Uzucapiune. Decizia nr. 251/2014. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 251/2014 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 251/2014
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 251/R
Ședința publică din 14 Mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. T.
Judecător D. W.
Judecător A. S.-T.
Grefier M. H.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra recursului formulat de recurentul T. P. V., domiciliat în ., județul Maramureș, cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat O. I. A., în Sighetu Marmaței, .. 5A, județul Maramureș, împotriva încheierii civile din data de 27 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ 1*, având ca obiect uzucapiune.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 07.05.2014, susținerile și concluziile fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
P. încheierea de ședință din data de 27.06.2013, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ 1*, în temeiul art. 155 indice 1 Cod procedură civilă, s-a suspendat judecarea acțiunii civile formulată de reclamantul T. P. V., în contradictoriu cu parații H. M.-D., H. I., ., precum și cu pârâții cu domiciliul necunoscut P. T. I. G., P. I. I. G., P. M. I. G., P. I., având ca obiect uzucapiune, nulitate act, acțiune in constatare, hotărâre care sa tina loc de contract si prestație tabulară, cu perspectiva perimării dacă părțile în termen de un an nu-și vor îndeplini obligațiile și nu vor solicita repunerea cauzei pe rol.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut că raportat la faptul că a fost întrebat reclamantul dacă terenul de 4 ari este inclus în suprafața de 14 ari vândută prin contractul de vânzare-cumpărare și având în vedere poziția reclamantului care nu cunoaște acest aspect, precum și faptul că reprezentantul reclamantului nu a precizat în concret acțiunea, se impune suspendarea judecății.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul T. P. V., solicitând casarea și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la Judecătoria Dragomirești.
În motivarea recursului s-a învederat Tribunalului că acțiunea a fost precizată și reprecizată în sensul indicat-fila 75 încheierea din 11.04.2013, fila 78, fila 102 etc. La fila 102 din dosarul de fond, din interogatoriul luat pârâtului H. M. D., acesta recunoaște că i-a vândut tatălui reclamantului cei 4 ari, iar suprafața de 14 arii face obiectul contractului de vânzare-cumpărare din prezenta cauză. Suprafața de 4 ari nu face obiectul acestui dosar, astfel că în mod nejustificat instanța de fond a suspendat cauza.
Recurentul a mai arătat că nu se află în nicio culpă procesuală astfel cum prevăd dispozițiile art. 155 indice 1 Cod procedură civilă, pentru ca instanța să suspende cauza.
Intimații H. M.-D. și H. I. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, învederând că, în rejudecare, prima instanță a pus în discuție aspectele arătate prin Decizia de casare, însă recurentul-reclamant a arătat o cu totul altă situație față de cea indicată în acțiunea formulată în fața instanței de fond, arătând că, de fapt, obiectul petitului de pronunțarea a unei hotărâri care să țină loc de act autentic ar fi altul, respectiv, un alt contract de vânzare-cumpărare, un contract încheiat în data de 27.08.2005.
Raportat al această nouă precizare, instanța de fond de nenumărate ori a pus în vedere recurentului-reclamant să-și precizeze, în scris, acțiunea, în sensul prevăzut de art. 112 Cod procedură civilă, pentru ca să se poată stabili cadrul procesual și pentru ca instanța de judecată să știe ce anume să supună cercetării judecătorești pentru a pronunța o hotărâre legală și temeinică, obligație pe care recurentul-reclamant nu și-a îndeplinit-o.
Intimații au susținut că, precizarea făcută în încheieri de ședință sau în interogatoriul luat recurentului-reclamant nu are nici o valoare atâta timp cât nu a fost formulată în condițiile prevăzute de art. 112 Cod procedură civilă, cu atât mai mult cu cât acesta a modificat obiectul cererii sale. Chiar și în prezent fiind în fața instanței de judecată, recurentul-reclamant a avut o atitudine confuză, practic nu știa pentru ce se judecă. Formularea în scris a precizării de acțiune este necesară și pentru ca intimații–pârâți să-și poată face apărările în sensul prevăzut de art. 115 Cod procedură civilă.
