Partaj judiciar. Decizia nr. 221/2014. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 221/2014 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 221/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 221/R
Ședința publică din data de 7 mai 2014
Instanța constituită din:
Președinte: P. M. B.
Judecător: C. V. – Președinte Secția I civilă
Judecător: P. G.
Grefier: B. M.
Pe rol este pronunțarea asupra recursurilor civile declarate de reclamanta N. M., domiciliată în ., nr. 521/A județul Maramureș, împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 20 ianuarie 2009 și a sentinței civile nr. 609 din 26 februarie 2013, ambele pronunțate de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, precum și de către pârâtele M. A., domiciliată în R. de Jos, nr. 776, județul Maramureș și U. I., domiciliată în R. de Jos, nr. 12, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 609 din 26 februarie 2013, pronunțate de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, având ca obiect succesiune.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc la data de 23 aprilie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 146, 260 raportat la art. 298, 316 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 30 aprilie 2014 și 7 mai 2014, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 609 din 26 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ se respinge acțiunea civilă și admite în parte cererea reconvențională formulată de reclamanta N. M. domiciliată în . nr. 521/A jud. Maramureș împotriva pârâtelor M. A. domiciliat în R. de Jos nr. 776 jud. Maramureș și U. I. domiciliat în R. de Jos nr. 12 jud. Maramureș.
Stabilește că masa succesorală după defunctul T. P. decedat la 18.02.2000 se compune din terenul în suprafață de 8400 mp, teren cu vegetație forestieră înscris în titlul de proprietate nr._/31 emis la 2.04.1994.
Constată că moștenitoarele defunctului sunt reclamanta și pârâtele M. A., U. I. și defuncta T. I. în cotă de 1/4 fiecare în calitate de soție supraviețuitoare și fiice .
Stabilește în favoarea reclamantei N. M. un pasiv succesoral în cuantum de 450 lei.
Dispune partajarea masei succesorale, atribuind:
În lotul reclamantei terenul situat în locul numit Ploștea în suprafață de 0,34 ha .
În lotul pârâtelor în indiviziune terenul situat în locul numit Lazul Luchii în suprafață de 0,50 ha.
Obligă în solidar pârâtele să achite reclamantei sultă în cuantum de 2020 lei .
Obligă pârâtele să achite reclamantei suma de câte 150 lei fiecare din pasivul succesoral.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria reține că, T. P., antecesorul părților a decedat la 18.02.2000 .
Reclamanta și pârâtele M. A. și U. I. sunt fiicele acestuia iar pârâta T. I., este soția supraviețuitoare conform actelor de stare civilă filele 4-5.
Reclamanta și pârâtele înțeleg să dezbată pe cale judecătorească succesiunea după T. P. .
În dovedirea acțiunii a fost depus titlul de proprietate emis pe numele defunctului de unde rezultă că defunctului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 8400 mp pentru teren cu vegetație forestieră.
Restul bunurilor pe care părțile au înțeles să le cuprindă în masa succesorală, au încercat să dovedească existența lor în patrimoniul defunctului doar cu declarații de martori.
În ceea ce privește pasivul succesoral, respectiv cheltuielile de înmormântare, instanța a recunoscut în favoarea reclamantei un pasiv succesoral în cuantum de 450 lei, reprezentând material și manopera pentru confecționarea sicriului, dovedit cu declarația martorului N. I..
În regim de carte funciară, dreptul de proprietate se poate dobândi pe cale de moștenire fără înscrierea acestuia în cartea funciară, dar părțile trebuie să facă dovada faptului că antecesorul lor era proprietarul bunurilor imobile solicitate și modul în care acestea au fost dobândite de defunct, având în vedere că dreptul său nu este înscris în cartea funciară.
Deoarece părțile au făcut dovada cu titlul de proprietate doar pentru suprafața de 8400 mp, teren cu vegetație forestieră, instanța a admis doar cererea reconvențională privind acest teren respingând celelalte capete de cerere ca nedovedite.
În cauză a fost identificat terenul cuprins în Titlu de proprietate constatându-se că este format din 2 terenuri forestiere unul situat în locul numit Ploștea, în suprafață de 0,34 ha și cu o valoare de 2.205 lei și în locul numit Lazul Luchii, în suprafață de 0,50 ha, cu o valoare de 10.470 lei.
Pârâta T. I. a decedat la data de 9 august 2010, moștenitoarele ei fiind reclamanta și pârâtele, în calitate de fiice, cotele lor fiind egale.
Masa succesorală are astfel o valoare de 12.675 lei, iar potrivit cotelor de câte 1/3 parte, fiecăreia îi revine un lot valoric de 4.225 lei.
