Fond funciar. Decizia nr. 345/2014. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 345/2014 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 345/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 345/R
Ședința publică din data de 25 iunie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: P. G.
Judecător: P. M. B.
Judecător: C. V. – Președinte Secția I civilă
Grefier: B. M.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamanta C. M., domiciliată în Timișoara, ., județul T., împotriva sentinței civile nr. 560 din 20 martie 2014, pronunțate de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar nulitatea absolută a titlului de proprietate.
Se constată că, la data de 19.06.2014, prin serviciul registratură intimatul V. I. a depus concluzii scrise, la care a atașat un set de înscrisuri.
Dezbaterile asupra recursului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 18 iunie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 146, 260 raportat la art. 298, 316 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 25 iunie 2014, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 560 din 20 martie 2014, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ se respinge excepția tardivității formulării acțiunii, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului V. I. și excepția inadmisibilității acțiunii, toate invocate de către pârâtul V. I..
Admite excepția lipsei unui interes legitim și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocate de pârâtul V. I. și în consecință:
Respinge acțiunea civilă intentată de reclamanta C. M., domiciliată în municipiul Timișoara, ., județul T., în contradictoriu cu pârâții V. I., domiciliat în orașul Săliștea de Sus, nr.842, județul Maramureș, C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în orașul Săliștea de Sus, nr.382, județul Maramureș și C. județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor cu sediul în municipiul Baia M., ..46, județul Maramureș, ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă și lipsită de interes.
Obligă pe reclamantă să plătească pârâtului suma de 2.480 lei cheltuieli de judecată.
P. a pronunța această hotărâre, judecătoria reține că, reclamanta C. M. și pârâtul V. I. sunt frați, ambii moștenitori in calitate de fiică și fiu al defunctului V. V. decedat la data de 03.03.2011 conform certificatului de deces depus la fila 48 din dosar.
Întrucât reclamanta nu a fost mulțumită de modul in care au primit teren de la defunctul lor tată sau au solicitat reconstituirea terenului la legile fondului funciar a formulat acțiune pentru stabilirea masei succesorale și ieșire din indiviziune, aceasta formând obiectul dosarului nr._ .
De precizat că tatăl a lăsat in favoarea acesteia testamentul autentificat sub nr.1879 din 11.07.2007.
In cadrul acestui dosar pârâtul V. I. a depus și a înțeles să se folosească de Titlul de proprietate nr._/84 din 30.11.2006.
Deranjată de faptul că pârâtul a obținut reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 11 ha și 1157 mp, terenuri pe care aceasta dorea să-l primească ea in calitate de moștenitoare inclusiv in baza testamentului a formulat prezenta acțiune având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate eliberat fratelui său..
Defunctul V. V. a deținut mai multe terenuri cu care s-a înscris în CAP in anul 1962 .
Potrivit adeverinței din Registrul agricol pentru anii 1959-1963, vol III poz.114 cu nr.3448/06.09.2012 (f.115) tatăl părților a deținut un nr. de 20 de terenuri.
Un prim aspect care trebuie reținut este acela că, aici figurează cu suprafața de 0,13 ha teren de natură construcții, respectiv situat la locul denumit *Acasă*.
Pârâtul V. I. a deținut și el terenuri cu care a fost înscris în Registrul agricol potrivit copiei de la fila 107 din dosar.
Potrivit susținerilor pârâtului făcute prin întâmpinarea depusă la filele 23-25, dar și în ședința din data de 28.08.2012, confirmate de reclamantă, încă în perioada în care trăia tatăl lor s-au înțeles ca parte din terenuri să le solicite spre reconstituire împreună iar altă parte, să le ceară separat în calitate de copii, reclamanta C. M. și pârâtul V. I..
Acest aspect reiese cu certitudine din cererea, declarațiile și adeverința depuse la filele 28-30.
Conform acestora cei trei au formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței totale de 18,14 ha teren agricol. Cererea a fost validată de către C. județeană Maramureș prin Hotărârea nr.954/1992.
