Grăniţuire. Decizia nr. 35/2012. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 35/2012 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 16-02-2012 în dosarul nr. 35/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR.35/A
Ședința publică din 16 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ț. D.
JUDECĂTOR: H. D. M.
GREFIER: B. D.
Pe rol fiind pronunțarea soluției la apelurile civile declarate de reclamantele V. V., D. M., ambele domiciliate în R. de Jos, nr. 427, jud. Maramureș și de pârâții V. M., V. M., ambii domiciliați în R. de Jos, nr. 427, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 2899 din 11.11.2009, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, având ca obiect grănițuire.
Dezbaterile asupra apelurilor și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 02.02.2012, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 146, art. 260 raportat la art. 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru data de 09.02.2012 și 16 februarie 2012, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 2899/11.11.2009, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea civilă înaintată de reclamantele V. V. și D. M., împotriva pârâților V. M. și V. M.; A fost admisă în parte și cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți și în consecință:
S-a stabilit linia de mejdă dintre proprietatea reclamantelor și a pârâților, pe aliniamentul A-B-C-D-E conform anexei la raportul de expertiză întocmit de ing. A. A..
Au fost obligați pârâții să lase în deplina proprietate și pașnica folosință a reclamantelor, terenul în suprafață de 8,13 mp, pe care îl ocupă fără drept din proprietatea reclamantelor.
Au fost obligați pârâții să-și mute stâlpul din beton aflat pe terenul reclamantelor, iar în caz de refuz sau neexecutare, îndrituiește pe reclamante să efectueze această lucrare pe cheltuiala pârâților.
Au fost obligați reclamantele să monteze la casa amplasată pe terenul proprietatea lor jgheaburi și parazăpezi, iar în caz de refuz sau neexecutare a acestor lucrări, îndrituiește pe pârâți să le efectueze pe cheltuiala reclamantelor.
S-a respins cererea de obligare a pârâților la mutarea gardului din lemn din colțul casei reclamantelor și până la stradă și cea de demolare a acoperișului gardului amplasat pe aliniamentul D-E.
S-au respins petitele din cererea reconvențională privind recunoașterea unei servituți de trecere și întabularea acesteia în CF.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantelor suma de 900 lei cheltuieli de judecată și s-au compensat celelalte cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Terenurile proprietatea părților au fost identificate prin expertiza întocmită în cauză de ing. A. A. (fila 93-97 și 139).
Terenul proprietatea reclamantelor, în suprafață totală de 1502 mp, este înscris în CF 2442 R. de Jos nr. top. 212/2 (în suprafață de 1252 mp) și nr.top. 213/1 (în suprafață de 250 mp).
Terenul proprietatea pârâților ,în suprafață de 501 mp înscris în CF 2456 nr.top. 212/1 (fila 12), este situat în vecinătatea terenului reclamanților.
Părțile au amplasate construcții pe aceste terenuri.
Conform raportului de expertiză, linia despărțitoare dintre terenurile părților este pe aliniamentul A-B-C-D-E conform schiței din anexa 1 la raportul de expertiză, pe porțiunea D-E existând gard. Astfel expertul a concluzionat că pârâții folosesc suprafața de 8,13 mp, din terenul proprietatea reclamantelor.
Potrivit disp. art 584 Cod civile ”orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa.”
În această cauză, nu poate fi discutată maniera în care părțile s-au întabulat în CF și nu are relevanță nici modalitatea în care pârâții au folosit terenul conform unei înțelegeri cu antecesorul reclamantelor.
Este adevărat că potrivit declarațiilor martorilor C. M. și U. I. (fila 157 și 159) în perioada în care trăia antecesorul reclamantelor, pârâții au folosit în aceeași manieră această suprafață de teren în baza unei înțelegeri cu acesta, care a fost de acord să fie tăiați arborii ce erau plantați la cca 1,5 m de peretele casei reclamantelor, pentru ca pârâții să aibă acces cu căruța în curte.
Însă din aceste declarații rezultă și că în acea perioadă pe linia de mejdă propusă în prezent de expert, erau semne naturale de hotar și anume acel rând de pruni care a fost tăiat. Faptul că antecesorul reclamantelor le-a permis pârâților să folosească această suprafață pentru accesul în curte, nu împiedică reclamantele să formuleze o acțiune în grănițuire pentru soluționarea căreia este relevant doar criteriul suprafețelor terenurilor părților.
În consecință, instanța a admis cererea de grănițuire formulată de reclamante, stabilind linia de mejdă pe aliniamentul propus în lucrarea de expertiză.
