Anulare act. Decizia nr. 147/2012. Tribunalul MARAMUREŞ

Decizia nr. 147/2012 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 29-02-2012 în dosarul nr. 147/2012

ROMÂNIA

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ 4204

DECIZIA CIVILĂ NR. 147/R

Ședința publică din data de 29.02.2012

Instanța constituită din:

Președinte: A. M.

Judecător: C. V.

Judecător: P. G.

Grefier: B. M.

Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de pârâtul R. F. D., domiciliat în Baia M., .. 21/54, jude­țul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 9134 din data de 07.10._, pronunțată de Judecătoria Baia M., în dosarul nr._, având ca obiect anulare act.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura este legal îndeplinită, fără citare părți.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că dezbaterile și cuvântul pe fondul cauzei au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22.02.2012, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de față,

Prin sentința civilă nr. 9134/07.10.2010, pronunțată de Judecătoria baia mare se admite cererea formulată de reclamanții L. C., L. M. și L. C. M. în contradictoriu cu pârâtul R. F. D. și în consecință, se declară simulația contractului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr 1012/23.04.2007 de către Biroul Notarilor Publici Asociați S. C.- I. G. și constată acest contract ca fiind o donație.

Anulează contractul menționat anterior urmare a incidenței viciului de consimțământ al violenței morale asupra consimțământului reclamanților.

Dispune rectificarea CF 1690 Tăuții de Jos nr. cad. 590/30/2 în sensul radierii înscrierii făcute în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1012/2007 de notar public C. S. E..

Dispune restabilirea situației anterioare de carte funciară prin reînscrierea în favoarea reclamanților L. C. și L. M. a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 873 mp din CF 1690 Tăuții de Jos nr. cad. 590/30/2.

Obligă pârâtul R. F. D. să achite reclamanților cheltuieli de judecată în cuantum de 4324 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria reține că, potrivit art. 1294 cod civil una dintre condițiile de validitate ale contractului de vânzare cumpărare este plata prețului bunului a cărui proprietate se dobândește de cumpărător. Din probatoriul administrat rezultă că L. C. M. și R. F. D. în calitate de cumpărători în contractul nr. 1012/2007 nu au achitat prețul terenului înstrăinat. Este în acest sens declarația martorei D. M. A. care relatează “pârâtul personal mi-a spus că nu a plătit nici o sumă de bani cu titlu de preț” (fila 52). În aceste condiții de neplată a prețului contractul nu este valabil ca și vânzare cumpărare. În temeiul principiului conversiunii actului juridic, pentru a da eficiență voinței reale a părților contractul va fi considerat ca fiind donație caracteristic acestui contract fiind trecerea unor valori dintr-un patrimoniu în alt patrimoniu fără echivalent. Rezultă din probatoriul administrat - declarațiile martorilor audiați că intenția reclamanților L. C. și L. M. a fost de a-și gratifica fiica, pe reclamanta L. C. și pe soțul acesteia, pârâtul R. F.. În aceste condiții contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1012/2007 este o donație deghizată, actul public fiind un contract cu titlu oneros, iar actul secret în condițiile de neplată a prețului un contract cu titlu gratuit.

