Fond funciar. Decizia nr. 46/2014. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 46/2014 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 46/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 46/R
Ședința publică din data de 5 februarie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: P. M. B.
Judecător: C. V. – Președinte Secția I civilă
Judecător: P. G.
Grefier: B. M.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamantul T. G., domiciliat în Săpânța, nr. 465, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 628 din 27.02.2013, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile asupra recursului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 29 ianuarie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 146, 260 raportat la art. 298, 316 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 05 februarie 2014, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 628 din 27.02.2013, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul T. G., în contradictoriu cu pârâții S. I., C. L. Săpânța pentru aplicarea Legii fondului funciar și C. Județeană Maramureș pentru aplicarea Legii fondului funciar și în consecință s-a dispus modificarea titlului de proprietate nr. 1914/17 din 14.09.2009, în sensul radierii din titlu a pârâtului S. I.. S-a respins cererea de majorare a suprafeței terenului situat în locul numit „Lazuri”, de la 2000 mp la 2900 mp.
În considerentele sentinței se reține că, prin titlul de proprietate nr. 1914/17 din 14.09.2009, s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2000 mp reclamantului și pârâtului ca moștenitori ai defunctului P. G., (fila 3).
Potrivit dosarului comisiei locale și comunicării Primăriei Săpânța cererile celor două părți nu se mai găsesc( fila 75).
În ședința publică din 21 iunie 2011, pârâtul prezent în instanță a arătat că nu se opune admiterii acțiunii, precizând că nu este rudă cu reclamantul și nu are ce căuta în titlul de proprietate( fila 97).
Față de cele de mai sus și în lipsa dovezilor de filiație, instanța a apreciat ca întemeiat capătul de cerere privind radierea pârâtului din titlul de proprietate.
Cu privire la al doilea petit, instanța a reținut următoarele:
Titlul de proprietate a fost emis ca urmare a validării cererii de reconstituire formulată de reclamant. În lipsa cererii de reconstituire nu există nici o altă probă cu care să se dovedească că petentul a solicitat suprafața de 2900 mp teren situat la locul numit Lazuri.
Chiar dacă ar fi solicitat această suprafață,titlul fiind emis în baza unei hotărâri de validare a cererii reclamantului, acesta avea posibilitatea de a ataca în termenul prevăzut de lege acea hotărâre de validare parțială. Reclamantul nu a formulat însă o astfel de contestație .
În consecință, acesta nu a fost îndreptățit a solicita majorarea suprafeței de teren în procedura de drept comun, în care instanța poate doar să verifice legalitatea titlului.
Pe de altă parte, reclamantul, deși susține că punerea în posesie s-a făcut fără deplasarea în teren, a semnat procesul verbal de punere în posesie, acceptând astfel maniera (oricare ar fi fost ea) în care s-a realizat această operațiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs T. G. care a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate și admiterea în tot a cererii și în ceea ce privește majorarea suprafeței terenului situat în Spânța la locul numit „Lazuri” de la 2000 mp la 2900 mp.
În motivarea recursului se arată că greșit a respins instanța de fond cererea pe două motive: că nu ar fi atacat în termenul prevăzut hotărârea de validare și că ar fi semnat procesul verbal de punere în posesie. La fila 4 din dosarul aflat în recurs, atestă faptul că a făcut contestație la comisie. Procesul verbal de punere în posesie din 31 august nu a fost semnat nici de S. I. și nici de recurent, acesta fiind făcut în birou de funcționarii primăriei.
Potrivit validării, P. G. de la nr. 331 a avut validat 0,56 ha la locul numit „Lazuri”. Pierderea cererilor de către comisie nu îi poate fi imputată recurentului.
În dosarul nr._ al Judecătoriei Sighetu Marmației, având ca obiect grănițuire, expertul concluzionează că schița a fost făcută din birou, fără măsurători. Proprietarul tabular C. Tivadar Andreide la care antecesorii P. G. și I. au cumpărat terenul avea în proprietate terenul în discuție, arabil în suprafață de 824 stânjeni pătrați (3,5966 mp X 824 = 2963,64 mp), deci suprafața solicitată.
