Legea 10/2001. Sentința nr. 839/2012. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 839/2012 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 10-05-2012 în dosarul nr. 839/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
SENTINȚA CIVILĂ NR. 839
Ședința publică din 10.05.2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: T. D.
GREFIER: P. V.
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii civile formulată de către reclamanții P. V. T., domiciliat în B. M., ., Leșiu E. S., domiciliată în B. M., ./24, Ș. G. L., domiciliat în Satu Nou de Jos, nr. 79A, . G., domiciliată în B. M., ./7, jud. Maramureș, în contradictoriu cu pârâții: P. municipiului B. M. și C. locală de aplicare a Legii 10/20, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 19.04.2012, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea mai întâi pentru termenul din 26.04.2012, 03.05.2012, iar apoi pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat hotărârea de față.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș sub nr._, la data de 18.01.2010, reclamanții P. V. T., Leșiu E. S., Ș. L. V., Ș. G. L., N. A., au solicitat anularea Dispoziției nr. 4652/8.09.2004 a Primarului municipiului B. M. și a adresei nr._/18.10.2009 prin care s-a respins în parte cererea de restituire a proprietății.
În motivare se arată că cele două acte sunt netemeinice și nelegale, întrucât nu au fost soluționate în totalitate cererile depuse, refuzându-se soluționarea acestora, pe motiv că cererea petenților ar fi fost soluționată definitiv prin dispoziția atacată.
În drept se invocă dispozițiile Legii 10/2001 la modul generic.
Cererea introductivă de instanță poartă o singură semnătură – fila 1 din dosar.
La data de 26.03.2010, reclamanții P. V. T., Leșiu E. S., Ș. G. L. și N. A. au depus, prin avocat, precizare de acțiune, prin care solicită obligarea Primarului municipiului B. M. și a Comisiei locale pentru aplicarea Legii 10/2001 la soluționarea în totalitate a notificărilor depuse, sub sancțiunea daunelor cominatorii în sumă de 500 lei pe zi de întârziere și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea precizării de acțiune depuse la dosar la data de 26.03.2010, s-au arătat următoarele: proprietari de carte funciară a terenului și a celor două case, pentru care s-au depus notificări au fost bunicii reclamanților, respectiv Ș. S. și soția sa Ș. F.. Împreună aceștia au avut mai mulți copii, însă doar doi dintre aceștia – prin reprezentanții lor – au depus cereri de restituire: P. V. T. și Leșiu E. S. după Ș. E. (fiica proprietarilor de CF), iar Ș. G. L. și N. A. după Ș. G. (fiu al proprietarilor de CF).
Proprietatea familiei Ș. a fost expropriată prin decrete succesiv, în vederea construirii unor obiective de interes public.
După expropriere, casele au fost demolate, iar, pe o parte din teren s-au edificat construcții, diferența fiind liberă la data depunerii cererilor.
După apariția Legii nr. 10/2001, reclamanții au depus notificări după cum urmează: sub nr. 147/N/7.08.2001 – prin executor judecătoresc M. M., au depus cereri reclamanții Ș. G. L. și N. A. și au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 3 jug. și 200 stj, iar dacă restituirea în natură nu este posibilă în întregime, pentru diferență, au solicitat despăgubiri; sub nr. 38/N/4.02.2002, prin executor judecătoresc V. G. au depus cereri P. V. T. și Leșiu E. S., care au solicitat restituirea în natură a suprafeței de 1 ha și 7984 mp teren, precizând că în măsura în care acest lucru nu este posibil, solicită pentru diferență despăgubiri.
Ambele notificări vizează restituirea aceluiași teren, identificat prin CF 3407 B. M., nr. top. 1605/6 și au depus acte prin care să facă dovada că sunt persoane îndreptățite și că proprietatea bunicilor lor a fost expropriată.
Notificările depuse nu au fost soluționate în termen rezonabil, motiv pentru care reclamanții au fost nevoiți să facă referiri la 9.06.2003.
Prin Dispoziția nr. 4652/8.09.2004, P. municipiului B. M. a aprobat restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 1409 mp identificat prin CF 3407 B. M., nr. top. nou 1605/28/1/1 și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, sub formă de titluri de valoare nominală, pentru suprafața de 5785 mp.
Prin dispoziția menționată, se recunoaște că suprafața totală expropriată și aptă de restituire este de 17.984 mp și că acest teren se află în B. M., pe . numere administrative 45 și 45A. Cu toate acestea, dispoziția vizează doar restituirea suprafeței de 1409 mp și acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafața de 5785 mp.