Cum pârâții folosesc fără drept suprafața de 8,13 mp din terenul proprietatea reclamantelor, instanța în temeiul disp. art 480 C.civ. a admis și cererea de revendicare.
Cu ocazia deplasării instanței la fața locului, precum și din planșele fotografice depuse de părți la dosar, s-a constatat că din colțul casei reclamantelor și până la stradă, există un gard din lemn, iar la capătul dinspre stradă a acestuia un stâlp, respectiv stâlpul din partea stângă, a intrării în curte a pârâților. Acesta este poziționat pe suprafața revendicată de reclamanți.
În consecință, instanța i-a obligat pe pârâți să mute acest stâlp însă nu a dispus obligarea pârâților la mutarea gardului din lemn, deoarece nu s-a făcut dovada că ei au edificat acel gard.
Cererea privind demolarea acoperișului gardului existent pe porțiunea D-E a fost respinsă, deoarece nu s-a făcut dovada că datorită modalității de amplasare a acestuia se cauzează prejudicii reclamantelor.
În privința cererii reconvenționale, instanța a reținut următoarele:
Terenul proprietatea pârâților nu are caracter de loc înfundat, aspect ce rezultă din cuprinsul expertizei. Inginerul a arătat că, ca urmare a amplasării unui gard pe linia de mejdă propusă, între acest gard și casa pârâților rămâne o distanță de 2,9 m (fila 95).Astfel, accesul în curte a pârâților se poate realiza și cu vehicule și autovehicule și, raportat la disp. art 615 C.civ., instanța a respins această cerere precum și cererea accesorie de înscriere în CF a servituții de trecere.
Cum reclamantele nu au montat la casă jgheaburi pentru scurgerea apei pluviale și parazăpezi, existând posibilitatea ca acestea să se scurgă în curtea pârâților, instanța a admis cererea pârâților de obligare a reclamantelor la montarea acestora, în caz de refuz pârâții fiind îndrituiți să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala reclamantelor.
În temeiul disp. art 274, 276 Cod procedură civilă și art. 584 Cod civil, pârâții au fost obligați în solidar să plătească reclamantelor 900 lei cheltuieli de judecată, reprezentând jumătate din onorariul pentru expert, celelalte cheltuieli de judecată urmând au fost compensate.
Împotriva sentinței civile nr. 2899/11.11.2009, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, în termenul prevăzut de art. 284 Cod procedură civilă, au formulat apel atât apelantele V. V. și D. M. cât și apelanții V. M. și V. M..
Prin apelul formulat, apelantele V. V. și D. M. au solicitat schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul admiterii cererii introductive sub toate aspectele și a respingerii în totalitate a cererii reconvenționale, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivele de apel, apelantele V. V. și D. M. au formulat următoarele critici aduse sentinței apelate: Stabilind linia de hotar pe aliniamentul A-B-C-D-E, conform anexei la raportul de expertiză întocmit de A. A., fără însă a o raporta și la expertiza făcută de Gavaler I., în dosarul nr. 2685/2001 al aceleiași instanțe, înseamnă cu instanța a diminuat dreptul de proprietate al reclamanților, recunoscut prin hotărâre judecătorească și care este de 501 mp.
Suprafața ocupată de pârâți din proprietatea reclamantelor nu este de 8,12 mp, cu susține expertul A. A., ci de 9 mp, cum s-a stabilit prin expertiza anterioară.
Diferența de suprafață dintre cea ocupată efectiv și cea cu privire la care s-a pronunțat instanța, provine din forma pe care cele două expertize o dau situației terenului din punctul C.
În opinia expertului A., linia de hotar se situează la 0,6 m de peretele casei reclamanților și până la punctul C, care este situat puțin mai sus de colțul casei, după care se unește cu linia despărțitoare aferentă aliniamentului D-E.
În expertiza Gavaler I., linia mejdei are o altă formă în punctul D, în sensul că ea nu se unește cu colțul casei, întrea acesta și mejdă rămânând o distanță care poate mări suprafața revendicată de la 8,13 mp la 9 mp.
Atunci când s-a solicitat mutarea gardului, s-a avut în vedere aliniamentul C-D și nu A-D din expertiză, întrucât gardul pe acest din urmă aliniament a fost construit de reclamante.
Este deosebit de important ca instanța să se pronunțe cu privire la această porțiune, pentru că este tocmai gardul dintre punctele C și D și care, în momentul de față, este amplasată perpendicular pe peretele casei reclamantelor, colț cu acesta și nu aferent aliniamentului picăturii de apă (streașina).
Instanța a respins cererea de demolare a acoperișului gardului construit pe aliniamentul D-E, cu motivarea că nu s-a făcut dovada că datorită modalității de amplasare a acestuia, se cauzează prejudicii reclamantelor.
