Fond funciar. Decizia nr. 474/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 474/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 29-10-2015 în dosarul nr. 474/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 474/A
Ședința publică din data de 29 octombrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: S. - T. A. - A.
Judecător: P. G. – Vicepreședinte Tribunalul Maramureș
Grefier: B. M.
Pe rol este pronunțarea asupra apelului declarat de petentul Șimon M., domiciliat în V. de Sus, .. 59, jud. Maramureș, CNP_, împotriva sentinței civile nr. 450 din 18 martie 2015, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile asupra apelului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 15 octombrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 396 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 29 octombrie 2015, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 450 din 18.03.2015, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul Șimon M., în contradictoriu cu intimata C. locală de aplicare a legilor fondului funciar V. de Sus.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș la data de 04.09.2014, petentul Șimon M. în contradictoriu cu intimata C. locală V. de Sus de aplicare a legilor fondului funciar a solicitat ca prin hotărârea pe care instanța o va pronunța să oblige intimata să analizeze legalitatea reconstituirii dreptului de proprietate de la pozițiile nr. 42, 44, 45, 313 și 412 din Anexa nr.54, precum și de la pozițiile nr. 53, 54 și 55 din Anexa nr.39 iar în măsura în care se vor constata suprafețe de teren retrocedate cu încălcarea legii să fie obligată să sesizeze Primarul, conform art.5 lit. l din H.G.R. nr.890/2005.
În motivarea cererii petentul susține, în esență, că prin sesizarea înregistrată sub nr. 6635 din data la 10.06.2014 a adus la cunoștința intimatei că mai multor persoane li s-a reconstituit în mod nelegal dreptul de proprietate la pozițiile nr.42,44,45,313 și 412 din Anexa nr.54, precum și de la pozițiile nr.53,54,55 din Anexa nr.39, deși nu erau persoane îndreptățite, nefiind dovedită filiația cu proprietarii deposedați. Petentul a mai arătat că la aceste poziții figurează antecesorii săi, respectiv bunicii, străbunicii și frații acestora. La această sesizare intimata a formulat un răspuns înregistrat sub nr. 6635/R/2014 prin care nu face nicio analiză cu privire la aspectele semnalate și cadrul legal stabilit de art. 5 lit. l din H.G. nr. 890/2005, deși reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut cu încălcarea legii și se impune ca aceasta să procedeze la sesizarea primarului pentru a formula acțiune în constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate nelegal emise.
În drept s-a invocat art. 5 lit. l din H.G. nr. 890/2005.
Intimata C. locală V. de Sus a depus la data de 06.10.2014 întâmpinare prin care s-a opus admiterii cererii ca neîntemeiată, motivat de faptul că petentul nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenuri forestiere aparținând fostelor composesorate după autorii enumerați, iar legile fondului funciar oferă posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate, in baza cererilor prin care se solicita acest drept, dar nu obligația statului la reconstituirea acestui drept în măsura în care nu se face dovada solicitării lui.
Prin Decizia Civilă nr. 5223/18.11.2014 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și cauza declinată în favoarea Judecătoriei V. de Sus.
La această instanță, dosarul a fost înregistrat la data de 08.01.2015 sub nr._, primul termen de judecată fiind fixat pentru data de 18.02.2015, termen la care petentul a solicitat amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător.
Prin încheierea din data de 18.02.2015 instanța a încuviințat cererea de amânare, pentru asigurarea dreptului de apărare și a acordat termen de judecată pentru data de 11.03.2015.
La termenul de judecată din data de 11.03.2015, apărătorul petentului a solicitat acordarea unui nou termen de judecată, pentru pregătirea apărării având în vedere că a angajat cauza, cu o zi înainte de termenul de judecată. Instanța a respins cererea de amânare, având în vedere data înregistrării cererii pe rolul Tribunalului Maramureș, că petentului i s-a acordat un termen de judecată pentru lipsă de apărare, iar în cauză, nu a solicitat decât proba cu înscrisurile ce au fost atașate la dosarul cauzei. Potrivit dispozițiilor art. 222 alin. 1 Cod de procedură civilă amânarea judecății pentru lipsă de apărare poate fi dispusă la cererea părții interesate, numai în mod excepțional, pentru motive temeinice și care nu sunt imputabile părții sau reprezentantului ei. Or, în condițiile în care dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Maramureș la data de 04.09.2014, la data de 18.11.2014 s-a admis excepția necompetenței materiale a acestuia în judecarea pricinii, primul termen de judecată la instanța la care a fost declinată cauza a fost fixat pentru data de 18.02.2015, citația fiind primită de petent la data de 19.01.2015 (fila 8) iar acestuia i s-a mai acordat un termen de judecată de 3 săptămâni pentru angajarea unui apărător, încheierea contractului de asistență juridică, cu o zi înainte de termenul acordat, nu constituie un motiv temeinic, care să justifice, din nou, amânarea cauzei pentru asigurarea dreptului de apărare.
