Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 177/2014. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 177/2014 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 25-04-2014 în dosarul nr. 177/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 177/A
Ședința publică din data de 25 aprilie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: C. V. – Președinte Secția I civilă
Judecător: P. G.
Grefier: B. M.
Pe rol este pronunțarea asupra apelului civil declarat de reclamantele R. M., C.N.P._, domiciliată în Sighișoara, .. 59, județul M. și R. M. V. prin curator T. P., cu domiciliul în Sighișoara, .. 59, județul M., împotriva sentinței civile nr. 286 din 19 februarie 2014, pronunțate de Judecătoria V. de S. în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială.
Se constată că la data de 25.04.2014, apelantele R. M. și R. M. V., prin reprezentant avocat V. I. au depus concluzii scrise.
Dezbaterile asupra apelului și susținerile orale au avut loc la data de 23 aprilie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 998 alin. 4 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 25 aprilie 2014, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 286 din data de 19 februarie 2014, pronunțate de Judecătoria V. de S. s-a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantele R. M. și R. M. V. prin curator T. P., în contradictoriu cu pârâta Asociația Composesorală V. de S.-V. de M..
În considerentele sentinței se reține că și în actuala reglementare, admisibilitatea cererii de ordonanță președințială este condiționată de existența a trei condiții esențiale, cumulative, respectiv: urgența, vremelnicia măsurii luate și neprejudecarea fondului cauzei.
Aceste condiții nu au fost îndeplinite.
S-a decis constant în doctrină și jurisprudență, că obligația de ,,a face”, respectiv ,,a nu face” ( în speță a nu tăia pe viitor) poate fi dispusă prin ordonanță președințială, fără să existe o prejudecare a fondului dreptului, dacă se tinde la încetarea unor acte abuzive, deoarece numai în felul acesta se păstrează caracterul vremelnic al măsurii luate.
În cauza de față nu au fost acte abuzive ale pârâtei. Aceasta are constituit un ocol silvic, iar administrarea fondului forestier se face prin intermediul acestei structuri, în conformitate cu amenajamentul întocmit și legislația silvică în vigoare. Lucrările care s-au executat inclusiv în unitățile amenajistice menționate în Sentința civilă nr.1965/2013 sunt lucrări de îngrijire, de igienă și conducere a arboretelui, așa cum arată Șeful Ocolului Silvic Composesoral, lucrări care sunt obligatoriu de executat pentru toți proprietarii de fond forestier, conform Codului silvic (art.17) și amenajamentului ( și la efectuarea cărora reclamantele nu s-au opus). Chiar dacă suprafața reconstituită ar fi în posesia reclamantelor, aceste lucrări ar fi obligatoriu de executat în fondul forestier. Or, aceste lucrări, nu presupun în mod necesar un profit obținut de cel ce le execută, dar în mod sigur implică un cost .
Câtă vreme nu s-a încheiat un proces-verbal de predare –primire al terenului, respectiv al fondului forestier de la pârâtă la reclamante, pârâta este cea care răspunde în mod direct de administrarea pădurii și respectarea legislației silvice și a amenajamentului, respectiv a obligațiilor impuse.
Reclamantele au arătat în mod expres că nu au cunoștință ca în suprafețele retrocedate să se efectueze lucrări de exploatare a masei lemnoase, însă doresc ca aceste lucrări să nu se facă pe viitor. S-ar putea, evident, dispune pentru eventuale situații viitoare, dar doar în situația în care o atare măsură ar fi menită să ducă la prevenirea unei pagube iminente, care nu s-ar putea repara, ceea ce nu este cazul în speța de față.
La acest moment, fondul forestier de pe terenul asupra căruia reclamantelor li s-a reconstituit dreptul de proprietate este în administrarea și paza Ocolului Silvic Composesoral, astfel că, pe de o parte, paza acestuia este asigurată, responsabilitatea acesteia revenind pârâtei, iar administrarea este tot a acesteia. Orice măsuri dispuse în fondul forestier trebuie făcute cu respectarea legislației silvice și sunt supuse controlului organelor silvice, însăși reclamantele arătând în acțiunea lor că exploatarea fondului forestier este limitată de amenajamentele silvice.
