Servitute. Decizia nr. 50/2014. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 50/2014 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 06-02-2014 în dosarul nr. 50/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR.50/A
Ședința publică din 06.02.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. B.
JUDECĂTOR: S.-T. A.-A.
GREFIER: R. M.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra cererii de apel formulată de reclamanții M. I. și M. M., ambii domiciliați în ., județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr.3084 din data de 13.12.2010, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, în dosarul nr._, având ca obiect servitute.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 30.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi 06.02.2014, când a decis următoarele.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 3084 din 13.12.2012, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea civilă promovată de reclamanții M. I. și M. M. în contradictoriu cu pârâții B. V. S. și B. A. M., B. Ș., C. V. și U. A. T. a comunei Budești, prin primar.
S-a dispus constituirea unui drept de servitute de trecere în favoarea fondului dominant reprezentat de imobilul înscris în cartea funciară_ a comunei Budești, cu număr cadastral_, aflat în proprietatea reclamanților asupra fondului aservit, aflat în folosința pârâților, identificat în planul de situație din anexa nr. 1 la raportul de expertiză întocmit de expert Ș. O., parte integrantă a hotărârii, prin conturul delimitat prin punctele 7-11-12-13-14-9-10-7 .
În temeiul art. 616 Cod civil, s-a dispus obligarea reclamanților la plata unor despăgubiri în cuantum de 500 lei în favoarea pârâților B. V. S. și B. A. M. și respectiv în cuantum de 100 lei în favoarea pârâtului C. V..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții M. I. și M. M. au solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții B. V. S. și B. A. M., stabilirea unei servituți de trecere peste terenul, aflat în folosința pârâților, cu obligarea acestora de a permite trecerea pe tot timpul anului, cu picioarele, atelajele și autovehiculele peste terenul acestora, în schimbul unei despăgubiri corespunzătoare.
În susținerea acțiunii, reclamanții au învederat că dețin calitatea de proprietari ai imobilului reprezentând teren de natură agricolă, în suprafață de 1537 mp, situat în . cartea funciară nr._, cu număr topografic_. S-a menționat că imobilul, aflat în proprietatea reclamanților, prezintă caracter de loc înfundat, neavând ieșire la calea publică.
În drept au fost invocate, prevederile art. 616, art. 576-643 Cod civil.
Exprimându-și poziția procesuală în raport de acțiunea reclamanților, prin întâmpinarea formulată (fila 15), pârâții B. V.-S. și B. A. au precizat că nu se opun admiterii acțiunii, apreciind că în cauză se impune a verifica dacă terenul reclamanților constituie un loc înfundat, în caz afirmativ urmând a se stabili pagubele pricinuite și a se opta pentru stabilirea servituții de trecere prin locul ce ar pricinui pagubele cele mai mici, propunându-se mai multe variante privind constituirea servituții de trecere. S-a menționat că pârâții nu dețin calitatea de proprietari tabulari.
P. precizările ulterioare aduse acțiunii (fila 24), s-a procedat la identificarea imobilului ce constituie fondul aservit, sens în care s-a făcut referire la terenul înscris în cartea funciară_ a comunei Budești, cu număr topografic 5634, aflat în folosința pârâților B. V. S. și B. A. M..
S-a susținut că proprietarul tabular B. Gorgye ce figurează în cadrul extrasului nr._ din 31.10.2011, atașat dosarului cauzei, este decedat, sens în care a anexat certificatul de deces (fila 72) și s-a formulat cerere de chemare în judecată a Unității administrativ teritoriale a comunei Budești, afirmându-se că terenul ce constituie fondul aservit se află în folosința pârâților B. V. S. și B. A. M..
Pârâta U. Administrativă a comunei Budești, deși legal citată nu și-a exprimat poziția procesuală în raport de acțiunea formulată, în timp ce pârâții B. Ș. și C. V. (chemați în judecată în urma concluziilor prezentate în cadrul raportului de expertiză), prezenți la termenul de judecată din 1 noiembrie 2012 au învederat că se opun admiterii acțiunii.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 223 din Legea nr. 71-2011, cu excepția cazurilor în care dispozițiile legii prevăd altfel, procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluționează de către instanțele legal învestite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite.
Întrucât acțiunea a fost înregistrată anterior intrării în vigoare a Noului cod civil (respectiv la data de 8 aprilie 2011), instanța a apreciat că în speță nu se impune o analiză a cauzei din perspectiva Legii nr. 287/2009.