Împotriva acestei hotărâri și a încheierii de admitere în principiu din 20.01.2009, în termen legal a declarat recurs reclamanta N. M., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea recursului se susține că, atât încheierea de admitere în principiu cât și sentința civilă sunt nelegale și netemeinice. Instanța a respins cererea de includere la masa de partaj a bunurilor imobile, în natură teren și construcții pe motiv că nu s-au prezentat acte de proprietate, respectiv extrase de carte funciară, deși în acest sens au fost depuse extrase din registrul agricol și anexa 1, eliberate de Primăria comunei R. de Jos, iar prin întâmpinarea depusă, pârâtele au recunoscut în parte aceste bunuri. De asemenea acestea au fost probate cu declarații de martori. Nefiind cuprinse în încheierea de admitere în principiu, bunurile care au făcut parte din patrimoniul defunctului, nu au fost ulterior expertizate și în consecință nici nu au fost cuprinse în hotărârea de fond.
În termen legal a declarat recurs și pârâta M. A., împotriva sentinței civile nr.609/26.02.2013, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile recurate, în sensul de a stabili în favoarea reclamantei un pasiv succesoral în valoare de 70 lei, atât cât a recunoscut inițial.
În motivarea recursului se susține că la stabilirea pasivului succesoral, instanța de fond nu a avut în vedere că, defunctul avea un depozit de_ lei, depozit care a fost lichidat în ziua decesului și de asemenea nu s-a ținut cont de chitanța eliberată de preot din care rezultă că, mama recurentei este cea care a achitat suma de_ pentru înmormântare, cu declarațiile de martori probându-se că mama recurentei a vândut o vacă și o vițică, banii obținuți folosindu-i pentru înmormântare.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond, prin prisma tuturor criticilor aduse acesteia de către recurenți, dar și din oficiu sub aspectul motivelor de ordine publica, instanța apreciază ca fondat recursurile declarate împotriva acesteia pentru considerentele ce urmează.
Art. 261 Cod procedură civilă este reglementat prin norme imperative, iar lipsa unor mențiuni poate atrage nulitatea hotărârii în condițiile art. 105 alin.2 teza I Cod procedură civilă.
Obligația judecătorului de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluția dată, pentru ce a admis susținerile unei părți și le-a respins pe ale celeilalte, pentru ce a găsit bună o probă și nesinceră altă probă, de ce a aplicat o anumită normă de drept sau i-a dat o anumită interpretare, este o obligație esențială a acestuia.
Dreptul la un proces echitabil presupune, în principiu, motivarea hotărârii.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut constant în jurisprudența sa, că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenție, nu poate trece drept efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt în mod real ascultate, adică în mod concret și corect examinate de către instanța de judecată sesizată.
Art. 6 CEDO implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă, al elementelor de probă și al argumentelor părților.
În speță, modul lapidar de redactare al motivării atât a încheierii de admitere în principiu cât și a sentinței atacate, în care nu s-au menționat argumentele ce au condus la raționamentul finalizat prin soluția atacată atrage incidența art. 304 pct.5 Cod procedură civilă.
În rejudecare instanța va proceda la identificarea tuturor bunurilor imobile indicate în acțiunea introductivă, urmând să stabilească natura juridică a acestora, cunoscut fiind că, în masa de partaj pot fi incluse și bunuri extratabulare, dreptul de proprietate putându-se dobândi și fără înscriere în cartea funciară.
De asemenea instanța se va rezuma a se pronunța cu privire doar la cererile cu care a fost investită, în acest sens reținându-se că, instanța s-a pronunțat cu privire la succesiune după defuncta T. Ilean în sensul stabilirii calității de moștenitori după aceasta și partajării bunurilor, deși instanța nu a fost investită cu o astfel de cerere.
Instanța de rejudecare va analiza și se va pronunța cu privire la fiecare probă administrată de părți, deoarece o adecvată cercetare a fondului de către instanța de judecată presupune motivarea în fapt și în drept a soluțiilor pronunțate cu privire la fiecare capăt de cerere dintre cele deduse judecății, motivare care să releve raționamentul juridic de o manieră rezonabil de clară, încât să permită exercitarea controlului judiciar, cenzurarea considerentelor și aprecierea justeței acestora
Raportat la considerentele mai sus expuse, în baza art. 312 pct. 3 și 5 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursurile, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de reclamanta N. M., domiciliată în ., nr. 521/A județul Maramureș, împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 20 ianuarie 2009 și a sentinței civile nr. 609 din 26 februarie 2013, ambele pronunțate de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ .
ADMITE recursul declarat de pârâtele M. A., domiciliată în R. de Jos, nr. 776, județul Maramureș și U. I., domiciliată în R. de Jos, nr. 12, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 609 din 26 februarie 2013, pronunțate de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ .
În temeiul art. 312 alin. 3 și 5 Cod procedură civilă, casează încheierea de admitere în principiu din data de 20 ianuarie 2009 și sentința civilă nr. 609 din 26 februarie 2013 a Judecătoriei Sighetu Marmației și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică de azi 07.05.2014.
Președinte Judecători Grefier
P. M. B., C. V., P. G., B. M.
Red./T.red C.V./01.07.2014
Ex. 2
Judecător fond: A. M. L.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 190/2014. Tribunalul MARAMUREŞ | Uzucapiune. Decizia nr. 251/2014. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