Punerea în posesie nu s-a făcut întrucât pârâtul V. I. a refuzat să se prezinte împreună cu comisia la fața locului. Acest lucru reiese din adeverința nr.1629 din 26.10.2004 fila 86 din dosar.
Conform înțelegerii pârâtul V. I. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în mod separat și în calitate de moștenitor potrivit cererii înregistrate sub nr.2069/1991, cerere care i-a fost validată potrivit adeverinței nr.2069 din 11.04.1991(.f. 27 din dosar) prin Hotărârea nr.954/1992 a comisiei județene pentru suprafața de 10,81 ha teren agricol.
Ulterior acestuia i-a fost eliberat T.P._/84 din 30.11.2006.
Pârâtul personal, precum și prin întâmpinările depuse a declarat că parte din terenurile care i s-au reconstituit în mod separat au format și moștenirea soției sale de la tatăl pe nume V. D., sens în care a depus la dosar copie de pe registrul agricol, unde este cuprins terenul de la locul numit *În Coastă*(f.139 din dosar).
De reținut că reclamanta a confirmat acest aspect, inclusiv în scris.
De asemenea și reclamanta C. M. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate sens în care a depus cerere înregistrată sub nr.1818/1991 la comisia locală pentru suprafața de 4,87 ha teren agricol. Cererea i-a fost validată prin aceeași Hotărâre nr.954/1992 a comisiei județene(f.31-21 din dosar).
Cei trei au mai solicitat împreună după . celorlalte legi funciare reconstituirea dreptului de proprietate și pentru alte terenuri, cererea care le-a fost validată prin Hotărârea nr.162/22.05.2006 a comisiei județene pentru suprafața de 16,71 ha teren agricol.
Cu privire la terenurile deținute și respectiv la cele restituite la legile fondului funciar reclamanta a susținut că acestea s-au parte din ele au format proprietatea tatălui lor, astfel că dreptul ar fi trebuit reconstituit fie numai in favoarea lui fie in comun cu privire la terenurile deținute și respectiv primite de mama lor cu titlu de zestre.
Ea și-a bazat susținerea pe adeverințe eliberate de către Primăria Săliștea de Sus pe baza Registrului agricol.
La fila 120 din dosar a fost eliberată o adeverință in favoarea lui V. V. cu nr.28 din 11.01.2005 din vol.VII poz.59 pentru anul 2005 în care acesta figurează cu suprafețele de 0,10 ha, 0,03 ha și 0,27 ha teren situat la locul denumit *Acasă*, contrar Registrului agricol din 1959-1963 unde figura cu 0,13 ha teren de natură curți și construcții.
La fila 122 din dosar prin adeverința nr.859 din 14.07.2011 eliberată de Primăria Săliștea de Sus se consemnează că o parte din terenurile care figurează in Registrul agricol vol. IX poz. 76 pe defunctul V. V., tatăl părților se regăsesc trecute și în poziția in care titular este pârâtul V. I..
Apoi la fila 123 în adeverința 512/24.12.2012 se menționează că terenurile din poziția lui V. I. nu au fost trecute în poziția lui V. V., însă există posibilitatea ca suprafața acestor terenuri să se suprapună în cele două poziții.
La fila 137 prin adeverința nr.3567 din 05.10.2012 a Primăriei Săliștea de Sus se menționează că *terenurile trecute în T.P.nr._/84 emis la data de 30.11.2006, pe numele V. I., domiciliat în orașul Săliștea de Sus nr.812, județul Maramureș nu se regăsesc la fila 114, vol. III din registrul agricol al anilor 1959-1963, al cărui titular a fost defunctul V. V. din Săliștea de Sus nr.518, județul Maramureș, cu excepția a două terenuri: „Coastă Seci” și „D.”*.
In ce privește terenul de la locul numit „D.” s-a regăsit în poziția defunctului V. V. însă reclamanta C. M. susține că acest teren a aparținut soacrei pârâtului V. I.,pe nume C. I..
Terenul de la locul numit „Coastă Seci” a figurat in Registrul agricol din anii 1959-1963 pe numele defunctului V. D. (moșucu) tatăl lui C. I., respectiv soacra pârâtului V. I..
