Acţiune în constatare. Decizia nr. 358/2014. Tribunalul MARAMUREŞ

Potrivit art. 137 C.pr. civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.

Față de motivarea pârâților, că reclamanta nu are calitate procesuală activă datorită faptului că nu este înscrisă în cartea funciară, instanța consideră că înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, nu este singura modalitate prin care se poate face dovada calității de proprietar.

Art. 26, alin. 2 din Legea nr. 7/1996 prevede că drepturile reale dobândite de stat, prin efectul legii, sunt opozabile față de terți fără înscrierea în cartea funciară.

Reclamanta opune pârâților dreptul său de proprietate dobândit prin efectul legii: H.G. nr. 934/09.09.2002 privind atestarea domeniului public al județului Maramureș, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Maramureș, publicată în M. Of. nr. 665/bis/09.09.2002.

Având în vedere aceste considerente, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de către pârâți prin Întâmpinare.

Cu privire la terenul pentru care reclamanta susține că aparține domeniului public, instanța constată că, pentru determinarea bunurilor care aparțin domeniului public, art. 5 din legea nr. 18/1991 stabilește că sunt acelea care „potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz, sau de interes public”, iar Legea nr. 213/1998 dispune că domeniul public este alcătuit din bunurile prev. de art. 136, alin. 3 din Constituție, precum și din „orice alte bunuri care, potrivit legii, sau prin natura lor, sutn de uz, sau de interes public”. Rezultă că domeniul public cuprinde dreptul de proprietate al statului, sau al unităților administrativ teritoriale asupra bunurilor care, prin natura lor, sau prin destinația legii sunt de uz și de utilitate publică. Legea instituie două criterii de determinare a bunurilor ce aparțin domeniului public.

Bunurile enumerate de art. 136, alin. 3 din Constituție pot forma doar obiectul dreptului de proprietate publică al statului, nu și dreptul de proprietate al unităților administrativ teritoriale, care pot fi titulare doar asupra acelor bunuri în temeiul cărora se recunoaște, în temeiul unei legi organice, calitatea de proprietar.

În cazul de față, reclamantei i se recunoaște calitatea de proprietar prin H.G. nr. 934/09.09.2002, care la Anexa nr. 62 are înscrisă „Școala V. G.” în suprafața de 676 m.p., iar terenul aferent este de 1158 m.p.

Din concluziile raportului de expertiză întocmit de d-na ing. M. M. rezultă că suprafața în litigiu de 778 m.p. face parte din domeniul public al comunei S., iar în completare la raportul de expertiză, aceasta explică modul în care a ajuns la concluzia că terenul din litigiu aparține domeniului public: la poziția 12 din Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei S., este trecută „Școala V. G.”, cu adresa poștală G. 172. Terenul măsurat are adresa poștală G. 172, fiind situat lângă terenul cu adresa poștală G. 171 aparținând lui R. V..

În plus, adresa pârâților este G., nr. 174, lângă adresa terenului în litigiu, nr. 172.

De altfel, în Încheierea din 30 mai 2013 (f. 114-verso) pârâții au recunoscut că au fost întabulați greșit în cartea funciară.

Art. 20, alin. 3 din Legea nr. 7/1996 prevede că actul administrativ va înlocui acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor. Or, în cazul de față, potrivit art. 26, alin. 2 din aceiași lege, dreptul de proprietate dobândit prin efectul legii de către . față de terți fără a fi necesară înscrierea în cartea funciară.

Având în vedere că bunurile proprietate publică sunt inalienabile, inpresciptibile și insesizabile, instanța consideră că terenul în litigiu, care aparține domeniului public, nu poate face obiectul înscrierii în cartea funciară pe numele pârâților D. Ș. și D. V., astfel că recunoaște reclamantei dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu și va admite acțiunea, conform dispozitivului.

Mai au pretenții la terenul în litigiu intervenienții R. Ș., care invocă în favoarea sa un contract de schimb sub semnătură privată încheiat cu Consiliul Popular al Primăriei S. la data de 25 iunie 1982, prin care a dat suprafața de 0,35 ha din locul „Fața Borcutului” și a primit în schimb suprafața de 0,20 ha arabil din locul „La școală”, teren pe care îl folosește de atunci și cu care este înscris în Reg agricol.

