Cereri. Hotărâre din 31-10-2013, Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 1381/274/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1111/R
Ședința publică de la 31 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător C. M.
Judecător V. R.
Grefier M. B.
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenții-reclamanți O. L. E., H. I. C. și H. I. F. împotriva sentinței civile nr.353/25.06.2013 pronunțată de Judecătoria Orșova în contradictoriu cu intimații-pârâți P. Orșova, C. F. Orșova și C. L. al Municipiului Orșova, având ca obiect alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită, fără citare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosar prin serviciul registratură, concluzii scrise din partea recurentelor-reclamante O. L. E., H. I. C..
Se ia act că dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 24.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având în vedere complexitatea cauzei, în temeiul art.260 cod procedură civilă a amânat pronunțarea, după care, o reține pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului M. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal sub nr._, reclamanții O. L. E., H. I. C., H. I. F. au chemat în judecată pe pârâții P. municipiului Orșova, C. F. Orșova, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată pârâta Primăriei Orșova să lase în deplină și liberă posesie suprafața de 3300 mp conform extrasului de carte funciară și să se dispună îndreptarea erorii materiale în C. F. Orșova, pentru a respecta înscrierea privitoare la sarcini, conform extras originar nr. 9/10/339.
In motivarea cererii, reclamanții au arătat că în fapt, sunt proprietarii unei suprafețe de teren în suprafață de 9.352 mp, liber de sarcini, conform C.F. nr. 9/10/339 și extras nr. 6139/10.09.1968 – Birou CF – Regiunea Banat. A mai arătat că în 13.12.1995 se înscrie dreptul de proprietate al Primăriei Orșova pentru suprafața de 3300mp prin reconversia filei CF. nr. 850 în CF nr. 899, fără a se face expropriere pentru cauza de utilitate publică, după 22 de ani de la Decretul de expropriere nr. 434/1973.
La 13.01.2012, procuratorul O. L. M. pentru reclamanți a depus la dosar precizare de acțiune la care a anexat în copie: extras de CF nr. 1270/25.05.2007; certificat de moștenitor nr. 120/30.05.2006; încheierea nr. 1978/14.05.2007.
Prin întâmpinare, pârâta OCPI M. a invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului M., arătând că prezenta acțiune este o acțiune în revendicare imobiliară, aceasta fiind de competența instanței din a cărei rază teritorială este situat imobilul, respectiv Judecătoria Orșova.
De asemenea, și pârâta P. Orșova a formulat întâmpinare prin care a invocat atât excepția necompetenței materiale a Tribunalului M., susținând că prin cererea de chemare în judecată se solicită revendicarea unei suprafețe de teren situată pe raza Municipiului Orșova, conform prevederilor Codului de procedură civilă, competența de soluționare revine Judecătoriei Orșova cât și excepția calității procesuale pasive a sa, arătând că P. Orșova este numai o structură funcțională care nu are capacitate de folosință a drepturilor civile.
Prin sentința civilă nr. 458/27.01.2012, Tribunalul M. a admis excepția necompetenței materiale și declinată cauza pentru competentă soluționare în favoarea Judecătoriei Orșova.
Împotriva sentinței 458/27.01.2012 pronunțată de Tribunalul M. au formulat recurs reclamanții O. L. E., H. I. C., H. I. F., prin încheierea nr. 230/05.09.2012 pronunțată în dosar nr._, Curtea de Apel C. a luat act de renunțarea lor la judecarea recursului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Orșova sub nr._ din 18.10.2012.
Pârâtul OCPI M. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a BCPI Orșova solicitând scoaterea sa din cauză.
Prin încheierea de ședință din data de 27.11.2012 s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât a Consiliului L. al municipiului Orșova.
Prin serviciul registratură, reclamantul H. I. F. a depus cerere prin care a arătat că înțelege să renunțe la judecată.
Prin încheierea de ședință din data de 12.02.2013 instanța a dispus citarea reclamantului H. I. F. cu mențiunea de a se prezenta în instanță pentru a se lua act de manifestarea sa de voință sau în cazul în care nu se poate prezenta să dea procură judiciară specială procuratorului său în scopul renunțării la judecata cererii ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Orșova.
