Fond funciar. Decizia nr. 685/2012. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 685/2012 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 10-10-2012 în dosarul nr. 685/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR.685/R
Ședința publică din 10 octombrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTOR: Ț. D.
P. G. G.
GREFIER: B. D.
Pe rol fiind pronunțarea soluției la recursul civil formulat de petenta F. Floare, domiciliată în Săliștea de Sus, nr. 1563, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 260 din 17.05.2012 pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile asupra recursului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 03 octombrie 2012, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 146 raportat la art. 260 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 10 octombrie 2012, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 260/17.05.2012, pronunțată în dosarul nr. 214/ 224/2008, Judecătoria Dragomirești a respins plângerea petentei F. F. introdusă împotriva Hotărârii Comisiei Județene Maramureș nr. 154/15.05. 2006 și în contradictoriu cu intimatele: C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș, C. locală Săliștea de Sus pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, precum și cu intervenientul în interes propriu P. D. (tatăl), cu intervenientul forțat P. D. (fiul) și I. S. (Gâjian).
Au fost respinse cererile petentei de punere în posesie și eliberare titlu de proprietate formulate în contradictoriu cu intimatele C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș și Comisia L. Săliștea de Sus pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
A fost respinsă cererea în constatarea nulității absolute și parțiale a titlului de proprietate nr._/32/1994 eliberat intervenientului forțat P. Dumitru.
A fost admisă cererea de intervenție în interes propriu, introdusă de intervenientul voluntar P. D. fiul, în contradictoriu cu petenta, în sensul respingerii cererilor acesteia.
A fost obligată petenta la plata cheltuielilor de judecată către intervenientul P. D. (tatăl), în cuantum de 2.099 lei.
P. a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Petenta F. F., prin succesive cereri precizatoare și completatoare, a solicitat: a se anula HCJ Maramureș nr. 154/15.05.2006; a se dispune reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 373 mp, liberă de construcții, identificată prin expertiza topografică a fi situată în Săliștea de Sus și înscrisă în CF nr. 2424 nr. top. 3809/3, în măsura aceleiași suprafețe solicitându-se anularea titlului de proprietate nr._/32/22.04.1994 eliberat primului intervenient forțat, P. D. (fiul), domiciliat în Săliștea de Sus, nr. 1367, județul Maramureș; a fi obligate intimatele comisii să efectueze punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate cu privire la același teren (f.53-54, vol. I, f. 63-64, vol. I, f. 194-195,vol. I și f. 87, vol. II).
Referitor la întinderea suprafeței solicitate, petenta a revenit prin notele de ședință depuse pentru termenul din 24.04.2012 (f. 174-175, vol. II), arătând că această întindere este de 412 mp, iar prin concluziile pe fond și cele scrise, a arătat că plângerea sa vizează numai suprafața de 373 mp, identificată în CF nr. 2424, nr. top. 3809/3.
Petenta a introdus în judecată pe P. D. - fiul (Săliștea de Sus, nr. 1367), pe P. D. - tatăl (Săliștea de Sus, nr. 1439/2030), I. S. Gâjian (Săliștea de Sus, nr. 1460) și I. S. Gâjian (Săliștea de Sus, nr. 1386).
A renunțat petenta la judecată față de cel de-al doilea și al treilea intervenient forțat, iar P. D. - tatăl, a formulat cererea de intervenție în interes propriu, admisă în principiu la termenul din 15.12.2009.
Față de intervenientul I. S. Gâjian (Săliștea de Sus, nr. 1386), a arătat petenta că nu formulează nicio pretenție.
De asemenea, petenta a chemat în judecată C. Județeană Maramureș și C. L. Săliștea de Sus pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Stabilit fiind cadrul procesual, atât sub aspectul obiectului, cât și asupra părților, instanța a pășit la analizarea fondului plângerii și a cererii în nulitate titlu.
Petenta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în baza Legii nr. 247/2005, cererea sa fiind înregistrată sub nr. 242/23.11.2005 (f. 27), prin cererea referită solicitându-se reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul din pct. „Dâmb”(„Rătițeaua”), în suprafață de 0,24 ha și pentru cel din „Valea Rătitișului”, în suprafață de 0,20 ha, în procedura judiciară petenta restrângându-și cererea, în final, la suprafața de 373 mp, identificată în CF nr. 2424 nr.top.3809/3.