În conformitate cu prevederile art. 616 Cod civil, proprietarul al cărui loc este înfundat, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
Instanța a reținut că legitimitatea procesuală a reclamanților privind promovarea acțiunii emerge din calitatea acestora de proprietari tabulari ai imobilului înscris în cartea funciară_ a comunei Budești, cu număr cadastral_ iar pârâții se află în folosință imobilului, indicat ca fiind fond aservit, aspect confirmat prin adeverința nr. 1202 eliberată la data de 06.06.2011 de .).
P. raportul de expertiză efectuat în cauză de expert Ș. O., s-a considerat că imobilul, aflat în proprietatea reclamanților, înscris în cartea funciară nr._, în suprafață de 1537 mp, are caracter de loc înfundat, neavând ieșire directă la nicio cale publică de acces, sens în care au fost propuse trei variante de ieșire la calea publică, procedându-se la un calcul al despăgubirilor cuvenite, fiind emisă concluzia conform căreia varianta a treia se dovedește a fi cea mai scurtă și mai puțin împovărătoare pentru terenurile vecine.
La solicitarea instanței de a se argumenta această din urmă concluzie, s-a întocmit o completare a raportului de expertiză, în cadrul căreia, au fost indicate criteriile ce au stat la baza identificării variantei cel mai puțin împovărătoare, și anume, ocuparea unor suprafețe mai mici din terenurile vecinilor comparativ cu celelalte variante, necesitatea de a se demola gardul pârâților B. doar pe o lungime de circa 10 m, între punctele 7-8-9-10, nivelul cel mai diminuat al despăgubirilor ce se cuvin posesorilor terenurilor vecine, gradul cel mai mic de afectare a proprietăților vecine, facilitatea accesului din drumul județean.
Instanța a constatat că identificarea de către expert a variantei cel mai puțin împovărătoare de exploatare a terenului, aflat în proprietatea reclamanților, este conformă criteriilor indicate de art. 617 și 618 cod civil, în condițiile în care art. 617 stipulează că trecerea trebuie regulat făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, în timp ce prevederile art. 618 dispun că se necesită a se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă acelui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă.
În raport de conținutul acestor prevederi legale și de concluziile raportului de expertiză, instanța a dispus constituirea unui drept de servitute de trecere în favoarea fondului dominant reprezentat de imobilul înscris în cartea funciară_ a comunei Budești, cu număr cadastral_, aflat în proprietatea reclamanților asupra fondului aservit, aflat în folosința pârâților, identificat în planul de situație din anexa nr. 1 la raportul de expertiză întocmit de expert Ș. O., parte integrantă a prezentei hotărâri, prin conturul delimitat prin punctele 7-11-12-13-14-9-10-7 .
Având în vedere prescripțiile art. 616 cod civil, instanța a obligat reclamanții la plata unor despăgubiri în cuantum de 500 lei în favoarea pârâților B. V. S. și B. A. M. și respectiv în cuantum de 100 lei în favoarea pârâtului C. V..
Împotriva aceste sentințe au declarat apel reclamanții M. I. și M. M., solicitând a se dispune schimbarea în parte a hotărârii, pronunțarea unei hotărâri judecătorești, prin care să se stabilească în favoarea reclamanților o servitute de trecere, peste terenul pârâților B. V. S. și B. A. M., cu obligarea acestora să permită trecerea pe tot timpul anului cu picioarele, atelajele și autovehicolele peste terenul aflat în folosința acestora înscris în CF_ Budești, top 5634, în schimbul unde despăgubiri corespunzătoare conform variantei nr. 2 din raportul de expertiză. Au solicitat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat în sumă de 1600 lei.
În motivarea apelului s-a învederat Tribunalului că prin hotărârea pronunțată de către Judecătoria Sighetu Marmației nu a fost dată eficiența textului de lege care reglementează condițiile stabilirii unei servituți de trecere, în sensul că nu a fost stabilită varianta cea mai economicoasă și cea mai puțin împovărătoare, în ceea ce privește calea de acces.
Apelanții au susținut că sunt proprietari tabulari ai imobilului în natură teren arabil în suprafață de 1537 mp, situat în . în CF nr._ Budești, top_. Proba cu expertiza întocmită în cauză confirmă faptul că terenul are caracter de loc înfundat, neavând ieșire la calea publică. Din perspectiva fondului aservit, servitutea pare ca fiind obligatorie acestuia, născută din raporturile de vecinătate.