În urma analizării și interpretării actelor și lucrărilor dosarului, Judecătoria Orșova a pronunțat s.c.nr.353/25.06.2013 prin care a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei municipiului Orșova, invocată din oficiu; a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta P. municipiului Orșova, ca fiind promovată în contradictoriu cu o persoană fără capacitate procesuală de folosință; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a BCPI Orșova, invocată de acesta prin întâmpinare; a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul BCPI Orșova, ca fiind promovată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă; a respins acțiunea precizată de reclamanții O. L. E., H. I. C., H. I. F., în contradictoriu cu pârâtul C. L. al municipiului Orșova; a respins solicitarea reclamantei O. L. E. de obligare la plata cheltuielilor de judecată, iar în baza art. 19 alin. 1 din OUG 51/2008 diferența de onorariu expert Biteș Ș. în cuantum de 700 lei avansată de stat cu titlu de ajutor public judiciar, rămâne în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform certificatului de moștenitor nr.120 din 30 mai 2006 eliberat de BNP D. Oprisor (fila 21 dosar_ al Tribunalului M.), reclamanții O. L. E., H. I. C., H. I. F. au dobândit prin moștenire de la autorii lor cota indiviza de ½ din suprafața de teren de 5.656 mp situata in Jupalnicul Nou, punctul ”Sub Kraku lui Paschel” intabulat in CF fila 9/10/339 a localității Jupalnicul Nou, fără număr top, de sub A1 si B19.
Din extrasul de carte funciară nr. 2451 Orșova transcris din CF 9/10/339 Jupalnicul Nou(fila 24 dosar Trib.Mehedinti), rezultă că reclamanții dețin în proprietate suprafața de teren de 6.052 mp, situata în intravilanul municipiului Orșova, in pct. Sub Kraku lui Paschel vie.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert Biteș Ș. (filele 107-110 dosar) s-a identificat terenul ce face obiectul acțiunii în suprafață de 3300 mp, ca fiind situat în intravilanul municipiului Orșova, zona stadion și are următoarele vecinătăți: Nord - . – stadion Orșova, Sud – ogaș, Vest – rest proprietate reclamanți; terenul a fost expropriat și trecut în proprietatea Statului prin Decretul nr. 434/1973 în vederea definitivării lucrărilor de reconstruire a noului oraș Orșova; scopul exproprierilor a fost realizat doar parțial pentru acest teren, afectând din acesta o suprafață de 722 mp ocupată de .>
A mai concluzionat expertul că decretul de expropriere nr. 434/1973 a fost operat în cartea funciară abia în anul 1995, la doi ani după ce o parte din teren (500mp) a fost concesionat în scopul construirii unor case de vacanță, în prezent terenul în suprafață de 3300 mp solicitat de reclamanți fiind afectat astfel: 722 mp este ocupat de . mp este teren împrejmuit cu gard din piatră în urma concesionării celor 500mp (teren pe care este construită o casă); 69 mp sunt afectați de calea de acces la casă; 569 mp este teren liber.
Examinând cu prioritate, conform art.137 alin.1 C.proc.civilă, excepțiile invocate în apărare de pârâte, instanța a constatat că sunt întemeiate.
Astfel, potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, unitățile administrativ-teritoriale, respectiv comunele, orașele, municipiile și județele sunt persoane juridice de drept public având un patrimoniu propriu și capacitate juridică deplină, în condițiile în care, astfel cum prevede art. 23 din același act normativ, consiliile locale și primarii reprezintă autorități ale administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii, funcționează ca autorități ale administrației publice locale și rezolvă treburile publice ale localității, în condițiile legii.
Față de aceste prevederi legale, primăria nu are capacitate juridica, și în consecință nu poate sta in judecata in calitate de pârât.
Cu privire la BCPI Orșova, nici acesta nu are calitate procesuală pasivă astfel cum s-a statuat prin decizia nr.72 din 15 octombrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție . interesul legii, in sensul ca, in cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciara întemeiate pe disp.art.50 din Legea nr.7/1996, republicata, Oficiul si Birourile de cadastru si Publicitate Imobiliara nu au calitate procesuala pasiva, motivându-se aceasta soluție pe aspectul ca, potrivit principiului relativității instituit de disp.art.22 din lege, înscrierea unui drept se poate efectua numai împotriva aceluia care la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează sa fie făcuta, precum si împotriva aceluia care, înainte de a fi înscris, si-a grevat dreptul, daca amândouă înscrierile se cer deodată, procedura instituita de disp. Legii 7/1996 fiind una necontencioasa in măsura in care nu se urmărește recunoașterea unui drept potrivnic fata de o alta persoana.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că acțiunea promovată față de pârâtul C. L. Orsova este neîntemeiata.