A susținut petenta, în procedura administrativă, că solicită terenul după tatăl său, I. G., fiul lui S. și I., decedat la data de 02.12.1998 (f. 28 și f. 35, vol. I), iar în procedura judiciară susținând că proprietarul tabular după care solicită terenul este bunica sa paternă, I. Iuanna (I.), al cărei deces a fost înregistrat la actul nr. 81/27.12.1949 (f. 48, vol. I), aceasta din urmă având înscris dreptul de proprietate în CF nr. 2424 sub nr. top. 3809/2 (f. 47-48, vol. II).
Din certificatul de naștere al tatălui petentei, întrucât mama sa - I. Ioana, avea în anul 1907 vârsta de 36 ani, rezultă că bunica petentei s-a născut în anul 1871.
Examinând colile traduse ale acestei cărți funciare (f. 116-117, vol. II), instanța a reținut că la poziția B22 se află înscrisă o persoană numită I. Iuanna l. Mihaly - minoră, înscrierea fiind efectuată la data de 03.09.1918, astfel că aceste mențiuni nu puteau viza o persoană care avea, raportat la anul 1871 al nașterii sale, vârstele de 45, respectiv 47 ani.
Pretinsa bunică paternă a petentei este fiica lui I. G. și I. Maria, conform înscrisului depus de petentă (f. 48, vol. I), iar petenta, deși i s-a pus în vedere să explice această diferență constatată de instanță, nu a răspuns solicitării instanței, la termenul când s-a judecat cauza răspunzând că nu poate explica diferențele de prenume puse în discuție.
Prin ultima cerere precizatoare, petenta a afirmat că din eroare a solicitat terenul identificat sub nr. top. 3809/2 al CF 2424, cererea sa având în vedere terenul înscris sub nr. top. 3809/3 al aceleiași cărți funciare, cu privire la care nu s-a făcut dovada că ar fi avut ca fost proprietar pe bunica paternă, I. Iuanna (I.), fiica lui G. și M., în extrasul CF nr._ depus la termenul din 15.05.2012, fiind înscrisă tot I. Iuanna l. M..
În fine, tatăl petentei, I. G., decedat la data de 02.12.1998, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, însăși petenta depunând titlul de proprietate nr._/9/30.06.1998 ce a fost eliberat acestuia pentru suprafața de 5 ha și 6546, așa cum a învederat în ședința publică din 13.12. 2011 (f. 135-136, vol. I), dar și în ședința publică din 15.05.2012, neputând fi primită susținerea petentei, din cuprinsul concluziilor scrise, în sensul că terenul a fost solicitat în baza Legii nr. 247/2005, și de tatăl și de fratele său.
Împrejurarea că tatăl petentei nu a contestat actele ce au precedat acest titlu, generează prezumția că nu s-a considerat îndreptățit a solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul acum pretins de petentă, cu consecința că nici aceasta din urmă, după epuizarea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate în persoana tatălui său, nu ar mai putea pretinde terenuri ce nu au fost solicitate de acesta.
Prezumția enunțată este întărită de înscrierile din Registrul agricol al anilor 1958-1959, tatăl petentei nefiind înregistrat cu teren având amplasamentul solicitat de aceasta (f. 107-108, vol. I), dimpotrivă, acesta figurând cu terenul ce pretinde intervenientul P. D. că l-a primit în schimb tatăl petentei - 0,36 ha în pct. B. soila.
Prezumția enunțată este întărită și de relațiile comunicate de intimata Comisia L. Săliștea de Sus, în sensul că terenul în litigiu nu a fost solicitat de alte persoane decât de P. D. (f. 144, vol. I), dar și de adeverința nr. 759/02.04.1993 (f. 218, vol. I), din care rezultă că intervenientul forțat P. Dumitru (fiul) este cel care figura în Registrul agricol al anilor 1986-1991, în vol. II, poz. 86, cu suprafața de 0,08 ha teren pe care se află construite casa și anexele gospodărești.
Potrivit dispozițiilor art. II din HG nr. 1832/2005, propunerile comisiilor comunale, orășenești și municipale, validate prin hotărâri ale comisiei județene adoptate anterior intrării în vigoare a prezentei hotărâri, sunt și rămân valabile dacă nu au fost contestate în termenul legal, dispoziții față de care, propunerea Comisiei locale Săliștea de Sus de reconstituire a dreptului de proprietate pentru intervenientul P. D., fiind validată prin HCJ Maramureș nr. 954/1992, este și rămâne valabilă, în baza acesteia fiind efectuată punerea în posesie și eliberat titlul de proprietate a cărui nulitate absolută s-a cerut a fi constatată in măsura terenului solicitat.
