Pretenţii. Decizia nr. 190/2014. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 190/2014 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 190/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 190/A
Ședința publică din data de 7 MAI 2014
Instanța constituită din:
Președinte: P. M. B.
Judecător: C. V. – Președinte Secția I civilă
Grefier: B. M.
Pe rol este pronunțarea asupra apelului civil declarat de reclamanta S. C. de C. F. B. M., cu sediul în B. M., .. 16, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 207 din 21 martie 2013, pronunțate de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc la data de 23 aprilie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 146, 260 raportat la art. 298, 316 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 30 aprilie 2014 și 7 mai 2014, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apeluluicivil declarat de Societatea C. de C. F. B. M., reține următoarele:
Prin Sentința civile nr. 207 pronunțată la data de 21 martie 2013 de Judecătoria Târgu Lăpuș a fost respinsă cererea formulată de reclamanta S. C. de C. F. B. M. în contradictoriu pârâta C. A., având ca obiect pretenții și a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de C. A., reclamanta S. C. de C. F. B. M. fiind obligată la plata sumei de 4.091 euro, reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință a construcției „magazin universal și depozit” situat în localitatea S. de Sus, nr. 821, edificată pe terenul înscris în CF nr. 1678 topo 352/1/1 și la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că la data de 12 noiembrie 1964, dată la care i s-a transmis reclamantei folosința terenului ce a făcut obiectul celor două convenții, construcția în natură magazin mixt cu bufet cooperatist era deja edificată. Mențiune ulterioară în cuprinsul convenției din 25 martie 1968 referitoare la scopul încheierii sale nu face dovada contrară. D. martorul S. G. a arătat că imobilul în litigiu a fost construit de către Uniunea Națională a Cooperației de C. reprezentată de Cooperativa de C. S. de Sus, însă declarația sa fundamentată pe informațiile dobândite în anul 1973 când, în calitate de revizor, a verificat existența documentației privind realizarea magazinului, proveniența fondurilor și a terenului, și modalitatea de aprobare a investiției, nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă.
Potrivit art. 1169 din Codul civil de la 1864, „cel ce face o propunere în fata judecății are obligația să o dovedească”, respectiv, în cauză, aceasta probă incumbă reclamantei. Cum reclamanta nu a făcut dovada calității de constructor al magazinului universal și al depozitului situate în localitatea S. de Sus, nr. 821, edificate pe terenul înscris în CF nr. 1678 topo 352/1/1, instanța a constatat că între reclamant și titularul dreptului afirmat nu există identitate, astfel că a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, și a respins cererea formulată de către acesta, în contradictoriu cu pârâta C. A. ca fiind introdusă de către o persoană fără calitate procesuală activă.
Admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei a făcut inutilă analizarea excepției inadmisibilității acțiunii introductive invocată de pârâtă pe considerentul că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 720 ind. 1 Cod procedură civilă.
Analizând cererea reconvențională dedusă judecății, prin prisma probațiunii și a dispozițiilor legale în materie, prima instanța a reținut faptul că pârâta reclamantă reconvențional a dobândit prin accesiune imobiliară proprietatea construcției „M. universal și depozit”, situată în localitatea S. de Sus, nr. 821, jud. Maramureș, conform Sentinței civile nr. 787/2006 pronunțată în dosarul_ a Judecătoriei Tg. Lăpuș, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului. Acest complex imobiliar se află parțial (doar în ce privește suprafața utilă de 34,45 mp) în folosința reclamantei pârâtă reconvențional, astfel cum rezultă din declarația tuturor martorilor audiați în cauză.
Prin urmare, deși este proprietara terenului iar, potrivit prevederilor art. 480 și următoarele din Codul civil, pârâta reclamantă reconvențional este îndreptățită să exercite toate prerogativele dreptului de proprietate, respectiv posesia, folosința și dispoziția, în speță, în afară de dispoziția juridică, aceasta nu poate exercita nici o altă prerogativă.
