Prestaţie tabulară. Decizia nr. 62/2014. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 62/2014 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 62/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 62/R
Ședința publică din data de 12 februarie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: P. M. B.
Judecător: C. V. – Președinte Secția I civilă
Judecător: P. G.
Grefier: B. M.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamanta P. L., domiciliată în Ocoliș nr. 31, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 1325 din 07.02.2013, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, având ca obiect prestație tabulară.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 29.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru 05.02.2014, iar apoi pentru 12.02.2014 când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civile de față, reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1325 pronunțată la data de 7 februarie 2013, de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ s-a respins acțiunea precizată formulată de reclamanta P. L. în contradictoriu cu pârâții O. V., L. L., L. F. și P. F..
În considerentele sentinței prima instanță a reținut că, la data de 23 ianuarie 1973 s-a încheiat între L. R. în calitate de vânzător, reclamantă și pârâtul O. V. în calitate de cumpărători, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 299 din data de 23.01.1973, prin care vânzătoarea a transmis proprietatea asupra cotei indivize de 800/3482 parte din imobilul înscris în CF 641 Ocoliș nr. top 299 și 300, respectiv 800 mp curte și grădină în intravilan, împreună cu construcțiile de pe teren (f. 13).
Conform CF 641 Ocoliș proprietar tabular asupra terenului înscris sub nr. top 299 și nr. top 300 în suprafață de 3578 mp este L. G. căsătorit cu Mozsa R., sub B1. La data de 22.07.1972 s-a înscris în favoarea lui L. G. dreptul de proprietate asupra cotei de 800/3482 parte din imobilul de sub nr. top 299 și 300, cu titlu drept de moștenire, iar ulterior asupra aceleiași cote se întabulează dreptul de proprietate în favoarea lui L. R..
În temeiul titlului de proprietate nr._/100/94 imobilul teren înscris sub nr. top 299 se dezmembrează în două nr. top noi 299/1 în suprafață de 1785 mp și nr. top 299/2 pentru suprafața de 1664 mp. Este înscris dreptul de proprietate asupra terenului de sub nr. top 299/2 în favoarea lui L. A. și L. F..
Prin acțiunea formulată se solicită a se constata dobândirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 985 mp, teren din nr. top 299/1. Pe terenul înscris sub nr. top 299/1 sunt proprietari în indiviziune L. V., reclamanta P. L. și pârâtul O. V..
L. V. a decedat la data de 26 iulie 1932 conform înscrisurilor din certificatul de moștenitor nr. 524 din 22 iulie 1972.
Prin sentința civilă pronunțată la data de 08.01.1997 în dosar nr. 7888/1992 de Judecătoria Baia M. s-a luat act de tranzacția încheiată între reclamantă și pârâtul O. V. privind partajul bunurilor comune. Conform hotărârii judecătorești a fost atribuită reclamantei suprafața de 800 mp teren și casă de locuit cu anexe gospodărești situată în Ocoliș nr. 24/A, identificate în CF 641 Ocoliș nr. top 299 și nr. top 300. A fost obligată reclamanta la plata sultei.
Prin declarația autentificată sub nr. 1588 din 09.04.2012 pârâtul O. V. a declarat că a încasat de la reclamantă sulta conform hotărârii de partaj, declarând că nu ai are nici o pretenție derivând din comunitatea de bunuri.
Din declarația martorului audiat, A. A., a rezultat că terenul în litigiu de aproximativ 18 ari a fost folosit de L. R., (mătușa reclamantei), de către reclamantă și soțul acesteia, pârâtul O. V., până la desfacerea căsătoriei prin sentința civilă nr. 1536 din 06 aprilie 1992 pronunțată de Judecătoria Baia M..
Terenul pentru care se solicită a se constata dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune a fost teren cooperativizat. Astfel, a arătat reclamanta prin acțiune și rezultă și din faptul că pentru o parte din terenul înscris sub nr. top 299 a fost reconstituit dreptul de proprietate conform T.P._/100/94 (CF 641 Ocoliș sub nr. top 299/2 și nr. top 300 sub B6-7).
Potrivit art. 28 alin 1 din Decret Lege 115/1938 „cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiile legii timp de 20 de ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea care înscrierea dreptului uzucapat”.
Reclamanta a arătat că folosește terenul în întregime (1785 mp) din 1973 până în prezent. Se poate reține din probele administrate și poziția procesuală a pârâților că reclamanta a folosit terenul din anul 1973. Până în anul 1992 terenul a fost folosit de reclamantă împreună cu pârâtul O. V., și până în anul 1999 împreună cu L. R. (decesul acesteia fiind înregistrat la data de 24 februarie 1999).