Susținerile intervenientului sunt contradictorii: pe de o parte, susține că pârâții D. dețin un teren învecinat, iar pe de altă parte, este nemulțumit că aceștia și-au înscris dreptul de proprietate în CF fără ca el să fi fost citat în dosarul de uzucapiune, deși a folosit terenul din 1982.

Pentru înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară prin uzucapiune, nu este necesară chemarea în judecată a vecinilor, ci proprietarii tabulari, sau moștenitorii acestora, potrivit art. 20, alin. 2 din Legea nr. 7/1996.

Din Anexa nr. 2 a Raportului de expertiză întocmit de d-na ing. M. M. rezultă că terenul pe care îl folosește intervenientul R. Ș. se învecinează cu terenul pârâților D. Ș. și D. V., acestea fiind identificate distinct.

Faptul că terenul intervenientului R. Ș. este diferit de cel în litigiu rezultă atât din declarația martorului Hotima P., cât și din faptul că adresa intervenientului R. Ș. este G., nr. 152, în timp ce terenul în litigiu este la nr. 174.

De asemenea, și Schița de dezmembrare a nr. top. 180 făcută de dl. ing. T. N. în dosarul atașat (f. 2), care a servit la înscrierea dreptului de proprietate al pârâților în cartea funciară rezultă că R. Ș. deține terenul aflat la nord de terenul în litigiu.

Obiectul prezentului dosar îl face suprafața de 778 m.p. înscrisă în CF nr. nr. 957, nr. top. 180/1, iar nu suprafața de 200 m.p. care a făcut obiectul convenției de schimb și pe care R. Ș. îl folosește în continuare.

De altfel, reclamanta . nicio pretenție de la acesta, motiv pentru care nu l-a chemat în judecată.

Având în vedere aceste considerente, instanța va respinge cererea de intervenție ca nefondată.

E. R. U. cu R., greco-catolică de Maramureș a formulat și ea o cerere de intervenție în interes propriu (f. 70), prin care solicită rectificarea CF nr._, în sensul anulării încheierii de CF nr. 419/13.10.2006; restabilirea situației anterioare a CF_ S., provenită din conversia CF 4328N S., nr. top. 180/1 pentru supr. de 778 m.p.; instanța să constate că intervenienta este proprietara terenului în litigiu, în calitate de continuatoare de drept a proprietarei de CF, Școala greco-catolică G. și respingerea acțiunii reclamantei Comunei S., prin primar.

Susține că este continuatoarea în drepturi a Școlii Greco-Catolice G., care s-a aflat în subordinea Episcopiei în perioada funcționării.

În dovedirea susținerilor sale, intervenienta a depus un extras din „Șemantismul veneratului cler al Eparhiei greco-catolice române a Maramureșului”, unde la f. 90- figurează doar „Edificiu școlar din piatră din 1894”, care în prezent nu mai există deoarece a fost demolată construcția așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză și din extrasul CF nr. 957 în care pe nr. top. 180, înainte de dezmembrare, figura „casă, curte și grădină” (conform extrasului CF din 30.08.2005 din dosarul atașat nr. 1153/2005.

Din răspunsul primit de la Guvernul României (f. 91), în care se invocă prevederile Legii 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor- Statutul Bisericii Române Unite cu R. Greco-Catolice- Codul Canoanelor Bisericii Orientale aprobat prin HG nr. 1218/2008 și Statutul pt B. HG 53/2008 Art. 930 din Codul Canoanelor Bisericii Orientale, rezultă că la desființarea persoanei juridice, bunurile acesteia trec la persoana juridică imediat superioară, iar aceasta nu este, în niciun caz, comunitatea locală.

Intervenienta nu a făcut dovada că ar fi continuatoarea în drepturi a proprietarului de CF, „Școala greco-catolică G.”, care oricum nu poate avea calitatea de proprietar atâta timp cât este în vigoare hotărârea guvernului din care rezultă că terenul în litigiu aparține domeniului public al comunei S..

