Fond funciar. Decizia nr. 70/2014. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 70/2014 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 70/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 70/R
Ședința publică din data de 12 februarie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: P. M. B.
Judecător: P. G. G.
Judecător: Ț. D.
Grefier: O. V.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului civil declarat de către recurentul C. S., cu domiciliul în S. de Sus, nr. 439, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 201 din 20.03.2013, pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 05.02.2014, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
TRIBUNALUL
Asupra cererii de recurs de față.
Prin sentința civilă nr. 201 din 20.03.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș s-a respins plângerea formulată de către petentul C. S. în contradictoriu cu intimatele C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. de Sus și Instituția Prefectului Județului Maramureș - C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, vizând anularea Hotărârii nr. 2222/C din 21.07.2008, emisă de Instituția Prefectului Județului Maramureș - C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, ca neîntemeiată.
În considerentele sentinței se reține că: Întrucât petentul nu deține înscrisuri doveditoare cu privire la dreptul autoarei sale C. F. asupra terenului ce formează obiectul prezentei cauze, instanța a reținut că îndreptățirea sa la reconstituire se poate dovedi numai cu martori, în condițiile art. 6 alin. 13 din Legea nr. 1/2000, potrivit căruia „în situația în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea”.
Martorii audiați în cauză nu au calitatea de proprietari ai terenurilor învecinate cu terenul solicitat de către petent. Acești martori, C. L. și C. I., susțin că se învecinează cu terenul reconstituit anterior petentului, iar terenul reconstituit anterior se învecinează cu terenul solicitat în cauză, însă chiar petentul a arătat la termenul de judecată din data de 24.10.2012, faptul că aceștia nu dețin titluri de proprietate și că dețin un înscris sub semnătură privată prin care antecesorii lor au făcut schimb de teren.
Față de cele arătate, rezultă că proba cu martorii C. L. și C. I. nu este permisă de lege și prin urmare declarațiile acestora nu pot fi luate în considerare. În același timp, declarația notarială a numitului C. G. conține adăugiri nesemnate de către notarul public, fapt care atrage neluarea în seamă a acestora, iar pe de altă parte acesta nu este proprietar al terenului învecinat, astfel că această declarație nu poate fi luată în considerare(fila 41 din dosarul nr._ ). De asemenea, martora F. L., audiată la ultimul termen de judecată, care este soția numitului F. V., decedat la data de 5.11.2005, identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară ca fiind proprietarul terenului învecinat cu terenul care se solicită, este de fapt titulara dreptului de proprietate, însă a arătat că nu cunoaște detalii.
Față de considerentele expuse, instanța a reținut că petentul nu a făcut dovada îndreptățirii sale la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 4,5 ha de teren forestier, în condițiile art. 6 alin. 13 din Legea nr. 1/2000, astfel că a respins plângerea în temeiul art. 58 din Legea nr. 18/1991.
În temeiul art. 274-277 din codul de procedură civilă instanța nu a acordat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. S. solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii plângerii, respectiv anularea Hotărârii 2222/C din data de 21 iulie 2008 și validarea în favoarea sa a suprafeței de 4,50 ha teren cu vegetație forestieră.
În motivarea recursului se arată că mama lui C. F. a primit prin reforma agrară din 1947 suprafața de 4,50 ha pădure din rezerva de stat. Actul prin care a primit această pădure nu-l mai deține. La data naționalizării le-a fost lăsată suprafața de 0,25 ha pădure, teren ce apare și în Registrul agricol din 1959-63.
Terenul ce i-a fost reconstituit prin sentința civilă nr. 122/2004 era după autorul S. G. care a fost tatăl soției sale S. S. căsătorită C.. Deci reconstituirea nu s-a făcut după mama lui.
Din raportul de expertiză, întocmit în cauză rezultă cî vecinii terenului sunt: recurentul la est, F. V. la nord, iar la vest Ocolul Silvic Groșii Țibleșului.
. nu are teren în vecinătatea terenului cu vegetație forestieră și nici titlu de proprietate. . tot prin Reforma agrară, teren pe care au emis titlu de proprietate. . împroprietărită cu terenul solicitat de recurent deoarece mama lui a primit acest teren prin Reforma agrară.
Martorii C. I., C. G. și C. L. au arătat că C. F. a avut pădure în locul numit „Fundul Prihodiștei – Fundul Cosmenilor” în suprafață de 4-5 ha. Acești martori nu au titlu de proprietate pentru terenul cu care se învecinează întrucât în zonele necooperativizate nu s-au emis titlu de proprietate pentru terenuri agricole.