Pentru a se reține îndeplinite condițiile uzucapiunii în temeiul art. 28 alin. 1 din Decret Lege nr. 115/1938 trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: stăpânirea bunului timp de 20 de ani după moartea proprietarului tabular, posesia să fie utilă: continuă, netulburată, publică, neechivocă și sub nume de proprietar.
S-a reținut din probatoriul administrat că reclamanta a posedat continuu, netulburat, și în mod public (declarația martorului audiat).
Nu s-a putut reține ca fiind îndeplinită condiția stăpânirii sub nume de proprietar. Terenul fiind cooperativizat, reclamanta a posedat cu acordul tacit al C.A.P și nu sub nume de proprietar. Lipsind elementul animus domini, reclamanta a exercitat numai detenția asupra imobilului teren.
Raportat la faptul că terenul a fost cooperativizat, au devenit incidente cu privire la posibilitatea stabilirii dreptului de proprietate dispozițiile art. 8 din Legea 18/1991 în conformitate cu care stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile Legii 18/1991, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.
Concluzionând, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 28 alin 1 din Decret 115/1938, reclamanta nu a exercitat o posesie utilă timp de 20 de ani de la moartea proprietarului tabular. Posesiei exercitate de reclamantă îi lipsește elementul intențional, animus, element ce dă sens stăpânirii materiale a lucrurilor, generând efectele juridice ale posesiei.
Pentru motivele arătate a fost respinsă cererea de constatare a dobândirii de către reclamantă a dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeței de 985 mp înscris în CF 641 Ocoliș nr. top 299/1. Din aceleași considerente a fost respinsă și cererea de constatare a calității de bun comun a imobilului teren identificat anterior întrucât nu se poate constata dobândirea de către soți, reclamanta și pârâtul de rând I, a dreptului de proprietate prin uzucapiune în momentul desfacerii căsătoriei. Reclamanta și pârâtul O. V. nu au stăpânit terenul sub nume de proprietar.
Rectificarea înscrierii din CF 641 Ocoliș de sub B 4-5 în sensul radierii înscrierii cu consecința reînscrierii pe nr. top 299/1 nu s-a impus a fi realizată. Înscrierea a fost corect efectuată, reclamanta putând eventual solicita înscrierea pe nr. top nou 299/1 ca urmare a dezmembrării imobilului.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal s-a formulat recurs de către P. L., în cuprinsul căruia s-a solicitat modificarea sentinței atacate și admiterea acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului declarat s-a arătat că prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Baia M. s-a solicitat rectificarea CF 641 Ocoliș în sensul radierii dreptului de proprietate al reclamantei și al pârâtului O. V. de pe nr. topo 199 și 300 cu privire la imobilul casă de locuit și teren aferent în suprafață de 800 mp și reînscrierea lui pe nr. topo nou 299/1, să se constate că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra diferenței de teren în suprafață de 985 mp identificat cu CF 641 Ocoliș nr. topo 299/1 prin uzucapiune și partaj urmând a fi înscris dreptul de proprietate în CF.
S-a arătat că reclamanta a fost căsătorită cu O. V., iar la 23 ianuarie 1973 a cumpărat de la Lăschian R. casă cu anexe și teren aferent situate în Ocoliș nr. 24 A, însă având în vedere că moștenirea a fost dobândită de L. R. în perioada CAP și era permis doar pentru 800 mp., s-a cumpărat doar cota de 800/3482 mp, diferența fiind cooperativizată. După divorțul de O. V., cu ocazia partajului bunurilor comune reclamanta a dobândit dreptul de proprietate plătind sulta aferentă.
În privința capătului de cerere având ca obiect rectificare de CF, urmare a punerii în aplicare a Legii nr. 18/1991, în coala funciară s-au realizat modificări în sensul că nr. topo 299 a fost dezmembrat în nr. topo noi 299/1 și 299/2, după care noul nr. topo 299/2 și nr. topo 300 au fost înscrise în altă coală în favoarea altor persoane L. A. și L. F.. Având în vedere aceste aspecte s-a arătat că dreptul de proprietate al reclamantei a rămas fără suport în CF fiind necesară înscrierea pe nr. topo 299/1.