Reclamanții au arătat că au acceptat această dispoziție, deși nu restituia întreaga suprafață la care erau îndreptățiți, întrucât au avut promisiunea fermă că printr-o decizie ulterioară, pe măsura identificării unor terenuri libere, notificările reclamanților vor fi soluționate și cu privire la diferența de teren. Reclamanții arată că li s-a arătat, în mod expres, că dispoziția se referă numai la cele două suprafețe pentru care la acel moment se poate decide și că, în cuprinsul dispoziției nu există nicio prevedere că nu sunt îndreptățiți pentru diferența de teren ori că, legat de aceasta, cererea se respinge ca nefondată.
Reclamanții au constatat însă că, asupra diferenței de teren nu s-a luat nicio dispoziție, motiv pentru care, după numeroase demersuri, au formulat o cerere scrisă, solicitând să li se comunice modul de soluționare a notificărilor cu privire la diferența de teren.
În cele din urmă, cu adresa nr._/18.10.2009, C. de aplicare a prevederilor Legii 10/2001, a comunicat reclamanților că notificările acestora au fost soluționate în totalitate prin restituirea în natură a suprafeței de 1409 mp și prin măsuri reparatorii pentru suprafața de 5785 mp. Nu se face vorbire despre diferența de teren, de 10.790 mp și despre susținerile reclamanților privind obligativitatea soluționării în totalitate a notificărilor și la promisiunea făcută atunci când reclamanții au acceptat soluționarea parțială a cererilor.
Reclamanții consideră poziția exprimată prin adresă ca un refuz nejustificat de a soluționa o cerere legală.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 25 alin. 1 și 6 din Legea nr. 10/2001 republicată, cu referire la art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, art. 109 Cod procedură civilă, Decizia nr. IX/2006 a Curții Constituționale.
La data de 21.05.2010, pârâtul P. municipiului B. M. a depus întâmpinare, invocând excepția tardivității introducerii acțiunii, raportat la dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată, dispoziția nr. 4652/8.09.2004 putând fi atacată în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pârâtul a invocat de asemenea excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei de aplicare a Legii 10/2001, arătând că, potrivit art.21 alin. 4 din Legea 10/2001, în cazul în care imobilele sunt deținute de unitățile administrative teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent se face prin dispoziție motivată a primarilor. După acest text de lege rezultă în mod clar că în speță, calitate procesuală pasivă are doar primarul, care se pronunță prin dispoziție asupra notificării.
Pârâtul a solicitat de asemenea respingerea petitului privind obligarea soluționării notificării sub sancțiunea unor daune cominatorii, ca neîntemeiat, invocând art. 580 alin. 5 Cod procedură civilă și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție 2699/27.03.2007, art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție 82/10.01.2008 – file 34-35.
La termenul de judecată din 19.11.2010, astfel cum se află consemnat în încheierea ședinței publice de la acea dată, reprezentanta petenților, avocat P. L. solicită respingerea excepției tardivității acțiunii în raport de acțiunea introductivă pe care nu o mai susține. Arată că acțiunea introductivă a fost precizată solicitând obligarea Primarului municipiului B. M. și a Comisiei locale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 la soluționarea notificărilor. Învederează instanței că nu este o acțiunea în anulare ci o obligație de a face întemeiată pe dispozițiile art. 25 alin. 1 și 6 din Legea nr. 10/2001 republicată cu referire la art. 26 alin. 3 din același act normativ, 109 din codul de procedură civilă și Decizia Curții Constituționale nr. IX din 20.03.2006 privind competența de soluționare a unor astfel de cererii.
Instanța exercitându-și rolul activ potrivit dispozițiilor art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă a pus în discuție faptul că petenții au obligația să precizeze obiectul cererii de chemare în judecată și având în vedere modalitatea de formulare a cererii înregistrată la data de 18.01.2010 aflată la fila 1 din dosar se impune a se efectua precizări clare pentru a se putea determina cu claritate obiectul cauzei.
Reprezentanta intimatului, consilier juridic C. A. A. a aratat că susține excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 invocată prin întâmpinare.
Reprezentanta petenților, avocat P. L. a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 întrucât raportat la precizarea de acțiune, C. locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 are calitate procesuală pasivă solicitându-i-se să ia în examinare toate notificările depuse de petenți, iar dacă aceasta refuză, înseamnă că are calitate procesuală pasivă în cauză.