Recurentul prin notele de ședință depuse la data de 12 noiembrie 2013 a invocat două motive de ordine publică în temeiul art. 306 alin. 2Cod procedură civilă:
-neconformarea instanței de rejudecare a deciziei de casare 167/R/2012 încălcând astfel dispozițiile art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă. Prin decizia de casare s-a tranșat limitele soluționării pe fond a petitului majorării suprafeței de teren reconstituită, iar nu pe excepție,cu obligativitatea instanței de fond de a administra proba cu expertiza. Contrar acestora, judecătorul a analizat îndreptățirea recurentului de a solicita majorarea din perspectiva neatacării hotărârii de validare.
Există contradicție între considerente și dispozitiv, motivarea petitului 2 are în vedere proceduri care ar fi trebuit urmate, însă se pronunță prin respingerea ca neîntemeiată a acestuia.
Soluția nu a fost motivată în raport de argumentele și probele depuse. Nerespectarea acestei cerințe duce la nulitatea hotărârii.
În probațiune s-a depus copie după Decizia civilă nr. 167/R din 29.02.2012, copie după procesul verbal de punere în posesie.
Inițial Judecătoria Sighetu Marmației prin sentința civilă nr. 1670 din 28.06.2011 a admis în parte acțiunea petentului, a dispus modificarea titlului de proprietate 1914/17 din 14.09.2009 în sensul radierii din titlul de proprietate al pârâtului S. I. și a respins cererea de majorare a suprafeței de la locul numit „Lazuri” de la 2000 mp la 2900 mp.
Tribunalul Maramureș prin Decizia 167/R din 29 februarie 2012 a casat în parte sentința judecătoriei și a dispus trimiterea cauzei în rejudecare sub aspectul cererii petitului privind modificarea titlului de proprietate în sensul majorării suprafeței reconstituite la locul numit „Lazuri”, cu îndrumarul de a se analiza înscrisurile depuse în recurs, precum și a procesului verbal de punere în posesie a petentului în condițiile în care acesta afirmat că punerea în posesie s-a făcut din birou, fără o deplasare efectivă în teren, să se analizeze care este întinderea reală a suprafeței pe care reclamantul a fost pus în posesie în funcție de care se va putea concluziona daca este admisibil al doilea capăt de cerere.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, în baza dispozițiilor art. 312 și 304 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Cererea depusă la C. L. de fond funciar a petentului nu se mai găsește.
După casarea cu trimitere în rejudecare petentul a solicitat proba cu interogatoriul pârâților, probe testimoniale și acvirarea unui dosar (fila 20).
S-a mai depus și raportul de expertiză întocmit într-un alt dosar (fila 23). Probele solicitate au fost încuviințate, mai puțin interogatoriul pârâților, probă la care petentul a renunțat în ședința publică din 20 februarie 213 (fila 53).
Din cele arătate nici în îndrumarul de casare și nici la instanța de fond în rejudecare nu s-a dispus, respectiv nu s-a mai solicitat proba cu expertiza. Astfel că nu poate fi reținut motivul de ordine publică invocat de petent că nu s-ar fi respectat îndrumarul instanței superioare.
De asemenea, între considerente și dispozitivul sentinței nu există contradicție, instanța de fond motivând sentința cu argumentele pe care le-a avut în vedere la pronunțarea hotărârii.
Corect a reținut instanța de fond faptul că atâta vreme cât petentul nu a atacat hotărârea comisiei județene prin care i-a fost validată cererea în anul 1992, această suprafață de teren nu poate fi modificată cu ocazia măsurătorilor sau prin modificarea titlului de proprietate.
Pe cale de consecință, se apreciază că recursul nu este fondat urmând a fi respins conform dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă și a se menține în tot sentința judecătoriei.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T. G., în contra sentinței civile nr. 628 din 27.02.2013 a Judecătoriei Sighetu Marmației, județul Maramureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică de azi 5 februarie 2014.
Președinte Judecători Grefier
P. M. B., C. V., P. G., B. M.
Red. P.G./06.02.2014
Dact. B.M./06.02.2014
Ex. 2
Judecător fond: U. G. L.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 70/2014. Tribunalul MARAMUREŞ | Prestaţie tabulară. Decizia nr. 62/2014. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