Intervenienta ar fi avut posibilitatea să revendice imobilul în litigiu pe baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, republicată, însă nu a făcut-o.

În plus, chiar dacă a depus după rămânerea în pronunțare adresa prin care arată că a cerut Guvernului României revocarea parțială a hotărârii și scoaterea imobilului din litigiu din inventarul bunurilor care aparțin Comunei S., denotă o recunoaștere implicită a dreptului de proprietate al reclamantei dobândit prin lege asupra terenului în litigiu.

Având în vedere aceste considerente, a respins ca nefondată și această cerere de intervenție.

Cu privire la capătul subsidiar al acțiunii privind rectificarea CF, pentru remedierea situației, doamna ing. expert M. M. propune rectificarea CF G., nr. 957, nr. top. 180/1 cu privire la suprafața de 778 m.p. în sensul repoziționării corecte a imobilului în litigiu cu nr. cad. 8002 înscris în CF S., nr._ și a imobilului vecin identificat prin nr. cad. 8038, CF S. nr._, conform propunerii de repoziționare corectă în sistemul național de referință Stereo 1970 a imobilelor din Raportul de expertiză întocmit de d-na, anexă la prezenta hotărâre.

Potrivit art. 34, punctul 4. din Legea nr. 7/1996 rectificarea înscrierilor din cartea funciară se poate cere dacă înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală a imobilului.

În cazul de față, situația reală nu corespunde cu situația înscrisă în cartea funciară, astfel că instanța a admis și acest capăt de cerere.

Cu privire la cheltuielile de judecată în sumă de 4.959 lei solicitate de reclamantă prin nota de cheltuieli, pronunțând o soluție de admitere a acțiunii, instanța a obligat pârâții și intervenienții, în solidar, la plata acestora, cu motivarea că suma de 3.000 lei reprezintă onorariul avocațial, 259 lei, taxa de timbru și 1.700 lei, costul expertizei achitat de reclamant, în total, 4959 lei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel recalificat în recurs E. R. U. cu R. Greco-Catolică, D. Ș. și D. V., precum și R. Ș.

1)E. R. U. cu R. Greco-Catolică a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul constatării că E. este proprietara de drept a terenului în litigiu în calitate de continuator al școlii greco-catolice din G..

În motivarea cererii se arată că terenul din litigiu a aparținut Bisericii Române Unite cu R. (Greco-Catolică) respectiv Școlii greco-catolice din G., structură în subordinea Episcopiei Greco-Catolice de Maramureș. Cultul a dispus de respectiva școală până în anul 1948.

Raportul de expertiză concluzionează că imobilul se regăsește la poziția 12 a anexei 62 din HG 934/2002 că este unul și același cu imobilul înscris în cartea funciară nr.957 a localității G., . nr.top. 180, unde imobilul figurează ca fiind compus din casă, curte și grădină.

În acest moment faptic imobilul ar aparține domeniului public deși niciodată Statul Român nu a preluat în calitate de proprietar și în baza vreunui titlu imobilul reprezentând școala greco-catolică din G. și nu și-a înscris vreodată dreptul de proprietate în cartea funciară.

Potrivit dispozițiilor D-L 115/1938 în momentul preluării abuzive, în sistemul cărților funciare, opera principiul forței probante a înscrierii în cartea funciară potrivit căruia toate indicațiile cuprinse în cartea funciară sunt presupuse a fi exacte și niciun drept real nu poate fi opus nimănui dacă nu a fost înscris în cartea funciară.

În anul 1948 cultul a fost interzis, toate persoanele juridice greco-catolice fiind desființate, iar patrimoniul acestora a fost preluat de către statul român.

E. R. U. cu R. are calitate de persoană îndreptățită la restituirea bunurilor imobile care au aparținut unor entități canono-juridice greco-catolice de pe teritoriul Eparhiei Greco Catolice de Maramureș.