Capătul de cerere având ca obiect diferența de suprafață de 985 mp existentă între limitele gradului, teren ce a fost cumpărat în 1972 a rămas întabulat pe vechiul proprietar, decedat la 26.06.1932, astfel că sunt îndeplinite condițiile privind uzucapiunea în baza Decretului nr. 115/1938.
În cauză a fost efectuată expertiza topografică, iar pârâții prezenți în instanță au confirmat împrejurarea că reclamanta folosea întreaga suprafață de teren de la momentul cumpărării din 1973. Cu toate acestea instanța de fond a respins în totalitate acțiunea pentru că terenul a fost posedat cu acordul CAP-ului exercitând doar detenția asupra imobilelor.
După desființarea CAP-ului termenul de prescripție a fost reluat în favoarea reclamantei, astfel că pentru cererea introdusă la 7 mai 2012 era împlinit termenul uzucapiunii deoarece posesia a început în anul 1930-1931, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 28 alin. 1 din Decretul Lege 115/1938.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri, la data de 29 ianuarie 2014, în ședință publică a fost depusă schița de dezmembrare a imobilelor cu nr. topo 299, 300 și 1038.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum acesta a fost precizat la data de 13 noiembrie 2012 îl constituie: modificarea CF 641 Ocoliș, constatarea dreptului de proprietate asupra terenului de 985 mp prin uzucapiune, bunul urmând să fie bun comun al reclamantei cu O. V. și partajarea acestui bun și atribuirea lui reclamantei.
Instanța va analiza criticile legate de dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de către P. L. și O. V., acesta fiind capătul de cerere principal. Din cuprinsul cererii de chemare în judecată se reține că potrivit contractului de vânzare-cumpărare din 23 ianuarie 1973 P. L. (fostă O.) și O. V. au cumpărat cota parte indiviză de 800/3482-a parte din imobilul înscris în CF 641 Ocoliș nr. topo 299 și 3200 împreună cu construcțiile existente pe terenul respectiv, însă în fapt au folosit și suprafața de 985 mp teren ce este înscris în CF 641 Ocoliș nr. top. 299 și 300.
În recursul declarat s-a arătat că reclamanta a folosit terenul în calitate de detentor până la desființarea CAP-ului, desființarea CAP-ului realizându-se prin . Legii nr. 18/1991, după această dată termenul de prescripție achizitivă a reînceput să curgă. Având în vedere chiar susținerea recurentei potrivit căreia termenul de 20 de ani prevăzut de art. 28 din Decretul Lege nr. 115/1938 a început să curgă din luna februarie 1991, se constată că acesta s-ar împlini în luna februarie 2011.
Solicitarea reclamantei, prin precizarea de acțiune a fost în sensul că dobândirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 985 mp. s-a realizat în comun de către O. V. și P. L., astfel că dreptul de proprietate astfel dobândit este bun comun, solicitându-se și partajarea acestuia.
Reclamanta împreună cu pârâtul O. V. au dobândit dreptul de proprietate pentru cota parte de 800/3482 mp din nr. topo 299, respectiv 300 din CF 641 Ocoliș. Susținerea reclamantei-recurente potrivit căreia P. L. și O. V. au folosit și o suprafață de 975 mp din nr. topografice 299, respectiv 300 și au dobândit împreună dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe prin uzucapiune, nu poate fi reținută. Se constată că, din punct de vedere tabular reclamanții erau proprietari pe cote parte de 800/3482 susținând, în fapt că au uzucapat din terenurile înscrise în CF 641 nr. topo 299 și 300 Ocoliș și cota de 975/3482 mp. Astfel din suprafața de 3482 mp, teren aferent acestor numere topografice, reclamanta susține că a folosit, sub nume de proprietar suprafața de 1775 mp.
Acest fapt nu poate fi împărtășit de instanță deoarece terenul a fost folosit de reclamantă și fostul său soț în perioada 1973-1992, data la care părțile au divorțat. În perioada 1973-1991, fapt arătat și de recurenta-reclamantă terenul a fost folosit de părțile din prezentul dosar deoarece CAP-ul a lăsat în folosință respectivul teren, astfel că terenul era folosit prin „îngăduința” proprietarului de la momentul respectiv, termenul pentru uzucapiune începând să curgă din februarie 1991, astfel că în anul 1992, data la care au divorțat părțile, termenul de 20 de ani nu putea fi împlinit. Acest aspect rezultă și din cuprinsul concluziilor scrise depuse de O. V. (fila 55 dosarul de fond) și declarația martorei A. A. (fila 39 din dosarul Judecătoriei).