La momentul de față nu au existat emise autorizații și/sau avize în vederea exploatării de masă lemnoasă din acest fond forestier, neexistând riscul producerii unei pagube iminente, pentru reclamante, prin valorificarea de către pârâtă a masei lemnoase de pe fondul forestier în discuție.
Chiar dacă pârâta, prin activitatea de administrare a fondului forestier, ar valorifica masa lemnoasă, aceasta nu ar reprezenta pentru reclamante o pagubă ,,ce nu s-ar putea repara” întrucât această pagubă s-ar putea cuantifica, pârâta putând fi obligată să despăgubească reclamantele cu eventualele sume ce s-ar dovedi ca fiind datorate, pentru că, până la urmă, așa cum reiese din acțiunea reclamantelor, ceea ce le interesează pe acestea nu este o posibilă conservare a fondului forestier ci ,,exploatarea acestuia, ,,ce constă în tăierea arborilor ce îl alcătuiesc”- ca modalitate de exercitare a prerogativei lor asupra fondului forestier (f.6)
Față de toate aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială formulată de reclamante, instanța a respins acțiunea acestora, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel R. M. și R. M. V. solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate și admiterea cererii de ordonanță președințială prin obligarea pârâtei să sisteze orice lucrări de tăiere de arbori de pe suprafața de 170 ha teren cu vegetație forestieră din . la . .>
Motivele de apel au fost depuse peste termenul legal astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. 3 Noul cod de procedură civilă instanța de apel se va pronunța numai pe baza celor invocate la prima instanță în ceea ce privește motivele și mijloacele de apărare.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, în baza dispozițiilor art. 480 Noul Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1965 din 28 octombrie 2013 pronunțate de Judecătoria V. de S. în dosarul nr._ s-a admis acțiunea reclamantelor R. M. și R. M. V. și s-a dispus anularea parțială a titlului de proprietate nr. 485/25.10.2002 emis în favoarea pârâtei Asociația Composesorală V. de S.-V. de M. cu privire la suprafața de 170 ha teren cu vegetație forestieră reconstituit reclamantelor în parcelele UP VII de la . . de fond funciar fiind obligate să pună la dispoziția pârâtei suprafața de 170 ha teren cu vegetație forestieră în completarea suprafeței reconstituite anterior.
Din considerentele sentinței se reține că din actele de la dosar, respectiv actul de constatare încheiat de Direcția Silvică Maramureș și expertiza extrajudiciară efectuată în cauză concluzionează că antecesorilor petentelor le-au aparținut ..
Acest dosar se află în recurs la Tribunalul Maramureș.
Prin sentința civilă nr. 1438/207 a Tribunalului Maramureș s-a reconstituit în favoarea antecesorilor petentelor dreptul de proprietate asupra suprafeței de 85 ha teren cu vegetație forestieră în UP VII a Ocolului Silvic V. de S..
Punerea în posesie nu s-a putut realiza deoarece în favoarea composesoratului se emisese deja titlul de proprietate a cărui anulare s-a solicitat în dosarul_ .
În cauză nu s-a dovedit faptul că pârâta ar fi efectuat recent lucrări de tăiere a arborilor decât cele de îngrijire, de igienă așa cum reiese din procesul – verbal nr. 605/14.03.2007.
Chiar și reclamantele recunosc că nu au cunoștință că s-ar fi făcut lucrări de exploatare a mesei lemnoase, sau că ar exista intenția pârâtei de a efectua asemenea lucrări.
Față de cele de mai sus, se apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 996 Noul Cod de procedură civilă motiv pentru care a respins cererea de ordonanță președințială.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 480 Noul Cod de procedură civilă se va respinge ca nefondat apelul declarat, urmând a se menține în tot sentința judecătoriei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de R. M., C.N.P._ și R. M. V. prin curator T. P., domiciliat în Sighișoara, .. 59, județul M., în contra sentinței civile nr. 286 din data de 19 februarie 2014, pronunțate de Judecătoria V. de S..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 aprilie 2014.
Președinte Judecători Grefier
C. V., P. G., B. M.
Red. P.G./25.04.2014
Dact. B.M./25.04.2014
Ex. 5, ..04.2014
Judecător fond: F. V. F.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 126/2014. Tribunalul MARAMUREŞ | Fond funciar. Decizia nr. 159/2013. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