În fine, potrivit relațiilor comunicate de intimata C. L. Săliștea de Sus, petenta și soțul ei nu au formulat cereri de reconstituire, anterior celei aici analizate (f. 123, vol. II), iar martorii propuși de petentă nu sunt vecini proprietari ai terenului în litigiu, intervenientul forțat I. S. Gâjian afirmând că a cumpărat de la tatăl petentei . cauzei a fi înscrisă, în parte, sub nr. top. 3609/3, față de acesta petenta neformulând cereri.
În concluzie, reținând că petenta nu a reușit să facă dovada că autorii săi - bunica paternă I. Iuanna (I.), fiica lui G. și M., și tatăl său, I. G., au avut proprietatea terenului solicitat, în baza art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, a fost respinsă plângerea acesteia îndreptată împotriva HCJ Maramureș nr. 154/15.05.2006, fiind respinse, pe cale de consecință, și cererile având ca obiect punerea în posesie și eliberare titlu de proprietate.
În ce privește cererea în nulitate absolută a titlului de proprietate nr._/32/22.04.1994, eliberat intervenientului forțat P. D. fiul, instanța a constatat că, într-adevăr, cuprinde: atât suprafața de 500 mp, identificată de expertul cauzei a fi înscrisă în CF nr. 3673 nr. top. 3809/1, în baza sentinței civile nr. 1811/10.08.1974, prin care s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate asupra acestei parcele, de către intervenientul în interes propriu P. Dumitru (tatăl), prin cumpărare de la CAP, iar nu prin uzucapiune, cum s-a susținut în notele de ședință depuse de apărătorul petentei pentru termenul din 24.04.2012; cât și terenul în suprafață de 373 mp, identificat de expertul cauzei în CF nr. 2424 nr. top. 3809/3, cu privire la care instanța reamintește că petenta nu a făcut dovada proprietății în persoana autorilor invocați.
Însă, pentru considerentele reținute, instanța a constatat că nu petenta este aceea care ar putea să ceară nulitatea pentru acest motiv, eventual, o astfel de cerere, fiind posibil a fi formulată numai de tatăl intervenientului forțat, el fiind proprietarul parcelei înscrise în titlul fiului său.
Conform raportului de expertiză efectuat în cauză și completat de către expertul K. T. (f. 165-166, vol. II), intervenientului forțat P. Dumitru (fiul) i-a fost eliberat titlul de proprietate nr._/32/22.04.1994, pentru suprafața de 880 mp, din care 412 mp arabil și 468 mp curți-construcții, suprafața din titlu suprapunându-se peste suprafața de 872 mp redată grafic în anexa nr. 1 la expertiza inițială (f. 78, vol. II), între punctele 1-2-3-4-5-6-1.
Această din urmă suprafață este identificată în CF nr. 3673 sub nr. top. 3809/1 - ., ce este ocupata cu casa și anexele intervenientului, delimitată de pct. 1-2-5-6-1 și, atât în CF nr. 3673 nr. top. 3809/1/1, cât și în CF nr. 2424 sub nr. top. 3809/3 - ., delimitată de pct. 2-3-4-5-2 (f. 78, vol. II), din care sub nr. top.3809/3 a fost măsurată ., redată grafic în pct. A-3-4-B-A, cu privire aceasta suprafață arătându-se că nu este ocupată de construcții, aceasta fiind ..
Petenta nu a dovedit însă, așa cum s-a demonstrat în cele ce preced, că autoarea sa, bunica paternă - I. (Iuanna) I., a fost proprietara acestei parcele, extrasele CF nr. 2424 depuse în cauză având înscrise nr. top. 3809/2 și nr. top. 3809/3, prin care se identifică terenul atribuit celui din urmă intervenient introdus în cauză - I. S. Gâjian (. în anexa nr. 1 - f. 78, vol. II), față de care petenta nu a formulat nicio pretenție, respectiv terenul din titlul intervenientului P. D. fiul, iar foștii proprietari tabulari sunt alte persoane decât autorii evocați de petentă.
Prin sentința civilă nr. 1811/10.08.1974 a Judecătoriei V. de Sus, pronunțată în dosarul nr. 2076/1974, s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantului P. D. (tatăl), asupra terenului în suprafață de 500 mp, cumpărat de acesta de la CAP, identificat în CF nr. 2424 nr. top. 3809/1, contractul de vânzare-cumpărare fiind încheiat la data de 06.02.1973, pentru suprafața de 0,055 mp (f. 213-214, vol. I), iar titlul de proprietate nr._/32/22.04.1994, a cărui nulitate parțială s-a cerut, a fost eliberat fiului, care a fost înzestrat verbal cu acest teren și cu casa construită pe acesta, de către tatăl său, impunându-se a se sublinia faptul notoriu constând în modalitatea în care se efectua cumpărarea terenului pentru construirea casei, anume atât de la CAP, cât și de la cel care s-a pretins fost proprietar, așa cum a susținut și intervenientul voluntar P. Dumitru, tatăl.
