Pretenţii. Decizia nr. 765/2012. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 765/2012 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 07-11-2012 în dosarul nr. 765/2012
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr.765/R
Ședința publică din 07 Noiembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTED. W.
Judecător D. T.
Judecător A. S. T.
Grefier A. S.
Pe rol este judecarea recursului formulat de recurentul M. B. M. P. P. cu sediul în B. M., .. 37, jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 5884/12.06.2012 pronunțată de Judecătoria B. M., în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța reține cauza spre soluționare, raportat la împrejurarea că s-a solicitat judecarea și în lipsă.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 5884/2012 din 12 iunie 2012 s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M. B. M. prin P., în contradictoriu cu pârâtul R. R. și a fost obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 3837,52 lei din care 931,47 lei reprezintă chiria pentru perioada februarie 2009-decembrie 2011, 2246,33 lei reprezintă consum de apă rece și 659,72 lei reprezintă servicii de salubrizare. A fost obligat pârâtul să achite reclamantului dobânda legală calculată la suma de 931,47 lei de la data de 22 decembrie 2011 și până la achitarea integrală a debitului și s-a respins cererea de obligare a pârâtului la plata penalităților de întârziere solicitate prin cererea de chemare în judecată. A fost obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 243,48 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1469,19 lei, din care suma de 931,47 lei reprezintă chiria restantă pe perioada februarie 2009 - decembrie 2011 și suma de 537,72 lei reprezintă penalități de întârziere aferente înregistrate până la data executării sentinței; obligarea pârâtului la plata sumei de 2246,33 lei reprezentând consumul de apă rece facturat de către . pârâtului la plata sumei de 659,72 lei reprezentând salubrizare facturată de către . cheltuieli de judecată, precizând că la data de 13.02.2002 pârâtul a încheiat contractul de închiriere nr. 1850 cu fostul Serviciu Public Administrare Patrimoniu Local și Utilități B. M., pentru folosirea spațiului cu destinație de locuință situat în localitatea B. M., ./33. Termenul închirierii a fost de la data de 13.02.2002 până la data de 31.12.2006, prelungirea termenului contractului până la data de 31 decembrie 2009, conform Actului adițional nr. 1, la expirarea termenului, contractul putând fi reînnoit cu acordul ambelor părți.
La expirarea termenului închirierii contractul a fost prelungit de plin drept în baza tacitei relocațiuni prevăzută de art. 1810 C. civ. Chiria lunară a fost stabilită în cuantum de 7,26 lei și recalculată din luna aprilie 2011 la valoarea de 15,27 lei în conformitate cu prevederile legale.
S-a arătat că obligația de plată a chiriei lunare a fost stabilită la data de 10 a fiecărei luni, pentru luna în curs. Penalitățile, conform contractului de închiriere sunt de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi care urmează aceleia în care suma a devenit exigibilă.
Pârâtul nu a achitat în mod constant chiria, determinând acumularea unor chirii restante și penalități aferente în cuantum de 1469,19 lei, sume înregistrate până la data de 13.12.201, precum și restanțe la utilități.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței.
Analizând actele și lucrările dosarului prima instanță a reținut că în data de 13 februarie 2002 s-a încheiat contractul de închiriere nr. 850 având ca obiect închirierea locuinței situate în B. M., ., . calitatea de chiriaș. Contractul a fost încheiat pentru o perioadă determinată, iar valabilitatea a fost prelungită prin tacita relocațiune. Chiria a fost stabilită la suma de 7,26 lei/lună conform fișei de calcul, recalculată ulterior, scadența fiind stabilită până în data de 10 a fiecărei luni pentru luna în curs (cap II din contract). În contract este prevăzut și cuantumul penalităților datorate în caz de neplată la scadență a chiriei (f. 5).
Având în vedere că pârâtul nu a achitat chiria pentru imobilul închiriat acesta a fost obligat la plata sumei de 931,47 lei cu titlu de chirie pentru perioada februarie 2009- decembrie 2011.
