Acţiune în declararea simulatiei. Sentința nr. 1010/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1010/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 04-07-2013 în dosarul nr. 12615/225/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 101/A
Ședința publică de la 04 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător A. B.
Grefier D. A. D.
Pe rol pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelanții pârâți D. E. si D. E., împotriva sentinței nr. 1010/26.02.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. V. si intimații pârâți F. I. D. si M. R., având ca obiect acțiune in declararea simulației.
La apelul nominal făcut, lipsă părțile.
Procedura îndeplinită, fără citarea părților.
S-a luat act că dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 27 iunie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, în temeiul art.260 cod procedură civilă a amânat pronunțarea, după care, a fost reținută cauza pentru soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr._ , la data de 23.08.2012, reclamantul D. V. a chemat în judecată pe pârâții D. E., D. E., F. I. D. și M. R., pentru ca prin hotărâre judecătorească să se constate simulat contractul de vânzare – cumpărare al apartamentului situat în Dr.Tr.S., ., . nr. 199/20.01.2005, emis de BNP I. Ș. și în consecință să se constate dreptul de proprietate al reclamantului asupra apartamentului din litigiu.
În motivarea acțiunii, a arătat că, a avut posibilitatea să meargă la muncă în străinătate, astfel că, începând cu anul 2002 a desfășurat mai multe activități productive, ocazie cu care a strâns suma de bani necesară pentru a cumpăra apartamentul din litigiu .
Periodic, trimitea pârâților D. E. și D. E., care sunt părinții săi, sumele de bani economisite, iar când a apreciat că a trimis suma necesară, s-a înțeles cu părinții săi, să îi cumpere un apartament.
Aceștia au fost analizat mai multe oferte și în final a fost ales apartamentul din litigiu, apreciindu-se că este convenabil ca zonă, preț, suprafață etc. Alegând acest apartament, a transmis părinților săi faptul că este de acord să îl cumpere, dar pentru că nu avea posibilitatea să încheie un contract de mandat, s-a înțeles cu aceștia să acționeze ca persoane interpuse, în sensul de a cumpăra apartamentul pe numelor lor, urmând ca ulterior să-i transmită dreptul de proprietate.
A mai arătat reclamantul că avut o relație foarte bună cu părinții săi și a considerat la vremea respectivă, că nu este necesar să încheie un contract de mandat existând și imposibilitatea morală de a cere o astfel de măsură de siguranță părinților săi.
A achitat integral prețul indicat de pârâți,inclusiv taxele notariale.
După revenirea în țară a amenajat apartamentul după pretențiile sale, iar după această activitate, a adus la cunoștință părinților săi că este timpul să îi predea apartamentul, urmând să se căsătorească. Întrucât viitoarea soție nu era pe placul mamei sale, transferul dreptului de proprietate nu a mai fost posibil, chiar mai mult, pârâta a sesizat organele de poliție că el vreoia să intre în apartament cu logodnica sa.
Având în vedere cele arătate, consideră reclamantul că pârâții D. E. și D. E., au acționat ca persoane interpuse într-un contract de prete-nom, actul public fiind contractul autentic iar înțelegerea secretă fiind cea încheiată între reclamant și pârâții D. E. și D. E., de a acționa personal, dar în interesul său.
Acțiunea a fost motivată în drept, pe disp. art. 1175, 1191 C Civ.,111 C..
Legal citați, pârâții D. E. și D. E. au depus la dosar întâmpinare, prin care au invocat excepția netimbrării acțiunii, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată .
Au învederat instanței că, nu au acționat ca mandatari ai reclamantului care este fiul lor ci au cumpărat apartamentul în nume propriu, ei fiind aceia care au analizat ofertele și au negociat cumpărarea.
Pe de altă parte, în cauza de față nu este vorba despre o simulație, nefiind vorba despre un act public și un act secret, actul secret neexistând deoarece ei nu au avut nici o convenție cu reclamantul pentru a cumpăra apartamentul pentru acesta.
Pârâta M. R., a formulat de asemenea, întâmpinare, prin care invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât a trecut termenul de 3 ani, termenul general de prescripție de la încheierea actului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 199/20.01.2005.