La data de 26.11.2010, reclamanții P. V. T., Leșiu E. S., Ș. G. L., N. A. prin avocat, au depus la dosar note de ședință arătând că: Prin acțiunea introductivă, înregistrată sub dosarul nr._, petentul P. V. T. a semnat o acțiune în anularea Dispoziției nr. 4652/8.09.2004 și a Adresei nr. 17.377/18.10.2009, formulată în numele următoarelor persoane: Leșiu E. S., Ș. L. V., Ș. G. L., N. A., persoane cu privire la care s-a dispus prin cele două acte.
Pentru termenul din 26.03.2010 s-a depus o precizare de acțiune, de către avocat, în numele petenților: P. V. T., Leșiu E. S., Ș. G. L., N. A.. Precizarea de acțiune a avut în vedere faptul că, una din persoanele vizate de dispoziția atacată nu mai este în viață, respectiv Ș. L. V. și că nu putea să-l mandateze pe petentul P. V. T. să depună o cerere în numele acesteia.
Dintre persoanele la care se referă dispoziția de retrocedare, numai cei care l-au mandatat pe avocat, au calitatea de petent, respectiv, cei menționați în precizarea de acțiune. Ca urmare, nu se mai impun a fi depuse acte de stare civilă ale decedatei, în condițiile în care, au înțeles să promoveze acțiune doar cei menționați în actul depus pentru termenul din 26.03.2010.
Atunci când s-a redactat, iar apoi s-a depus „precizarea de acțiune”, s-a avut în vedere doar solicitarea de obligare a comisiei locale de Lege 10/2001 și a primarului municipiului B. M., în a lua în dezbatere și analiza toate „Notificările” făcute de părți, urmate de emiterea unei dispoziții a primarului, care să dispună cu privire la legalitatea și temeinicia notificărilor.
În opinia reclamanților, menținând doar aceste cereri, întemeiate în drept pe dispozițiile legale invocate, nu se mai impunea o renunțare expresă la petitele din acțiunea introductivă.
Având în vedere dispozițiile date de instanță în ședința publică din 19.11.2010, se face precizarea că petenții nu-și mai mențin cererile inițiale.
Cererile de obligare a comisiei și primarului au pornit de la nesoluționarea tuturor Notificărilor prin Dispoziția 4652/8.09.2004 a Primarului municipiului B. M. și refuzul comisiei de a lua în dezbatere ulterioară a celorlalte notificări rămase nesoluționate.
Din cuprinsul preambulului deciziei, rezultă că ea se referă la aprobarea de „restituire în natură a imobilului, teren în suprafață de 1409 mp, situat în B. M., .. 45 și 45A și, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobil, teren în suprafață de 5785 mp”.
Aceste mențiuni demonstrează evident, fără posibilitate de altă interpretare că, dispoziția s-a emis strict pentru cele două suprafețe de teren, nu și pentru restul solicitate.
Din expozitivul dispoziției rezultă că petenții au solicitat cote din cele două case expropriate, dar care la data soluționării cererii erau demolate și suprafața totală de 17.984 mp, dar că acea dispoziție viza doar terenul din CF 3407 top. nou 1605/28/1/1, care este liber, în suprafață de 1409 mp și terenul ocupat de diferite instituții, în suprafață de 5785 mp, reținând că la capătul de cerere privind casele s-a renunțat expres prin Notificarea nr. 3.660/10.06.2003.
De aceea și dispozitivul vizează doar cele două suprafețe de teren, cu modalitățile diferite de retrocedare, în natură sau echivalent.
Această dispoziție a fost comunicată cu părțile interesate, acestea neînțelegând să o conteste, în condițiile în care, se referea strict la cele două terenuri, urmând ca pentru diferență, să se emită o nouă dispoziție, în funcție de situația terenului.
Petenții au revenit după un timp, cerând atât verbal cât și în scris, soluționarea notificărilor depuse, în integralitatea lor.
Răspunsul primit prin Adresa nr._/18.10.2009, confirma depunerea a patru notificări, însă susține că toate au fost soluționate prin Dispoziția nr. 4652/8.09.2004, contrazicând însăși conținutul acesteia.
De aceea, petenții au înțeles să solicite obligarea celor două „instituții” să-și îndeplinească atribuțiile expres prevăzute în lege și normele de aplicare, astfel: Prin art. 1 din Legea 10/2001, se prevede obligativitatea restituirii, la cerere și în condițiile legii, a imobilelor preluate în mod abuziv, dar și modalitatea de restituire, prin decizie sau dispoziție motivată.