Instanța nu a primit susținerea petentei în sensul că dreptul de proprietate asupra terenului solicitat a fost dovedit cu împrejurarea că tatăl său a vândut intervenientului în interes propriu P. D. (tatăl) ., câtă vreme tatăl său nu mai figura în Registrul agricol al anilor 1959-1963 cu acest teren.
La aceeași concluzie se ajunge și având în vedere susținerea petentei făcute în ședința publica din 18.10.2011 când, întrebate fiind părțile în posesia cui se afla terenul în anul 1990, atât petenta, cât și intervenientul au învederat că se afla în posesia intimatului P. D., fiul intervenientului, arătând petenta că autorul său a avut suprafața de 24 ari în acest loc, dar a fost comasat, fiind atribuit altor persoane pentru construcție de case, intervenientului fiindu-i atribuită suprafața de 500 mp, pe care nici nu-i pretinde, cererea sa fiind pentru suprafața ce excede suprafeței de 500 mp.
Intervenientul în interes propriu P. D. (tatăl), a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate prin cererea înregistrată sub nr. 1273/22.03. 1991 (f. 123, vol. I), însă nu a solicitat terenul pretins de petentă.
Intervenientul forțat P. D. (fiul), a solicitat și el reconstituirea dreptului de proprietate, pentru terenurile „primite de la părinți”, cererea sa fiind înregistrată sub nr. 1994/14.04.1991, acesta fiind cel care a solicitat în pct. „Acasă”(„Rătițeaua”), suprafața de 0,09 ha (0,04 ha - curți construcții și 0,05 ha - arabil), astfel cum este înscris și în adeverința provizorie de proprietate (f. 111, vol. I), pentru atribuirea terenului fiind avută în vedere adeverința nr. 759/ 02.04.1993 (f. 218, vol. I), din care rezultă că intervenientul forțat P. D. (fiul) este cel care figura în Registrul agricol al anilor 1986-1991, în vol. II, poz. 86, cu suprafața de 0,08 ha teren pe care se află construite casa acestuia și anexele gospodărești.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 18/1991 republicată:„(1) Sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul - Lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii.(2) Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădină din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară,în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție.”
Limita maximă a suprafeței terenului căruia i se aplică dispozițiile prectate, raportat la art. 8 și 4 din Decretul - Lege nr.42/1990, este de 1.000 mp, iar terenul ocupat de intervenientul forțat este de 872 mp, sensibil egal cu cel înscris în titlul ce i-a fost eliberat (880 mp), dar și cu cel cu care figura în Registrul agricol al anilor 1986-1991, în vol. II, poz. 86 (0,08 ha), conform adeverinței nr. 759/02.04.1993 (f. 218, vol. I).
Titlul de proprietate a cărui nulitate absolută s-a cerut a fi constatată are numai valoare recognitiva a dreptului de proprietate ce s-a născut ope legis în patrimoniul intervenientului forțat P. D. - fiul, conform dispozițiilor legale precitate.
Astfel fiind, raportat la considerentele ce precedă, instanța a respins și cererea petentei având ca obiect nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/32/1994, reținând legală emitere a acestuia și, pe cale de consecință, a fost admisă cererea de intervenție în interes propriu, în sensul respingerii cererilor petentei.
În ce privește cheltuielile de judecată, a fost respinsă cererea petentei cu acest obiect, luându-se act că nu au fost solicitate astfel de cheltuieli de către intervenientul forțat P. D. (fiul).
S-a admis cererea cu acest obiect a intervenientului în interes propriu P. D. (tatăl), în măsura dovedită, cu obligarea petentei la plata sumei de 2.099 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocatului acestuia și cheltuielile de transport efectuate de acesta la instanță.
Împotriva sentinței civile nr. 260/17.05.2012 a Judecătoriei Dragomirești, în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă a formulat recurs recurenta petentă F. F., solicitând, în principal, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și admiterea plângerii petentei, anularea Hotărârii Comisiei Județene Maramureș de fond funciar nr. 154/15.05.2006, constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate nr. 4000/32/22.04.1994 emis pe seama intimatului P. D. jr. în limitele suprafeței menționate în concluziile scrise depuse la dosar cu ocazia judecării pe fond a cauzei, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
Recurenta a invocat dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 7, 8 și 9, respectiv art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Recurenta a arătat că, în raport cu întreg materialul probator administrat în cauză, soluția primei instanțe este adusă printr-o greșită interpretare a legii, în baza unor motive străine de natura pricinii și prin încălcarea principiului disponibilității.
