Acţiune în constatare. Decizia nr. 89/2014. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 89/2014 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 89/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR.89/A
Ședința publică din 27 februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. G. G.
JUDECĂTOR: Ț. D.
GREFIER: B. D.
Pe rol fiind pronunțarea soluției la apelul civil formulat de reclamantul P. G., domiciliat în Șieu, nr.776, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 836 din 25.09.2013 pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile asupra apelului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 20 februarie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 394 raportat la art. 482 din Noul Cod de procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției la data de 27 februarie 2014, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.836 din 25 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Dragomirești s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei C. L. de P. S. Marmației, invocată de către aceasta. S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Județeană de P. Maramureș, invocată de către aceasta și în consecință: S-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul P. G., în contradictoriu cu pârâții C. Județeană de P. Maramureș și P. comunei Șieu, prin primar. S-a respins acțiunea civilă față de pârâta C. L. de P. S. - Marmației ca fiind formulată împotriva unei pârâte fără calitate procesuală pasivă și fără calitatea procesuală de folosință.
În considerentele sentinței se arată că din raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert B. A. rezultă că adunarea generală a CAP stabilea conform statutului, anual, un volum minim de norme planificate, înscrise într-un proces verbal. Plata retribuției se făcea în bani și în natură sau numai în natură. Persoana care realiza minimum de norme primea și un lot în folosință. Un membru cooperator putea să dețină lot în folosință în condițiile statutare fiind obligat să realizeze minimum de norme stabilite de adunarea generală. Ca atare primirea de lot în folosință prezumă îndeplinirea normelor stabilite anual de Adunarea C.A.P.
Prin concluziile aceluiași raport, se reține că, conform documentelor primite de la P. Șieu și a declarațiilor martorilor, anexă la acest raport, reclamantul a prestat activitate în cadrul CAP Șieu în perioada 1971-1989, respectiv a realizat un număr de 19 ani timp util la pensie.
Analizând ceea ce se reține în raportul de expertiză, se observă că acesta nu se coroborează cu toate probele din dosar.
În primul rând, pe adeverința de la registrul agricol se consemnează că reclamantul nu a fost membru cooperator, ci dimpotrivă a avut gospodărie individuală. Mai mult, acesta a fost de meserie tâmplar, fiind mai tot timpul ocupat la locul său de muncă și de aceea este greu de crezut că a avut timp să îndeplinească și norme la CAP. Dacă ar fi făcut acest lucru ar fi fost evidențiat în R.A. de la primărie, unde se trecea la fiecare gospodărie dacă membrii ei erau și membri CAP sau era o gospodărie de tip individual.
Reclamantul a prestat activitatea de tâmplar până la momentul pensionării, acesta depunând la dosar copie de pe cuponul de pensie.
Chiar dacă martorii au arătat că a lucrat uneori la CAP, au precizat că doar pentru a repara câte un geam, o ușă sau dușumele. Martorii nu au avut cunoștință că acesta a fost sau nu remunerat de către CAP, ci au considerat în mod subiectiv că munca a putut fi luată în considerare la îndeplinirea normelor.
În ce privește perioada în care reclamantul ar fi prestat activitate ce este determinantă în stabilirea timpului util si calculul pensiei, se reține de instanță că în anul 1992 s-a întocmit o situație cu timpul util pentru foștii membrii cooperatori din cadrul C.A.P Șieu. Pe tabel nu figurează și reclamantul. Reiese că acesta având o altă ocupație nu a prestat activitate la CAP și nu și-a îndeplinit normele stabilite de Adunarea Generală.
Din înscrisurile cauzei rezultă că reclamantul nu are depus dosar de pensie la C. L. de P. și nici nu figurează în situația cu timp util la pensie a membrilor fostei CAP Șieu.
Potrivit adeverinței nr. 775 din 26.03.2013 eliberată de P. comunei Șieu, reclamantul figurează în registrul agricol pe perioada 1971-1989, ca membru individual, nu ca membru cooperator, iar din evidența primăriei nu rezultă că în toată această perioadă ar fi avut lot ajutător în folosință.
De reținut că este singurul act în funcție de care se poate stabili dacă reclamantul a fost sau nu membru cooperator și dacă este sau nu îndreptățit la pensie pentru agricultori.
Declarațiile martorilor sunt destul de generale, de subiective și nu se coroborează nici cu actele de la dosarul cauzei, de aceea instanța nu le va primi.
Potrivit art. 35 c.p.civ. cel care are un interes poate cere constatarea existenței sau inexistenței unui drept. În speță, reclamantul nu a dovedit existența dreptului său prin stabilirea unui timp util la pensie.