A arătat că, la încheierea contractului de vânzare –cumpărare, nici un moment D. E. și D. E., care au fost cumpărătorii ce au plătit integral prețul, nu au spus că acționau în numele sau pentru cineva, sau banii pe care i-au folosit pentru plata prețului, nu ar proveni de la ei .
La termenul de judecată din 22.01.2013, reclamantul, prin apărător, a precizat acțiunea, ca fiind o acțiune în declararea simulației bazată pe mandatul fără reprezentare.
În temeiul art.167 c.p.civ. instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri, scop în care s-au depus la dosar, extrasul de carte funciară, contractul de vânzare – cumpărare nr. 199/20.01.2005, proba cu interogatoriile părților și proba testimonială cu martorii Mîrtea D., S. E., D. C., apreciindu-le fiind legale, verosimile, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Conform art. 137 C.p.civ, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În ceea ce privește excepția netimbrării cererii de chemare în judecată invocată de pârâții D. E. și D. E., instanța nu o va mai analiza, având în vedere că prin încheierea de ședință din camera de consiliu din 10.12.2012 s-a admis cererea de acordare ajutor public formulată de reclamant, acesta a fost scutit de lata taxei judiciare în sumă de 3799 lei, iar pârâții nu au mai insistat în această excepție.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului, invocată de pârâta M. R. prin întâmpinare, instanța o va respinge ca neîntemeită pentru următoarele considerente.
In principiu, acțiunea in simulatie este imprescriptibila extinctiv. Dar, întotdeauna, nu se urmareste doar constatarea simulatiei, ci, mai ales, executarea unor obligații derivând din contract.
Daca s-a prescris dreptul de a cere executarea contractului ce reprezinta adevarata vointa a partilor, atunci si actiunea in declararea simulatiei trebuie respinsa ca lipsita de interes. Deci, ., se prescrie si aceasta, dar în speță dreptul reclamantului de a cere să se constate că este proprietarul apartamentului situat în Dr.Tr.S., .), nr. 43, ., . 3 camere și dependințe,este imprescriptibil.
Prin sentința civilă nr. 1010/26.02.2013 Judecătoria Drobeta Turnu Severin, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta Mustătoi R.. A admis acțiunea precizată, privind pe reclamantul D. V., în contradictoriu cu pârâții D. E., D. E., F. I. D., și M. R.. A constatat simulat contractul de vânzare - cumpărare, autentificat sub nr. 199/20.01.2005, de BNP I. Ș., prin interpunere de persoane.
A constatat dreptul de proprietate al reclamantului D. V. asupra apartamentului situat în Dr.Tr.S., .), nr. 43, ., . 3 camere și dependințe. A obligat pârâții D. E. și D. E. să plătească statului suma de 3799 lei reprezentând ajutor public acordat reclamantului.
Pentru a pronunța acestă sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Între reclamant și părinții săi, în speță, pârâții D. E., D. E. a intervenit o înțelegere verbală cu privire la cumpărarea apartamentului situat în Dr.Tr.S., .), nr. 43, ., . 3 camere și dependințe. Reclamantul, lucrând în străinătate nu a putut să dea un mandat în formă autentică pârâților pentru cumpărarea apartamentului, formă obligatorie, dat fiind faptul că implica exercitarea unui drept de dispoziție, ci s-a încheiat numai un acord verbal, în baza căruia pârâții D. E., D. E. erau îndreptățită să cumpere pentru reclamant.
Aceste aspecte rezultă din depozițiile martorilor Mîrtea D., S. E. și D. C., care au relatat că reclamantul a lucrat în străinătate, a trimis bani părinților săi ,a efectuat și unele împrumuturi, pentru ca aceștia să îi cumpere un apartament, s-au sfătuit telefonic, în permanență cu privire la alegerea acestuia și au cumpărat apartamentul doar când reclamantul a fost de acord ,după descrierile făcute de pârâți cu privire la apartamentul din litigiu. Aceiași martori au declarat că, deși părinții reclamantului recunosc dreptul de proprietate al acestuia asupra imobilului, iar reclamantul a efectuat în imobil o . îmbunătățiri în apartament, nu vor să –i predea apartamentul .
Susținerile pârâților D. E., D. E. la interogatoriu, sunt astfel infirmate de depozițiile martorilor audiați în prezenta cauză.