Această concluzie, la care a ajuns instanța, este eronată, întrucât prin însăși raportul de expertiză tehnică, la punctul 8 din aceasta, se constată înclinarea acoperișului spre proprietatea reclamantelor, acoperiș care depășește linia gardului vechi, inclusiv linia de mejdă. Acest lucru-spune expertul- a fost demonstrat la fața locului, prin materializarea liniei de mejdă cu o ruletă de 50 m. Apa de ploaie și zăpada care cad pe acest acoperiș, se scurge peste linia de mejdă și cade în terenul reclamantelor.
Față de constatarea tehnică a expertului, făcută la fața locului, proba cu martori nu putea fi admisă.
Este cert că acoperișul gardului depășește linia de mejdă, iar scurgerea apei de ploaie și a zăpezii cade în terenul reclamantelor, făcându-l inapt de folosire. Față de această împrejurare, instanța de fond trebuia să admită și acest capăt de cerere.
Cheltuielile de judecată au fost acordate doar la nivelul sumei de 900 lei, reprezentând jumătate din onorariul expertului, compensând pe cele privind onorariul avocațial.
În mod greșit instanța a compensat celelalte cheltuieli, în condițiile în care ele nu au fost egale, iar cei care au generat necesitatea acestui proces au fost pârâții.
În ce privește acțiunea reconvențională, aceasta a fost admisă pentru ca reclamanții să își monteze la casă jgheaburi și parazăpezi, iar în caz de refuz a îndrituit cealaltă parte să efectueze lucrarea pe cheltuiala lor. Față de constatările făcute de expert și materializate la punctul 7 din expertiză, dar și față de situația reală din teren, acest capăt de cerere nu putea fi admis, întrucât jgheaburile și opritorile de zăpadă sunt deja montate și ele au existat deja la momentul deplasării instanței la fața locului.
Apelanții V. M. și V. M., prin apelul formulat au solicitat schimbarea în parte a sentinței civile nr. 2899/11 noiembrie 2009, în sensul: stabilirii liniei de mejdă dintre imobilele proprietatea părților din ., nr. 427 și 426, cuprinse în CF nr. 2442 R. de Jos nr. top. 212/2 și 213/1 și respectiv CF nr. 2456 nr. top. 212/1 pe aliniamentul semnelor de mejdă actuală, determinat de stâlpul porții dinspre drum, gardul dintre acest stâlp și peretele casei reclamanților și în continuare gardul vechi existent între casă și capătul grădinii reclamanților; respingerea cererii reclamanților de obligare a apelanților V. M. și V. M. de a preda în deplină proprietate suprafața de 8,13 mp; respingerea cererii reclamanților de obligare a apelanților să mute stâlpul din beton aflat pe terenul apelantelor-reclamante, iar în caz de refuz sau neexecutare să fie îndrituiți apelanții-pârâți să le efectueze pe cheltuiala reclamantelor; admiterea acțiunii reconvenționale și în ce privește obligarea reclamantelor de a permite accesul pârâților, tot timpul anului, cu vehicul și autovehicule, peste terenul proprietatea acestora, în suprafață de 8,13 mp cuprins între punctele A,B,C,D, peretele casei reclamantelor, gard dinspre stradă și stâlpul porții; a se dispune înscrierea în CF nr. 2442 R. de Jos nr. top. 212/2 a servituții de trecere, în favoarea imobilului proprietatea apelanților, cuprins în CF nr. 2456 R. de Jos, nr. top. 212/1. Solicită cheltuieli de judecată.
Apelanții au formulat următoarele critici aduse sentinței apelate: Cu referire la stabilirea liniei despărțitoare dintre proprietățile părților. Pentru a se dispune în stabilirea liniei despărțitoare pe aliniamentul ABCDE din raportul de expertiză, instanța a avut în vedere exclusiv criteriul suprafețelor de CF a imobilelor proprietate apelanților, apreciind fără relevanță situația faptică și probele de martor administrate.
Conform extrasului de CF nr. 2456, pârâții au devenit proprietari ai imobilului din R. de Jos, nr. 426, în anul 2006, preluând situația de folosință și de mejdă faptică așa cum se prezintă și la ora actuală.
Așa cum s-a statuat în practica judiciară, în cadrul unei acțiuni în grănițuire este necesar să se stabilească, vechiul hotar dintre fonduri, adică acea linie de graniță originară, stabilită prin voința comună și concordantă a proprietarilor, fie impusă prin hotărâre judecătorească sau lege, prin judecarea unei asemenea acțiuni, neconstituindu-se un hotar între două fonduri vecine, ci reconstituie vechiul hotar, stabilit de comun acord, între proprietari.