Intimata C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. de Sus prin întâmpinarea depusă (f.12) a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că martorii C. nu au terenuri învecinate cu cel în litigiu, aceștia nu dețin titlu de proprietate. Petentul nu a făcut dovada îndreptățirii sale la reconstituire în condițiile Legii nr. 247/2005, respectiv faptul că el sau antecesorii săi au fost proprietari deposedați.
Inițial Judecătoria Târgu Lăpuș prin sentința civilă nr. 103 din 28 ianuarie 2009 a respins plângerea petentului.
Tribunalul Maramureș prin Decizia civilă nr. 522/R din 4.05.2009 admite recursul declarat de C. S., casează sentința judecătoriei și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu motivarea că, instanța de fond a încălcat legea nedând posibilitatea petentului să-și probeze plângerea, omițând audierea martorilor propuși.
În rejudecare Judecătoria Târgu Lăpuș prin sentința civilă nr. 491 din 3.06.2010 admite plângerea, anulează Hotărârea nr. 2222/C/21 iulie 2008 a Comisiei Județene Maramureș și dispune reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentului pentru suprafața de 4,50 ha teren cu vegetație forestieră.
Tribunalul Maramureș prin Decizia civilă nr. 52/R din 25 ianuarie 2011 admite recursul declarat de C. locală S. de Sus, casează sentința judecătoriei și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe cu îndrumarul de a se pune în discuția părților necesitatea administrării probei cu expertiza judiciară pentru a se lămuri aspecte relative la amplasamentul exact al terenului.
Analizând sentința atacată prin prima motivelor de recurs și în considerarea dispozițiilor art. 312, 304¹ Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2352 din 20 octombrie 2005 la C. locală S. de Sus petentul C. S. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenul cu vegetație forestieră în suprafață de 4,5 ha situat la locul numit „F. Cosmenilor – Prihodiște”, moștenire după mama sa C. F.. Ca probe a atașat copii după acte de stare civilă, declarații de martori.
C. Județeană Maramureș de aplicare a legilor fondului funciar prin Hotărârea nr. 2222/C din 21 iulie 2008 a respins contestația petentului, cu motivarea că declarațiile de martori nu îndeplinesc reglementările în vigoare.
Din raportul de expertiză judiciară efectuat în cauză, expertul S. I. L. concluzionează că vecinii terenului în suprafață de 4,50 ha situat la locul numit „F. Cosmenilor – Prihodiște” sunt: Ocolul Silvic Groșii Țibleșului și F. V. la nord, petentul C. S. la est și sud, iar la vest Ocolul Silvic Groșii Țibleșului. Terenul face parte din amenajamentul silvic, respectiv UP VII, UA 44 din cadrul Ocolului Silvic Groșii Țibleșului, iar cadastral se identifică ca fiind înscris în CF 1 S. de Sus nr. top. 837 în suprafață de 394,269 ha. În această coală apare teren pădure la locul numit „Șerpoaie”, iar proprietar tabular este baronul Nicolics Janos. Prin încheierea nr. 947/1922 se notează procedura de expropriere în baza art. 66 a legii reformei agrare (f. 86 dosar în rejudecare).
Corect a reținut instanța de fond faptul că petentul nu a făcut dovada că ar fi îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de pădure solicitată. Nu s-a dovedit că mama acestuia l-ar fi primit prin reforma agrară.
Corect s-a reținut și faptul că suprafața de pădure cu care a figurat în Registrul agricol al anilor 1959, 0,25 ha a făcut obiectul reconstituirii în dosarul nr. 158/2004 când prin sentința civilă nr. 122 din 19 februarie 2004 pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,5 ha teren forestier. Deși în cuprinsul acelei sentințe se precizează că pădurea ar fi aparținut soacrei petentului, reiese însă fără echivoc faptul că îndreptățirea la reconstituire a avut la bază cuprinsul registrului agricol, unde titular figurează petentul și nu socrul său.
Cum martorii C. nu sunt vecinii terenului în litigiu, declarațiile lor nu pot fi luate în considerare.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a se menține în tot sentința judecătoriei.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă recurentul va fi obligat la 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMEL LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de C. S. în contra sentinței civile nr. 201 din 20.03.2013 a Judecătoriei Târgu Lăpuș, județul Maramureș.
Obligă pe recurent să plătească intimatei C. L. S. de Sus 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 12 februarie 2014.
Președinte Judecători Grefier
P. M. B., P. G. G., Ț. D. O. V.
Red. P.G.G./12.02.2014
T.Red. O.V./13.02.2014
2 ex.
Judecător la fond: T. D. M.
| ← Prestaţie tabulară. Decizia nr. 60/2014. Tribunalul MARAMUREŞ | Fond funciar. Decizia nr. 46/2014. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