Prin acțiunea introductiva reclamanții au solicitat ca paratul C. L. Orșova sa le lase in deplina proprietate si pașnica folosința suprafața de teren de 3300 mp conform extrasului de carte funciară și să se dispună rectificarea înscrierii in cartea funciara de către BCPI Orșova.
Sub aspectul aplicabilității în timp a legii civile, instanța a apreciat că, față de disp. art. 6 alin. 6 NCC care statuează că dispozițiile legii noi sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din raporturile de proprietate, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi, prezentului litigiu fiindu-i aplicabile dispozițiile Noului cod civil care reglementează apărarea dreptului de proprietate, norma sus-menționata fiind inserata in capitolul II Titlul Preliminar din Noul Cod Civil referitoare la aplicarea in timp a legii civile.
Potrivit art.555 Noul Cod civil proprietatea privata este dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege, iar potrivit art.556 dreptul NCC dreptul de proprietate poate fi exercitat in limitele materiale ale obiectului sau.
Conform art.563 Noul Cod civil proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o alta persoana care îl deține fără drept.
Acțiunea in revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, acțiune in cadrul căreia cel obligat sa-si dovedească dreptul de proprietate asupra bunului revendicat este reclamantul, conform principiului cel ce face o propunere înaintea judecații trebuie sa o dovedească” (onus probandi incumbit actori).
Pentru a fi admisibila o astfel de acțiune, reclamantul trebuie sa dovedească dreptul de proprietate asupra bunului revendicat cat si posesia nelegitima a paratului asupra bunului imobil pe care îl revendica.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de expert Biteș Ș. (filele 107-110 dosar) a identificat terenul ce face obiectul acțiunii în suprafață de 3300 mp, ca fiind situat în intravilanul municipiului Orșova, zona stadion și are următoarele vecinătăți: Nord - . – stadion Orșova, Sud – ogaș, Vest – rest proprietate reclamanți; terenul a fost expropriat și trecut în proprietatea Statului prin Decretul nr. 434/1973 în vederea definitivării lucrărilor de reconstruire a noului oraș Orșova; scopul exproprierilor a fost realizat doar parțial pentru acest teren, afectând din acesta o suprafață de 722 mp ocupată de .>
Același expert concluzionează că decretul de expropriere nr. 434/1973 a fost operat în cartea funciară abia în anul 1995, la doi ani după ce o parte din teren (500mp) a fost concesionat în scopul construirii unor case de vacanță, în prezent terenul în suprafață de 3300 mp solicitat de reclamanți fiind afectat astfel: 722 mp este ocupat de . mp este teren împrejmuit cu gard din piatră în urma concesionării celor 500mp (teren pe care este construită o casă); 69 mp sunt afectați de calea de acces la casă; 569 mp este teren liber.
În cauză reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat, acesta fiind expropriat potrivit decretului de expropriere nr. 434/1973, decret operat în cartea funciară în anul 1995, astfel încât urmare a exproprierii a trecut în proprietatea Statului în vederea definitivării lucrărilor de reconstruire a noului oraș Orșova, neexistând in patrimoniul reclamanților, iar pe de alta parte, nu au dovedit nici posesia nelegitimă exercitată de paratul C. L. Orșova, terenul revendicat nefiind ocupat de parat ci parțial de terțe persoane ce nu figurează părți in cauza, parțial fiind liber, astfel cum a concluzionat expertul desemnat in cauza.
Considerând că nu sunt îndeplinite in mod cumulativ condițiile de admisibilitate a acțiunii în revendicare imobiliară, instanța a apreciat că acțiunea reclamanților astfel cum a fost precizata este neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o.
Referitor la petitul privind rectificarea CF, subsidiar acțiunii principale privind revendicarea, instanța reținând că potrivit principiului „accesoriul urmează soarta principalului” (accesorium sequitur principale), l-a respins ca neîntemeiat.
Potrivit art. 34 din Legea nr. 7/1996, republicată, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că: 1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; 2. dreptul înscris a fost greșit calificat; 3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; 4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Acțiunea în rectificarea cărții funciare are caracter accesoriu, deoarece se constituie într-o cerere subsecventă a acțiunii principale care ocrotește dreptul subiectiv vătămat prin înscrierea neconformă situației juridice reale, cu alte cuvinte, ea are un caracter subsidiar grefată pe o acțiune de fond (acțiune în nulitate sau anularea actului, în simulație, în rezoluțiune) și constă într-o cerere în constatarea nevalabilității înscrierii sau titlului în temeiul căruia s-a săvârșit înscrierea.
