27.10.2011 a Judecătoriei Dragomirești, județul Maramureș.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 16.02.2012.
PREȘEDINTEJUDECĂTORIGREFIER
A. MariaGiuroiu BrîndușaPop GabrielaMăndicescu R.
Red. P.G./17.02.2012
Tehn. M.R./13 ex./22.02.2012
..02.2012
Judecător la fond: L. B.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 139/2012. Tribunalul MARAMUREŞ | Anulare act. Decizia nr. 147/2012. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