Potrivit art.930 din Codul Canonic al Bisericii Orientale Catolice după desființarea persoanei juridice bunurile sale trec la persoana juridică imediat superioară în cazul de față reclamanta.

În luna iulie 2013 au formulat o plângere prealabilă împotriva hotărârii Guvernului României prin care imobilul teren ar fi trecut în proprietatea publică a Statului Român. Nu au primit răspuns la această plângere.

2) Recurenții D. Ș. și D. V. au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei în rejudecare instanței de fond.

În subsidiar, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei și respingerea acțiunii în temeiul dispozițiilor art. 340 pct.6, 8, 9 Cod procedură civilă cu 500 lei cheltuieli de judecată onorariu de avocat.

În motivarea recursului se arată că instanța de fond nu a examinat cauza sub toate aspectele, probele administrate fiind insuficiente pentru ca instanța să se pronunțe corect atât în ceea ce privește proprietatea recurenților cât și a intimatei și a intervenienților.

Intervenientul R. Ș. a susținut că suprafața de 778 mp. a fost primită de către acesta în schimb în anul 1982 de la Biroul Executiv al Sfatului Popular al comunei S. sens în care s-a emis o adresă pe care instanța de fond nu a verificat-o. Cauza a fost soluționată în lipsa avocatului ales. Deși s-a solicitat expertei M. M. să se pronunțe dacă imobilul a făcut obiectul contractului de schimb experta nu răspunde la această întrebare. Experta nu a răspuns nici la întrebarea dacă terenul face sau nu face parte din domeniul public având în vedere faptul că Statul Român nu a avut înscris niciodată acest drept în CF.

S-a dispus rectificarea de CF fără însă as e dispune repunerea în situația anterioară sub aspect de CF.

3) Recurentul R. Ș. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței judecătoriei și trimiterea cauzei în rejudecare la instanța de fond.

În subsidiar, modificarea în parte a sentinței atacate, admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, respingerea acțiunii reclamantei, respingerea obligării intervenientului R. Ș. la plata în solidar cu pârâții la plata cheltuielilor de judecată. Admiterea cererii de intervenție în interes propriu cu toate capetele de cerere.

În motivarea recursului se arată că instanța de fond nu a cercetat cauza în fond atât în ce privește acțiunea cât și cererea de intervenție formulată de recurent, probele administrate fiind insuficiente pentru a se trage o concluzie certă privind proprietatea reclamantei și în special al schimbului intervenit între fostul Birou Executiv al fostului Consiliu Popular S. și recurentul-intervenient în interes propriu.

Astfel intervenientul a susținut că suprafața de 778 mp. a fost primită de acesta în schimb în anul 1982 conform adresei 686/25.06.1982 al Biroului Executiv al Consiliului Popular al Comunei S., an din care și folosește acest teren. Instanța de fond deși a solicitat relații de la primărie nu a mai revenit la primărie pentru comunicarea actului, în următoarea încheiere din 30.05.2013 nefăcându-se discuție de probele încuviințate și revenirea pentru primirea răspunsului.

Expertul nu răspunde la solicitarea dacă terenul a făcut obiectul domeniului public pentru că la poziția 12 din inventarul bunurilor (M.Of. 665 bis/9.09.2002 este incertă Școala veche G., cu adresa poștală G. 172, iar terenul are adresa poștală G. 172).

Instanța de fond dispune rectificarea cărții funciare prin repoziționarea corectă a imobilului din litigiu, proprietatea fiind menținută tot pe numele pârâților, asupra suprafeței de 778 mp. din CF_ G. cadastral 8002, suprafață despre care reclamanta susține că este proprietatea ei,iar intervenientul-recurent că a fost dobândită de el prin schimb.

. HG 934/9.09.2002 publicată în M. Of. 665/bis din 9 septembrie 2002 a dobândit proprietatea asupra Școlii vechi G. iar nu și asupra terenului ocupat de fosta școală și aferent acesteia. În hotărârea de Guvern se arată explicit la denumirea bunului ce face parte din inventarul „Școala veche G.” iar la elementele de identificare se arată terenul aferent de 1158 mp. Deci terenul nu face parte din inventarul bunului dobândit, ci este arătat ca un element de identificare pentru școală.