În ce privește anularea contractului declarat ca fiind donație pentru viciul de consimțământ al violenței morale, instanța reține că rezultă din declarațiile martorilor audiați că reclamanții L. C. și L. M. au încheiat contractul de vânzare cumpărare și cu soțul fiicei lor, pârâtul R. F., ca urmare a insistențelor reclamantei L. C.. Insistențele acestei reclamante au fost generate de presiunile exercitate asupra ei de către pârât care a condiționat păstrarea căsătoriei de încheierea contractului de vânzare cumpărare a terenului în formă autentică. Relatează martorul A. T. L. că după căsătorie soții R. au plecat în Spania “unde pârâtul a provocat scandal spre a o convinge pe C. să-l convingă la rândul ei pe părinții ei să treacă pe numele soților un teren pe care era construit un parter de casă. Am fost de față când F. le-a cerut părinților Cosminei să treacă pământul pe numele soților. Acest lucru a avut loc la începutul căsătoriei părților. Ulterior când soții s-au întors din Spania i-am auzit certându-e iar pe F. spunând că va pleca și o va lăsă pe soția sa dacă părinții nu o să treacă pământul pe numele lor” (fila 47). Martora B. M. a relatat: “din Spania C. m-a sunat să-mi spună că nu se înțelege cu soțul ei și că acesta dorește să fie trecute pe numele lor bunurile din Tăuți. După ce soții s-au întors din Spania în 2008 părinții au trecut pe numele lor proprietatea din Tăuți, adică un teren pe care C. împreună cu tatăl ei ridicaseră un parter de casă. După ce s-a încheiat contractul soțul a provocat scandal și s-a ajuns la divorț. Părinții au încheiat acel contract de vânzare cumpărare pentru binele fetei lor…. C. mi-a spus că motivul bătăilor era legat de trecerea proprietății pe numele soților de către părinții Cosminei. Cunoșteam că părinții Cosminei nu erau de acord ca această să divorțeze și au preferat să încheie acel contract de vânzare cumpărare” (fila 48). Declarația acestei martore este confirmată de declarația martorei D. M..

Analizând declarațiile martorilor se desprinde faptul că reclamanții L. C. și M. au încheiat contractul prin care s-a transmis proprietatea asupra terenului constrânși de situația creată în familia fiicei lor de către pârât, motivați de ideea de a salva căsnicia fiicei lor. Este evident faptul că în vederea încheierii contractului pârâtul R. F. a exercitat presiuni asupra reclamanților.

Potrivit art. 953 din Codul civil “consimțământul nu este valabil, când este dat prin eroare, smuls prin violență, sau surprins prin dol, iar potrivit art. 955 Cod civil “violența în contra celui care s-a obligat este cauză de nulitate”.

Violența constă în amenințarea unei persoane cu un rău de natură să îi producă o temere ce o determină să încheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi încheiat.

Întrucât din probatoriul administrat rezultă faptul că voința reclamanților la încheierea contractului nu a fost liberă, fiind constrânși de comportamentul pârâtului, de amenințarea acestuia că va renunța la căsătorie dacă nu se încheie contractul, rezultă că aceștia au avut la încheierea contractului consimțământul viciat prin violență morală.

Urmare a anulării contractului autentificat sub nr. 1012 din data de 23 aprilie 2007, înscris în CF 1690 Tăuții de Jos nr. top 590/30/2 sub B4 și B5, în temeiul art. 33 din legea 7/1996 s-a dispus rectificarea înscrierilor din CF sensul radierii înscrierii de sub B4 și B5 și restabilirea situației anterioare prin reînscrierea în favoarea reclamanților L. C. și L. M. a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 873 mp.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâtul R. F. D., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii.

În motivarea recursului se susține că, sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, în mod eronat apreciindu-se ca fiind incident viciul de consimțământ al violenței morale asupra consimțământului reclamanților.

La data de 23.04.2007, s-a încheiat între intimații reclamanți L. C. și soția acestuia L. M., în calitate de vânzători și intimata reclamantă L. C. M. și recurentul în calitate de cumpărători, contractul de vânzare cumpărare nr. 1012/2007 autentificat de Biroul Notarilor Publici Asociați S. C. - I. G.. În contract s-a menționat că vânzătorii vând cumpărătorilor terenul în suprafață de 873 mp înscris în CF 1690 Tăuții de Jos, nr. top. 590/30/2.

Acest contract a mai făcut obiectul cauzei din dosarul nr._, în care intimații L. C. și M. au solicitat instanței de judecată constatarea nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1012/2007. Prin sentința civilă nr. 7197/15.12.2008, pronunțată în acest dosar, menținută prin decizia civilă nr. 478/R/23.04.2009 a Tribunalului Maramureș, acțiunea a fost respinsă, constatându-se că în speță sunt îndeplinite toate condițiile de validitate ale donației, apreciindu-se că actul este valabil ca donație.

Susținerea reclamanților – intimați, din acțiunea introductivă, în sensul că recurentul – pârât, s-ar fi opus încheierii unei donații cunoscând posibilitatea revocării unei donații și astfel a insistat pentru încheierea contractului de vânzare – cumpărare, este total nefundamentată, atâta timp cât liberalitățile între vii sunt prin esența lor irevocabile.