Prin plângerea introductivă, instanța a fost învestită cu verificarea legalității unei hotărâri a Comisiei Județene Maramureș prin care s-a respins contestația petentei privitoare la invalidarea cererii de reconstituire a proprietății.
Privită într-un context general, în mare parte, prin prisma apărărilor părților, fără o interpretare exhaustivă a întregului material probator ori printr-o interpretare „sine die” a acestuia, cauza apare ca fiind motivată contradictoriu prin date străine de natura pricinii astfel că aceasta necesită a fi reexaminată și soluția înlăturată.
S-a dovedit neechivoc că cererea petentei viza un imobil ce a aparținut anterior coooperativizării agriculturii, bunicii paterne I. Iuoana, fiind înscris în CF nr. 2424 cu nr. top. 3809, imobil ce a suferit dezmembrări succesive, prin parcelare.
Apartenența la patrimoniul defunctei a acestei proprietăți anterior cooperativizării agriculturii nu a fost contestată de părți ba mai mult coroborând datele din actul sub semnătură privată depus la dosar, fila 21, respectiv sentința civilă nr. 1811/1974 a Judecătoriei V. de Sus se poate concluziona fără urmă de îndoială că, în lipsa altor pretendenți, petenta este îndrituită a reclama reconstituirea proprietății bunicii paterne.
Hotărârea atacată pune sub semnul îndoielii veridicitatea datelor extrasului de CF pe considerentul că antecesoarea petentei apare ca fiind fiica lui Mihaly, iar în actul de la fila 28 apare ca fiind fiica lui G..
În argumentarea acestei teze prima instanță invocă și unele calcule privind vârsta antecesoarei petentei pe bază de comparații concluzionând în final că este exclusă posibilitatea ca terenul reclamat să fi aparținut antecesoarei petentei.
În aceeași ordine de idei prima instanță se raportează la un titlu de proprietate eliberat pe seama tatălui petentei, defunctul I. G., decedat la 02.12.1998 și că aceasta nu a contestat actele ce au precedat eliberarea acestui titlu și pe cale de consecință este admisă o așa zisă prezumție potrivit căreia nu era îndrituit a solicita reconstituirea proprietății cu privire la acest imobil.
Petenta a solicitat reconstituirea proprietății potrivit Legii nr. 247/2005, cererea sa fiind înregistrată sub nr. 242/2005.
Această cerere, invalidată la nivelul Comisiei Locale Săliștea de Sus pentru retrocedarea proprietăților, a atras după sine contestarea invalidării ce a făcut obiectul dosarului nr. 118/26.01.2006.
Rezultă din cele expuse că prima instanță a verificat superficial probele și datele cauzei și ca urmare aduce o hotărâre netemeinică pe baza unor pretinse prezumții.
Sentința civilă nr. 1811/1974 a Judecătoriei V. de Sus depusă la dosar, confirma neechivoc că validarea contractului încheiat cu intervenientul P. Dumitru senior și CAP „Brazde Unite” s-a judecat și în contradictoriu, printre alții, și cu bunica paternă a petentei, I. Iuoana.
Indiferent de faptul că terenul face sau nu obiectul reconstituirii unei alte proprietăți, prima instanță era învestită și ținută de verificarea legalității hotărârii atacate, părțile implicate în judecarea contradictorie a acestei cereri fiind în exclusivitate petenta și cele două comisii.
Că ulterior au fost introduși în cauză, în mod forțat, intervenienții P. Dumitru senior, respectiv P. D. junior și I. S. pentru cu totul alte considerente și în contradictoriu cu care trebuia judecată exclusiv cererea subsecventă vizând nulitatea titlului de proprietate nu conferea instanței abilitatea de a judeca o cerere de intervenție în interes propriu să fie soluționată în raport de plângerea contra Hotărârii Comisiei județene, în opinia petentei, cele două cereri necesitând a fi cercetate separat.
Deosebit de aceasta în notele de ședință la care fac trimitere considerentele hotărârii rezultă că cererea de intervenție a lui P. D. senior s-a făcut în interesul fiului său.
Prima instanță încălcând principiul disponibilității procesului civil recalifică această cerere într-o intervenție în interes propriu admițând-o ca atare în principiu și în fond.