Potrivit art. 998 din Codul civil de la 1864, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu – prejudiciu care trebuie sa fie cert, adică sigur sub aspectul existentei sale și al posibilităților de evaluare și să nu fi fost reparat încă-, existența unei fapte ilicite– adică orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, se cauzează prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane-, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Instanța a constatat că, în baza art. 1169 din Codul civil de la 1864, pârâta reclamantă reconvențional a făcut doar în parte proba ce-i revenea, a îndeplinirii tuturor condițiilor antrenării răspunderii civile delictuale în privința reclamantului pârât reconvențional care a continuat să folosească magazinul și depozitul în litigiu deși acestea au fost dobândite de pârâtă prin accesiune imobiliară prin sentinței civile nr. 787/2006 pronunțată în dosarul_ a Judecătoriei Tg. Lăpuș, producându-i astfel proprietarului un prejudiciu constând în lipsa folosinței bunului său. De asemenea, s-a reținut că, prin aceeași hotărâre judecătorească, s-a dispus evacuarea reclamantei din același imobil însă dispoziția instanței nu a fost respectată.
Pretențiile pârâtei reclamante reconvențional au fost întemeiate doar în parte, respectiv în ce privește suma de 4.091 euro la care a fost evaluată lipsa de folosință a spațiului de 32,47 mp, indicat de pârâtă (fila 9 verso) pentru ultimii 3 ani anterior formulării cererii reconvenționale, prin raportul de expertiză întocmit de către experții M. A., F. D. și B. R. (filele 139-167, 186-197 dosar).
Pe cale de consecință, instanța a admis în parte cererea reconvențională și a obligat reclamanta S. C. de C. F. B. M. să plătească pârâtei reclamantă reconvențional echivalentul în lei la data plății al sumei de 4.091 euro.
În temeiul art. 274-277 Cod procedură civilă, instanța a respins cererea reclamantei care se află în culpă procesuală de acordare a cheltuielilor de judecată și a obligat-o pe reclamantă să plătească pârâtei C. A. care, la rândul său se află parțial în culpă procesuală la plata sumei de 1.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, raportat la procentul de 77,8% în care i fost admisă cererea reconvențională.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, recalificat ca fiind apel Societatea C. de C. F. B. M., solicitând instanței admiterea căii de atac declarate, admiterea cererii de chemare în judecată și respingerea cererii reconvenționale formulate de C. A..
În motivare, s-a arătat că instanța de fond a reținut că nu s-a făcut dovada, în condițiile art. 1169 cod civil că este constructor al magazinului universal și al depozitului situate în S. de Sus nr. 321 edificate pe terenul înscris în CF 1678 nr. topo 352/1/1, astfel că nu există identitate între reclamant și titularul dreptului, astfel că excepția lipsei calității procesuale active urmează a fi admisă, iar cererea de chemare în judecată respinsă, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Nici soluția pronunțată asupra cererii de chemare în judecată și nici soluția pronunțată asupra cererii reconvenționale nu este o soluție corectă deoarece potrivit autorizației de lucrări nr. 93 din 28.03.1968 se face dovada persoanei care a realizat construcția, unitatea comercială și depozitul fiind realizate conform dispozițiilor legale aplicabile la momentul respectiv.
Mai mult decât atât imobilul a fost înregistrat în contabilitatea cooperativei ca element al patrimoniului, fiind înregistrat la categoria mijloace fixe, fiind declarat pentru impunere, fapt dovedit prin probele administrate.
La data de 17.12.2013 la dosarul cauzei a fost depusă întâmpinare din partea intimatei C. A., aceasta solicitând respingerea ca nefondat a recursului declarat de Societatea C. de C. F. B. M., deoarece instanța de fond în mod corect a reținut că reclamanta nu are calitate procesuală activă.
În subsidiar, în măsura în care s-ar considera că reclamanta are calitate procesuală activă și excepția ar fi astfel nefondată s-a solicitat instanței să se pronunțe asupra excepțiilor invocate în fața instanței de fond, excepții ce nu au fost analizate de Judecătorie și în măsura în care nici acestea nu vor fi considerate întemeiate să se aibă în vedere de către instanță faptul că potrivit ultimei completări a raportului de expertiză valoarea materialelor și a manoperei a fost evaluată la 37.843 lei.