Mandatul este, de regulă, un contract consensual, care ia naștere prin simplul acord de voință, fără a fi supus vreunei forme speciale, ceea ce înseamnă că nu este obligatorie forma scrisă, solemnă. Când actul juridic la care participă mandatarul în numele mandantului urmează să fie încheiat în formă solemnă, atunci procura trebuie să fie dată și ea în aceeași formă deoarece formează un tot indivizibil cu actul în scopul căruia a fost dat.
În speță, era necesar acest mandat în formă autentică, care la momentul respectiv nu a putut fi încheiat, dar între reclamant și pârâți s-a încheiat un acord de voință care constituie un mandat și care a fost executat de către pârâți, fără a comunica vânzătorilor că ei acționează în numele reclamantului, situație ce conferă caracterizarea juridică a acestui act, de mandat fără reprezentare, fără însă a se urmări de către mandant dobândirea calității de către pârâți de mandatari oculți.
Raporturile dintre mandant și mandatar, pe de o parte, și raporturile lor cu terții pe de altă parte se reglementează conform regulilor de la mandat.
În cazul mandatului fără reprezentare, mandatarul lucrează pentru o altă persoană, dar apare în contract în numele său propriu, cel care contractează necunoscând că în realitate acest mandatar lucrează pentru altcineva.
În caz de neexecutare a obligațiilor de către mandatarul ocult, mandantul poate promova o acțiune în declararea simulației pentru a se înlătura aparența creată prin actul public, dar nereal, în condițiile art. 1175 Cod civil, această situație reprezentând un caz particular de simulație pentru a se realiza, din punct de vedere juridic, realele raporturi juridice care trebuiau să se nască între vânzători și adevăratul cumpărător.
Pârâții mandatari nu și-au îndeplinit obligațiile care le reveneau ca urmare a încheierii mandatului, de predare a bunului către reclamant, mandat care, deși nu a fost încheiat în formă scrisă, există.
Dată fiind legătura de rudenie dintre părți, nu era necesară încheierea înscrisului, aceasta constituind o imposibilitate faptică datorită încrederii existente între acestea.
În cauză, se invocă de fapt efectele contractului de mandat privitoare la obligația mandatarului de a da socoteală, ceea ce înseamnă că mandatarul este dator să dea în primire mandantului tot ce i s-a predat în puterea mandatului - bunuri - primite de la terți.
Această obligație naște dreptul la acțiune al mandantului pentru predarea bunurilor primite de mandatar de la terți, în cursul executării mandatului.
Atunci când mandatul fără reprezentare nu s-a încheiat cu scopul fraudei la lege, așa cum este în speță, în cazul contractului de interpunere raporturile dintre mandant și mandatar (persoana interpusă) se reglementează potrivit regulilor de mandat. Ca și în cazul mandatului cu reprezentare, persoana interpusă este obligată să predea mandantului tot ce a primit în executarea mandatului. Între vânzători și mandant nu se stabilesc raporturi juridice, aceștia având calitatea de terți de bună credință, dacă nu au cunoscut realitatea. Mandatarul apare ca adevăratul contractant și devine personal creditor sau debitor ori titular al dreptului real.
Cu toate că vânzătorii, în speța de față, au calitatea de terți față de contractul de mandat fără reprezentare și nu sunt părți în acest act, secret pentru ei, deoarece actul public consfințește o situație juridică necorespunzătoare realității, acesta este considerat simulat și deci supus regimului juridic prev. de art. 1175 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au formulat apel apelanții pârâți D. E. și Dărghici E., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Au arătat apelanții că în mod nelegal s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocate, acțiunea formulată de reclamant fiind prescrisă, întrucât contractul pentru care se solicită constatarea simulației a fost încheiat în data în data de 20.01.2005, dată cunoscută de intimatul reclamant dacă pretindea că el a fost cel pentru care ei, apelanții, au acționat ca și părți la vânzare.
Astfel, acțiune în declararea simulației este o acțiune cu caracter patrimonial și este supusă prescripției extinctive în termenul general de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune și cum dreptul la acțiune s-a născut la data încheierii contractului de vânzare cumpărare și fiind întocmite și formalitățile de intabulare a dreptului în cartea funciară, reclamantul trebuia să formuleze acțiune în termen de 3 ani, adică până în 2008, ceea ce nu s-a întâmplat. Mai mult, din declarațiile martorilor propuși de reclamant reiese că acesta a avut cunoștință de contractul de vânzare cumpărare încă din momentul încheierii sale și pasivitate în care a stat nu poate rămâne nesancționată.