Consideră că în conformitate cu dispozițiile art.616 Cod civil varianta corectă de ieșire la calea publică de acces, este varianta nr. 2 din raportul de expertiză pentru următoarele argumente: lățimea medie a căii de acces ar fi de 3,5 m, lungimea medie 8,6 m, și ocupă o suprafață de doar 38 mp din terenul folosit de pârâții inițial chemați în judecată, în acest caz despăgubirea acordată pârâților B. ar fi de 1200 lei; această variantă nu necesită lucrări de amenajare, nu este necesar a fi folosit în acest caz și porțiuni din alte terenuri ale altor persoane; necesită o cheltuială suplimentară, minimă de amenajare a drumului respectiv îndepărtarea unui gard de sârmă pe o lungime de 3,5 m, pe latura terenului; s-ar respecta drumul vechi, pe care s-a circulat înainte ca pârâții să-i împiedice să mai circule.
Argumentele lor pentru respingerea variantei nr. 3 agreată de pârâți sunt următoarele: lungimea medie a drumului ar fi în acest caz de 6,5 mp, iar suprafața de 23 mp, însă pentru această mică diferență aproape nesemnificativă față de varianta nr.2, sunt necesare lucrări suplimentare, care implicit necesită și niște costuri cu mult mai mari decât în varianta nr. 2 agreată de ei, respectiv: tubarea pârâului pe o distanță de 10 m, de la pod la spre sud, tăierea unui nuc care crește pe malul pârâului în exteriorul proprietății folosite de C. V.; este necesar a se trece și peste terenul numitului C. V., chemat în judecată la termenul din 01.11.2012, care declară ca și pârâtul B. Ș., că nu este de acord să cedeze parte din terenul său pentru a fi folosit ca drum; cheltuielile cu amenajarea acestui drum sunt mult mai mari, necesitând cumpărarea tuburilor, (10 ml), săpături pentru montarea acestora, umplutura cu pământ și piatră până la nivelul drumului județean. Chiar dacă despăgubirile calculate de expert în acest caz se ridică la 500 pentru B. și 100 pentru C. V., costurile privind achiziționarea tubului, săpăturile și alte lucrări de amenajare depășesc cu mult suma calculată pentru varianta nr.2 agreată de ei.
Apelanții au mai învederat că deși dispozițiile legale în materie prevăd faptul că servitutea de trecere trebuie să fie cea mai scurtă cale de acces, nu trebuie ignorate nici prevederile privitoare la faptul că aceasta trebuie să fie și cea mai puțin împovărătoare.
Apelanții critică hotărârea instanței de fond și prin prisma faptului că deși au formulat cereri în probațiune, pentru a dovedi faptul că varianta de trecere optimă și în conformitate cu dispozițiile legale în materie este cea solicitată de ei, aceste cereri în probațiune le-au fost respinse, instanța de fond a pronunțat astfel o hotărâre judecătorească neconformă cu realitatea din teren, bazându-se pe o singură probă administrată, proba cu expertiza alegând o variantă, neagreată de ei, varianta în contra căreia i-a privat de dreptul de a propune probe.
Intimații B. V. S. și B. A. au formulat întâmpinare prin care au arătat că hotărârea primei instanțe este corectă. Ulterior aceștia au depus și note de ședință prin care au învederat că peste terenul proprietatea intimaților, apelanții-reclamanți au trecut ocazional în trecut, în special pentru transportul recoltei, terenul proprietatea acestora fiind de natură fânaț. În ultimii ani, intimații au făcut investiții pe terenul proprietatea lor, dar nu se opun ca apelanții să aibă acces la terenul lor potrivit variantei a treia din raportul de expertiză întocmit de ing. Ș. O., în acest caz fiind afectată o suprafață de 13 mp. În varianta a doua agreată de către apelanții, s-ar ocupa o suprafață de 38 mp din terenul proprietatea intimaților și de asemenea, ar fi privați de folosința a încă unei parcele de suprafață asemănătoare, între drumul de acces propus și mejda cu pârâtul.
Instanța de apel a pus în discuția părților calitatea procesuală pasivă a pârâților C. V. și B. Ș..
Apelul este nefondat.
Prima instanță a fost investită de către reclamanți cu o acțiune în stabilirea servituții de trecere. În aplicarea prevederilor art. 616 Cod civil de la 1864, servitutea de trecere este un dezmembrământ al dreptului de proprietate, de aceea persoana chemată în judecată pentru stabilirea ei, trebuie să aibă o calitate specială, aceea de proprietar.
Dreptul de servitute este un drept real principial, perpetuu și indivizibil constituit asupra unui imobil, numit fond aservit, pentru uzul și utilitatea altui imobil, numit fond dominant, imobile care aparțin unor proprietari diferiți.