Din interpretarea disp. art. 34 din Legea nr. 7/1996 și din considerentele expuse mai sus reiese că acțiunea în rectificare nu poate fi admisă dacă nu s-a dispus anterior, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, anularea actului juridic ce a stat la baza înscrierii, a încheierii prin care s-a dispus înscrierea sau a înseși înscrierii efectuată în cartea funciară sau stabilirea unei situații conforme cu realitatea, cu alte cuvinte acțiunea în rectificare este o acțiune accesorie grefată pe o acțiune principală care constituie suportul său juridic.
Deși disp.art.34 din Legea 7/1996 republicata au fost abrogate prin apariția Legii nr.71/2011 de punere in aplicare a Noului Cod civil, instanța a apreciat că în cauza este incidenta situația tranzitorie reglementata de disp.art.77 din Legea 71/2011, potrivit căreia înscrierile în cartea funciară efectuate în temeiul unor acte ori fapte juridice încheiate sau, după caz, săvârșite ori produse anterior intrării în vigoare a Codului civil vor produce efectele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii acestor acte ori, după caz, la data săvârșirii sau producerii acestor fapte, chiar daca aceste înscrieri sunt efectuate după data intrării în vigoare a Noului Cod civil.
Față de aceste considerente, constatând că reclamanții nu dețin o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă în sensul constatării vreuneia dintre situațiile strict și limitativ enumerate de legiuitor prin disp. art.34 din Legea 7/1996, instanța a apreciat că petitul privind rectificarea CF este neîntemeiat și în consecință, l-a respins.
Împotriva s.c.nr.353/25.06.2013, în termen legal au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:
Sentința este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv prev. de art.304 pct.9 c.pr.civ.; sentința nu cuprinde motivele pe care se sprijină și cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, motiv de recurs prev. de art.304 pct.7 c.pr.civ.; sentința este rezultatul interpretării greșite a actului dedus judecății și schimbării naturii și înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, motiv de recurs prev. de art.304 pct.8 c.pr.civ.
Dezvoltând fiecare motiv de recurs dintre cele enunțate, recurenții au arătat că instanța a fost lipsită de rol activ și în mod eronat le-a respins acțiunea deși cu actele depuse la dosar au demonstrat că sunt proprietarii terenului revendicat în suprafață de 3300 mp potrivit extrasului CF 9/10/339, teren care nu este afectat de lucrări de sistematizare pentru domeniu public ci este ocupat abuziv și ilegal de alte persoane, urmare a încheierii a două contracte de concesiune.
Prin soluția adoptată, instanța le-a încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil, drepturi prevăzute de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât în mod greșit le-a respins cererea pe care au formulat-o la 18.06.2013 prin care au solicitat întocmirea unei adrese către primăria Municipiului orșova pentru a comunica întreaga documentație ce a stat la baza încheierii contractelor de concesiune nr.11 și 12/1.09.1993 dintre P. Orșova și S. A. și S. G..
La același termen de judecată din 18.06.2013 când cauza a rămas în pronunțare, ei au invocat și excepția de nelegalitate a celor două contracte de concesiune potrivit art.4 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, situație înc are instanța trebuia să acorde un nou termen de judecată pentru a depune în scris motivele excepției sau să suspende cauza potrivit art.244 al.1 c.pr.civ., și să o trimită la Secția de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului M. pentru soluționarea excepției.
În mot greșit instanța a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Orșova, câtă vreme aceasta a concesionat familiei S. terenul lor.
Instanța nu a ținut seama de cererea de renunțare la judecată formulată de recurentul reclamant H. I. F. și nu l-a scos din cauză.
De asemenea, greșit a admis excepția lipsei capacității de folosință a BCPI Orșova.
Recurenții au depus la dosar practică judiciară.
Examinând sentința recurată în raport de criticile aduse cât și din oficiu conform art.304 ind.1 c.pr.civ., tribunalul constată că recursul este neîntemeiat din considerentele ce urmează.