Pe fondul cauzei, analizând susținerile părților, raportat la probatoriul administrat și dispozițiile legale aplicabile în speță, instanța a reținut că din actele de stare civilă depuse la dosar, a rezultat că petentul este fiul lui S. M., dec. la 21.07.2000, nepotul lui S. I., decedat la 2.12.1961 și S. M., născ. A. (dec. la 30.05.1971) și strănepotul lui S. I. (a lui P.), decedat la 11 martie 1923.
În temeiul Legii nr. 169/1997, prin cererea nr. 2702/23.03.1998, f.16-26 (d. nr._ ) tatăl petentului, Șimon M., (născut la data de 22.07.1929 și decedat la data de 21.07.2000), fost cu ultim domiciliul în orașul V. de Sus . a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 51 ha 2045mp, în calitate de moștenitor al defuncților săi părinți, Șimon I. P. și S. M., născută A.. În acest sens, au fost anexate acte de stare civilă iar ca act de proprietate Foaia cadastrală nr. 1580, unde acestia figurează la pozițiile nr. 4 și 808 – numele proprietarului (A. M. I, I. soțul Șimon I. P. și erezii S. I. I. P. sotia A. M.) și la pozițiile 1282 și 628 - la numele composesorului, precum și un contract de vânzare cumpărare datat 11.08.1936, încheiat cu numitul Vulcovinschi I. a lui D..
Reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea antecesorului petentului, S. M., s-a efectuat în natură, prin înscriere pe anexa nr. 54, întocmită în baza Regulamentului aprobat prin HGR nr.1172/2001, cuprinzând membrii asociației composesorale cu cotele părți de suprafață înscrise în Asociația Composesorală V. de Sus – Mijloc, reconstituite în baza Legii nr. 1/2000, modificată prin Legea nr. 400/2002, pozițiile 3/554 (după A. M. I. I. și soțul S. I. P.), nr. 36/554 (după Vulcovinschi I. a lui D., teren cumpărat de antecesori), nr. 78/554 (după A. M.), nr. 412/554 (după A. M.), nr. 646/554 (după S. I. lui I. P.), nr. 302/554 (după Șimon I. P., A. M. I, I. soțul Șimon I. P. și erezii S. I. I. P. sotia A. M.), filele 27-33 dosar, hotărârea de validare fiind rămasă definitivă, prin neatacare.
În baza Legii nr. 247/2005, petentul S. M., prin cererea înregistrată la intimată sub nr._/21.11.2005, dosar fond funciar 1195, aflată la dosar la fila 34, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 60ha, atât în calitate de persoană fizică, fost proprietar cât și ca moștenitor al foștilor membrii composesori.
Urmare a cererii depuse, petentului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin înscriere pe anexa 39 întocmită în baza Regulamentului aprobat prin HGR nr. 890/2005 cuprinzând foști membrii persoane juridice precum și persoane fizice și moștenitorii acestora din formele asociative, cărora li se reconstituie dreptul de proprietate, conform prevederilor art. 26 din Legea nr. 1/2000, pozițiile 4 (după A. M. I I. și soțul S. I. P.), nr. 59 și 160 (după S. V. I. N. și soția A. T.), filele 36-39 și poziția 149. Hotărârea de validare a reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea petentului pentru terenurile reconstituite mai sus nu a fost contestată de către petent.
Beneficiarilor reconstituirii dreptului de proprietate le este recunoscut, prin dispozițiile art. 53-55 și 64 al. 1 din Legea nr. 18/1991, rep. dreptul de a ataca cu plângere la instanță numai hotărârile comisiei județene de validare sau invalidare a reconstituirii sau constituirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, ordinul emis de către prefect sau actele administrative ale organului administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condițiile prevăzute în cap. III, din legea nr. 18/1991, rep.
În primul rând, s-a reținut că, acțiunea introductivă ce face obiectul dosarului de față nu are un atare obiect.