Analizând încheierea recurată, prin prisma motivelor relevate prin cererea de recurs, Tribunalul reține următoarele:
În primul ciclu procesual, prin cererea introductivă reclamantul T. P. V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții H. M.-D., G. I., P. P., S. D., H. I., P. T. I. G., P. I. I. G., P. M. I. G., P. I. și . să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune a pârâtului H. M. D., privitor la imobilul din localitatea B. la locul denumit „Livada în . 1401 mp, înscris în CF 35 top. 1363/1 după dezmembrare; constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare imobiliar încheiat între H. M. D. în calitate de vânzător și G. I. și P. P. în calitate de cumpărători, privitor la imobilul indicat mai sus din localitatea B.; constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat între G. I. și P. P. în calitate de vânzători și S. D. în calitate de cumpărător, privitor la același imobil; să se constate că între reclamant și pârâtul H. M. D., s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din data de 18.07.2005 privitor la același imobil, pe care ulterior H. M. D. l-a revândut pârâților de rândul 2-3, cu obligarea pârâtului H. M. D. de a realiza în natură obligația, în caz contrar să se pronunțe o hotărâre judecătorească care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare și întabulare în CF pe numele reclamantului cu titlu de cumpărare.
În subsidiar reclamantul a solicitat să se constate rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 18.07.2005 între reclamant și pârâtul H. M. D., cu obligarea acestuia la despăgubiri civile reprezentând valoarea actualizată a terenului obiect al contractului din data de 18.07.2005, formulând totodată și o cerere subsidiară la acest petit, respectiv obligarea pârâtului H. M. D. la restituirea către reclamant a sumei de 130 milioane lei vechi, reprezentând prețul achitat pentru teren, actualizat în raport de indicele inflației.
Practic reclamantul a învederat că imobilul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat cu pârâtul H. M. D. în data de 18.07.2005 a fost ulterior înstrăinat de acest pârât, altor persoane. În acest act se menționează un preț de_ lei respectiv 3700 Euro.
Prezent fiind în ședința publică din data de 29.11.2011, pârâtul H. M. D. a arătat că a primit suma de 1400 Euro de la tatăl reclamantului, pentru care i-a lăsat suprafața de 4 ari teren.
În data de 10.01.2012 reclamantul i-a chemat în judecată și pe H. I. și P. A..
În data de 6.11.2012 reclamantul a depus o precizare de acțiune prin care a solicitat să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune a pârâtului H. M. D., privitor la imobilul din localitatea B. la locul denumit „Livada în . 1401 mp, înscris în CF 35 top. 1363/1 după dezmembrare; să se constate că între reclamant și pârâtul H. M. D., s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din data de 18.07.2005 privitor la același imobil, cu obligarea pârâtului H. M. D. de a realiza în natură obligația, în caz contrar să se pronunțe o hotărâre judecătorească care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare și întabulare în CF pe numele reclamantului cu titlu de cumpărare.
Reclamantul a învederat că referitor la ceilalți pârâți, respectiv G., P. și S., despre care a arătat că au cumpărat ulterior de la familia H., terenul din litigiu, a constatat că nu este vorba despre același imobil, nici denumirea locului nu este aceeași, respectiv „Livada în ./2005, reclamantul a arătat că imobilul face parte din CF 35 top 1363, iar pârâții s-au întabulat pe alte CF-uri și numere topografice, de unde rezultă că, de fapt, nu este vorba despre același teren. Având în vedere cele de mai sus, reclamantul înțelege să renunțe la judecată față de pârâții G., P. și S. din acțiunea introductivă.
P. sentința civilă nr. 100/2012 din 6.03.2012, Judecătoria Dragomirești a admis excepția prescripției extinctive si a respins ca prescrisă acțiunea directa având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care sa tina loc de contract, introdusa de reclamantul T. P. V., în contradictoriu cu paratul H. M.-D.. S-a admis excepția lipsei de interes si s-a respins ca inadmisibila acțiunea indirecta in constatare drept introdusa de același reclamant, în contradictoriu cu parații H. M.-D., H. I., și cu paratii cu domiciliul necunoscut P. T. I. G., P. I. I. G., P. M. I. G., P. I., precum si cu pârâta .. S-a admis excepția lipsei interesului si a respins ca inadmisibilă acțiunea indirectă in nulitate absolută act, introdusă de același reclamant în contradictoriu cu pârâții G. I., P. P., S. D., D. A. nasc. P., si H. I.. A fost respinsă ca nefondata cererea in prestație tabulara. A fost obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecata de cate 20,00 lei către fiecare dintre parații G. I. si P. P.. S-a luat act ca ceilalți parați nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Hotărârea primei instanțe s-a pronunțat urmare a analizării înscrisului din 18.07.2005.
P. decizia civilă nr. 823/R din 5.12.2012 Tribunalul Maramureș a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare, analizând același act din 18.07.2005.
În rejudecare pârâții H. M. D. și H. I. au depus întâmpinare prin care au invocat o . excepții raportat la precizarea de acțiune a reclamantului, iar acesta a depus un răspuns la întâmpinare, în data de 20.02.2013, prin care a vizat același act din 18.07.2005, referitor la 13 ari teren din locul „Livada In . prețul de_ ROL.
