Grăniţuire. Decizia nr. 11/2013. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 11/2013 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 11/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 11/A
Ședința publică din 17.01.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ț. D.
JUDECĂTOR: H. D. M.
GREFIER: B. D.
Pe rol fiind pronunțarea soluției în apelul civil formulat de pârâtul Cureleac I., cu domiciliul în R. de Sus, nr.798, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 354/8.02.2011, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr. _, având ca obiect grănițuire.
Dezbaterile asupra apelului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 10 ianuarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 146, art. 260 raportat la art. 298 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 17 ianuarie 2013, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 354 din data de 8 februarie 2011, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta A. V., în contradictoriu cu pârâtul C. I..
S-a stabilit linia despărțitoare dintre terenul reclamantei din R. de Sus, înscris în C.F. R. de Sus nr. 2061, nr. topo. 74/2 și terenul pârâtului înscris în CF_ R. de Sus, nr. cadastral_, potrivit aliniamentului 2-11 din anexa grafică 3 din completarea a doua a expertizei efectuată de ing. Zlampareț I. și care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A fost obligat pârâtul C. I. să-i predea reclamantei în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 7 mp teren.
S-a dispus edificarea gardului pe cheltuiala comună a reclamantei și a pârâtului.
S-a respins cererea reconvențională ca nesusținută.
A fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată față de reclamantă în cuantum de 1.000 lei.
În considerente s-a reținut că prin sentința civilă nr. 2825/17 decembrie 1992 a Judecătoriei Sighetu Marmației s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul, constatându-se dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în suprafață de 1.283 mp din care s-a scăzut suprafața ocupată de grădiniță de 104 mp, teren înscris în C.F. 2061 R. de Sus, nr. topo. 74/2, (fila 5).
Din extrasul de C.F. R. de Sus nr. 2061, nr. topo. 74/2, depus la fila 7, rezultă că reclamanta este proprietara casei de la nr. 56, curte și grădină, în suprafață de 1.283 mp, cu titlu de uzucapiune.
Prin sentința civilă nr. 1948/21 iunie 2010 a Judecătoriei Sighetu Marmației, s-a constatat că numitul C. I. a dobândit dreptul e proprietate prin uzucapiune, asupra terenului în suprafață de 674 mp situat în R. de Sus nr. 798, din CF 2297 R. de Sus, nr. topo. 74/1/1 (fila 103).
Din expertiza efectuată în cauză a rezultat că terenul reclamantei măsoară între limitele actuale 1.276 mp, iar potrivit expertizei efectuate în dosarul 2147/1992 al Judecătoriei Sighetu Marmației de către ing. Berniczki M., terenul a inclus și grădinița, măsurând astfel 1.387 mp, ceea ce este greșit, terenul măsurând în realitate 1.318 mp.
Prin completarea de expertiză se arată că față de terenul întabulat pe numele reclamantei de 1.283 mp, aceasta folosește doar 1.276 mp, diferența de 7 mp fiind în folosința pârâtului.
Potrivit completării de expertiză, fila 117, terenul pârâtului este înscris în CF_ R. de Sus, nr. cadastral_, în suprafață de 674 mp, iar între cele două proprietăți nu există gard.
Pârâtul, prin reprezentant, a depus la dosar concluzii scrise, prin care a arătat că nu se opune admiterii în parte a acțiunii reclamantei, după cum urmează:
a. să se stabilească linia despărțitoare dintre terenurile proprietatea acestora pe aliniamentul 2-3 din schița întocmită de ing. Zlampareț I. și depusă la dosar la 18.01.2011;
b. să se ia act că nu se opune ca pe acest aliniament reclamanta să edifice gard, așa cum a solicitat în al doilea capăt de cerere din acțiunea introductivă.
c. să respingă cererea în revendicarea unei suprafețe de teren, conform . depusă de reclamantă la 18.08.2010, deoarece, potrivit expertizei, pârâtul nu deține nicio suprafață de teren din proprietatea reclamantei.