S-a mai reținut că utilitățile necesare pentru folosirea spațiului închiriat- alimentare cu apă și canalizare, servicii de salubrizare - au fost asigurate în baza contractelor încheiate cu furnizorii de servicii conform prevederilor art 34 alin 2 lit b) din Legea 114/1996, serviciile au fost furnizate. Pârâtul a înregistrat consum de apă rece și a beneficiat de servicii de salubrizare. Chiriașul este obligat să plătească în întregime, pentru toate persoanele cu care locuiește cheltuielile pentru apă, canalizare, iluminat, încălzire, precum și alte cheltuieli ce decurg din folosirea părților și instalațiilor comune ale clădirii.
Având în vedere înscrisurile de la dosar, în temeiul art 969 și art 1073 cod civil cererea formulată de reclamant a fost admisă cu privire la suma de 3837,52 lei reprezentând chirie, consum de apă rece, servicii de salubrizare.
Cu privire la penalitățile de întârziere solicitate de reclamant, prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere în sumă de 537,72 lei, penalități calculate până la data de 13.12.2011, precum și la plata penalităților de întârziere până la achitarea integrală a debitului (0,10%/zi întârziere).
S-a motivat că potrivit art 1088 alin 1 cod civil „la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate”. Daunele interese în obligațiile care au ca obiect o sumă de bani sunt reglementate prin OG 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești- în vigoare la data nașterii raporturilor juridice dintre părți și aplicabile la data scadenței obligației. Potrivit art 3 alin 3 din OG 9/2000 în raporturile civile dobânda legală este stabilită la nivelul dobânzii legale de referință a B.N.R. diminuat cu 20%. În raporturile civile dobânda nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an (art 5 din OG 9/2000), iar obligația de a plăti o dobândă mai mare decât cea stabilită în condițiile OG 9/2000 este nulă de drept (art 9). Cu alte cuvinte, dobânda legală reprezintă un criteriu maxim de evaluare a daunelor interese în obligațiile care au ca obiect o sumă de bani, iar nerespectarea plafonului maxim al dobânzii legale în materie civilă este sancționată cu nulitatea absolută. Nulitatea absolută afectează clauza referitoare la excedentul de dobândă, ceea ce se situează peste limita ce reprezintă dobânda legală. Raportat la dispozițiile legale menționate se constată că prevederile din contractul de închiriere nr 1850 din 13 februarie 2002 referitoare la penalități de întârziere de 0,10%/zi întârziere contravin dispozițiilor OG 9/2000, clauza referitoare la penalitățile de întârziere fiind lovită de nulitate absolută peste limita ce excede cuantumului dobânzii legale stabilit prin OG 9/2000. Din aceste considerente, cererea formulată de reclamant cu privire la obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere va fi admisă în parte în sensul obligării pârâtului la plata dobânzii legale calculate la suma datorată de 931,47 lei reprezentând chirie de la data de 22 decembrie 2011 și până la achitarea integrală a debitului.
Instanța de fond a arătat că dobânda legală a fost acordată de la data cererii de chemare în judecată întrucât pârâtul a fost în întârziere numai de la data acestei cereri conform art 1079 alin 1 cod civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. B. M. prin P. solicitând modificarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii introductive astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului, s-a învederat Tribunalului că în mod eronat instanța de fond a respins petitul privind obligarea intimatului-pârât la plata penalităților de întârziere calculate pentru neplata la termen a chiriei. S-a arătat că penalitățile de întârziere solicitate sunt penalități contractuale, acestea fiind prevăzute la cap. II alin. 5 din Contractul de închiriere nr. 1850/13.02.2002 depus la dosarul cauzei. Contractul de închiriere nr. 1850/2002 este un contract ce conține o clauză penală – prevăzută la cap. II alin. 5 – stipulată pentru întârzierea la plată. Codul civil arată la art. 1069 „clauza penală este o compensație a daunelor interese, ce creditorul suferă din neexecutarea obligației principalei” – aflându-ne astfel în prezența unei evaluări convenționale.
Recurentul a precizat că în conformitate cu dispozițiile art. 1070 Cod civil, penalitatea poate fi împuținată de judecător când obligația principală a fost executată în parte” – ea nu poate fi micșorată sau majorată, fiind obligatorie pentru părți. Totodată, în conformitate cu art. 969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante – clauza de penalitate fiind stipulată la cap. II alin. 5 din Contractul de închiriere nr. 1850/2002 dar instanța fondului nu a reținut ca fiind incident acest articol și a intervenit în clauzele contractului de închiriere, dând o altă putere și interpretare clauzelor contractuale decât cea stabilită de art. 969, 1069, 1070 cod civil.