Prin art. 22 din lege, s-a prevăzut termenul în care persoana îndreptățită va notifica unitatea deținătoare și ce trebuie să cuprindă un astfel de act.
Prin art. 25 din lege se prevede termenul de soluționare a notificării și actul prin care acest lucru trebuie să se realizeze. Unitatea deținătoare „este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură” (alin.1).
Potrivit dispozițiilor art. 27 din lege, este reglementată situația soluționării notificărilor în cazul în care persoana notificată deține numai în parte bunurile imobile solicitate, caz în care, este obligată a-i comunica persoanei îndreptățite toate datele privind persoana fizică sau juridică deținătoare a celeilalte părți din imobilul solicitat (alin. 2). Comunicarea trebuie efectuată prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire(alin. 3).
Normele metodologice, la pct. 27.1, detaliază această activitate și prevăd, obligativitatea unității notificate de a proceda la „direcționarea notificării”.
Prin dispozițiile art. 29 din lege este reglementată situația imobilelor evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale, inclusiv a celor înstrăinate.
Din actele existente la dosar, rezultă în mod indubitabil, că petenții au depus următoarele notificări: nr. 147N/2001 formulată de petenții Ș. G. L. și N. A., înregistrată inițial la Instituția Prefecturii și trimisă apoi comisiei locale, care a înregistrat-o sub nr. 21.595/14.09.2001; nr. 37N/4.02.2002 formulată de petenții P. V. T. și Leșiu E. S., înregistrată de asemenea la Instituția Prefecturii și apoi la comisia locală, sub nr. 16.166/16.07.2002; nr. 38 N/4.02.2002 formulată de petenții P. V. T. și Leșiu E. S., prin care cer restituirea în natură a imobilelor teren, identificate prin CF 3407 B. M., top. 1605/6 în suprafață de 1 ha și 798 mp, făcându-se mențiunea că pentru aceste terenuri au mai depus cereri Ș. G. L. și N. A. G.; nr. 3.666/10.06.2003 formulată de P. V. T. și alții și care vizează cele două case.
În cele 4 notificări s-a făcut mențiunea și dovada că imobilele au făcut obiectul exproprierii prin Decretele nr. 122/23.02.1962, poziția 4 din tabel pentru 6.301 mp; nr. 998/30.12.1965, poziția 5, pentru 9.346 mp.
Actele existente la dosar, mai evidențiază faptul că, după depunerea notificărilor, consiliul local, prin Hotărârea nr. 15/2004 a aprobat vânzarea unei suprafețe de teren către o terță persoană fizică și, mai apoi, către o societate comercială.
Dacă unitatea notificată se află în una din situațiile menționate de lege (teren aflat în proprietatea altor persoane), avea obligația să procedeze legal.
Stând în pasivitate ori refuzând în mod expres – cum a făcut prin adresa citată – unitatea notificată, prin organele sale, a încălcat legea.
Este adevărat că legea și normele metodologice nu prevăd, în mod expres, proceduri de soluționare în astfel de situații. De aceea, Înalta Curte de Casație și Justiție, admițând recursul în interesul legii, declarat de procurorul general, a stabilit că pentru „cererile formulate împotriva refuzului persoanei juridice notificate, deținătoare a terenului, de a emite decizia sau dispoziția motivată de restituire în natură ori de acordare de despăgubiri” competentă este secția civilă a tribunalului în a cărei rază teritorială își are sediul persoana juridică respectivă.
Potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, această decizie este obligatorie pentru instanță.
Obiect al cererii formulate de petenți, îl constituie obligarea comisiei de Lege 10/2001 și a Primarului de a soluționa toate notificările cu care au fost investite, existând refuzul acestora materializat prin Adresa nr._/18.10.2009.
Judecata cauzei a fost suspendată prin încheierea civilă din 7.03.2011, urmare cererii în acest sens formulate de reclamanți, prin avocat, la data de 7.03.2011 – file 58 și 59 din dosar.
La data de 28.02.2012, reclamanții, prin avocat, au solicitat repunerea cauzei pe rol – fila 69.
Ulterior repunerii cauzei pe rol, la data de 22.03.2012, reclamanții au depus la dosar precizare de acțiune, solicitând anularea adresei nr._/18.10.2009 a Primarului municipiului B. M. și obligarea Comisiei locale de aplicare a Legii 10/2001 și a Primarului municipiului B. M. să soluționeze toate notificările depuse, în integralitatea lor, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunța sub sancțiunea daunelor cominatorii de 500 lei/zi de întârziere – fila 85 din dosar și respectiv fila 107 din dosar.