Potrivit art. 584 Cod civil, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa. Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că grănițuirea este operațiunea de determinare, prin semne exterioare, a limitelor dintre proprietățile învecinate. Prin urmare condiția premisă constă în aceea ca suprafețele de teren să se afle în proprietatea părților în litigiu, ceea ce s-a și dovedit în cauză.
Instanța a constatat că și capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de teren ocupată este întemeiată, fiind aplicabile dispozițiile art. 480 Cod civil, conform cărora proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut.
Față de actele de la dosar și concluziile raportului de expertiză, acțiunea a fost admisă în parte, stabilindu-se linia despărțitoare dintre terenul reclamantei din R. de Sus, înscris în CF R. de Sus nr. 2061, nr. topo. 74/2 și terenul pârâtului potrivit aliniamentului 2-11 din anexa grafică 3 din completarea a doua a expertizei efectuată de ing. Zlampareț I., iar față de faptul că pârâtul folosește doar 7 mp din terenul reclamantei, a fost admisă în parte și cererea privind revendicarea.
Pârâtul prin reprezentant a arătat că nu își mai susține cererea reconvențională în ceea ce privește demolarea gardului edificat nelegal, în cauză nedovedindu-se că ar exista un astfel de gard.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recalificat de instanță ca fiind apel, pârâtul C. I., solicitând instanței admiterea acestuia și schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul în sensul stabilirii liniei despărțitoare dintre terenurile proprietatea părților pe aliniamentul 2-3 din anexa grafică nr. 5 din completarea a 4-a a expertizei efectuată de dlui expert Zlampareț I., respingerea cererii de revendicare formulată de reclamantă, . de judecată la fondul cauzei, menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în apel în sumă de 2430 lei.
În motivarea în fapt a căii de atac, apelantul a arătat că, deși prin obiectivele stabilite de către prima instanță pentru lucrarea de expertiză și comunicate expertului s-a solicitat acestuia să identifice sub toate aspectele terenurile proprietatea părților și cu toate că s-au efectuat două completări la raportul de expertiză, nu există nicio schiță de carte funciară a celor două terenuri.
Ba mai mult, terenul proprietatea apelantului-pârât nici nu a fost măsurat. Acest teren a fost întabulat în anul 2010, iar la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Sighetu Marmației se găsește schița de întabulare care cuprinde și coordonatele cadastrale.
Expertul nu a ținut seama de aceste schițe și coordonate, care erau obligatorii la efectuarea unei propuneri pentru stabilirea liniei de mejdă.
De asemenea, se impunea să se facă o suprapunere între schițele de carte funciară și planul de amplasament, în configurația în care se află în teren conform măsurătorilor efectuate la fața locului, iar urmare a acestor suprapuneri să se stabilească dacă pârâtul folosește vreo suprafață din terenul proprietatea intimatei.
Nu există nicio concluzie a expertului din care să rezulte că apelantul folosește vreo porțiune din terenul proprietatea intimatei.
Prin încheierea de ședință din data de 04.12.2010 (fila 33 dosar de fond), se reține că în probațiune pârâtul a solicitat încuviințarea probei testimoniale, indicând și teza probatorie pentru cei doi martori propuși. Instanța de judecată a dispus că se va pronunța asupra admisibilității acestei probe după efectuarea expertizei, fapt care nu s-a întâmplat, instanța nepronunțându-se asupra acestei cereri.
În dispozitivul hotărârii, prima instanță face referire la a doua . a raportului de expertiză, raportat la care a stabilit linia despărțitoare pe aliniamentul 2-11. Însă, în mod clar și fără echivoc expertul arată, în . nr. 2 la raportul de expertiză, la pct. 2.2 (fila 117 dosar fond), că limita dintre proprietăți este pe aliniamentul 2-3. În prima completare la raportul de expertiză la pct. 2.1 (fila 91 dosar fond) expertul arată, în mod explicit, că diferența de 7 mp se poate datora diferenței de aparatură cu care s-au făcut măsurătorile și modului de calcul. Astfel, hotărârea instanței de fond este lipsită de suport probator în partea privind stabilirea liniei despărțitoare, precum și cu privire la revendicare.