În ședința publică din data de 11.04.2013 reprezentantul reclamantului a arătat că susține acțiunea astfel cum a fost precizată în primul ciclu procesual, în sensul de a se constata dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune a pârâtului H. M. D., privitor la imobilul din localitatea B. situat la locul numit „L. în . 1401 mp teren înscris în CF 35 nr.top.1363/1 după dezmembrare, a se constata că între reclamant și acest pârât s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 18.07.2005, precum și să fie obligat pârâtul de a realiza în natură obligația, în caz contrar să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare și întabularea pe numele reclamantului a dreptului de proprietate în CF cu titlu de cumpărare. În subsidiar, reprezentantul reclamantului a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 18.07.2005, cu obligarea pârâtului H. M. D. la daune interese reprezentând valoarea actualizată a terenului obiect al contractului, respectiv să fie obligat la restituirea către reclamant a sumei de_ lei vechi, reprezentând prețul achitat pentru teren, actualizat în raport de indicele inflației.
În data de 9 mai 2013 pârâții H. M. D. și H. I. au depus cerere reconvențională, solicitând a se constata nulitatea absolută a actului intitulat „contract de vânzare-cumpărare” încheiat la data de 18.07.2005, cu repunerea în situația anterioară, prin obligarea reclamantului de a lăsa în deplină posesie și pașnică folosință suprafața de 0,40 ha din locul „Livada în ..
P. încheierea de ședință aferentă termenului din 9 mai 2013, îndreptată conform încheierii de ședință din data de 30 mai 2013 instanța a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea cererii față de pârâții G. I., P. P., S. D., D. A. născută P.. La același termen s-a solicitat de către reprezentantul reclamantului să i se acorde un termen scurt pentru a preciza cererea de chemare în judecată.
În data de 31.05.2013 (fila 106 dosar) reclamantul a depus o precizare prin care a arătat că susține cererea principală și cea subsidiară astfel cum au fost precizate, cu referire la contractul de vânzare-cumpărare din data de 27.08.2005 aflat în original la fila 3 din dosar nr. 1134/2005, întocmit prin avocat P. C. L. și nu la contractul din data de 18.07.2005.
S-a susținut că acest contract se referă la același imobil descris în acțiune, iar prețul este același, respectiv suma de_ ROL, iar pârâtul H. M. D. și-a recunoscut semnătura de la rubrica vânzător, la termenul de judecată din data de 30.05.2013. În ceea ce privește solicitarea subsidiară, reclamantul o menține astfel cum a fost precizată, respectiv rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare din 27.08.2005, cu obligarea vânzătorului la daune interese, reprezentând valoarea actualizată a imobilului obiect al contractului. Această valoare actualizată a terenului nu poate fi stabilită decât în urma unei evaluări de către un expert evaluator. În măsura în care instanța va încuviința o astfel de probă, se va proceda în consecință, urmând a învedera instanței suma pe care reclamantul o va solicita de la vânzător prin petitul subsidiar.
La termenul de judecată din data de 6.06.2013 instanța a pus în vedere prin încheierea de ședință necesitatea precizării sumei solicitate ca despăgubiri.
P. răspunsurile la interogatoriul administrat în ședința publică din data de 27.06.2013, reclamantul T. P. V. a arătat că pentru vânzarea terenului a încheiat două înscrisuri, unul la primărie în prezența a doi martori și unul de către avocat P. C. L., după aproximativ doi ani a aflat că tatăl lui H. M. D. a vândut terenul altor persoane, exact suprafața care i-a fost vândută lui, știe că i-a lăsat și lui o suprafață de 3 ari din acel teren, solicită să fie validat actul făcut prin avocat, terenul este situat în locul denumit „Secetoare”.
Întrebat fiind în ședința publică din data de 27.06.2013, reclamantul a arătat că din suprafața cumpărată anterior folosește suprafața de 3 ari, însă nu știe dacă cei 3 ari sunt cuprinși în cei 14 ari, dar mai are un alt contract pentru 4 ari.