În aceste condiții, termenul de prescripție extinctivă s-a împlinit, nefiind intrerupt sau suspendat de vreuna din cauzele prevăzute de lege în mod expres și prin aceasta a fost afectat dreptul la acțiune în sens material.
Au mai arătat apelanții că instanța de fond în mod nelegal a dispus admiterea cererii de ajutor public judiciar a reclamantului și acesta a fost scutit de plata taxei de timbru. Nu este adevărat că reclamantul nu beneficiază de venituri și declarația dată de acesta în fața notarului public este nereală pentru că reclamantul este coproprietarul unui apartament situat în mun. Timișoare .. 19, ., . precum și mai multe autoturisme. Astfel la adresa lor a primit somații cu privire la impozitul datorat pe apartamentul din Timișoara.
Apelanții au mai criticat sentința arătând că instanța de fond în mod nelegal a constatat simulația contractului de vânzare cumpărare prin interpunere de persoane, această soluție fiind consecința aprecierii eronate a probelor administrate în cauză și aplicarea greșită a legii.
În primul rând, prin admiterea probei testimoniale, s-a dat posibilitatea reclamantului intimat de a face dovada peste un înscris și contra unui înscris, ceea ce este inadmisibil potrivit art. 1191 din vechiul cod civil și, văzând că probatoriul administrat inițial nu era concludent în special favorizat pentru reclamant - declarația martorului S. E. – s-a propus de instanță și s-a admis suplimentarea probatoriului cu încă un martor.
Apelanții au arătat și au dovedit că nu au acționat ca mandatari ai reclamantului, care este fiul lor, ci au cumpărat apartamentul în nume propriu, ei fiind cei care au analizat ofertele și care au negociat cumpărarea și pot dovedi că au avut bani strânșii din activitatea desfășurată într-o perioadă mult mai îndelungată, ocupându-se cu micul trafic de frontieră.
Reclamantul se contrazice în acțiunea formulată, arătând pe de o parte că nu avea posibilitate să încheie un mandat datorită faptului că era plecat în străinătate, iar ulterior din cauza relațiilor bune care au existat între ei.
Pe de altă parte, în cauza de față nu este vorba de o simulație, nefiind vorba despre un act public și un act secret, actul secret neexistând deoarece ei, apelanții nu au avut nici o convenție cu reclamantul care este fiul lor ca să cumpere imobilul apartament pentru acesta.
Mai mult reclamantul nu a fost plecat în străinătate în perioada susținută de acesta în acțiune, deoarece se afla în România unde și lucra, aspect ce poate fi dovedit cu copia cărții de muncă, iar plecarea lui în străinătate nu a fost pe o durată de timp foarte mare care să-i permită să strângă o sumă de bani necesară achiziționării unui apartament.
Un alt motiv de apel se referă la faptul că instanța de fond i-a obligat la plata către stat a sumei de 3799 lei cu titlu de ajutor public judiciar acordat reclamantului, soluția fiind nelegală pentru că nu numai ei apelanții au căzut în pretenții așa, cu stabilește art. 18 din OUG nr. 51/2008 și nu este firesc ca numai lor să li se impună plata către stat a ajutorului public judiciar.
În ședința publică din data de 16 mai 2013, intimatul reclamant D. V. prin apărătorul său, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
A arătat că în mod corect instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, acțiunea în constatarea simulației fiind imprescriptibilă.
Instanța a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantului prin faptul că acesta a folosit apartamentul și l-a îmbunătățit, iar prescripția se discută în alți termeni, în sensul că aceasta curge de la data când reclamantul pierde efectiv posesia apartamentului.
Cu privire la apartamentul din Timișoara, acesta a fost cumpărat la inițiativa numitei R. M. L. cu care el, reclamantul, trebuia să se căsătorească și pentru că nu era pe placul părinților lui, aceasta i-a oferit reclamantului posibilitatea mutării definitive în Timișoara, cumpărând acest apartament cu credit bancar, avansul nefiind al lui, și cunoscând proveniența apartamentului din Timișoara el nu a emis pretenții asupra acelui apartament, iar ratele au fost plătite permanent de cumpărătoare, chiar și impozitul. Ei, nefiind căsătoriți, unitatea fiscală a deschis două poziții de rol pentru impozit pe care reclamantul nu l-a plătit niciodată.