S-a invocat că în conformitate cu dispozițiile legale și cu prevederile contractuale, aplicabil în prezenta cauză este cap. II alin. 5 din Contractul de închiriere nr. 1850/2002, respectiv penalitatea datorată de intimat este de 0,10%/zi de întârziere asupra sumei datorate începând cu prima zi care urmează aceleia când suma a devenit exigibilă, calculată fiind până la data de 13.12.2011 în înscrisul Fișă personală depus la dosar, fiind în prezența unei evaluări convenționale a daunelor interese și nu în prezența unei evaluări legale cum a reținut instanța fondului prin sentința pronunțată.
Recurentul a mai învederat că instanța de fond a reținut în motivarea sentinței că intimatul este în întârziere de la data introducerii acțiunii introductive, considerând că nu a fost pus în întârziere conform art. 1079 și art. 1088 alin. 2 Cod civil dar termenul de plată al chiriei este data de 10 a fiecărei luni și se aplică art. 1079 alin. 2 Cod civil.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința recurată, în limita criticilor formulate prin recursul declarat, Tribunalul urmează a o menține, pentru considerentele ce succed:
Prevederile art. 1088 alin. 1 Cod civil instituie un regim legal particular și derogatoriu al clauzei penale pentru situația obligațiilor care au obiect sume de bani, în sensul că daunele interese pentru neexecutare nu pot fi mai mari decât dobânda legală. Sub acest aspect, în mod corect prima instanță s-a raportat la prevederile art. 3 alin. 3 și art. 5 din O.G. nr. 9/2000.
Prevederile contractului de închiriere nr. 1850 din 13.02.2002 încheiat între părți stabilesc penalități de întârziere de 0,10%/zi, cuantum care excede celui al dobânzii legale.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 1066 și urm. din Codul civil de la 1864, act normativ aplicabil raportat la data încheierii contractului, părțile pot stipula clauze penale contractuale prin care să evalueze anticipat daunele interese suferite de către creditor prin neexecutarea obligației principale, clauze ce se impun și instanței de judecată, care nu poate reduce penalitatea decât în caz de executare parțială.
Cu toate acestea, inclusiv prin utilizarea unui argument de topografie a textelor, art. 1088 Cod civil derogă de la dispozițiile legale anterior evocate, aplicându-se particular obligațiilor care au ca obiect o sumă de bani, în cazul cărora daunele interese (penalitățile) stabilite convențional ca regulă nu pot fi mai mari decât dobânda legală. Excepțiile expres admise de textul legal nu sunt incidente în speță.
În ce privește punerea în întârziere, în mod corect prima instanță a reținut ca dată de referință, introducerea acțiunii, nefiind întrunit vreunul dintre cazurile reglementate de art. 1079 alin. 2 Cod civil. Potrivit punctului 2 al textului, debitorul este de drept în întârziere când s-a contractat expres că acesta va fi în întârziere la împlinirea termenului fără a fi necesară notificarea, or contractul invocat de recurent prevede doar termenele de plată și penalitățile, fără a exclude notificarea în condițiile legii. Stabilirea termenului de plată și a penalităților sunt aspecte ce țin de executarea contractului, nu determină ex lege considerarea debitorului ca fiind de drept în întârziere.
Raportat la aceste aspecte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 teza a 2-a Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de recurentul M. B. M., în contradictoriu cu intimatul R. R., domiciliat în B. M., ./40, județul Maramureș, cu reședința în B. M., ./33, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 5884 din 12.06.2012, pronunțată de Judecătoria B. M. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 7 noiembrie 2012.
PREȘEDINTEJUDECĂTORI GREFIER
W. D. Ț. D. S.-T. A. S. A.
Red.STA/3.12.2012
Tred. A.S.4.12.2012 - 4 ex
Judecător la fond:A. R. A.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 777/2012. Tribunalul MARAMUREŞ | Modificare act constitutiv persoană juridică. Încheierea nr.... → |
|---|