Aceasta implică concluzia că la stabilirea liniei despărțitoare, nu este determinată asigurarea totalității de suprafață înscrisă în CF, pentru că, situația tabulară, garantează existența dreptului dar nu și întinderea exactă a acestuia.
Din ansamblul probelor de martor administrate (filele 156, 157, 158 și 159) în prezenta cauză, precum și declarația martorilor de la filele 30, 31, 32 și 33 din dosar nr. 428/R/2003 a Tribunalului Maramureș se poate desprinde concluzia că, în urmă cu cca. 30 ani, în curtea actuală a pârâților, era un rând de pruni, ce au fost tăiați de către antecesorii părților, frații V. I. și V. G..
Gardul de la drum, până în colțul casei reclamantelor, care de la drum pornește din stâlpul porții ridicată de V. I., a fost construit de antecesorul reclamantelor, în urmă cu peste 20 ani, iar gardul din porțiunea din spate a imobilelor, a fost construit de V. I., antecesorul pârâtului V. M..
Această situație faptică, acceptată de antecesorii frați ai părților, exprimă voința lor comună de delimitare a proprietăților în modalitatea actuală, astfel cum această folosință dăinuie de peste 30 ani.
Or, această delimitare, trebuie să primeze, în raport cu suprafața nr. top. atestată în cartea funciară.
Cu referire la cererea de revendicare: Cererea de revendicare a suprafeței de 8,13 mp trebuie apreciată prin raportare la dispozițiile art. 35 din Legea nr. 7/1996, în sensul că efectul de opozabilitate a înscrierilor de CF este inoperant cu referire la suprafața terenurilor și restricțiile aduse dreptului de proprietate, prin raporturile de vecinătate, în contextul probațional, care atestă faptul că pârâții au dobândit terenul, doar în anul 2006, preluând proprietatea și folosința, în limita existentă și la ora actuală.
Din această perspectivă a probelor administrate și a dispozițiilor legale invocate, cererea de revendicare este neîntemeiată.
Cu referire la solicitarea de mutare a stâlpului porții de intrare în curtea apelanților: Solicitarea reclamantelor de mutare a acestui stâlp de la poartă și care face corp comun cu poarta de intrare, se fundamentează, așa cum susțin reclamantele, pe faptul proprietății lor, asupra terenului.
S-au ignorat condițiile în care s-a ridicat acest stâlp, cu referire la vechimea lui, precum și buna sau reaua-credință existentă la data ridicării stâlpului de la poartă.
Așa cum se atestă în imaginile fotografice existente la dosar (plicul cu imagini fotografice între filele 18 și 19 și 122 din dosar nr. 2685/2000), gardul de la drum până la colțul casei reclamantelor, precum și cel de la drum, ambele construite de tatăl și respectiv fostul soț al reclamantelor, fac corp comun cu acest stâlp.
Raportat la vechimea gardurilor se poate aprecia că vechimea acestuia este de peste 30 ani.
Problema proprietății reclamantelor asupra terenului ocupat de stâlp a fost contestată în sensul celor arătate mai sus.
Însă, separat de aceasta, dispoziția de mutare a stâlpului, este nelegală, făcându-se o aplicare greșită a legii, cu referire numai la dispozițiile art. 480 Cod civil.
Conform dispozițiilor art. 494 alin.3 cod civil dacă construcțiile au fost făcute cu bună credință, proprietarul nu va putea cere ridicarea acestora.
Buna credință este prezumată.
Reclamantele recunosc că stâlpul de la poartă a fost ridicat de părinții pârâtului V. M., fără a proba reaua-credință a acestuia la ridicarea stâlpului sau opoziția antecesorului reclamantelor la ridicarea stâlpului.
De menționat că acest stâlp face corp comun cu poarta, asupra căreia instanța nu dispune, reclamantele neformulând cereri în acest sens. Ca urmare dispoziția de mutare a stâlpului este nelegală.
Cu referire la servitutea de trecere: Conform expertizei efectuată în cauză, în varianta de mejdă propusă de expert între limita de mejdă și peretele casei pârâților rămâne o fâșie de teren liberă de 2,9 m.
Pe această fâșie de teren poată să treacă o mașină mică a cărei lățime, nu depășește 2 m.
Deci, pe această porțiune de teren, nu pot să treacă mașini de tonaj mai mare, precum și vehicule încărcate.