Apărarea pârâților în sensul că în mod greșit a fost scutit de plata taxei de timbru este o încercare de a zădărnici introducerea acțiunii și soluționarea acesteia, pârâții beneficiind și în prezent de investiția făcută de reclamant, din nefericire pe numele fratelui său și în felul acesta pârâții și fiul cel mic beneficiază de utilajele care au rămas în posesia lor.
Instanța de fond în soluționarea cauzei a procedat potrivit normelor procedurale, iar faptul că pârâții recurenți nu au solicitat probe în apărare nu este vina reclamantului și nici a instanței.
Simulația prin interpunere de persoane presupune existența unui înscris secret anterior actului public, dar în cazul de față problema probei cu martori se pune diferit de regula instituită de art. 1191 C civ, deoarece părțile sunt rusă și în imposibilitatea morală de a încheia actul secret dar real în vederea încheierii de către pârâți a contractului notarial.
De la acestă regulă a imposibilității probei cu martori peste conținutul unui înscris notarial există multe excepții, imposibilitatea morală fiind una dintre acestea.
La data cumpărării apartamentului, el reclamantul nu era în țară și nici nu putea să dea un mandat special părinților săi și de fapt nici unei persoane, dar fiind vorba de părinții lui niciodată nu și-a pus problema că aceștia nu vor mai recunoaște faptul că el i-a împuternicit să cumpere apartamentul pentru el, dar pe numele lor pentru că nu exista altă posibilitate.
Astfel, apelanții fac confuzie între simulația propriu –zisă când se încheie un act secret, real, anterior cunoscut numai de părți și un act public dar care nu exprimă adevărata operațiune juridică dintre părțile contractante.
În cazul de față este vorba despre ceea ce literatura juridică numește contract de pret-nom sau mandatul imperfect. Inițial s-a încheiat cu acord de voință între reclamant și pârâți ca aceștia să-i cumpere apartamentul pe numele lor, acordul fiind unul verbal din motivele arătate mai sus.
Examinând legalitate și temeinicia sentinței, instanța constată apelul ca fiind nefondat.
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, în mod corect prima instanță a apreciat că această excepție este nefondată.
Acțiunea în declararea simulației unui act, având drept consecință stabilirea ca real a actului secret și ca inexistent a actului aparent și public, este o acțiune în constatare, care, nefiind supusă efectelor extinctive ale prescripției, poate fi invocată oricând, pe cale de acțiune ori pe cale de excepție. Această soluție este în concordanță și cu principiul potrivit căruia aparența de drept poate fi înlăturată oricând, actul juridic nefiind susceptibil de consolidare prin trecerea timpului, astfel că, acest motiv de apel este neîntemeiat.
În ceea ce privește critica referitoare la greșita admitere a cererii de ajutor public judiciar formulată de reclamant și scutirea acestuia de plata taxei de timbru, apelanții nu se pot plânge pe calea apelului împotriva încuviințării ajutorului public judiciar reclamantului, pentru aceasta având la îndemână procedura prevăzută de legea specială, respectiv art. 17 din OUG nr. 51/2008, cu modificările ulterioare, privind ajutorul public judiciar în materie civilă.
Cu privire la critica referitoare la aprecierea eronată a probelor de către instanța de fond, se constată că dimpotrivă, instanța a făcut o apreciere corectă a probelor în raport cu obiectul acțiunii deduse judecății și cu prevederile legale incidente în cauză.
Astfel, reclamantul a solicitat să se constate simulat contractul de vânzare – cumpărare al apartamentului situat în Dr. Tr. S., . și să se constate dreptul său de proprietate asupra acestui apartament, susținând că, lucrând în străinătate, trimitea periodic pârâților D. E. și D. E., care sunt părinții săi, sumele de bani economisite, iar când a apreciat că a trimis suma necesară, s-a înțeles cu părinții săi, să îi cumpere un apartament, dar pentru că nu avea posibilitatea să încheie un contract de mandat, a convenit cu aceștia să acționeze ca persoane interpuse, în sensul de a cumpăra apartamentul pe numelor lor, urmând ca ulterior să-i transmită dreptul de proprietate, însă aceștia au refuzat.