La data de 25.02.2014, la dosarul cauzei, a fost depus răspuns la întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecată care face obiectul dosarului nr._ îl constituie solicitarea reclamantei de a o obliga pârâta-reclamantă reconvențional C. A. la plata sumei de 120.000 lei sumă solicitată cu titlu de despăgubiri, având în vedere că imobilul „M. Universal și Depozit” situate în S. de Sus nr. 821 a fost edificat de reclamantă, însă pârâta a obținut dreptul de proprietate, prin accesiune asupra respectivului imobil. Suma solicitată reprezintă valoarea despăgubirilor solicitate pentru respectiva construcție, o parte de 159 mp din construcție fiind vândută încă din 1997 către Cooperativa de Credit S. de Sus.
Din probele administrate în cauză, atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței în apel, se reține că reclamanta Societatea C. de C. F. B. M., folosește o parte din imobilul situat în S. de Sus nr. 821, cealaltă poarte fiind folosită de pârâta C. A., acesta având amenajată în respectiva locație un magazin. Acest fapt a fost reținut din declarațiile martorelor P. L. (fila 30), respectiv M. V. (fila 29).
Din cuprinsul declarațiilor martorilor S. G. (fila 35 din dosarul de fond), respectiv F. V. (fila 36), instanța s-a constatat că imobilul situat în localitatea S. de Sus, imobil pentru care reclamanta-apelantă a solicitat acordarea de despăgubiri, a fost construit de către Cooperativa de C., în baza acordului dat de CAP, iar din anul 1973 și până în 1995 F. a folosit în continuu respectiva construcție.
Din declarația martorei F. V., persoană care a îndeplinit funcția de contabilă a Cooperativei de C. S. de Sus rezultă că ulterior anului 2006, dată la care pârâta a obținut dreptul de proprietate asupra construcției aceasta a permis reclamantei să folosească birourile situate la etajul construcției fără a solicita plata unei chirii. Potrivit aceleiași martore, pârâta nu a cerut niciodată chiria aferentă spațiului folosit.
Judecătoria Târgu Lăpuș a reținut faptul că între persoana care este titularul dreptului la despăgubiri-pârâta intimată C. A. dobândind terenul și în baza accesiunii imobiliare artificiale a dobândit și dreptul asupra construcției edificate anterior- și reclamantă nu există identitate, astfel că SCC F. nu are calitate procesuală activă în cauză.
Se reține, fapt necontestat de niciuna dintre părți, aspect de notorietate, că fostele magazine construite în diferite localități și folosite de cooperativele de consum, au fost construite de aceste cooperative pe terenul primit și cu acordul CAP-ului, entitate care la momentul respectiv era proprietarul terenului. Astfel, la momentul edificării construcției Cooperativa de C. a avut acordul proprietarului terenului.
Mai mult decât atât, odată cu memoriul de apel, la fila 5 din prezentul dosar a fost depusă Autorizația pentru executare de lucrări nr. 93 din data de 28 martie 1969, autorizație eliberată Uniunii Județene a Cooperativelor de C. (UJCC)B. M. pentru construirea unui magazin tip P+E. Potrivit mențiunilor din autorizația arătată, imobilul era compusă din magazin, magazie, împrejmuire latina cu 2 cabine și drum de acces.
Se reține astfel că antecesoarea Societății Cooperative de C. F. este persoana care a construit imobilul care a intrat în patrimoniul intimatei C. A. prin accesiune imobiliară.
Din acest punct de vedere se constată, coroborând declarațiile martorilor amintiți anterior cu mențiunile din autorizația pentru executarea de lucrări depusă în dosarul din apel la fila 5 că între persoana care a construit (succesoarea în drepturi a fostei Uniuni Județene a Cooperativelor de C.-UJCC) și SCC F. există identitate, astfel că din acest punct de vedere reclamanta are calitate procesuală activă. Reținând acest fapt se constată că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei F. nu este întemeiată, astfel că sub acest aspect, instanța va admite apelul declarat, va fi respinsă excepția lipsei calității procesuale active astfel că vor fi analizate, așa cum s-a solicitat și în cuprinsul întâmpinării depuse la dosarul cauzei de C. A., excepțiile inadmisibilității și excepția prescripției dreptului la acțiune.