Cu privire la acest din urmă teren cei de la primărie precizează că sub denumiri aproape identice acesta a figurat atât pe V. V. cât și pe V. D. astfel că nu se pot pronunța dacă fiecare a deținut aceste terenuri și care dintre ele a fost trecut în titlul de proprietate al pârâtului V. I..
Având în vedere aceste adeverințe, dar și actele de la filele 26,32 din dosar prin care defunctul V. V. și cele două părți au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate și pentru a se stabili cu exactitate cui au aparținut terenurile și dacă reconstituirea lor s-a făcut legal reclamanta a solicitat și instanța a încuviințat proba cu expertiză topografică.
Prin raportul întocmit în cauză de către ing. expert B. I. au fost identificate terenurile înscrise în titlul de proprietate pe numele pârâtului V. I., in funcție de toate celelalte acte depuse la dosar, respectiv adeverințe de la registrul agricol, cereri de reconstituire și adeverințe eliberate în urma validării prin Hotărârea nr.954/1992 a comisiei județene, stabilindu-se că acestea nu se suprapun.
Au existat discuții inclusiv cu privire la terenul de la locul numit „Acasă” însă este lesne de observat că acesta, chiar dacă ar fi fost deținut în totalitate de tatăl părților a fost partajat aproape în două părți. Oricum acest aspect nu prezintă importanță pentru că reconstituirea s-a cerut pentru suprafața deținută de către reclamanta C. M., în comun iar pentru cealaltă suprafață de 30 ari în mod separat de către pârâtul V. I..
De altfel, pentru toate terenurile care i-au fost reconstituire pârâtului V. I. a fost depusă la comisia locală cerere de către acesta. P. ele nu s-a depus o cerere de către reclamantă și nici de către alte persoane.
Reclamanta a recunoscut că nu a formulat o asemenea cerere pentru terenurile cuprinse în titlul de proprietate a cărui desființare o cere pe motiv că în anul 1991 s-a restituit foștilor proprietari doar suprafața de 10 ha teren agricol și de aceea împreună cu tatăl V. V. și fratele ei V. I. au hotărât să ceară reconstituirea atât cât a permis legea iar separat fiecare să solicite diferența. De aceea pentru terenurile primite de ea a depus cerere personal, iar pentru terenurile primite de fratele acesta a depus cerere personal.
După . legilor fondului funciar L.18/1991, 169/1997, Legea nr.1/2000, modificate prin Legea 247/2005 s-a instituit, în temeiul acestora, o procedură specială de reconstituire a dreptului de proprietate care a trebuit respectată întocmai în ce privește etapele de depunere a cererilor și de formulare a contestațiilor. În acest sens au fost elaborate și Hotărâri de Guvern cu privire la punerea lor în aplicare printre care și HG 890/2005.
Încă în Legea nr.18/1991 art.8 alin.3 s-a stabilit că reconstituirea dreptului se face numai la cerere. Același lucru a fost menționat și în hotărârea guvernului cu privire la aplicarea acestei legi dar și ulterior în art.11 din HG nr.890/2005 în care se prevede că fiecare persoană îndreptățită trebuie să formuleze cerere fie personal fie prin mandatar. Mai mult atunci când sunt mai mulți moștenitori, cererea se poate face și în comun dar s-a impus condiția ca aceasta să fie semnată de fiecare dintre ei.
Așa cum a recunoscut reclamanta pentru terenurile reconstituite fratelui ei V. I. ea nu a depus deloc cerere în mod personal.
Față de starea de fapt reținută, instanța de fond a analizat excepțiile invocate după cum urmează:
1. Excepția tardivității formulării acțiunii a fost respinsă întrucât acțiunea in constatarea nulității absolute a unui act, inclusiv a Titlului de proprietate, este imprescriptibilă.
2. Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului V. I. a fost, de asemenea, respinsă având în vedere că o acțiune în constatarea nulității Titlului de proprietate se formulează atât împotriva comisiei județene care a emis-o cât și împotriva celui în favoarea căruia a fost eliberat, astfel că pârâtul care este titularul titlului de proprietate nr._/84 din 30.11.2006 are și calitate de pârât într-un asemenea tip de acțiune.