Sub aspectul soluționării celor două excepții invocate în apărare, tribunalul constată că acestea au fost corect soluționate în conformitate cu dispozițiile legale cu incidență în cauză, respectiv prevederile art.21 și 23 din Legea 215/2001 care stabilesc autoritățile publice locale cu capacitate respectiv calitate procesuală cât și considerentele deciziei nr.72/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, decizie care fiind dată într-un recurs în interesul legii, este obligatorie pentru instanța de judecată.
Sub aspectul soluționării pe fond a cauzei se constată de asemenea că soluția de respingere a ambelor petite este temeinică și legală.
Față de starea de fapt constată cu ocazia efectuării expertizei, din care rezultă că o parte din terenul revendicat (722 mp) este domeniul public, respectiv . parte din teren (1940 mp + 69 mp cale de acces) este ocupat în baza contractelor de concesiune, iar cealaltă parte (569 mp) teren liber, corect s-a reținut că nu sunt întrunite cumulativ cele două condiții de admisibilitate a acțiunii în revendicare respectiv dovada dreptului de proprietate de către reclamant și dovada ocupării abuzive din partea pârâtului.
Astfel, urmare exproprierii realizate prin Decretul 434/1973, operat în CF în anul 1995, terenul revendicat a intrat în proprietatea statului pentru definitivarea lucrărilor de reconstruire a noului oraș Orșova. Așadar, în prezent nu se află în patrimoniul reclamanților iar pentru redobândirea dreptului de proprietate, reclamanții aveau la îndemână procedurile speciale prevăzute de legile de restituire a proprietății mai ales că, în speța de față, reclamanții nu au produs dovezi din care să rezulte că pârâtul C. L. Orșova a exercitat vreun moment vreo posesie nelegitimă.
Chiar dacă parte din terenul revendicat este deținut de alte persoane în baza unor contracte de concesiune, legalitatea acestor contracte nu poate fi examinată în cauza de față câtă vreme reclamanții nu au înțeles să se judece în contradictoriu și cu persoanele care dețin acest teren în baza respectivelor contracte, situație în care corect s-a respins și cererea pe care au formulat-o la 18.06.2013 pentru întocmirea unei adrese către P. Orșova în vederea atașării la dosarul de față a documentației ce a stat la baza încheierii contractelor de concesiune nr.11 și 12/1993.
Practica judiciară depusă de recurenți în această fază procesuală nu vizează situații similare celei dedusă judecății ci un caz în care imobilul expropriat nu a fost intabulat în favoarea statului în CF iar acțiunea în revendicare intentată de fostul proprietar s-a judecat în contradictoriu cu beneficiarii contractului de vânzare cumpărare (foști chiriași) încheiat cu statul.
Deși recurenții reclamanți au dispus de apărare calificată, modalitatea în care au înțeles să invoce excepția nelegalității contractelor de concesiune, respectiv oral cu ocazia dezbaterilor, nu conduce la suspendarea judecării cauzei pendinte în conformitate cu disp. art.244 pct.1 c.pr.civ., mai ales că la momentul invocării reclamanții nici nu au prezentat care sunt motivele pe care își întemeiază excepția.
Sub aspectul cererii de renunțare la judecată formulată de reclamantul H. I. F. (fila 49 dosar fond), din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul constată că în mod corect instanța de fond nu a făcut aplicabilitatea disp. art.246 al.1 c.pr.civ., deoarece respectiva cerere fiind formulată prin procurator Cocaunau M. N., renunțarea la judecată trebuia făcută doar în temeiul unei procuri speciale potrivit art.69 al.1 c.pr.civ., mandat pe care recurentul reclamant nu l-a prezentat instanței.
În considerarea celor mai sus expuse, în temeiul art.312 c.pr.civ., tribunalul constatând că recursul este neîntemeiat, va pronunța o decizie prin care îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții-reclamanți O. L. E., H. I. C. și H. I. F. împotriva sentinței civile nr.353/25.06.2013 pronunțată de Judecătoria Orșova în contradictoriu cu intimații-pârâți P. Orșova, C. F. Orșova și C. L. al Municipiului Orșova, având ca obiect alte cereri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Octombrie 2013.
Președinte, C. P. | Judecător, C. M. | Judecător, V. R. |
Grefier, M. B. |
Red.CVP
Dact.CNB
Ex.2/2.12.2013
Cod operator 2626
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 899/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Revendicare mobiliară. Sentința nr. 8633/2013. Tribunalul... → |
|---|