În privința acestor excepții, instanța constată că acestea nu sunt fondate, astfel că acestea vor fi respinse. Se reține că excepția inadmisibilității acțiunii a fost invocată prin prisma faptului că reclamanta nu a realizat procedura prealabilă prevăzută de art. 7201 C.proc.civ. Se constată că această excepție a fost invocată ulterior primei zile de înfățișare și, fiind o excepție de ordine privată trebuia invocată într-un anumit termen. Pe de altă parte, se consideră că prezenta cauză nu are caracter comercial, astfel că prevederea art. 7201 C.proc.civ., se consideră că nu este aplicabil, astfel că excepția invocată nu este fondată, sens în care acesta va fi respinsă.
În cauză a mai fost invocată excepția prescripției dreptului la acțiune. Pârâta-reclamantă reconvențional a arătat că solicitarea de a se acorda despăgubiri trebuia formulată în termen de 3 ani de la invocarea dreptului de accesiune imobiliară.
Excepția nu este fondată. Se constată că s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate prin accesiune imobiliară prin Sentința civilă nr. 787 pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._ . Sentința arătată a fost menținută prin Decizia nr. 114/A pronunțată la data de 26.04.2007 a Tribunalului Maramureș. Sentința a devenit irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia civilă nr. 1755/R/17.09.2007, potrivit mențiunilor inserate pe Decizia nr. 114/A (f.201-202).Prezenta acțiune a fost promovată la data de 19 aprilie 2010, cu respectarea termenului de 3 ani de la momentul la care a devenit irevocabilă Sentința civilă nr. 787 din 09.11.2006 a Judecătoriei Târgu Lăpuș.
În privința fondului cererii, se reține că solicitarea reclamantei-apelante de a se dispune obligarea pârâtei-intimate la plata sumei de 120.000 lei este întemeiată.
Se constată, fapt reținut anterior că antecesoarea SCC F. B. M. a construit respectivul imobil. Astfel, potrivit art. 494 C.civ., constructorul de bună-credință are dreptul să fie despăgubit pentru materiale și muncă sau pentru sporul de valoare al terenului, în măsura în care proprietarul terenului intenționează să păstreze construcția.
Constructorul este considerat de bună-credință deoarece la momentul edificării construcției acesta a avut consimțământul titularului dreptului de proprietate, obținând autorizația pentru executarea de lucrări.
Având în vedere acest aspect, instanța reține că în prezenta cauză, reclamanta, potrivit art. 494 C.civ., are dreptul la despăgubiri.
În fața instanței de fond s-a realizat și expertiză tehnică în specialitatea construcții stabilindu-se valoarea de circulație a întregului imobil la valoarea de_ lei-sporul de valoare a terenului - (fila 145 din dosarul Judecătoriei Târgu Lăpuș), iar valoarea materialelor și a muncii la acest moment care reprezintă costul de reconstrucție este la valoarea de 180.531 lei, astfel cum rezultă din cuprinsul Anexei nr. 1 a raportului de expertiză depus la fila 146 din dosar.
Instanța nu va avea în vedere susținerea că valoarea materialelor și a muncii pentru construcția în cauză este în valoare de 37.840 lei. Se reține că valoarea arătată raportat la suprafața de 241,61 mp-complexul comercial, respectiv 277,20 mp suprafața magaziei, și 6,85 mp suprafața celorlalte construcții.
De asemenea se constată că valoarea clădirii (materiale și manoperă) este calculată ca fiind valoarea randamentului-valoarea terenului, ori prin prisma prevederilor art. 494 C.civ., valoarea arătată trebuie să fie raportată la materialele efectiv folosite la construcție și valoarea manoperei. Astfel se consideră că valoarea de reconstrucție, astfel cum a fost indicată în Anexa nr.1-fila 146 este o valoare mai apropiată de noțiunea definită în cuprinsul art. 494 C.civ..