S-a susținut că posesia a început în anul 1932, dată la care a decedat proprietarul tabular, astfel că sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii prevăzute de art. 28 din Decretul lege 115/1938. Se constată că Decretul lege a fost adoptat în anul 1938, astfel că nu avea cum să reglementeze stări de fapt din 1932, deoarece actele normative nu pot retroactiva. Mai mult decât atât, chiar reclamanta a arătat că terenul a fost folosit din anul 1973, iar nu din anul 1932. Recurenta-reclamantă este născută în anul 1953, astfel că nu poate fi avut în vedere ca și moment al curgerii termenului de uzucapiune anul 1932.
Pe de altă parte se reține că nu se poate dobândi prin uzucapiune, până la ieșirea din indiviziune pentru terenul deținut în coproprietate în condițiile în care .
Din cuprinsul declarației martorei A. A., instanța mai reține că reclamanta P. L. a folosit terenul în suprafață de aproximativ 18 ari împreună cu mătușa sa L. R., până la decesul acesteia. Aceasta (L. R.) este moștenitoarea proprietarului tabular și potrivit art. 26 din Decretul Lege nr. 115/1938, dobândirea dreptului de proprietate prin moștenire nu era nevoie să fie întabulată în Cartea funciară pentru a fi opozabil terților. Astfel, proprietarul terenului a și folosit respectivul teren, astfel că nu se poate susține că reclamanta a dobândit împreună cu fostul său soț O. V., dreptul de coproprietate asupra terenului în suprafață de 985 mp. în condițiile în care proprietarul terenului a folosit imobilul respectiv împreună cu persoana care susține că a uzucapat terenul.
În privința solicitării reclamantei de a se rectifica CF 641 Ocoliș de sub B3 în sensul radierii dreptului de proprietate al reclamantei și al pârâtului O. V. de pe nr. topo 299 și 300 cu privire la imobilul în natură casă de locuit și teren aferent în suprafață de 800/3482 mp și reînscrierea lui pe nr. topo nou 299/1 se constată că temeiul solicitării formulate este acela că nr. topografic 300 a fost transcris într-un alt CF ca urmare a eliberării unui titlu de proprietate.
Se constată analizând cuprinsul contractului de vânzare – cumpărare că reclamanta împreună cu soțul său (de la momentul cumpărării terenului) au cumpărat cota parte de 800/3482 din imobilul înscris în CF 641 Ocoliș nr. topo 299 (suprafața de 3352 mp) și 300 (suprafața de 130 mp). Așadar din punct de vedere tabular reclamanta și fostul său soț au fost doar coproprietari asupra terenurilor identificate în CF 641 nr. topo 300 și 299, iar modalitatea de ieșire din indiviziune se realizează prin partaj, iar nu prin rectificare CF. Având în vedere faptul că s-a eliberat titlu de proprietate pentru o porțiune din numerele topografice 299, respectiv 300, iar dreptul de proprietate s-a întabulat pe topograficul 300 respectiv 299/2, faptul că reclamanta deține cota de 800/3482 din topograficele 300 și 299, iar la acest moment nu s-a cerut ieșirea din indiviziune față de proprietarii topograficelor 300, respectiv 299/2, se reține că nici acest capăt de cerere nu este întemeiat.
Se constată că reclamanta a făcut dovada faptului că este proprietara cotei de 800/3482 ( pentru suprafața de 800 mp din totalul de 3482 mp aferent celor 2 numere topografice), iar din cuprinsul Raportului de expertiză tehnică extrajudiciară aflat la filele 18-22 rezultă că topograficul nr. 299/1 are suprafața de 1785 mp, suprafață care excede cotei parte deținute de reclamanta-recurentă, astfel că solicitarea astfel cum a fost formulată de rectificare a cărții funciare nr. 641 Ocoliș nu este întemeiată.
Instanța va lua act de faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Având în vedere aspectele mai sus arătate,precum și prevederile art. 312 raportat la prevederile art. 304 C.proc.civ., instanța apreciază nefondat recursul declarat de P. L., acesta urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de P. L., domiciliată în comuna Groși, ., județul Maramureș, împotriva Sentinței civile nr. 1325 pronunțată la data de 7 februarie 2013, de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ .
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 februarie 2014.
Președinte Judecători Grefier
P. M. B., C. V., P. G., B. M.
Red. P.M.B./05.05.2014
T. red. M.B./05.05.2014
Ex. 2
Judecător fond: A. A. R.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 46/2014. Tribunalul MARAMUREŞ | Servitute. Decizia nr. 50/2014. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