Intimata . depusă (f. 30) a solicitat respingerea recursurilor și menținerea hotărârii instanței de fond cu motivarea că, cererea de intervenție în interes propriu a Episcopiei Unite cu R. Greco-Catolică Maramureș nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 112 raportat la art. 133Cod procedură civilă în sensul că îi lipsește pârâtul sau pârâții cu care trebuia să se judece, astfel că cererea de intervenție în interes propriu va fi declarată nulă. Cererea de intervenție în interes propriu a intervenientului R. Ș. are aceleași lacune și soartă ca și cererea de intervenție a Episcopiei Unite cu R. Greco-Catolică Maramureș. Actul de schimb trebuia să aibă la bază un titlu de proprietate atât în ce-l privește pe cel care dă terenul în schimb cât și pe acela care privește terenul coschimbat.

Analizând sentința atacată prin prima motivelor de recurs și în considerarea dispozițiilor art. 312, 304¹ Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:

Proprietar tabular al imobilului înscris în CF 957 G. nr.top. 180 în natură Școală greco-catolică și teren în suprafață de 1618mp. a fost Școala Greco-Catolică G..

P. sentința civilă nr. 876 din 3 octombrie 2005 pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr. 1153/2005 s-a constatat că pârâții D. Ș. și D. V. au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune cu privire la suprafața de 778 mp. identificat cu . 1801/1 fiind dus în CF 4328/N actual CF_ nr. cadastral 8002.

Experta M. M. precizează că Școala veche G. situată la adresa G. nr. 172 este înregistrată la poziția nr. 12 din Anexa 62-Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei S. pentru care Guvernul român a emis Hotărârea nr. 934/2002 publicat în M.Of. 665/bis din 9 septembrie 2002 cu un teren aferent de 1159mp, în realitate este o construcție care nu mai există. Suprafața terenului de la adresa din G. nr. 172 este de 778 mp. și este mai mică decât suprafața cuprinsă în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public. Nu s-a lămurit dacă în momentul emiterii hotărârii de guvern exista construcția, bun ce a făcut obiectul trecerii în domeniul public, precum și celelalte aspecte invocate de recurenții-intervenienți în ceea ce privește dreptul de proprietate al reclamantei cât și a intervenienților.

Recurentul-intervenient R. Ș. a solicitat să se constate că el este proprietarul suprafeței de 0,20 ha teren arabil de la locul numit „La școală” dobândit cu titlu de schimb cu consecința rectificării CF_ și a anulării în totalitate a încheierii de carte funciară 419/2006 și restabilirea situației anterioare. A invocat faptul că potrivit adeverinței nr. 686 din 25.06.1982 i s-a aprobat un schimb de teren, iar în urma acestui schimb ar fi dobândit dreptul de proprietate cu privire la terenul în litigiu, teren pe care l-a folosit de la data dobândirii. Aceste aspecte nu au fost analizate de către instanța de fond deși unul din obiectivele care au fost încuviințate și solicitate expertei a fost acela de a se identifica dacă imobilul în litigiu a făcut obiectul contractului de schimb din anul 1982.

Nelămurindu-se aspectele mai sus arătate instanța de fond a pronunțat o hotărâre fără a intra în cercetarea fondului,motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art.312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă se vor admite toate recursurile se va casa sentința atacată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare se vor analiza toate cererile de intervenție, se va completa probațiunea în vederea pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de E. R. U. cu R. Greco Catolică Maramureș, cel declarat de D. Ș. și D. V., precum și cel declarat de R. Ș. contra sentinței civile nr. 714 din 1 august 2013 a Judecătoriei Dragomirești, județul Maramureș, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de azi 2 iulie 2014.

Președinte Judecători Grefier

Ț. D., P. M. B., P. G. G. O. V.

Red. P.G.G./2.07.2014

T.Red. O.V./3.07.2014

2 ex.

Judecător la fond: V. E. G. T.