În al doilea rând, refuzul de a soluționa cererea adresată comisiei locale, prin care se solicită identificarea terenurilor atribuite ilegal, cu consecința sesizării primarului, pentru promovarea acțiunilor în constatarea nulității absolute pentru cazurile prevăzute la art. III din Legea nr. 169/1997 cu modificările și completările ulterioare, nu se regăsește între cele prevăzute la art. 53 -55 și 64 alin. Din Legea nr. 18/1991, rep.
Terțele persoane față de procedura reconstituirii dreptului de proprietate au la dispoziție numai acțiunile de drept comun, potrivit dispozițiilor art. 63 din Legea nr. 18/1991, rep. și art. III din Legea nr. 169/1997, modificată, caz în care, nulitatea poate fi invocată de orice persoane care justifică un interes legitim.
Prin cererea de chemare în judecată nu a înțeles să promoveze o acțiune în constatarea nulității absolute a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate, întemeiată pe dispozițiile art. III lit. a din Legea nr. 169/1997, modif., situație în care se putea analiza legalitatea reconstituirii dreptului de proprietate pentru persoanele înscrise pe anexa 54 pozițiile nr. 42, 44, 45 și 313, întocmită în baza Legii nr. 1/2000 și pe anexa 39 pozițiile 53, 54 și 55, întocmită în baza Legii nr. 247/2005, sub aspectul îndreptățirii acestora, respectiv a vocației succesorale după autorii menționați în acestea.
Petentul invocă faptul că este moștenitor legal al persoanelor înscrise la pozițiile din anexa 54 și 39 contestate, însă este un terț față de reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea celor 209 persoane înscrise pe anexa 54 pozițiile nr. 42, 44, 45 și 313 și anexa 39 pozițiile 53, 54 și 55.
Legalitatea reconstituirii dreptului de proprietate de care respectivele persoane au beneficiat putea fi discutată numai în cadrul unei acțiuni de drept comun și numai în contradictoriu cu acestea, situație în care, s-ar fi verificat și calitatea petentului de persoană care justifică un interes legitim.
Acesta se prevalează de faptul că autorii deposedați înscriși la pozițiile a căror reanalizare o solicită, respectiv Anexa 5 - poziția nr. 42 - autor S. I., poziția nr. 44 - autor S. M., născ. A., poziția nr. 45 - autor S. M. a lui M. si soțul S. I., poziția nr. 313 - autor Erezii S. V. și poziția nr. 412 - autor A. M., cas. S. si Anexa 39 pozițiile 53 autor S. I., nr. 54- autor S. M., născuta A. si nr. 55 - S. M. a lui M. si soțul S. I. din Anexa 39 au același nume cu al autorilor săi.
Însă din actele de stare civilă, depuse de către intimată la filele 48-64, nu a rezultat că ar fi autorii petentului.
Astfel, Șimon I., după care s-a reconstituit dreptul de proprietate prin înscriere pe anexa 54 poziția 42 și 45 și anexa 39 poziția 55 are ca moștenitori pe Șimon G., născut la 26.04.1878 și decedat la 26.12.1960, în calitate de fiu, S. V., născut la 1.04.1918 și decedat la 14.03.1957, în calitate de nepot și S. V., născut la 25.11.1944. Or, petentul invocă drept antecesor al său pe defunctul S. V., fiul lui I. și M., unchi, născut în 1890 și decedat în 1953, fără descendenți.
Defuncta S. M., născută A., ce figurează înscrisă pe anexa 54 poziția 44 și anexa 39 poziția 54 s-a născut la data de 6.02.1895, având ca părinți pe Simonu M. și A. Maricuta. Fiica defunctei a fost B. V., născută la data de 26.09.1926, căs. P.. B. petentului, născută A. M. s-a născut la data de 8.12.1896 și a decedat la 30.05.1971, având ca părinți pe A. M. și A. M., născută B. (dec. 23.07.1921).
În ceea ce-i privește pe moștenitorii Erezii S. V., înscris pe anexa 54 poziția 313, C. Locală a avut în vedere pe urmașii defunctului S. V., născut la data de 25.06.1862 și decedat la 20.09.1933, defunct ce nu se regăsește în arborele genealogic depus la dosar de către petent, la fila 85 și nici actele de stare civilă anexate.