Pentru a se reține violența morală ca viciu de consimțământ, este necesar ca amenințare cu un rău să vizeze în primul rând persoana sau persoanele de la care se urmărește obținerea unei anumite reacții, de ex. încheierea unui contract, în speță aceste persoane trebuind să fie L. C. și soția acestuia L. M., ori din declarațiile martorilor nu a reieșit că asupra acestora au fost exercitate presiuni, amenințări, violențe de nici o natură, pentru ai determina să încheie actul translativ de proprietate. În acest sens martorul A. T. declară că nu l-a auzit pe recurent să le ceară intimaților să treacă terenul pe numele său și al soției lui, iar martora D. M. declară că, intimații au fost de acord ca terenul să fie trecut și pe numele recurentului, pe care intimații îl considerau ca pe un fiu.

Recurentul consideră că instanța fondului a dat o interpretare greșită declarațiilor martorilor.

Violența morală, ca viciu de consimțământ nu poate fi reținută nici cu privire la intimata L. C., ea având calitatea de cumpărător la fel ca și recurentul. Mai mult chiar, pentru a se putea dispune anularea contractului, cauzele nulității trebuie să fie anteriore sau cel mult concomitente încheierii actului juridic, ori potrivit susținerilor intimaților aceste cauze sunt ulterioare încheierii contractului. Nu este de neglijat nici aspectul că desfacerea căsătoriei dintre părți s-a făcut prin acordul acestora, fără a se reține vina exclusivă a recurentului sau culpa comună.

Prin întâmpinarea depusă, intimații au solicitat respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței civile atacate.

Intimata L. C. M. s-a căsătorit cu pârâtul în data de 23 august 2006. La 8 luni de la încheierea căsătoriei s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare ce face obiectul litigiului, contractul fiind încheiat sub presiunea psihică exercitată de pârât - recurent asupra reclamanților- intimați, pârâtul condiționând păstrarea căsătoriei cu reclamanta L. C. de încheierea contractului sub forma vânzării cumpărării și nu a donației.

În timpul căsătorie recurentul a donat jumătate din cota sa pe care o deținea asupra unui apartament și a revocat donația la două săptămâni după pronunțarea divorțului.

Se susține că recurentul prin comportamentul său nu a făcut altceva decât să insufle atât intimatei L. C. cât și părinților ei, intimații L. C. și L. M. temerea raționabilă că o va părăsi pe soție dacă nu se va încheia contractul, ceea ce ar fi atras o dezaprobare morală dacă desfacerea căsătoriei ar fi survenit la o perioadă atât de scurtă de la încheierea căsătoriei.

Recurentul nu a urmărit altceva din încheierea căsătoriei cu intimata L. C., decât obținerea de foloase materiale, pentru ca după obținerea acestora să o părăsească, aspecte dovedite cu declarațiile martorilor audiați în cauză. Astfel de cazuri sunt multiple și fiecare în parte se impune a fi analizat, dar în speță, intimații apreciază că instanța de judecată a făcut o corectă apreciere a probelor administrate, soluția pronunțată fiind una legală și temeinică.

În recurs nu au fost administrate noi probe.

Examinând recursul prim prisma motivelor invocate, tribunalul îl apreciază neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează.

Contractul de vânzare cumpărare nr. 1012/2007 autentificat de Biroul Notarilor Publici Asociați S. C. - I. G. a mai făcut obiectul unei judecăți, astfel cum corect susține recurentul.

Astfel, prin cererea de intervenție în interes propriu depusă la data de 25.03. 2008 în dosarul nr._ intervenienții L. C. și L. M. au solicitat în contradictoriu cu pârâții R. F. D. și L. Cos­mi­na constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare inter­ve­nit între părți la data de 23.04.2007, autentificat sub nr. 1012 din 23.04.2007.

Ca urmare a disjungerii cererii de intervenție s-a format dosarul nr._ în care figurează ca reclamanți intervenienții L. C. și L.­șe M., iar ca pârâți R. F. D. și L. C..