La data de 12.04.2012, reclamanții P. V. T., Leșiu E. S., Ș. G. L. și N. A. G., au depus la dosar precizare de acțiune purtând semnăturile olografe ale reclamanților, arătând să solicită: anularea Adresei nr._/18.10.2009, obligarea Comisiei locale și a Primarului municipiului B. M. să soluționeze toate notificările depuse în integralitatea lor, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunța, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 500 lei/zi de întârziere.
În consecință, renunță la cererea inițială, din acțiunea introductivă, de anulare a Dispoziției nr. 4652/8.09.2004, întrucât prin ea a fost restituit în natură o parte din terenul solicitat.
Își mențin cererea de obligare a comisiei și primarului, întrucât nu au soluționat toate notificările depuse.
Această împrejurarea rezultă din însuși cuprinsul preambulului deciziei, că ea se referă la aprobarea de „restituire în natură” a imobilului, teren în suprafață de 1409 mp, situat în B. M., . și 45A și, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobil, teren în suprafață de 5785 mp”.
Aceste mențiuni demonstrează evident, fără posibilitate de altă interpretare că, dispoziția s-a emis strict pentru cele două suprafețe de teren, nu și pentru restul suprafețelor solicitate.
Reclamanții arată că aproximativ în perioada emiterii Dispoziției nr. 4652/8.09.2004, Consiliul local a aprobat, prin Hotărârea nr. 15/2004 vânzarea unei suprafețe de teren către . toate că avea cunoștință de notificările pe care le-au depus reclamanții.
Aceștia au solicitat obligarea comisiei și a primarului să soluționeze notificările în întregul lor, întrucât, cel puțin pentru suprafața de 3720 mp, vândută la . ar fi trebuit trimisă spre competentă soluționare la această societate, iar pentru diferență să se emită o nouă dispoziție de restituire în natură sau echivalent, fiind siguri că există teren în proprietatea unității administrativ-teritoriale apt de restituire.
În măsura în care instanța apreciază că notificările pentru suprafața de_ mp pot fi soluționate în această fază, prin restituirea în natură, solicită să dispună în consecință.
Reclamanții au fost legal citați, la adresele indicate în precizarea de acțiune – file 106, 110, 111, 113, 114, 116.
Reclamanții au solicitat judecarea cauzei și în lipsă – fila 107.
În probațiune reclamanții au depus înscrisuri.
Pârâtul a depus la dosar, la solicitarea instanței, dosarul intern de Lege 10/2001 privind pe reclamanți, acesta fiind atașat la dosarul cauzei.
În conformitate cu dispozițiile art. 146 Cod procedură civilă, P. municipiului B. M. a depus la dosar concluzii scrise.
Trecând la soluționarea cauzei, pe baza întregului material probator administrat, coroborat cu susținerile părților, prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul reține următoarele:
Analizând actele aflate în dosarul intern de Lege 10/2001, atașat, rezultă că reclamanții au depus: Notificarea nr. 147/N/2001 prin Cabinet executor M. M. și Notificarea nr. 38/N/4.02.2002 prin Cabinet executor V. G..
Prin adresa aflată la fila 2 din dosarul intern de Lege 10/2001, reclamanții afirmă în mod explicit acest lucru.
Notificarea nr. 37 N/4.02.2002 a fost adresată Prefecturii – file 9-10 din dosarul de Lege 10/2001.
Prefectura a comunicat această notificare Primăriei municipiului B. M..
Prin toate cele trei notificări depuse de către notificatorii Ș. G. L., N. A., P. V. T., Leșiu E., nr. 147/N/2001, 38 N/4.02.2002 adresate prin executor judecătoresc Primăriei și 37/N/4.02.2002 adresată Prefecturii, au solicitat restituirea în natură a aceluiași imobil situat în B. M. CF 3407, nr. topo. 1605/6 în natură teren în suprafață de 3 jug. și 200 STJ, respectiv 1 ha și 7984 mp.
Conform celor două decrete de expropriere nr. 122/23.02.1962 din terenul situat pe . se expropriază de la moștenitorii lui Ș. S. suprafața de 6301 mp teren conform Tabelului anexă la decretul de expropriere care se află la dosarul cauzei în copii xerox din dosarul de la Legea nr. 10/2001 depus de Primărie. În Memoriul tehnico-economic aflat de asemenea la dosarul de Lege nr. 10/2001 rezultă că s-au demolat două case de la nr. 45 și 45A care au fost evaluate alături de teren la suma de 40.145 lei.