Alegațiile petentului din răspunsul la întâmpinare, privind întinderea suprafețelor reconstituite și dovada dreptului de proprietate exced cadrului procesual, raportat la obiectul acțiunii cu care a fost investită instanța, aceste aspecte neputând fi discutate decât într-o acțiune în constatarea nulității reconstituirii, așa cum s-a reținut anterior, acțiune în care s-ar discuta îndreptățirea la reconstituire a fiecărei persoane în parte, inclusiv sub aspectul ordinii de preferință a chemării claselor de moștenitori.
Astfel, potrivit art. 13 din HGR nr. 890/2005, în situația în care pentru stabilirea dreptului de proprietate au depus cereri la comisie mai multe categorii de moștenitori, cererile moștenitorilor legali vor fi luate în considerare, prin excludere, în următoarea ordine de preferință: a) cele ale descendenților direcți (copii, nepoți, strănepoți), singuri sau în concurs cu soțul supraviețuitor, excluzându-i pe toți ceilalți moștenitori; copiii îi exclud pe nepoți și aceștia pe strănepoți, în afară de cazul în care nepoții sau, după caz, strănepoții vin la moștenire în locul părintelui decedat anterior autorului succesiunii, prin reprezentare legală; b) cele ale colateralilor privilegiați (frați, surori și descendenții acestora - copiii și nepoții acestora) și ale ascendenților de gradul I (părinți), împreună sau singuri și, după caz, în concurs cu soțul supraviețuitor, excluzându-i pe ceilalți moștenitori de grad mai îndepărtat; frații și surorile îi exclud pe descendenții lor; aceștia din urmă pot veni la moștenire în locul tatălui sau al mamei (frate sau soră) în cazul în care aceștia au decedat anterior autorului succesiunii, prin reprezentare legală; c) cele ale ascendenților de gradul II (bunici), singuri sau în concurs cu soțul supraviețuitor; d) cele ale colateralilor de gradul III (unchi, mătuși), excluzându-i pe ceilalți moștenitori de grad mai îndepărtat, singuri sau, după caz, în concurs cu soțul supraviețuitor; e) cele ale moștenitorilor colaterali de gradul IV (veri) ca ultime persoane cu vocație succesorală, singuri sau în concurs cu soțul supraviețuitor. Soțul supraviețuitor vine singur la moștenire dacă nu există nici unul dintre gradele de moștenitor prevăzute mai sus. În cazul în care există moștenitori testamentari care formulează cereri, ei vor fi trecuți, de asemenea, în titlul de proprietate împreună cu ceilalți moștenitori legali care au vocație, potrivit documentelor prezentate, urmând ca raporturile dintre ei să fie soluționate potrivit dreptului comun.
În concluzie, având în vedere cele de mai sus, instanța a respins acțiunea introductivă ca neîntemeiată. Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul Șimon M., solicitând a se dispune anularea acesteia și trimiterea cauzei la C. Județeană de A. a Legii F. F. de pe lângă Prefectura Maramureș.
În motivarea apelului s-a învederat Tribunalului că instanța de fond judecând cauza la primul termen de judecată fără a da posibilitate apărătorului apelantului să pregătească temeinic apărarea a încălcat principiul fundamental al procesului civil privind dreptul la un proces echitabil. Instanța a încălcat dreptul la apărare, punând în imposibilitate apărătorul de a pune concluzii pe fondul cauzei. La primul termen de judecată atunci când părțile sunt legal citate și pot pune concluzii în sensul că cunosc natura juridică a cauzei și implicit obiectul cauzei, se stabilește cadrul procesual în care se va desfășura acțiunea civilă dedusă judecății.
Judecătorul a încălcat principiile fundamentale a procesului civil prevăzut de art. 20 Cod procedură civilă și de asemenea, principiul aflării adevărului prevăzut în art. 22 pentru că judecătorul are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză și să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. Judecătorul prezentei cauze nu a verificat dacă instanța sesizată chiar prin declinare de competență este competentă general, material și teritorial să judece pricina și nu a consemnat în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care se constată competentă.