Accesul în gospodăria individuală a pârâților necesită aprovizionarea cu lemne de foc, a accesului mașinilor pentru vidanjare, transportul fânului pentru animale, accesul în caz de incendiu, precum și accesul pentru aprovizionare la un magazin alimentar de care dispun.
Or, lățimea acestor vehicule și autovehicule, trece de 2,9 m, fiind necesară constituirea servituții.
Însuși antecesorul reclamantelor, conștient de această situație a fost de acord cu practicarea acestui acces, betonarea curții având loc, până la fundația casei reclamantelor.
În legătură cu înscrierea în CF a servituții de trecere: Această cerere este consecința recunoașterii dreptului real și a posibilității de înscriere în CF oferită de dispozițiile Legii nr. 7/1996.
Apelantele V. V. și D. M. au depus la dosar întâmpinare la cererea de apel formulată de apelanții V. M. și V. M., solicitând respingerea apelului acestora ca nefondat.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că cererile formulate în apel apar modificate față de cele făcute la fond, prin cererea reconvențională, ceea ce contravine dispozițiilor art. 294 alin.1 Cod procedură civilă.
Prin cererea reconvențională s-a solicitat servitute de trecere peste proprietatea reclamantelor și notarea acesteia în cartea funciară. În apel, s-a cerut stabilirea mejdei pe aliniamentul existent, ceea ce apare ca o cerere nouă, ce nu poate coexista cu cererea făcută reconvențional, de stabilire a servituții de trecere. Cererea de stabilire a mejdei nu este posibilă în modalitatea solicitată de apelanții-pârâți, pentru că ar încălca dreptul de proprietate al reclamanților-apelanți, stabilit anterior, prin uzucapiune, recunoscută prin hotărâre definitivă și irevocabilă.
Nu sunt pertinente nici susținerile privind menținerea stâlpului de la poartă, întrucât, prin rămânerea lui în forma actuală, se diminuează întinderea dreptului de proprietate al reclamantelor, stâlpul existent aflându-se în interiorul proprietății acestora.
Cererea de constituire a servituții de trecere nu este admisibilă și nici fondată. Proprietatea apelanților-pârâți nu este înfundată. Nimeni nu i-a obligat pe aceștia să-și extindă casa și anexele în așa fel încât să nu aibă acces cu camionul de 16 tone. De altfel, în timp ce părțile erau în litigiu, în curtea pârâților a intrat un astfel de camion, fiind surprins pe pelicula foto de către reclamante și depus la dosar.
Prealabil soluționării apelului, au fost administrate următoarele probe: proba cu înscrisuri, proba testimonială, proba cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea topografie-completare.
În cadrul probei testimoniale, au fost audiați martorii: U. I.-fila 42, S. I.-fila 43, propuși de apelanții-pârâți.
Raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie-completare, întocmit de expert A. A., a fost depus la filele 97-104 dosar.
Apelantele-reclamante au depus la dosar și concluzii scrise, reiterând, în esență, aspectele învederate prin memoriul de apel.
Analizând sentința civilă nr. 2899/11.11.2009 apelată, prin prisma criticilor aduse acesteia prin cele două cereri de apel formulate și în conformitate cu dispozițiile art. 294 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că ambele cereri de apel sunt fondate în parte, pentru considerentele ce succed:
În ceea ce privește apelul formulat de apelantele-reclamante V. V. și D. M.:
Terenurile proprietatea părților au fost identificate prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert A. A..
Terenul reclamantelor este înscris în CF 2442 R. de Jos și este identificat prin nr. topo. 212/2-1252 mp și prin nr. topo.213/1-250 mp. Total suprafață 1502 mp. Pe o parte din acest teren reclamantele au edificate construcții, iar o parte este folosit ca și teren agricol.
Terenul pârâților este înscris în CF 2456 R. de Jos și este identificat prin nr. topo. 212/1-501 mp. Pe acest teren pârâții au edificate casa de locuit și anexe gospodărești.
Expertul arată că: linia despărțitoare pe aliniamentul A-B-C-D ia în considerare Decizia civilă nr. 144/A/2003 a Tribunalului Maramureș dată în dosarul nr. 428/R/2003 și expertiza efectuată de către expert Gavaler I., varianta B.
Punctul A este situat la limita stâlpului de beton de la poarta pârâților. Astfel stâlpul de beton este situat în întregime pe proprietatea reclamantelor. Punctul B este situat la 0,6 m de peretele casei reclamantelor pe proiecția la sol a streașinei casei reclamantelor.
Punctul C este situat pe proiecția la sol a colțului streașinei de la casa reclamantelor. Linia B-C este paralelă cu peretele casei reclamantelor.
Punctul D este situat pe gardul vechi al reclamantelor la intersecția cu proiecția la sol a streașinei de la casa reclamantelor.