De reținut este faptul că aceste despăgubiri au fost acordate avându-se în vedere certificatul de moștenitor pe cote părți din 1953.
În anul 1965 conform decretului de expropriere nr. 998 lui Ș. S. și F. i se expropriază suprafața de teren de 3408 mp din topo. 1605/6.
Pe cale de consecință având în vedere faptul că toți proprietarii deposedați dețineau cota parte din topo 1605/6 conform certificatul de moștenitor emis de notariatul de Stat în anul 1953 dispoziția emisă de primar în anul 2004 s-a emis avându-se în vedere cota de proprietate deținută de fiecare antecesor al notificatorilor.
Așadar notificările au fost soluționate în întregime.
Prin adresa nr. 3666/10.06.2003, reclamanții adresează Primăriei B. M., după expirarea termenului legal de depunere a notificărilor prevăzut de Legea 10/2001(și care expiră la data de 14.02.2002) precizări, urmare notificărilor inițiale la care fac referire chiar prin adresa nr. 3666/2003, arătând că solicită restituirea în natură a unor terenuri din cele menționate, care să fie restituite în natură unde este posibil, iar unde nu, solicită să fie despăgubiți conform normelor metodologice de aplicare a Legii 10/2001, iar în ceea ce privește cele două case de locuit, precum și anexele aferente acestora, care în prezent sunt demolate, reclamanții precizează că nu mai au pretenții, dar își mențin pretențiile pentru despăgubiri numai cu privire la terenul care a fost aferent celor 2 case și care nu mai poate fi restituit în natură. Își mențin de asemenea restul pretențiilor menționate în notificarea inițială nr. 38/N/2002 – fila 15 din dosarul de Lege 10/2001 atașat.
Dispoziția nr. 4652/8.09.2004 a Primarului municipiului B. M. reține următoarele: Având în vedere Referatul nr. 3293/2004, al Comisiei municipale de aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001, din care reiese faptul că imobilul, cotă de 2/5 din 2 case, actualmente demolate și teren în suprafață de_ mp, situat în B. M., .. 45 și 45A, solicitat de petenții P. V. T., Leșiu E. Zsuzsana, moștenitori după defuncta P. I. născută Ș. conform certificatelor de moștenitor nr. 1278/1953 și nr. 12/2003, respectiv Ș. L. V., Ș. G. L. și N. A., moștenitori după defunctul Ș. G. conform certificatelor de moștenitor nr. 1278/1953 și nr. 119/2001, este identificat prin CF nr. 3407 B. M. nr. topo. 1605/6, și a trecut în proprietatea statului, cu plată, ca efect al Decretelor de expropriere nr. 122/1962 și nr. 998/1965. Numiții Ș. S. și soția F. erau proprietari tabulari la data trecerii imobilului în proprietatea statului.
Prin notificarea 3660/10.06.2003 petenții renunță la capătul de cerere vizavi de acordarea de despăgubiri pentru casele demolate.
Se precizează că terenul în suprafață de 1409 mp, identificat prin CF B. M. nr. 3407 nr. topo. nou 1605/28/1/1, conform schiței de dezmembrare vizată de O.J.C.G.C. – Maramureș sub nr. 1060/27.03.2003, este liber și se poate restitui în natură, iar pentru terenul în suprafață de 5785 mp, ocupat de Liceul Economic, Liceul de Construcții, Casa Armatei și AGECOM SA, nefiind posibilă restituirea în natură, se vor acorda petenților măsuri reparatorii prin echivalent.
Terenul propus a fi restituit în natură nu a făcut obiectul unor titluri de proprietate emise în temeiul Legii nr. 18/1991 a fondului funciar.
Pentru terenul în suprafață de 1409 mp s-au încasat despăgubiri în valoare de 3170,25 lei, despăgubiri care potrivit cursului oficial leu/dolar stabilit prin Ordinul nr. 4/2003 al B.N.R., reprezintă 528,37 U.S.D., valoare care actualizată la cursul mediu al dolarului până la data de 19.08.2004, reprezintă_,7 lei.
Ținând cont de cererea petenților din data de 1 iunie 2004, prin care se solicită ca pentru terenul ocupat, oferta de despăgubiri prin măsuri reparatorii în echivalent să fie acordate în titluri de valoare nominală.