Cheltuielile de judecată au fost acordate de către prima instanță cu încălcarea principiului disponibilității părților și în lipsa unei cereri în acest sens. În încheierea din data de 01.02.2011 (fila 126 dosar fond), în care se rețin cererile și susținerile părților, reprezentanta reclamantei solicită compensarea cheltuielilor de judecată, fără să solicite obligarea pârâtului la plata vreunei sume de bani. Cu toate acestea, instanța dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, dând astfel ceea ce nu s-a cerut.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă.
Intimata A. V. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului declarat ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, intimata a arătat că hotărârea pronunțată în cauză este legală și temeinică sub toate aspectele.
Pentru a soluționa cauza, prima instanță a făcut o analiză atentă și judicioasă a probelor administrate, soluționând cauza pe fond, în mod legal și temeinic. Nu exista niciun motiv de anulare a hotărârii și nici nu se poate vorbi despre o „necercetare a fondului cauzei”.
Pentru stabilirea liniei de mejdă dintre terenurile părților, instanța a avut în vedere un bogat material probator constând în: extrasul de carte funciară R. de Sus nr. 2061, nr. topo. 74/2, eliberat în baza sentinței civile nr. 2825/17.12.1992, pronunțată în dosarul nr. 2147/1992 al Judecătoriei Sighetu Marmației; expertiza tehnică întocmită de ing. Zamplareț I., depusă la dosar pentru termenul de judecată din 23.02.2010; cele două completări ale raportului de expertiză, una solicitată de apelant iar cealaltă de intimată; procesul verbal de licitație din 04.04.2008 și contractul de vânzare-cumpărare nr. 1 din 05. 04.2008 din cuprinsul căruia rezultă că intimata este proprietară extratabulară a suprafeței de 104 mp teren (în partea opusă celei cu care se învecinează cu apelantul) despre care se face vorbire în expertiză.
Sunt cu totul nefondate susținerile apelantului cu privire la necesitatea depunerii unei schițe de carte funciară, precum și cu privire la „omisiunea măsurării terenului său”.
Din cuprinsul expertizei efectuate rezultă fără echivoc faptul că în data de 27.06.2009 expertul a identificat și măsurat ambele terenuri. La pagina a treia din expertiză, expertul menționează în mod expres împrejurarea că „imobilul aflat în folosința pârâtului are suprafața de 667 mp și este conturat de punctele 2, 9, 10 și 3.
În ceea ce privește „schița de carte funciară și planul de amplasament al terenului apelantului”, în motivarea apelului apelantul se folosește de propria turpitudune. Deși a fost promovată acțiunea pentru stabilirea liniei de mejdă dintre terenurile părților, încă în anul 2008, apelantul-pârât a ascuns instanței împrejurarea că a înaintat separat și fără citarea intimatei în cauză o acțiune vizând întabularea în cartea funciară a terenului aflat în posesia intimatei.
Deși a beneficiat de apărare calificată în prezenta cauză pe tot parcursul judecății, apelantul-pârât nu a învederat instanței că a dobândit un drept de proprietate tabular asupra terenului său prin sentința civilă nr. 1948/21 iunie 2010 și nu a pus în discuție problema amplasamentului terenurilor părților.
Deoarece apelantul a ascuns împrejurarea că a obținut intabularea terenului său, la termenul de judecată din 28.09.2010 (apelantul era deja în posesia sentinței civile nr. 1948/21.06.2010), intimata a solicitat completarea a doua la raportul de expertiză, prin care a solicitat identificarea și sub aspect de carte funciară a terenului deținut de către pârâtul-apelant.