Punctul E este materializat prin mijlocul unui trunchi de răchită, punct care este recunoscut de către ambele părți. De asemenea între punctele D-E se găsește un gard de lemn vechi.
Între punctele D-E se găsește construit și un gard nou, construit de către pârâți pe terenul acestora, paralel cu gardul vechi și aproape lipit de acesta.
Suprafața redată cu culoare roșie în Anexa nr.1 este inclusă în curtea pârâților și este folosită de către aceștia. Suprafața acesteia este de circa 9 mp. Astfel din suprafața aflată în proprietatea reclamantelor, pârâții folosesc circa 9 mp.
Din expertiză rezultă că între punctele A-B-C-D nu există gard. Între punctele D-E există un gard vechi amplasat pe linia de mejdă și paralel cu acesta există un gard nou construit de către pârâți și amplasat pe terenul proprietatea pârâților. Astfel gardurile existente respectă linia de mejdă.
Între peretele casei pârâților și linia de mejdă rămâne o fâșie de teren liberă de 2,9 m. Pe această lățime de teren poate să treacă o mașină mică a cărei lățime nu depășește 2 m.
Expertul arată că: înlăturarea stâlpului de la poartă poate să aibă influențe doar asupra elementelor constructive ale porții pârâților. Aceștia ar trebui să modifice poarta de acces pe proprietatea lor și această poartă nu s-ar mai putea susține de stâlpul respectiv. Prin înlăturarea stâlpului de la poarta pârâților și a porții, nu este îngrădit accesul cu vehicule și autovehicule în gospodăria acestora. Între limita de mejdă și peretele casei pârâților rămâne o fâșie liberă de 2,9 m.
Expertul arată că: la casa reclamantelor există amenajări necesare astfel încât apa de precipitații și zăpada să cadă în terenul acestora. Aceste amenajări sunt concretizate prin streașini de tablă și opritori de zăpadă.
Gardul nou, construit de către pârâții, este paralel și aproape lipit de gardul vechi, existent pe linia de mejdă. Gardul nou are un acoperiș din plăci de azbociment care depășește linia gardului vechi și în consecință linia de mejdă. Acest lucru a fost demonstrat a fața locului prin materializarea liniei de mejdă cu o ruletă de 50 m.
Apa de ploaie și zăpadă care cade de pe acest acoperiș se scurge peste linia de mejdă și cade în terenul reclamantelor.
Din procesul verbal de cercetare la fața locului rezultă că prima instanță a reținut concluziile expertului, care, la fața locului, a precizat faptul că de la stâlpul de la intrare de a punctul A și până la colțul casei reclamanților nu există în teren 15 m așa cum se arată în raportul de expertiză întocmit de inginer Gavaler I., astfel că suprafața revendicată nu poate fi de 9 mp-fila 135 din dosarul primei instanțe.
Prin completarea lucrării de expertiză din 3.06.2009, expertul arată că: distanța din punctul A până la punctul B este de 13,55 m. Această distanță pe lățime de 0,6 m, duce la o suprafață de 8,13 mp față de 9 mp cât este stabilit în raportul de expertiză întocmit de către Gavaler I.. Diferența este foarte mică, sub 1 mp, astfel că expertul a aproximat-o prin adaos, deoarece la cartea funciară se lucrează cu valori întregi. În acest fel linia de mejdă rămâne stabilită între punctele A-B-C-D-E.
În completarea lucrării de expertiză efectuată în apel, expertul și-a menținut punctul de vedere exprimat anterior, arătând că: Proprietatea apelantelor-reclamante V. V. și D. M. (stabilită prin hotărâre judecătorească) se diminuează cu suprafața de 9 mp. Cum din calcule rezultă o suprafață de 8 mp, prin aproximare s-a luat în calcul suprafața de 9 mp.
În Anexa nr.2-Varianta C de grănițuire-este trasată cu hasură de culoare neagră porțiunea de 9 mp în discuție.
Menționează expertul că suprafața este foarte mică în comparație cu suprafața terenurilor aflate în proprietatea părților și la măsurarea suprafeței totale folosită de către reclamante, această suprafață poate să intre în toleranța de măsurare. Astfel consideră că ceea ce a denumit la obiectul a) o deficiență majoră a variantei C, trebuie luată în considerare prioritar față de suprafața efectivă de 9 mp aflată în discuție și cu care se reduce suprafața aflată în proprietatea reclamantelor obținută conform Deciziei civile nr. 144/A/2003 a Tribunalului Maramureș, dată în dosarul nr. 428/R/2003.