3. Totodată s-a respins și excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere motivarea făcută de către pârât în sensul că invocând lipsa calității procesuale active a reclamantei și lipsa de interes a acesteia în promovarea acțiunii, apreciază în mod greșit că sunt două motive care fac inadmisibilă acțiunea.
Dimpotrivă instanța arată că sancțiunea lipsei calității și a interesului reclamantei în promovarea unei acțiuni este de fapt respingerea acesteia ca fiind formulată de către o persoană fără calitate și respectiv fără interes și nicidecum inadmisibilitatea acesteia.
4. Atâta timp cât reclamanta nu a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea ei cu privire la terenurile trecute în titlul de proprietate a cărui desființare o cere ea nu are nici un interes în promovarea acțiunii.
Interesul este o altă cerință necesară pentru existența dreptului la acțiune. Altfel spus, interesul conferă calitatea de parte.
In doctrină s-a arătat că prin interes înțelegem folosul practic, imediat pe care-l are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.
Reclamantul trebuie întotdeauna să justifice în persoana sa interesul de a formula acțiunea civilă. Acesta trebuie să fie legitim ,personal, născut și actual, respectiv trebuie să existe în momentul în care este formulată cererea întrucât instanța trebuie să soluționeze litigii deja născute.
În cauza pendinte, reclamanta nu a făcut dovada unui interes legitim, astfel că sancțiunea lipsei acesteia este respingerea acțiunii.
5. O altă condiție pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa.
Calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitate a de titular al dreptului și respectiv al obligației ce formează continuul raportului juridic de drept material asupra judecății. Calitatea de reclamant într-un anumit proces poate aparține numai persoanei care pretinde că i-a fost încălcat un drept al său.
Prin calitate procesuală se înțelege și interesul îndreptățit al acesteia la formularea acțiunii.
Or, în speță, reclamanta a recunoscut personal că nu a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor înscrise în titlul de proprietate emis pe numele fratelui ei și de aceea ea nu face dovada unui drept și a unui interes legal și personal în promovarea acțiunii de constatare a nulității absolute a acestui act.
Consecința lipsei calității procesuale active este tocmai respingerea acțiunii ca fiind formulată de o persoană fără o asemenea calitate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta C. M., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru judecarea cauzei pe fond.
În motivarea recursului se susține că, judecătoria nu a soluționat fondul cauzei, ci rezumându-se la soluționarea doar a excepțiilor cu care a fost sesizată a omis să cerceteze fondul cauzei.
Recurenta susține că a combătut aceste excepții cu argumente prezentate în scris, cât și oral și apreciază că și-a justificat atât calitatea procesuală activă cât și interesul legitim pe care aceasta îl are.
În privința excepției lipsei justificării procesuale a unui interes arată că, a învederat instanței de fond că de titlul de proprietate nr._/84/30.11.2006, intimatul se folosește ca de o probă scrisă deosebit de importantă într-o altă cauză civilă, pentru a-și dovedi și justifica calitatea de proprietar asupra unor bunuri care fac obiectul partajului în acel dosar. Apoi intimata a arătat că, contestă calitatea de proprietar a recurentului asupra bunurilor imobile din acel titlu de proprietate, întrucât aceste bunuri specificate, în momentul emiterii titlului, era proprietar o altă persoană care era în viață la momentul emiterii titlului. Pe de altă parte, un alt argument pentru care se justifică interesul legitim al recurentei, este că recurenta are calitatea de proprietar asupra unor bunuri din titlul menționat, calitate care i-a fost conferită de un testament, prin care, defunctul tată al recurentei și al pârâtului, i-a lăsat recurentei o parte din bunurile cuprinse în acest titlu. Prin constatarea nulității titlului, recurenta dorește ca bunurile care au aparținut tatălui său V. V., care au fost trecute în titlul de proprietate să se reîntoarcă în masa partajabila a bunurilor care face obiectul dosarului_, suspendat.