Ca atare, în cadrul acțiunii în stabilirea unei servituți de trecere specificul calității procesuale constă în calitatea de proprietar al fondului dominant, pentru calitatea procesuală activă, și proprietar al fondului aservit, pentru calitatea procesuală pasivă.
Constituirea servituții de trecere, chiar fără reflectarea sa tabulară, nu poate fi solicitată decât în contradictoriu cu proprietarii fondurilor aservite, iar nu cu posesorii sau detentorii deoarece dreptul de servitute este un drept real principal, dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra unui imobil, nu al unei detenții sau posesii. Pe cale de consecință, acest drept nu poate fi invocat și valorificat în plenitudinea și forma sa juridică decât față de proprietarul imobilului a cărui aservire este vizată. În condițiile existenței cărților funciare pentru imobilele terenuri, nu poate fi acceptată teza vizând calitatea de „proprietari extratabulari” a persoanelor chemate în judecată.
Întrucât în cazul stabilirii unei servituți de trecere instanța de judecată are a determina calea de acces cea mai scurtă și mai puțin împovărătoare, rezultă că din perspectiva cadrului procesual, se impune chemarea în judecată a tuturor proprietarilor terenurilor peste care s-ar putea realiza trecerea la calea publică, pentru ca instanța să poată statua asupra traseului care să respecte condițiile legale, în caz contrar acțiunea fiind inadmisibilă. Toate aceste persoane chemate în judecată trebuie să fie proprietarii fondurilor în litigiu.
În varianta de servitute pentru care a optat prima instanță, calea de acces la drumul public trece peste terenurile folosite de B. V. și de C. V.. În varianta a 2-a de ieșire la calea publică, propusă de expertul Ș. O. și solicitată prin motivele de apel, ar urma ca respectiva cale de acces, cu lățime medie de 3,5 m și lungime medie de 8,6 m, în suprafață de 38 mp să treacă peste terenul folosit de B. V. S.. Acest teren face parte din . 5634, înscrisă în CF nr._ (306) Budești, în proprietatea lui B. Gorgye. Ca atare, conform evidențelor de carte funciară (iar alte probe pertinente cu valoare nu s-au administrat) pârâtul B. V. S. nu are calitatea de proprietar asupra terenului peste care reclamanții solicită constituirea servituții de trecere, (chiar dacă din punct de vedere procedural a fost chemată în judecată unitatea administrativ teritorială).
În privința pârâților C. V. și B. Ș., se reține că nu s-a dovedit în nici un mod calitatea lor procesuală pasivă, calitatea de proprietari, în condițiile în care extrasul CF nr._ (nr. vechi 100) Budești relevă ca proprietari tabulari ai terenului identificat cu nr. topo 5636/a, folosit de C. V. alte persoane, nechemate în judecată.
Se constată astfel că nu au fost chemați în judecată toți proprietarii terenurilor peste care se putea pune în discuție constituirea servituții, pentru a se verifica, în sensul legii, cea mai scurtă și mai puțin împovărătoare variantă de ieșire la calea publică, sens în care cererea reclamanților nu putea fi primită.
Întrucât doar apelanții-reclamanți au declarat calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe și reținând că prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților persoane fizice (niciunul dintre aceștia nejustificând un drept de proprietate) s-ar ajunge la agravarea situației apelanților în propria cale de atac, pentru respectarea prevederilor art. 296 Cod procedură civilă singura soluție legală rămâne respingerea apelului.
În ce privește cheltuielile de judecată solicitate de intimatul B. V. S., reținând că acesta a făcut dovada efectuării lor la nivelul sumei de 800 lei onorariu avocat (fila 69) și 168 lei contravaloare transport (contravaloarea a câte patru deplasări cu mașina, dus-întors, pe ruta Baia M.-Budești, chiar dacă s-au depus bonuri de combustibil de o valoare mai mare), instanța urmează a-i obliga pe apelanți la plata acestei sume în favoarea intimatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții M. I. și M. M., ambii domiciliați în Budești nr. 782, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 3084 din 13.12.2012, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ .
Obligă pe apelanți să achite intimatului B. V. S. suma de 968 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
G. B. S.-T. A.-A. R. M.
Red./S.T.A./24.03.2014
Tehnred./R.M./01.04.2014/8ex.
Red./Judecător la fond:P. M. R.
| ← Prestaţie tabulară. Decizia nr. 62/2014. Tribunalul MARAMUREŞ | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