Pe această cale apelantul invocă excepția de necompetență prevăzută de art. 129 Cod procedură civilă alin. 2 pct. 1, această competență este de ordine publică, iar prezenta cauză așa cum a fost formulată de către apelant nu este de competența instanțelor judecătorești, ci este de competența organului administrativ jurisdicțional, în speță C. Județeană de A. a Legii F. F. de pe lângă Prefectura Maramureș sau Instituția Prefectului, deoarece obiectul judecății îl reprezintă verificarea legalității reconstituirii dreptului de proprietate a unor terțe persoane, competență ce revine în exclusivitate Comisiei Județene potrivit art. 6 lit. c, e, h și i din H.G. 890/2005 și în măsura în care Hotărârea Comisiei Județene soluționa cererea apelantulu, prevedea și modalitatea căii de atac împotriva acelei hotărâri. Astfel că instanța de judecată și implicit judecătorul cauzei și-a încălcat competența generală și materială, pronunțând o hotărâre care nu era de competența instanțelor judecătorești.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor evocate prin memoriul de apel, Tribunalul reține următoarele:
Prezenta pricină a fost inițial înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș – Secția a II – a Civilă, de contencios administrativ și fiscal, care prin sentința civilă nr. 5223 din 18._ și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei V. de Sus, urmare a admiterii excepției de necompetență materială invocată din oficiu.
Tribunalul a reținut că, conform art. 94 pct.3 lit. h) Cod procedură civilă judecătoria judecă în primă instanță cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe. Judecătoriei îi este totodată atribuită competența ca primă instanță în materia fondului funciar și prin dispozițiile art. 53 - 64 din Legea nr.18/1991.
Potrivit art. 52 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 comisia locală este autoritate publică cu activitate administrativă, însă în raport de reglementarea specială cuprinsă în Legea nr.18/1991, instanța a apreciat că cenzurarea modalității de îndeplinire a atribuțiilor de către comisia locală în legătură cu soluționarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate rămâne circumscrisă materiei speciale a fondului funciar, prin derogare de la contenciosul administrativ de drept comun reglementat Legea nr. 554/2004 în temeiul căreia tribunalul este prima instanță în materia contenciosului administrativ, cu excepția cererilor din această materie care prin dispoziții legale speciale sunt atribuite în competența curții de apel.
La Judecătoria V. de Sus primul termen de judecată s-a stabilit pentru data de 18.02.2015 când, contrar susținerilor apelantului, prima instanță a constatat că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial în soluționarea cauzei, în raport de prevederile art. 53, 54 din Legea nr. 18/1991 republicată, coroborat cu art. 94 alin. 3 Cod procedură civilă.
La același termen de judecată s-a dispus amânarea soluționării cauzei, urmare a solicitării petentului Șimon M., prezent, pentru a-i acorda acestuia posibilitatea angajării unui avocat. Potrivit prevederilor art. 131 Cod procedură civilă, verificarea competenței se face la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, doar cu titlu excepțional putând fi acordat un singur termen dacă pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare. Așadar prorogarea stabilirii competenței nu se justifică pe considerentul angajării unui avocat, ci doar pentru motivele expres prevăzute de lege, care nu erau incidente în speță.
La următorul termen de judecată, din 11.03.2015, s-a prezentat petentul asistat de avocat și în mod corect, raportat la prevederile art. 222 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a respins cererea de amânare a judecării cauzei în vederea studierii dosarului de către avocatul ales de petent.
Se reține astfel că dispozițiile art. 222 alin. 1 Cod procedură civilă, deși nu limitează numeric termenele acordate pentru lipsa de apărare, le condiționează de un caracter excepțional, pentru motive temeinice și care nu sunt imputabile părții sau reprezentantului ei.
Or conform mențiunilor din cuprinsul împuternicirii avocațiale depuse la fila 11 dosar, contractul de asistență juridică dintre avocat și petent a fost încheiat în data de 18.02.2015, ca atare apărătorul ales a avut suficient timp la dispoziție pentru a efectua demersuri în vederea studierii dosarului.
Însăși partea este ținută a depune diligențe pentru a preîntâmpina o nouă amânare a cauzei, care în acest context i-ar fi fost imputabilă și, ca atare, neîntrunită cerința prevăzută de art. 222 Cod procedură civilă.
În ce privește excepția de necompetență generală, se reține că petentul a invocat ca temei al cererii sale dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. i din H.G. 890/2005, conform cărora Comisiile Județene identifică terenurile atribuite ilegal și sesizează prefectul, care va promova acțiuni în constatarea nulității absolute pentru cazurile prevăzute la art. III din Legea nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.
În apel s-a făcut trimitere la dispozițiile art. 6 lit. c, e, h, i din același act normativ, potrivit cărora comisiile județene verifică legalitatea propunerilor înaintate de comisiile comunale, orășenești și municipale, în special existența actelor doveditoare, pertinenta, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestora; validează sau invalidează propunerile comisiilor comunale, orășenești sau municipale, împreuna cu proiectele de delimitare și parcelare; analizează propunerile comisiilor locale de revocare a titlurilor de proprietate eliberate în condițiile art. 27 alin. (22) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, verifică temeinicia acestor propuneri și hotărăsc în consecință.