Această stare de fapt descrisă de reclamant în acțiune, referitoare la convenția intervenită între el și părinții săi, pârâții D. E. și E., a fost confirmată cu depozițiile martorilor Mîrtea D., S. E., D. C. (audiați la fond) și N. M. L. (audiată în apel), o asemenea convenție îmbrăcând toate caracteristicile unei convenții de mandat fără reprezentare (prete-nom).
Convenția de prete-nom este o simulație prin interpunere de persoane, indiferent dacă persoana care contractează cu mandatatul ocult acționează sau nu în cunoștință de cauză, fiind părtașă la simulație.
Așa cum a reținut și instanța de fond, raporturile dintre mandant și mandatar sunt supuse regulilor de la mandat iar pentru a se înlătura aparența creată de actul public, dar nereal, este necesar a se face dovada simulației cu actul secret, real, în condițiile art. 1175 C.civ.
Potrivit acestui text de lege, actul secret care modifică un act public, nu poate avea putere decât între părțile contractante și succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane.
Actul secret poate fi un act scris sau un început de dovadă scrisă (art. 1197 C.civ. ), fiind însă aplicabile și dispozițiile art. 1198 C.civ. care permit proba cu martori dacă a existat o imposibilitate, fie și morală de a se procura o dovadă scrisă.
Prin urmare, ceea ce s-a urmărit a se dovedi cu martori, fiind permis de lege, a fost existența convenției de mandat precum și imposibilitatea morală de preconstituire a unui înscris atât datorită relațiilor apropiate dintre reclamant și mandatari, părinții săi, cât și din cauză că reclamantul se afla în străinătate și nu avea posibilitatea întocmirii unui mandat scris, șederea sa în străinătate fiind ilegală, așa cum arată în concluziile scrise depuse la instanța de fond.
Apelanții nu au făcut dovada unei stări de fapt contrare celei reținută de instanță și nici a veniturilor pe care susțin că le-au realizat în perioada de dinaintea cumpărării apartamentului, în interogatoriul luat acestora la instanța de fond, la cererea reclamantului, arătând că deși desfășurau activități comerciale în Piața Dunărea, nu sunt de acord să depună la dosar acte privind veniturile realizate în acea perioadă, iar copiile pașapoartelor apelanților și a vizelor de trecere a frontierei nu fac dovada veniturilor presupus a fi realizate de aceștia.
Astfel fiind, se constată că instanța de fond a făcut o apreciere judicioasă a probelor administrate în cauză, constatând că actul public, respectiv contractul de vânzare cumpărare al apartamentului este simulat și că în realitate, dreptul de proprietate asupra acestui apartament aparține reclamantului, criticile aduse de apelanți nefiind întemeiate.
Nici critica referitoare la obligarea numai a apelanților pârâți la plata sumei reprezentând ajutorul public de care a beneficiat reclamantul nu este întemeiată, întrucât, deși părți în cauză au fost și vânzătorii F. I. D. si M. R., obligația de plată a acestei sume nu i-a vizat și pe aceștia în considerarea calității lor de terți de bună credință față de contractul de mandat intervenit între reclamant și părinții săi, nefiind părtași la simulație.
Față de considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 296 C.pr.civ. apelul va fi respins ca nefondat, iar în temeiul art. 274 C.pr.civ. apelanții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată către intimatul reclamant D. V., în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
În temeiul art. 19 alin. 1 din OUG nr. 51/2008, cheltuielile pentru care apelanții au beneficiat de ajutor public judiciar vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanții pârâți D. E. si D. E., împotriva sentinței nr. 1010/26.02.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. V. si intimații pârâți F. I. D. si M. R., având ca obiect acțiune in declararea simulației.
Obligă apelanții la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul D. V..
Cheltuielile pentru care apelanții au beneficiat de ajutor public judiciar vor rămâne în sarcina statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iulie 2013.
Președinte, V. N. | Judecător, A. B. | |
Grefier, D. A. D. |
Red. BA/DDA
7 ex/18.07.2013
Jud. fond T. Tariana
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 35/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Fond funciar. Sentința nr. 261/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