Dacă în speță, așa cum reține prima instanță se discuta despre o intervenție fundamentată pe dispozițiile art. 50 alin. 1 Cod procedură civilă atunci cererea trebuia făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată cu trimitere la prevederile art. 112 Cod procedură civilă.
Intervenția se limitează la poziția procesuală a părții prin care solicita respingerea acțiunii petentei fără a indica obiectul acesteia și pe cale de consecință un astfel de demers apare ca inadmisibil sub aspect procesual numai că prima instanță interpretând greșit prevederile legale incidente pronunță o soluție lipsită de temei legal.
În cursul cercetării judecătorești această cerere nu a fost pusă în discuția părților la momentul oportun, împrejurare în care puteau fi evitate neajunsurile ulterioare și chiar admiterea ei în principiu.
Soluționarea plângerii petentei contra Hotărârii Comisiei județene în sensul admiterii acesteia nu presupunea și nu lega instanța neapărat de reconstituirea dreptului de proprietate pe același amplasament însă soluționarea plângerii în contextul cererii petentei privind legalitatea titlului de proprietate a condus la diluarea semnificativă a forței capătului de cerere principal și prin aceasta schimbându-se natura actului juridic dedus judecății.
Imobilul în litigiu cuprinde două parcele (top. 3809/2 și 3809/3) din trupul înscris în CF 2424 la care intervenientul P. D. junior nu era îndrituit.
În subsidiar, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea reevaluării probatoriului în contextul cercetării exhaustive a fondului cauzei, clarificarea unor aspecte privind calitățile procesuale ale părților, punerea în discuție a acestora, a unor excepții sugerate în considerentele hotărârii, mai ales cele legate de calitatea procesuală activă a petentei.
În drept, petenta a invocat și art. 312 alin. 1 și 2, alin. 3 și 6 indice 1 Cod procedură civilă.
Intimatul P. D. senior a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința civilă nr. 260/17.05.2012, prin prisma motivelor de recurs invocate și în considerarea dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Petenta F. I. a formulat cererea introductivă de instanță, în dosarul nr._, înregistrând-o la Judecătoria Dragomirești la 07.02.2008 și solicitând anularea Hotărârii Comisiei Județene Maramureș de fond funciar nr. 154/15.05.2006, în sensul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului agricol de la locul numit „Dâmb”, în suprafață de 0,24 ha, despre care afirmă că ar fi aparținut tatălui său, I. G., ca fiind moștenit de la părinții acestuia - fila 1 dosar de fond vol. I.
În ședința publică din 26.02.2008, petenta precizează că solicită reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră situat în locul numit „Dâmb” sau „Rătițeaua”, în suprafață de 0,24 ha teren pe care-l moștenește de la tatăl său, care, la rândul lui, l-a primit ca zestre de la părinții săi - fila 9 dosar de fond vol. I.
Prin Hotărârea nr. 154/15.05.2006, comunicată petentei la data de 09. 01.2008, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș a invalidat Anexa 22 Săliștea de Sus, la poziția 7 figurând petenta F. F., împreună cu numiții I. S. și I. Grigore, cu mențiunea „invalidare” pentru 0,44 ha teren agricol.
Din Referatul Comisiei Locale de aplicare a legilor fondului funciar Săliștea de Sus nr. 242/1.02.2006, rezultă că, în ceea ce privește terenul agricol, invalidarea s-a datorat lipsei actelor doveditoare, iar în ceea ce privește terenul cu vegetație forestieră, motivul invalidării este reconstituirea în baza Legii nr. 18/1991 a dreptului de proprietate în favoarea numitului I. S., asupra terenului situat în „Valea Păltinișului”- fila 26 dosar de fond vol. I.
Tatăl petentei, I. G., a decedat la data de 2.12.1998, astfel cum rezultă din certificatul de deces . nr._, eliberat de către Primăria Săliștea de Sus, aflat la fila 35 din dosarul de fond vol. I.
Tatăl petentei, I. G., nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în cauză, despre care, petenta, în precizările de acțiune formulate ulterior în mod succesiv la termenele de judecată din 03.06.2008 - fila 53 vol. I; 14.10.2008 – fila 63 vol. I; 02.02.2010 - fila 194 vol. I; 24.05.2011 - fila 87 vol. II; 15.11.2011 - fila 124 vol. II; 13.12.2011 - fila 134 vol. II, afirmă că a fost proprietatea tabulară a bunicii I. Iuanna, înscrisă în cartea funciară nr. 2424 nr. top. 3809/2.