Față de considerentele expuse, instanța a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada prestării unei activități în CAP Șieu, acesta nu este îndreptățit la pensie în raport de dispozițiile art. 1 din Legea 80/1992, art. 4 din Legea 4/1972 și dispozițiile Legii nr. 263/2010, motiv pentru care s-a respins acțiunea, potrivit dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. G. care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului se arată că a fost membru cooperator și a lucrat la CAP Șieu în perioada 1971-1989. A primit și lot ajutător pe întreaga perioadă cât a lucrat la CAP. Faptul că nu figurează pe un tabel la care face trimitere instanța de fond nu poate fi luat în considerare.Tabelul a fost făcut la 2 ani după desființarea CAP-ului și distrugerea în totalitate, prin ardere, a actelor oficiale din arhiva CAP-ului Șieu. Înscrierea pe tabel s-a făcut doar pentru aceia care au solicitat să fie trecuți.
Intimata C. Județeană de P. Maramureș prin întâmpinarea depusă (fila 19) a arătat că nu se opune la constatarea de către instanță a dreptului util la pensie pentru agricultori în măsura în care reclamantul își dovedește susținerile.
În probațiune s-au administrat probe testimoniale.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, în baza dispozițiilor art. 480 din Noul Cod de procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Conform adeverinței eliberate de P. Șieu nr.775/26.III.2013 această primărie nu a preluat arhivele fostei CAP deoarece odată cu evenimentele din luna decembrie 1989 au fost distruse în totalitate prin ardere de către cetățeni (fila 69 dosar de fond).
Din declarațiile martorilor audiați se reține că apelantul era un bun meseriaș, executând lucrări de dulgherie la CAP, dar în același timp își făcea și norma stabilită, motiv pentru care în întreaga perioadă 1969-1989 a deținut lot ajutător.
Potrivit statului CAP se puteau asocia producători agricoli, pe de o parte și alți oameni ai muncii necesari activității cooperativizate. Orice persoană fizică putea dobândi calitatea de membru într-o singură cooperativă de același fel. Aceasta însemna că persoana fizică nu putea să aibă calitate de membru într-o cooperativă agricolă și o cooperativă meșteșugărească. În Statutul CAP nu există nicio dispoziție expresă care să interzică posibilitatea ca un membru cooperator să poată desfășura și alte activități.
În cauză petentul, așa cum arată martorii, a fost membru cooperator, a făcut normele stabilite de adunarea generală, motiv pentru care pe întreaga perioadă a beneficiat de lot ajutător. Faptul că acesta era un bun meseriaș și că în timpul liber executa lucrări de dulgherie, motiv pentru care probabil a și fost luat în evidențele primăriei, nu duce la pierderea calității de membru cooperator. Cazurile de încetare a calității de membru cooperator erau expres prevăzute de lege și erau: decesul, retragerea, îndepărtarea, pensionarea, desființarea cooperativei.
Potrivit art.4 din Statutul CAP adunarea generală putea atribui, anual, lot în folosință fiecărei persoane care realizează în anul în curs volumul de muncă stabilit de adunarea generală.
Noțiunea de volum de muncă include nu numai muncile câmpului efectuate de membrul cooperator ci și alte lucrări cum ar fi în construcție, sau la îngrijirea animalelor sau orice alte munci încredințate de conducerea cooperativei.
Pe cale de consecință, se apreciază că apelul declarat este fondat, urmând a fi admis în temeiul dispozițiilor art. 480 din Noul Cod de procedură civilă, se va schimba în tot sentința judecătoriei, în sensul admiterii acțiunii reclamantului și a constatării timpului util la pensie pentru perioada 1971-1989.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. G. CNP_ domiciliat în Șieu nr. 776 contra sentinței civile nr.836 din 25 septembrie 2013 a Judecătoriei Dragomirești județul Maramureș, pe care o schimbă în tot în sensul că admite acțiunea civilă formulată de reclamantul P. G. împotriva pârâtei C. Județeană de P. Maramureș și P. comunei Șieu și în consecință:
Constată că în perioada 1971-1989 reclamantul a prestat activitate în cadrul CAP Șieu în calitate de membru cooperator, perioadă ce constituie timp util la pensie.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 27 februarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
P. G. G. Ț. D. B. D.
Red.P. G./28.02.2014
T.red.B.D./04.03.2014
6 ex.
Judecător la fond:L. B.
| ← Revendicare mobiliară. Decizia nr. 90/2014. Tribunalul MARAMUREŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 134/2014. Tribunalul... → |
|---|