Reclamanții au invocat ca motiv de nulitate lipsa cauzei (art. 966 Cod civil) pentru lipsa prețului la momentul încheierii actului. Cu alte cuvinte, au in­vocat lipsa cauzei datorate lipsei scopului imediat. Cauza este prezumată până la dovada contrarie (art. 967 alin. 2 Cod civil).

Din toate probele administrate, inclusiv cele testimoniale instanța fondului a reținut că prețul contractului este fictiv, situație în care contractul este nul ca vânzare, dar este valabil ca donație, intenția părților fiind aceea de a încheia în realitate un contract de donație și nu de vânzare cumpărare Invo­ca­rea lipsei cauzei de către recurenți nu este fondată.

Acțiunea a fost respinsă, apreciind că pentru a se respinge acțiunea este suficient a se constata și a se reține în considerentele hotărârii că, contractul încheiat între părți este valabil ca și donație, fără a fi necesar a se pronunța în dispozitiv această constatare.

Această soluție a fost menținută prin decizia civilă nr. 478/R/23.04.2009 a Tribunalului Maramureș.

Făcându-se trimitere în motivele de recurs la soluția pronunțată în dosarul nr._, recurentul acceptă implicit că, contractul încheiat între părți este de fapt o donație.

În ce privește existența violenței morale ca viciu de consimțământ, tribunalul reține că, violența este acel viciu de consimțământ care constă în amenințarea unei persoane cu un rău de natură să îi producă o temere ce o determină să încheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi încheiat.

Violența morală există atunci când amenințarea cu un rău se referă la onoarea, cinstea ori sentimentele unei persoane.

Două cerințe trebuie întrunite cumulativ pentru ca violența să constituie viciu de consimțământ, anume: temerea insuflată să fie determinantă pentru încheierea actului juridic civil; amenințarea să fie injustă (nelegitimă).

În speță, în baza materialului probator administrat, se apreciază că instanța fondului în mod corect a apreciat că în speță aceste cerințe sunt îndeplinite. Asupra intimaților, L. C. și soția acestuia L. M., care au acceptat să încheie contractul de vânzare cumpărare și cu soțul fiicei lor, recurentul R. F., s-au exercitat presiuni. Fiica acestora a insistat în acest sens, insistențele acesteia fiind generate de presiunile exercitate asupra ei de către recurent care a condiționat păstrarea căsătoriei de încheierea contractului . Aceste aspecte rezultă cu certitudine din declarațiile martorilor audiați. Declarațiile martorilor indicați de către recurent,sunt în sensul că nu l-au auzit personal pe recurent cerându-le socrilor săi să încheie contractul, că aceștia au spus că-l consideră ca pe un fiu, dar aceste aspecte nu vin să contrazică declarațiile celorlalți martori, în sensul că presiunile au fost făcute indirect asupra intimaților L. C. și soția acestuia L. M., prin fiica acestora, care era amenințată de recurent cu desfacerea căsătoriei dacă nu se încheie actul din partea părinților săi. Ori aceste amenințări transmise intimaților, raportat la legătura puternică de rudenie, a fost de natură a aduce acestora o atingere onoarei și sentimentelor acestora, insuflându-le o temere determinantă pentru încheierea contractului cu recurentul și soția acestuia.

Pentru considerentele reținute, se va respinge recursul ca nefondat.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, recurentul va fi obligat să suporte cheltuielile de judecată ocazionate intimaților, în cuantum de 3000 lei, reprezentând onorariu de avocat justificat cu chitanța nr. 191/07.02.2012 depusă la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

RESPINGE ca nefondat recursul declarat de R. F. D., domiciliat în Baia M., .. 21/54, jude­țul Maramureș, în contra sentinței civile nr. 9134 din 07.10._ a Judecătoriei Baia M., județul Maramureș.

Obligă pe recurentul R. F. D. să plătească intimaților L. C., L. M. și L. C. M. suma de 3000 lei cheltuieli de judecată în recurs.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică de azi 29.02.2012.

Președinte Judecători Grefier

A. M. C. V. P. G. B. M.

Red. /Dact./C.V./29.03.2012

Ex. 6, .>

Judecător fond: A. A. R.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act. Decizia nr. 147/2012. Tribunalul MARAMUREŞ