Coroborând concluziile raportului de expertiză completat cu depozițiile martorilor audiați și susținerile părților, se reține că în mod corect prima instanță a stabilit linia de mejdă dintre proprietatea reclamantelor și a pârâților, pe aliniamentul A-B-C-D-E, care respectă Decizia civilă nr. 144/A/12.03.2003, conform anexei la raportul de expertiză întocmit de expert A. A. care ține seama de cele mai vechi semne de hotar. Expertul a concluzionat că pârâții folosesc suprafața de 8,13 mp din terenul proprietatea reclamantelor, prin urmare, în mod corect prima instanță i-a obligat pe pârâți să lase în deplină proprietate și pașnică folosință a reclamantelor terenul în suprafață de 8,13 mp, pe care îl ocupă fără drept din proprietatea reclamantelor.
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantele au solicitat și obligarea pârâților la mutarea gardului pe aliniamentul stabilit în expertiza efectuată în dosarul nr.2685/2001, inclusiv a stâlpului de susținere a porții. Este vorba de gardul din lemn din colțul casei reclamantelor și până la stradă.
Acest gard, rezultă din ansamblul probelor administrate, că a fost construit de tatăl și respectiv fostul soț al reclamantelor. Gardul de la drum până la colțul casei reclamantelor, precum și cel de la drum, ambele construite de tatăl și respectiv de fostul soț al reclamantelor, fac corp comun cu stâlpul porții. Vechimea gardurilor este de peste 30 de ani, acestea fiind construite cu bună credință. Reclamantele recunosc că stâlpul de la poartă a fost ridicat de părinții pârâtului V. M., fără a proba reaua credință a acestuia la ridicarea stâlpului sau opoziția antecesorului reclamantelor la ridicarea stâlpului. Acest stâlp face corp comun cu poarta, asupra căreia prima instanță nu dispune, deoarece reclamantele nu formulează cereri cu privire la poartă.
În apel apelantele-reclamante au susținut că au solicitat mutarea gardului pe aliniamentul C-D, însă în realitate aceasta este o cerere nouă în apel. Or, potrivit art. 294 alin.1 Cod procedură civilă, în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Expertul arată că înlăturarea stâlpului de la poartă poate avea influențe asupra elementelor constructive ale porții, poarta nemaiputându-se susține de stâlpul respectiv.
Din expertiză rezultă că pe aliniamentul A-B-C-D nu există gard. Prin urmare, susținerea formulată în apel, potrivit căreia, petitul vizând mutarea gardului se referea la gardul de pe aliniamentul C-D nu poate fi primită-fila 95 din dosarul primei instanțe.
Prin urmare, în mod corect prima instanță a respins petitul vizând mutarea gardului însă greșit a dispus obligarea pârâților să-și mute stâlpul de susținere a porții, cu privire la care nu există petit. Așa fiind, această dispoziție va fi înlăturată, critica din motivele de apel cu privire la aceasta fiind întemeiată.
Expertul arată că la casa reclamantelor există amenajările necesare, concretizate prin streașini de tablă și opritori de zăpadă, astfel încât apa de pe precipitații și zăpadă să cadă în terenul acestora-fila 96 din dosarul primei instanțe. Prin urmare, în mod greșit prima instanță obligă pe reclamante să monteze jgheaburi și parazăpezi, ele există, existența acestora fiind constată de expert. Așa fiind, critica din motivele de apel formulate de reclamante vizând dispoziția referitoare la obligarea la montarea de jgheaburi și parazăpezi este întemeiată, această dispoziție urmând a fi înlăturată.
În ceea ce privește petitul vizând demolarea acoperișului gardului amplasat pe aliniamentul D-E, critica este nefondată.
Prima instanță a perceput în mod nemijlocit, cu ocazia cercetării la fața locului, ceea ce rezultă și din planșele fotografice depuse la dosar, împrejurarea că modalitatea de amplasare a acoperișului gardului din lemn existent pe porțiunea D-E nu este de natură să cauzeze prejudicii reclamantelor-fila 28 din dosarul primei instanțe.
În ceea ce privește cererea reconvențională, în mod corect prima instanță a reținut că terenul proprietatea pârâților nu are caracterul de loc înfundat, acest aspect rezultând din cuprinsul expertizei. Din expertiză rezultă că, urmare amplasării unui gard pe linia de mejdă propusă, între acest gard și casa pârâților rămâne o distanță de 2,9 m. Astfel, accesul în curte a pârâților se poate realiza și cu vehicule și autovehicule.
Argumentul aprovizionării cu lemne nu poate argumenta solicitarea vizând servitutea. Din planșele foto depuse la dosar și necontestate rezultă că un astfel de camion pentru transportat lemne a intrat în curtea pârâților-filele 38-39 în apel.