După suspendarea cauzei în data de 27.06.2013, reclamantul a formulat o cerere de repunere pe rol, înregistrată în data de 25.11.2013 prin care a arătat că, susține cererea principală și cea subsidiară astfel cum au fost precizate cu referire la contractul de vânzare-cumpărare din data de 27.08.2005 aflat în original la fila 3 din dosar nr. 1134/2005, întocmit prin avocat P. C. L. și nu la contractul din data de 18.07.2005. Valoarea actualizată a terenului nu poate fi stabilită decât în urma unei evaluări de către un expert evaluator, urmând în acest sens să se încuviințeze o astfel de expertiză în cauză. În măsura în care instanța nu va încuviința o astfel de probă, se va proceda în consecință, urmând a învedera instanței suma pe care reclamantul o va solicita de la vânzător prin petitul subsidiar. În ceea ce privește suprafața de 4 ari, s-a învederat de atât de reclamant cât și de către reprezentantul acestuia, faptul că această suprafață face obiectul unui alt contract de vânzare-cumpărare din data de 11 iulie 2008, care nu face obiectul prezentei cauze.
P. încheierea de ședință din 12.12.2013 instanța a respins cererea de repunere pe rol, menținând suspendarea, considerând că reclamantul nu a îndeplinit obligațiile procesuale stabilite anterior suspendării și nu s-a achitat jumătate din taxa judiciară de timbru.
Tribunalul reține că potrivit prevederilor art. 155 indice 1 Cod procedură civilă 1865, „când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, instanța poate suspenda cauza, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate”.
Pentru incidența acestui caz de suspendare se impune a exista o conduită procesuală omisivă a reclamantului, care nu își îndeplinește obligațiile prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, cu consecința împiedicării desfășurării normale a procesului.
În aprecierea instanței de control judiciar, în speță această ipoteză legală este întrunită.
În ședința publică din 11.04.2013 reprezentantul reclamantului a susținut acțiunea cu privire la imobilul din B., „L. în . 1401 mp teren înscris în CF 35 topo 1363/1 după dezmembrare, invocând contractul de vânzare-cumpărare din 18.07.2005. P. precizarea din 31.05.2013 s-a susținut cererea cu privire la contractul de vânzare-cumpărare din 27.08.2005, care se referă, conform celor arătate de reclamant, la același imobil descris în acțiune, fără a se indica valoarea daunelor-interese solicitate în subsidiar.
Apoi, prin interogatoriu, reclamantul a arătat că terenul este situat în locul numit „Secetoare” (deci nu „L. în . că folosește 3 ari din suprafața cumpărată anterior, dar nu știe dacă acest teren este inclus în cei 14 ari, mai are însă un alt contract pentru 4 ari.
Reprezentanta pârâților a invocat tardivitatea depunerii precizării de acțiune și a fi decăzut reclamantul conform art. 132 Cod procedură civilă.
Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o cerere de chemare în judecată, deopotrivă aplicabile precizării de acțiune, sunt relevate în cuprinsul art. 112 Cod procedură civilă 1865. Între aceste, sunt extrem de importante obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, precum și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea.
În contextul raporturilor juridice pretins stabilite și a actelor invocate a fi fost încheiate între părți, a aspectelor relative la identificarea concretă a terenului în litigiu, se impunea ca reclamantul să-și expună pretențiile în mod concret și clar, arătând în detaliu cererile pe care le formulează, înscrisurile pe care le vizează, ce teren folosește, prin ce acte susține că l-ar fi dobândit, explicând și argumentând situația juridică, raporturile pe care le invocă.
Un atare conținut al precizării de acțiune este necesar din cel puțin două perspective: pe de o parte instanța are a se pronunța, cu observarea dispozițiilor legale, omnia petita, deci obiectul investirii sale trebuie determinat cu claritate, mai ales în contextul unor raporturi juridice mai complexe, precum cele din speță, iar pe de altă parte pârâții trebuie să fie în măsură să-și formuleze apărările față de situația de fapt calificată juridic de însuși reclamantul.
Reclamantul este cel care trebuie să afirme, în concret și în detaliu, o anumită situație de fapt și de drept, prin cerere, iar nu prin interogatoriu, susțineri relevate în încheierea de ședință ori constatări pe care instanța ar trebui să le deducă din poziția procesuală a pârâților în cauză.
Raportat la aceste considerente, în aplicarea prevederilor art. 312 alin. 1 teza a 2-a Cod procedură civilă 1865, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de recurentul T. P. V., domiciliat în ., județul Maramureș, cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat O. I. A., în Sighetu Marmaței, .. 5A, județul Maramureș, împotriva încheierii civile din data de 27 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ 1*.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 mai 2014.
Președinte, D. T. | Judecător, D. W. | Judecător, A. S. T. |
Grefier, M. H. |
Red.S.T.A/14.05.2014
Tred. M.H./15.05.2014 - 2 ex
Judecător la fond: V. E. G. T.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 221/2014. Tribunalul MARAMUREŞ | Pretenţii. Decizia nr. 183/2014. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