În mod clar însă petitul cererii de chemare în judecată a vizat obligarea pârâtei C. Locală de aplicare a legilor fondului funciar V. de Sus să analizeze legalitatea reconstituirii dreptului de proprietate de la pozițiile nr. 42, 44, 45, 313 și 412 din Anexa nr.54, precum și de la pozițiile nr. 53, 54 și 55 din Anexa nr.39, iar în măsura în care se vor constata suprafețe de teren retrocedate cu încălcarea legii, obligarea pârâtei să sesizeze Primarul, conform art.5 lit. l din H.G.R. nr.890/2005.
Verificarea legalității atribuirii terenurilor în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate nu este de resortul exclusiv al Comisiei Județene, astfel încât instanțele judecătorești investite în condițiile în care a procedat și petentul, să se desesizeze în favoarea acestei autorități administrative, în baza prevederilor art. 129 alin. 2 pct. 1 Cod procedură civilă. Dimpotrivă, în condițiile și cu procedura prevăzute de lege, instanțele judecătorești sunt legitimate să cenzureze actele emise în derularea procesului de reconstituire a dreptului de proprietate, pentru respectarea legalității, inclusiv să verifice îndreptățirea anumitor persoane la reconstituire, ordinea de prioritate în ipoteza concursului de cereri etc.
Pretențiile petentului Șimon M. au fost formulate și susținute doar în contradictoriu cu C. Locală de A. a legilor fondului funciar V. de Sus, petentul învederând in terminis că aceasta are obligația să identifice reconstituirile ilegale de terenuri și să sesizeze Primarul care la rândul lui trebuie să înainteze acțiuni în constatarea nulității absolute pentru cazurile prevăzute la art. III din Legea nr. 169/1997 cu modificările și completările ulterioare.
Întrucât s-a constatat că litigiul nu este unul de contencios administrativ de drept comun, reglementat de Legea nr. 554/2004 (aspect necontestat, ulterior declinării de competență nefiind invocată excepția de necompetență materială a judecătoriei, conform prevederilor art. 130 alin. 2 Cod procedură civilă), în mod corect prima instanță a reținut că prin cererea formulată nu s-au atacat acte administrative emise în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, că terții pot promova acțiunile de drept comun, potrivit prevederilor art. 63 din Legea nr. 18/1991 și art. III din Legea nr. 169/1997, ceea ce petentul nu a înțeles să facă, iar refuzul comisiei locale de soluționare a cererii de identificare a terenurilor atribuite nelegal nu se regăsește între procedurile prevăzute de art. 53 – 55 și 64 din Legea nr. 18/1991.
Motivarea cererii de chemare în judecată și cuprinsul răspunsului la întâmpinare determină cu suficientă claritate finalitatea demersului procesual al petentului, doar că acest demers nu este unul care să satisfacă pe deplin cerințele legale. Strict raportat la petitul cererii de chemare în judecată, se constată că prin adresele nr. 6635/R/2014 și nr. 7930/R/2014, C. locală de fond funciar V. de Sus și-a exprimat punctul de vedere în sensul că practic nu se impune revizuirea propunerilor de reconstituire a dreptului de proprietate, reanalizarea pozițiilor și modificarea acestora putându-se face numai în baza unei sentințe judecătorești deoarece Anexa nr. 54/Legea nr. 1/2000 și Anexa nr. 39/Legea nr. 247/2005 au fost validate prin hotărâri ale Comisiei Județene Maramureș.
Împrejurarea că petentul nu a creat cadrul procesual corect (sub aspectul părților ori al obiectului), pentru a se putea efectiv proceda la analiza nemulțumirilor sale nu atrage competența Comisiei Județene de a-i soluționa cererea, în contextul anterior evocat.
Raportat la aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă apelul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul Șimon M., domiciliat în V. de Sus, .. 59, județul Maramureș, nr. 44 jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 450 din 18.03.2015, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată azi, 29.10.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte Judecător Grefier
S. - T. A. P. G. B. M.
Red. S.T.A.A./16.11.2015
Dact. B.M./17.11.2015
Ex. 4, .
Judecător fond: M. D. M.
| ← Succesiune. Decizia nr. 521/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Fond funciar. Decizia nr. 480/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