Această completare de expertiză a fost depusă la dosar la termenul de judecată din 18.01.2011, iar expertul a constatat că pârâtul este proprietar tabular al terenului în baza sentinței civile nr. 1984/21.06.2010. Din cuprinsul sentinței civile reiese împrejurarea că pârâtul a dobândit un drept tabular asupra unei suprafețe de 674 mp, în loc de 667 mp, cât deține pârâtul apelant în realitate, conform măsurătorilor ing. Zlampareț I. (din data de 27.06. 2009). Diferența de 7 mp dintre suprafața deținută de către apelant la data efectuării măsurătorilor de către ing. Zlampareț I. și cea menționată în sentința civilă nr. 1948/21.06.2010 reprezintă tocmai suprafața ocupată de apelant din terenul proprietatea intimatei, așa cum se arată în cuprinsul expertizei din prezenta cauză.
Cele două variante de mejdă propuse de expert în capitolul concluzii al expertizei sunt fie pe aliniamentul 2 -11, fie pe aliniamentul 12-13. Nu s-a propus o altă variantă de mejdă, așa cum solicita în mod eronat apelantul.
Soluția primei instanțe este legală și temeinică și sub aspectul cheltuielilor de judecată, întrucât intimata a solicitat compensarea parțială a cheltuielilor de judecată, pârâtul apelant fiind obligat a suporta parțial onorariul expertului și taxa de timbru achitată de intimată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă.
În probațiune instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, proba testimonială și expertiza tehnică judiciară în specialitatea topografie-cadastru, pe care le-a apreciat ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Au fost audiați martorii Polianciuc I., H. G., T. I. și Ruscovan M., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar (filele 30-33).
S-a administrat în cauză proba cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea topografie-cadastru, fiind depus la dosar raportul întocmit de d-l expert Zlampareț I. și completările la acesta (filele 54-57, 89-93).
Analizând sentința apelată, tribunalul reține următoarele:
Reclamanta A. V. este proprietara tabulară a imobilelor – casă nr. 56, curte și grădină, în suprafață de 1283 mp, înscrise în CF nr. 2061 R. de Sus, nr. topo 74/2, dobândite prin uzucapiune, astfel cum rezultă din extrasul de carte funciară depus la fila 7 din dosarul judecătoriei.
Pârâtul C. I. este proprietarul terenului în suprafață de 674 mp, înscris în CF nr._ R. de Sus, număr cadastral_, dobândit prin uzucapiune, în baza sentinței civile nr. 1948 din data de 21 iunie 2010, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin nerecurare (filele 103-106 din dosarul judecătoriei).
Potrivit completării nr. 4 la lucrarea de expertiză efectuată în apel de d-l. expert Zlampareț I. (filele 89-93), linia despărțitoare dintre proprietățile părților este pe aliniamentul punctelor 2-3, evidențiate în anexa grafică nr. 5.
Astfel, suprafața măsurată a terenului proprietatea apelantului Cureleac I. este conturată de punctele 2-3’-10’-12-3-2 și este de 667 mp.
Suprafața măsurată a terenului proprietatea intimatei A. V. este conturată de punctele 1-2’-3-4-5-6-7-8-1 și este de 1279 mp. Diferența de 3 mp dintre măsurătorile efectuate la data de 27.06.2009 (1.276 mp) și măsurătorile din 12.09.2012 se datorează faptului că pe aliniamentul 3-4-5 terenul intimatei nu este împrejmuit decât parțial, precum și erorilor din măsurare.
Punctul 3 este un stâlp de gard. Punctul 11 (culoare roșie) este colțul parcelei cu număr cadastral_, proprietatea apelantului C. I.. Coordonatele colțurilor acestei parcele 2, 9, 10, 11 (culoarea roșie) sunt preluate din baza de date a OCPI Maramureș. Punctul 11 a fost determinat la data efectuării măsurătorilor pentru întabularea terenului, proprietatea apelantului C. I.. Acesta este determinat tot de stâlpul din punctul nr. 3.