Potrivit acestor susțineri, tatăl petentei, în viață la apariția Legii nr. 18/ 1991, acesta fiind decedat la data de 02.12.1998, în calitate de moștenitor al proprietarei tabulare I. Iuanna, ar fi putut solicita reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la acest teren. Petenta nu a dovedit că tatăl său a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la acest teren. De altfel nici petenta sau alți moștenitori nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la terenul în cauză în baza Legii nr. 18/1991.
Potrivit art. 13 din Legea nr. 18/1991, calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii.
Potrivit art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei.
Tatăl petentei, I. G., nu a formulat cerere de reconstituire pentru terenul despre care petenta afirmă că aceasta îl moștenește de la bunica sa, I. Iuanna, înscrisă în CF 2424 Săliștea de Sus alături de I. Gavrilla l. Grigore, I. D. l. Mihalyi, I. M. l. Mihalyi, I. Vaszyille l. Mihalyi, conform înscrierilor din CF din 1904 și 1916 - fila 47 dosar de fond vol. I.
Petenta a formulat cerere de reconstituire la data de 23.11.2005 - fila 27 din dosarul de fond vol. I, cerere invalidată prin Hotărârea Comisiei Județene Maramureș.
Terenul în cauză a fost identificat prin expertiza tehnică judiciară efectuată și completată de expert K..
Intimatul P. D. jr. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, cu privire la suprafața de teren de 880 mp, aferent casei de locuit construită cu autorizație de construire, fiindu-i eliberat titlul de proprietate nr._/32/1994.
Din expertiza tehnică judiciară topografică rezultă că din acest teren, o parcelă de 464 mp este ocupată de casa și anexele intimatului P. D. jr.
Prin sentința civilă nr. 1811/10.08.1974 a Judecătoriei V. de Sus, pronunțată în dosar nr. 2076/1974, s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantului P. D. înscris asupra terenului de 500 mp, cumpărat de acesta de la CAP, identificat în CF 2424, nr. topo. 3809/1.
Titlul de proprietate nr._/32/1994, a cărui nulitate parțială s-a cerut, a fost eliberat intimatului P. D. fiul, cu privire la terenul și casa construită pe acest teren, cu autorizație de construire.
În Registrul agricol 1958-1959 tatăl petentei nu figurează cu acest teren ci cu terenul despre care intimatul P. D. afirmă că tatăl petentei l-a primit de la CAP, 0,36 ha în locul numit B., pentru terenul pe care s-au construit în timpul CAP-ului, mai multe case de locuit, printre care și casa lui P. Dumitru.
Terenul în litigiu nu a fost solicitat în baza Legii nr. 18/1991 decât de P. D., astfel cum arată C. locală – fila 144 vol. I.
P. D. (fiul) figura în Registrul agricol al anilor 1986-1998, vol. II poziția 86, cu suprafața de 0,08 ha teren pe care se află construite casa și anexele gospodărești.
În ședința publică din 18.10.2011, petenta a declarat că terenul în discuție se află în posesia intimatului P. D., că terenul autorului său a fost comasat, fiind atribuit altor persoane pentru construcții - fila 118 vol. II.
Raportat la starea de fapt ce rezultă din probele administrate, în mod corect a fost respinsă plângerea petentei îndreptată împotriva Hotărârii nr. 154/ 15.05.2006 emisă de C. Județeană Maramureș de fond funciar, prima instanță procedând la verificarea legalității emiterii acesteia, astfel cum rezultă din analiza sentinței atacate care, în pofida considerentelor supraabundente ce împietează asupra clarității expunerii, menționează aspectele avute în vedere în construirea raționamentului care a dus la respingerea, în mod corect, a plângerii formulate de petentă împotriva Hotărârii nr. 154/15.05.2006, care, așa cum rezultă din ansamblul materialului probator administrat de instanța de fond, a fost legal emisă cu respectarea dispozițiilor Legii nr.18/1991 republicată.
În mod corect prima instanță a respins și cererea privind constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate emis în favoarea pârâtului P. Dumitru (fiul), reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 18/ 1991, coroborate cu dispozițiile art. 8 și 4 din Decretul - Lege nr. 42/1990.
De asemenea, în mod corect prima instanță a reținut că proprietarul tabular al suprafeței de 500 mp, nr. top. 3809/1, respectiv P. D. (tatăl) ar fi putut eventual ataca titlul de proprietate nr._/32/1994 pentru motivul invocat de petentă, și nu aceasta, petenta-recurentă nejustificând un interes, în sens juridic, actual în a ataca titlul de proprietate pentru considerentele arătate.