În mod greșit instanța a admis și excepția lipsei calității procesuale active, arătând că în combatere a învederat că recurenta are calitate activă, calitate pe care i-o conferă dispozițiile prevăzute de art. III alin. 2 și alin. 2 indice 1 din Legea nr. 169/1997, unde se prevede expres, printre altele, că nulitatea poate fi invocată și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar la alin. 21 se prevede că nulitatea poate fi invocată și în litigiile în curs.
Intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la cheltuieli de judecată ocazionate acestuia în recurs, în motivarea poziției sale procesuale susținând că, interesul judiciar este o condiție de exercitare a acțiunii civile, iar doctrina a arătat că prin interes se înțelege folosul practic și imediat, pe care o parte îl are pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare. Părțile nu pot invoca un interes oarecare, ci trebuie să justifice un interes legitim, personal, născut și actual.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond, prin prisma tuturor criticilor aduse acesteia de către recurentă, dar și din oficiu sub aspectul motivelor de ordine publica, instanța apreciază ca nefondat recursul declarat împotriva acesteia pentru considerentele ce urmează.
Una din condițiile de exercitare a acțiunii în justiție este interesul legitim.
Reclamanta, prin cererea de chemare în judecată a cerut anularea titlului de proprietate emis pârâtului, susținând că titlul cuprinde suprafețe de teren ce-i aparțin conform testamentului prin care a fost instituită legatară de către autorul său, cu privire la terenurile în litigiu.
Reclamanta a recunoscut că nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra acelorași suprafețe de teren inserate în titlul pârâtului, iar aceste terenuri astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în probațiune nu au fost solicitate nici de autorul comun al părților, testatorul V. V., deși acesta era în viață la momentul intrării în vigoare a legilor fondului funciar.
În condițiile în care reclamanta nu a obținut reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în litigiu, nu justifică interesul de a obține anularea titlului de proprietate eliberat pârâtului, nedovedind afectarea unui drept al său prin emiterea titlului acestuia.
Pe de altă parte, pârâtul a făcut dovada îndreptățirii sale la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile înscrise în titlul de proprietate.
Prin urmare, nu poate fi reținută cauza de nulitate prevăzută de art. III lit. a din Legea nr.169/1997, pârâtul fiind îndreptățită la reconstituirea dreptului.
Atâta timp cât reclamanta nu a făcut dovezi certe că avea anterior reconstituit dreptul de proprietate asupra aceleiași suprafețe, nu poate solicita anularea titlului pârâtei.
Față de considerentele reținute, tribunalul apreciază că în mod corect instanța a admis excepțiile lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active a reclamantei, iar acestea fiind excepții dirimante fac de prisos orice cercetare a fondului cauzei, sentința civilă civile nr. 560 din 20.03.2014 a Judecătoriei Dragomirești urmând a fi menținută prin respingerea recursului, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă.
Intimatul a solicitat obligarea recurentei la cheltuieli de judecată în cuantum de 2055 lei, fără a indica ce reprezintă suma pretinsă și fără a fi justificată prin înscrisuri.
În acest sens se reține că în justificarea cheltuielilor de judecată, intimatul a depus la dosar copia chitanței nr. 3/14.05.2012 – fila 42 din dosarul de recurs, cu care se certifică încasarea unui onorariu de avocat de 1000 lei. Acest onorariu a fost achitat pentru cauza de fond și nu pentru recurs, iar aceste cheltuieli au fost acordate intimatului prin sentința civilă recurată.
Nefăcându-se dovada altor cheltuieli de judecată în recurs, cererea de obligare a recurentei la cheltuieli de judecată nu va fi onorată.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de C. M., domiciliată în Timișoara, ., județul T., în contra sentinței civile nr. 560 din 20.03.2014 a Judecătoriei Dragomirești, județul Maramureș.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică de azi, 25.06.2014.
Președinte Judecători Grefier
P. G., P. M. B., C. V., B. M.
În C.O. semnează
președintele instanței
Red./T.red C.V./01.08.2014
Ex. 2
Judecător fond: B. L.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 11/2013. Tribunalul MARAMUREŞ | Servitute. Decizia nr. 290/2014. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