Se constată în prezenta cauză că reclamanta-apelantă a solicitat obligarea pârâtei-intimate la plata sumei de 120.000 lei, astfel că având în vedere și principiul disponibilității, instanța va admite apelul declarat și va schimba sentința atacată, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și va dispune obligarea pârâtei C. A. la plata sumei de 120.000 lei cu titlu de despăgubiri în favoarea reclamantei.
În privința soluției pronunțate asupra cererii reconvenționale, instanța apreciază că motivele arătate în memoriul de apel nu sunt fondate. Faptul că s-a contestat valoarea prejudiciului nu poate duce la concluzia că cererea reconvențională este nefondată. Se reține, fapt confirmat și în memoriul de apel că reclamanta a folosit suprafața de 34,45 mp. Nu a fost contestată mențiunea din considerentele hotărârii atacate potrivit cărora și după ce instanța de judecată a dispus evacuarea reclamantei din spațiul respectiv, suprafața de 34,45 mp a fost folosită de acesta.
Din acest punct de vedere se apreciază că în mod corect s-a stabilit că sunt îndeplinite condițiile art. 998-999 C.civ., astfel că reclamanta datorează despăgubiri pentru lipsa de folosință a suprafeței arătate, reținând că potrivit hotărârii judecătorești acesta avea obligația de a elibera respectivul spațiu. Faptul că nu s-a cerut efectiv nici o sumă de bani nu poate duce la respingerea cererii, în condițiile în care între părți a avut loc un litigiu având ca obiect evacuarea.
Având în vedere că urmează a fi schimbată în parte soluția primei instanțe, se consideră că și soluția dată capătului de cerere având ca obiect cheltuielile de judecată solicitate în fața instanței de fond urmează a fi schimbată în sensul că vor fi acordate cheltuieli pentru judecata în fața Judecătoriei în sumă de 4011 lei, sumă ce reprezintă taxa judiciară de timbru.
Reținând aspectele mai sus arătate, instanța consideră că în apel sunt îndeplinite condițiile art. 274 C.proc.civ., coroborat cu prevederile art. 298 C.proc.civ., astfel că intimata C. A. va fi obligată la plata sumei de 2005,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, suma reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru achitate în cauză.
În temeiul art. 296 C.proc.civ., instanța va admite apelul declarat de Societatea C. de C. F. B. M. și va schimba în parte sentința atacată potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de Societatea C. de C. F. B. M., cu sediul în B. M., .. 16, județul Maramureș, împotriva Sentinței civile nr. 207 pronunțate la data de 21.03.2013 de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._, pe care o schimbă în parte în sensul:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Societatea C. de C. F. B. M..
Respinge excepția inadmisibilității formulării cererii de chemare în judecată.
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune.
Admite cererea formulată de reclamanta S. C. de C. F. B. M., cu sediul în localitatea B. M., .. 16, județul Maramureș, în contradictoriu cu pârâta C. A., domiciliată în localitatea S. de Sus, nr. 654, județul Maramureș, având ca obiect pretenții.
Obligă pârâta C. A. să plătească reclamantei S. C. de C. F. B. M. suma de 120.000 lei cu titlu de despăgubiri.
Obligă pârâta C. A. să plătească reclamantei S. C. de C. F. B. M. suma de 4011 lei cu titlu de cheltuieli de judecata la fond.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate care nu sunt contrare prezentei.
Obligă intimata C. A. să plătească apelantei S. C. de C. F. B. M. suma de 2005,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 7 mai 2014.
Președinte Judecător: Grefier
P. M. B., C. V. B. M.
(concediu de odihnă, semnează Președintele Tribunalului) (concediu odihnă, semnează grefier
șef secție)
Red. /dact./P.M.B../07.07.2014
Dact. B.M./2014
Ex. 2
Judecător fond: B. C.
| ← Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 250/2014.... | Partaj judiciar. Decizia nr. 221/2014. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