Având în vedere Avizul Direcției Generale a Finanțelor Publice Maramureș, ținând seama de prevederile art. 1, art. 2 alin. 1 lit. g, art. 4, art. 9 alin. 2, art. 11, art. 20 alin. 3, art. 24 și art. 33 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor bunuri imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și de prevederile HG nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, în temeiul dispozițiilor art. 71 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale: Dispune: „Art. 1. Se aprobă restituirea în natură a imobilului, teren în suprafață de 1409 mp, situat în B. M., . CF B. M. nr. 3407 nr. topo. nou 1605/28/1/1, petenților P. V. T.-cotă de 4/16, Leșiu E. Zsuzsana – cotă de 4/16, Ș. L. V.-cotă de 2/16, Ș. G. L.-cotă de 3/16 și N. A.-cotă de 3/16.
Art. 2. Se acordă petenților P. V. T., Leșiu E. Zsuzsana, Ș. L. V., Ș. G. L. și N. A., pentru imobilul, teren ocupat în suprafață de 5785 mp, situat în B. M., . prin echivalent sub formă de titluri de valoare nominală în valoare de 2._ lei.
Art. 3. Despăgubirile încasate pentru imobilul preluat în mod abuziv și restituit în natură, în sumă de 3170,25 lei, reprezentând 528,37 U.S.D., în anul 1965, valoare care actualizată la cursul mediu al dolarului până la data de 19.08.2004 reprezintă 17.528.785,7 lei au fost vărsate la Trezoreria B. M. în contul nr. 50.35 „Disponibil din sume colectate reprezentând despăgubiri restituite în baza Legii nr. 10/2001”, conform chitanței . nr._ din data de 26 august 2004.
Art. 4. Prezenta dispoziție constituie titlu de proprietate și titlu executoriu pentru punerea în posesie după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
Art. 5. Prezenta dispoziție poate fi atacată la Tribunalul Maramureș-Secția civilă în termen de 30 de zile de la comunicare”.
Dispoziția 4652/8.09.2004 a fost comunicată la 14.09.2004 cu reclamanții – fila 5 din dosarul intern.
Reclamanții nu au atacat dispoziția nr. 4652/8.09.2004 în termenul de 30 de zile de la comunicare, așa cum prevăd dispozițiile Legii 10/2001.
La data de 18.01.2010, acțiunea în anularea dispoziției nr. 4652/8.09.2004 întemeiată pe dispozițiile Legii 10/2001 era tardiv introdusă, raportat la art. 26 din Legea 10/2001. Realizând acest fapt, reclamanții și-au precizat acțiunea, solicitând obligarea pârâților să soluționeze în întregime notificările depuse în baza Legii 10/2001 și arătând că modalitatea în care a fost emisă dispoziția nr. 4652/8.09.2004 atacată prin cererea introductivă de instanță printr-un petit inițial la judecarea căruia reclamanții au renunțat ulterior, reflectă nesoluționarea în întregime a notificărilor depuse.
Aceste susțineri nu au corespondent în realitate.
Din examinarea conținutului dispoziției nr. 4652/8.09.2004, atacată inițial, precum și a referatului nr. 3293/2004 al Comisiei de Lege 10/2001 care a stat la baza emiterii dispoziției atacate – file 85-87 din dosarul intern, rezultă că au fost analizate. În dispoziție și în referatul 3293/2004 se menționează cotele-părți avute în vedere și suprafața la care s-au raportat aceste cote-părți luate în calcul la emiterea dispoziției și care au condus la soluționarea notificărilor de maniera arătată. Din referatul nr. 3293/2004 și din dispoziția nr. 4652/2004 rezultă că s-a analizat întreaga suprafață solicitată din notificările 37/N, 38/N, 147/N, 3660/2003.
Raționamentul adoptat, respectiv reținerea doar a acelor cote-părți, putea fi sancționate prin atacarea în termenul legal, de 30 de zile de la comunicare, a dispoziției primarului nr. 4652/2004.
Reclamanții nu au contestat în termenul prevăzut de lege dispoziția nr. 4652/8.09.2004, așa după cum recunosc prin actele depuse la dosar.
Susținerile reclamanților vizând promisiunile făcute, nu se arată de cine și în ce context, în legătură cu emiterea unei decizii, dispoziții ulterioare și care i-ar fi determinat să nu atace dispoziția nr. 4652/8.09.2004 nu au fost dovedite. Reclamanții nici nu au susținut sau solicitat repunerea în termenul de a ataca dispoziția 4652/2004, ci au renunțat la judecata petitului principal inițial având ca obiect anularea dispoziției nr. 4652/2004, încercând, prin formularea precizării de acțiune, să eludeze dispozițiile imperative ale Legii 10/2001 privind termenul prevăzut pentru formularea contestației împotriva dispoziției primarului.