Potrivit concluziilor expertului, distanța dintre punctele 3-11 este de 17 cm, aceasta generând o diferență de suprafață de 2 mp.
Dar atât distanța de 17 cm, cât și diferența de 2 mp se încadrează în toleranța prevăzută de normele ANCPI privind întocmirea documentațiilor cadastrale.
Raportat la linia de hotar stabilită, apelantul–pârât nu folosește nicio suprafață din terenul proprietatea intimatei – reclamante.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, tribunalul reține că reclamanta a solicitat prin cererea introductivă de instanță obligarea pârâtului la suportarea acestora (fila 1 din dosarul judecătoriei).
Corespunde realității faptul că la dezbaterea fondului cauzei în ședința publică din data de 1 februarie 2011 (fila 126 din dosarul judecătoriei), reprezentanta reclamantei a solicitat compensarea cheltuielilor de judecată, dar aceasta nu exclude posibilitatea obligării pârâtului la plata unor cheltuieli de judecată parțiale, în ipoteza în care rezultă o diferență în urma compensării, aceasta fiind și situația din speță.
Pe de altă parte, compensarea cheltuielilor de judecată nu este posibil a se efectua matematic în toate cazurile, compensarea fiind una judiciară, instanța putând să aprecieze, raportat la pretențiile admise, în ce măsură fiecare parte poate fi obligată la suportarea lor, în condițiile art. 276 Cod procedură civilă.
Tribunalul apreciază că în mod corect a fost obligat pârâtul la plata unor cheltuieli de judecată parțiale, rezultate în urma compensării judiciare, reclamanta fiind cea care a suportat costul lucrării de expertiză efectuate, fără a fi încălcat, față de cele de mai sus arătate, principiul disponibilității părților, care guvernează procesul civil.
Raportat la considerentele expuse, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul va admite în parte apelul declarat, va schimba în parte sentința civilă nr. 354 din data de 8 februarie 2011 și va stabili linia despărțitoare dintre terenul reclamantei A. V. din loc. R. de Sus, jud. Maramureș, înscris în CF nr. 2061 R. de Sus, nr. topo. 74/2 și terenul pârâtului C. I. înscris în CF nr._ R. de Sus, număr cadastral_, pe aliniamentul punctelor 2-3, evidențiate în anexa grafică nr. 5 la completarea nr. 4 a raportului de expertiză efectuat în apel de d-l. expert Zlampareț I., care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța va respinge cererea reclamantei privind revendicarea suprafeței de teren folosite fără drept de pârât și va menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 274 alin. 1, raportat la art. 298 Cod procedură civilă, Tribunalul va obliga intimata la plata către apelant a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel, apreciate ca fiind corespunzătoare pretențiilor admise, dovedite cu înscrisurile depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte apelul declarat de apelantul C. I., cu domiciliul în loc. R. de Sus, nr.798, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr.354 din data de 8 februarie 2011, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Stabilește linia despărțitoare dintre terenul reclamantei A. V. din loc. R. de Sus – jud. Maramureș, înscris în C.F. nr.2061 R. de Sus, nr. topo. 74/2 și terenul pârâtului C. I. înscris în C.F. nr._ R. de Sus, număr cadastral_, pe aliniamentul punctelor 2-3, evidențiate în anexa grafică nr.5 la completarea nr.4 a raportului de expertiză efectuat în apel de d-l expert Zlampareț I., care face parte integrantă din prezenta decizie.
Respinge cererea reclamantei privind revendicarea suprafeței de teren folosită fără drept de pârât.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Obligă pe intimata A. V. la plata către apelantul C. I. a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.01.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
Ț. D. H. D. M. B. D.
În C.M. semnează grefier
șef secția I civilă.
Red.H.D.M/06.02.2013.
T.red. M.R/ 11.02.2013
4 ex. .>
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 30/2013. Tribunalul MARAMUREŞ | Fond funciar. Decizia nr. 345/2014. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