În ceea ce privește aspectele vizând calitatea procesuală reținută de prima instanță în privința intimaților P. D. tatăl și fiul, criticile sentinței, formulate prin motivele de recurs, sunt întemeiate. Astfel, în timp ce, intimatul P. D. (fiul) a fost chemat în judecată în calitate de pârât, de către petentă, printr-una din precizările de acțiune, la fel ca și P. D. (tatăl), în privința lui P. D. (tatăl), petenta a renunțat la judecată și instanța a luat act de renunțarea la judecată prin încheierea ședinței publice din 20.10.2009 -fila 161.
Această încheiere nu a fost atacată cu recurs.
Intimatul P. D. (tatăl) a formulat ulterior o cerere de intervenție calificată în mod greșit de către prima instanță drept cerere de intervenție în interes propriu.
Intervenția voluntară prezintă, ca element definitoriu, introducerea unui terț, din inițiativa acestuia, în procesul civil aflat în curs de judecată.
Intervenția voluntară principală este cererea prin care un terț solicită introducerea sa într-un proces în curs de judecată, pentru a i se recunoaște sau stabili un drept propriu și este, ca natură juridică, o veritabilă cerere de chemare în judecată, îndreptată împotriva părților inițiale, deci atât a reclamantului, cât și a pârâtului. Terțul intervenient poate să-și formuleze pretenția pe cale principală, declanșând un proces distinct, în care el ar figura pe post de reclamant iar părțile din celălalt proces ar fi pârâți. Dacă însă terțul preferă să invoce pretinsul său drept în litigiul pendinte, cererea sa dobândește caracter incidental, devenind o cerere care se grefează pe cererea principală, dar care poate fi soluționată și independent de aceasta.
Intervenția voluntară principală presupune invocarea de către terț a unui drept propriu și duce la lărgirea cadrului procesual nu numai sub aspectul părților, cât și al obiectului litigiului.
În speță, intimatul P. D. (tatăl) a specificat faptul că formulează cerere de intervenție în interesul fiului său, pârâtul P. D. junior, solicitând, la fel ca și acesta, respingerea cererii precizate și completate formulată de către petentă.
Prin urmare, cererea de intervenție formulată de P. D. senior este o intervenție voluntară accesorie.
Intervenientul P. D. (tatăl) justifică un interes și solicită introducerea sa într-un litigiu în curs de desfășurare, pentru a apăra drepturile intimatului P. D. junior.
Intervenția voluntară accesorie constituie o cerere incidentală prin care intervenientul accesoriu nu invocă un drept propriu ci doar sprijină, în speță pe pârâtul P. D. junior.
Intervenția voluntară accesorie în sprijinul pârâtului se va admite dacă se respinge cererea de chemare în judecată, deoarece pârâtul nu a căzut în pretenții, așa încât, apărarea terțului urmează a fi considerată utilă.
Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul va admite în parte recursul și va modifica în parte sentința civilă nr. 260/17.05.2012 a Judecătoriei Dragomirești reținând calitatea de intervenient accesoriu pentru P. D. senior, va admite cererea de intervenție accesorie, în interesul pârâtului P. D. junior, menținând celelalte dispoziții ale sentinței recurate, care nu contravin prezentei decizii.
Cererea de acordare de cheltuieli de judecată în recurs formulată de petentă va fi respinsă, deoarece intimații nu au căzut în pretenții în sensul art. 274 Cod procedură civilă.
Cererea de acordare de cheltuieli de judecată în recurs formulată de intimatul P. D. va fi respinsă, acesta nedepunând niciun înscris doveditor privind cheltuielile de judecată pretinse, la dosar, în recurs.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de către recurenta F. F., domiciliată în Săliștea de Sus, nr. 1563, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 260/17.05.2012, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr. 214/ 224/2008, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite cererea de intervenție accesorie, în interesul pârâtului P. Dumitru jr., introdusă de intervenientul în interesul pârâtului P. D. jr., P. Dumitru senior.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile nr. 260/17.05.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Dragomirești.
Respinge cererile formulate de petentă și de către intimatul P. D. privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 octombrie 2012.
Președinte Judecători Grefier
C. M. Ț. D. P. G. G. B. D.
Red. Ț.D./10.10.2012
T.red. B.D./12.10.2012
..10.2012
Judecător la fond: E. M. S.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 530/2012. Tribunalul MARAMUREŞ | Fond funciar. Decizia nr. 126/2013. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