Raportat la considerentele mai sus expuse, reținând că, așa cum rezultă din referatul Comisiei locale de lege 10/2001 nr. 3293/2004 și din dispoziția nr. 4652/2004, C. locală de Lege 10/2001 a soluționat în întregime notificările nr. 37/N, 38/N, 147/N și a ținut seama și de adresa – precizare nr. 3660/2003, iar împotriva modului de soluționare a acestor notificări, respectiv împotriva dispoziției nr. 4652/2004 a Primarului, conform art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001, reclamanții puteau să formuleze plângere în termen de 30 de zile de la comunicare în situația în care considerau că li s-au admis doar în parte cererile, prin aplicarea raționamentului expus în Referatul nr. 3293/2004 al Comisiei locale de lege 10/2001 în care se arată în mod explicit: Din actele depuse la dosar se desprind următoarele concluzii: Imobilul – 2 case și teren în suprafață totală de_ mp – situat în localitatea B. M., . și 45A identificat în CF 3407, nr. topo. 1605/6, proprietari Ș. S. și soția F., a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului de expropriere nr. 122/1962 și 998/1965.
În urma exproprierii casele au fost demolate fiind despăgubiți cu valoare de 24.392 lei, iar terenul a fost evaluat la 2,25 lei/mp, conform anexelor decretelor. Solicită restituirea în natură a suprafeței libere, iar pentru cele două case și terenul ocupat despăgubiri.
Atât din cuprinsul referatului nr. 3293/2004 cât și din cuprinsul dispoziției 4652/2004, atacate tardiv prin petitul inițial, la a cărui judecată s-a renunțat, rezultă că s-au admis în parte cererile formulate. Prin urmare se impunea respectarea procedurii prevăzute de legea specială, nr. 10/2001 și atacarea dispoziției 4652/2004 în termen de 30 de zile de la comunicare.
În speță nu ne aflăm în situația refuzului nejustificat al unității deținătoare de a soluționa o notificare. C. locală de lege 10/2001 a soluționat notificările formulate de reclamanți prin Dispoziția nr. 4652/2004 care însă nu a fost atacată în termenul legal, astfel cum reclamanții recunosc în înscrisurile depuse la dosar – fila 46 din dosar.
Așa fiind, cererile privind anularea adresei nr._/18.10.2009, care a constituit doar un răspuns la o adresă formulată de avocatul reclamanților vizând comunicarea modului de soluționare a notificărilor și nu un act administrativ apt de a produce efecte juridice, precum și capetele de cerere vizând obligarea Comisiei locale și a Primarului municipiului B. M. să soluționeze toate notificările depuse în integralitatea lor în termen de 30 de zile sub sancțiunea daunelor cominatorii de 500 lei/zi de întârziere, respectiv soluționarea notificărilor de maniera solicitată de reclamanți direct de instanța de judecată sunt neîntemeiate și vor fi respinse în consecință.
Raportat la modul de formulare a petitelor din precizarea de acțiune, C. locală de lege 10/2001 are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtă a fost respinsă.
În baza art. 246 alin. 1 Cod procedură civilă instanța va lua act de renunțarea la judecata cererii inițiale, din acțiunea introductivă, având ca obiect anularea Dispoziției nr. 4652/8.09.2004, conform cererii formulate în scris de reclamanți și semnată de toți reclamanții – file 118-120 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei de aplicare a Legii 10/2001, invocată de P. municipiului B. M..
Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă precizată, formulată de către reclamanții: P. V. T., domiciliat în B. M., ., Leșiu E. S., domiciliată în B. M., ./24, Ș. G. L., domiciliat în Satu Nou de Jos, nr. 79A, . G., domiciliată în B. M., ./7, jud. Maramureș, în contradictoriu cu pârâții: P. municipiului B. M. și C. locală de aplicare a Legii 10/2001.
Ia act de renunțarea reclamanților la judecata cererii inițiale din acțiunea introductivă, având ca obiect anularea Dispoziției nr. 4652/8.09.2004.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 mai 2012.
PREȘEDINTEGREFIER
Ț. D. P. V.
Red. Ț.D./11.05.2012
T.Red. O.V./18.05.2012
9 ex.
.>
| ← Fond funciar. Decizia nr. 346/2012. Tribunalul MARAMUREŞ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 834/2012.... → |
|---|