Prin urmare, în mod corect și cu respectarea dispozițiilor art. 616-618 Cod civil în vigoare la data pronunțării sentinței, prima instanță a respins cererea de stabilire a servituții de trecere și prin urmare și cererea de înscriere a acesteia în cartea funciară.
Raportat la modul de soluționare a cererilor părților, în considerarea dispozițiilor art. 274, art. 276 Cod procedură civilă și art. 584 Cod civil, în mod corect prima instanță i-a obligat pe pârâți să suporte jumătate din onorariul pentru expertiză și a compensat restul cheltuielilor de judecată, prin urmare, critica vizând acordarea cheltuielilor de judecată la fond nu este întemeiată.
Art. 584 Cod civil în vigoare la momentul pronunțării sentinței, arată că: „orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății limitrofe cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate”.
Compensarea judiciară a cheltuielilor de judecată presupune a se ține seama de modul de soluționare a tuturor cererilor părților, de poziția părților cu privire la cererile formulate în contradictoriu, această compensare neputând fi una aritmetică.
Raportat la considerentele mai sus expuse, în baza art. 296 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul va admite în parte ambele apeluri și va schimba în parte sentința apelată, conform dispozitivului, înlăturând dispoziția din sentință vizând mutarea stâlpului din beton și de asemenea dispoziția din sentință vizând montarea de jgheaburi și parazăpezi.
Celelalte dispoziții ale sentinței civile nr.2899/2009 vor fi menținute ca temeinice și legale, reținând că prima instanță, în ceea ce privește acțiunea în grănițuire, avea a se pronunța asupra formei terenurilor care alcătuiesc dreptul de proprietate al părților, ale căror contururi sunt fixate decisiv, prin linia hotarului despărțitor, determinată prin semne vizibile. Identificarea liniei de hotar de către prima instanță a avut loc prin examinarea dreptului de proprietate al părților, ascultarea părților și a martorilor, cercetarea la fața locului cu prezența părților și a expertului și administrarea probei cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea topografie.
În baza art. 274-276 Cod procedură civilă, raportat la modul de soluționare a celor două apeluri și la dispozițiile art. 584 Cod civil, instanța va obliga pe apelantele V. V. și D. M. la plata către intimații-apelanți V. M. și V. M. a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată, reprezentând jumătate din onorariul pentru expert achitat în apel, având în vedere regula potrivit căreia cheltuielile de grănițuire se suportă de către ambele părți și va proceda la compensarea judiciară a celorlalte cheltuieli de judecată efectuate în apel, vizând onorariile de avocat și taxele judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte apelul declarat de către apelantele V. V. și D. M., ambele domiciliate în . nr. 427, Maramureș.
Admite în parte apelul declarat de către apelanții V. M. și V. M., ambii domiciliați în . nr. 427, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 2899/11.11.2009, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, pe care o schimbă în parte, în sensul că înlătură dispoziția din sentință care obligă pârâții să-și mute stâlpul din beton iar în caz de refuz sau neexecutare îndrituiește pe reclamante să efectueze această lucrare pe cheltuiala pârâților și înlătură dispoziția din sentință care obligă pe reclamante să monteze la casa amplasată pe terenul proprietatea acestora jgheaburi și parazăpezi, iar în caz de refuz sau neexecutare a acestor lucrări, îndrituiește pe pârâți să le efectueze pe cheltuiala reclamantelor.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 2899/11.11.2009, care nu contravin prezentei decizii.
Obligă pe apelantele V. V. și D. M. la plata către intimații-apelanți V. M. și V. M. a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată și compensează restul cheltuielilor de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.02.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
Ț. D. H. D. M. B. D.
Red.Ț.D./13.03.2012
T.red.B.D./14.03.2012
6 ex.
Judecător la fond:U. L.
NOTĂ: Prin încheierea camerei de consiliu din 06 iunie 2013 s-a admis în parte cererea formulată de către petentele D. M. și V. V., în contradictoriu cu intimații și în consecință: S-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta și dispozitivul deciziei civile nr. 35/A/16.02.2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ în sensul de a se menționa: „…apelanții V. M. și V. M., ambii domiciliați în R. de Jos nr.426…” în loc de „…R. de Jos nr.427…”, cum din eroare s-a trecut.S-a respins cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 35/A/16.02.2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ .
Încheiată azi, 20 iunie 2013
Grefier:B. D.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 46/2012. Tribunalul MARAMUREŞ | Partaj judiciar. Decizia nr. 14/2012. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
