Obligaţie de a face. Sentința nr. 899/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 899/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 450/313/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 200/A
Ședința publică de la 02 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător M. C. O.
Grefier Tudorița I.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul pârât V. Ș. M. împotriva sentinței civile nr. 899 din 04.09.2013 pronunțată de Judecătoria Strehaia, în contradictoriu cu intimații - reclamanți P. D. și P. V. și intimatul pârât V. D. D., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul pârât V. Ș. M. personal și intimatul reclamant P. D., personal, lipsă fiind intimata reclamantă P. V. și intimatul pârât V. D. D..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, din partea expertului D. E., precizări la raportul de expertiză întocmit în cauză, la care a anexat plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate (filele 35-37 dosar apel).
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelantul pârât V. Ș. M. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, arătând că, în anul 1981 a moștenit casa la care este atașat imobilul cumpărat de reclamanți, pe care aceștia i-au prelungit cu 2,81 m, ocupând teren peste suprafața menționată în contract, fapt pentru care copacii au ajuns atât de aproape de zidurile noii construcții a reclamanților. Zidul comun are schelet din lemn, umplut cu zidărie din cărămidă, pe care se sprijină grinzile plașeului reclamanților și șarpanta anexei pârâtului. Asupra acestui perete reclamanții au executat lucrări interioare care au dus la degradarea acestuia, iar pentru reparații reclamanții trebuie să obțină autorizație de construire. Arată că în dispozițiile prevăzute de codul civil, arborii nu includ pomii fructiferi. Depune la dosar note scrise.
Intimatul reclamant P. D. solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Strehaia, sub nr._, reclamanții P. D. și P. V. au chemat în judecată pe pârâtul V. Ș. M. pentru a fi obligat să le permită folosirea fondului său pentru efectuarea unor lucrări de reparații la imobilul-casă de locuit, proprietatea lor și să scoată o salcă și 6 corcoduși plantați în imediata vecinătate a hotarului ce desparte proprietățile părților.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că sunt proprietarii suprafeței de 210 m.p. teren curți-construcții cu vecini: N-V. Ș., E-V. Ș. și D. L., S-. Ș., conform ordinului prefectului nr. 199/F din 31.07.1995, și a casei de locuit edificată pe teren, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 543/1 din 27.07.1979. Limita de hotar pe partea de vest, pe o distanță de 15,49 m este reprezentată de calcan. Pe terenul său, lipit de peretele exterior din spatele casei lor, pârâtul are edificată o perdea, al cărei acoperiș este astfel construit încât apele pluviale pătrund și se infiltrează în pereții locuinței lor, aducându-le grave prejudicii. Deși i-au solicitat în repetate rânduri să le permită accesul pe proprietatea sa în vederea efectuării reparațiilor necesare, pârâtul a refuzat. Pe latura de nord pârâtul are o salcă ale cărei ramuri se întind peste acoperișul casei lor, ducând la degradarea acestuia în urma căderii crengilor și a frunzelor care se depun și nu permit scurgerea firească a apei de ploaie. De asemenea, are 6 corcoduși la o distanță mai mică de 50 cm de hotar.
Cererea de chemare in judecata nu a fost întemeiata în drept.
La dosar au fost atașate în copie următoarele înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare nr. 543/1/27.07.1979, plan de delimitare a corpului de proprietate, încheiere CF nr. 1054/09.12.2005, extras CF nr. 689 N.
La data de 26.02.2013 pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii. A motivat că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.543/1/27.07.1979 și anexei nr. 15/3315 din 25.06.1979, cumpărătorului i se interzicea edificarea de construcții izolate, clauză pe care reclamanții nu au respectat-o, construind magazie, polată, coteț, garaj și pătul, din care unele fără autorizație de construcție. În anul 1981 a moștenit casa la care este atașată casa cumpărată de reclamanți, pe care aceștia au prelungit-o cu 2,81 m, ocupând teren peste suprafața menționată în contract, fapt pentru care copacii au ajuns atât de aproape de zidurile noii construcții a reclamanților. Zidul comun are schelet din lemn, umplut cu zidărie din cărămidă, pe care se sprijină grinzile plașeului reclamanților și șarpanta anexei pârâtului. Asupra acestui perete reclamanții au executat lucrări interioare care au dus la degradarea acestuia. Pentru reparații reclamanții trebuie să obțină autorizație de construire, să indice modul în care se vor desfășura pe proprietatea sa, cu plata unei despăgubiri juste și prealabile. În dovedirea susținerilor, a depus în copie: adrese emise de Poliția Strehaia, Primăria Strehaia, s.c. nr. 1269/1982, tranzacție, fotografii, adresa nr. 151R/09.08.2006.
În cursul judecății, pârâtul a depus note de ședință, prin care a invocat dobândirea servituții privind distanța plantațiilor. În ce privește cererea de scoatere din rădăcini a arborilor, a invocat dispozițiile legii 289/2002, Ordinul 264/1999, OUG 195/2005, convenția europeană a peisajului de la Florența ratificată prin legea 451/2002, Convenția privind diversitatea biologică de la Rion de Janeiro din 1992, Convenția privind protecția patrimoniului mondial cultural și natural de la Paris din 1972.
În ședința publică din 20.03.2013, reclamanții au solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât a numitului V. D., care, așa cum rezultă din sentința nr.1269/1982, este coproprietarul terenului pe care se solicită accesul și pe care sunt plantați arborii.
În soluționarea cauzei, instanța a administrat proba cu interogatoriul pârâtului V. Ș. M., înscrisuri, martori, fiind audiați T. C., H. F., expertiza tehnica agricolă și construcții.
Judecătoria Strehaia, prin sentința supusă apelului a admis acțiunea având ca obiect obligația de a face.
A obligat pârâții să permită accesul reclamanților pe terenul lor pentru efectuarea lucrărilor de reparații descrise în suplimentul la raportul de expertiză întocmit de exp. D. E. la imobilul cu destinația bucătărie, baie.
A obligat pârâții să desființeze salcia si 6 corcoduși plantați la distanta de 0,5 m-1 m de linia de hotar.
A obligat pârâții în solidar la 1738,3 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 543/1/27.07.1979, P. D. a cumpărat de la V. N., V. Constanta și V. D. o casă de locuit, situată pe un teren de 100 m.p. cu vecini: E-V. I., V-N-rest prop. vânzători, S-.. 30 din legea 58/1974, terenul aferent a trecut în proprietatea statului. Din documentația cadastrală și încheierea nr. 1054 /2005 a OCPI M. rezultă că, în temeiul legii 18/1991, prin Ordinul prefectului nr. 199/F/31.07.1995 s-a constituit dreptul de proprietate reclamanților pentru suprafața de 210 m.p. aferentă construcțiilor, cu vecini: N-V. Ș., E-V. Ș. și D. L., S-. Ș..
Se constată că pe trei laturi proprietatea reclamanților se învecinează cu proprietatea familiei V., mai exact, având în vedere sentința civilă nr. 1269/1982 a Judecătoriei Strehaia, cu proprietatea indiviză a pârâților V. Ș. M. și V. D..
Din susținerile părților coroborate cu declarațiile martorilor H. F., T. C., raportul de expertiză întocmit în cauză de expert D. E., instanța reține că imobilele părților, provenind de la același autor, au fost edificate spate la spate pe linia de hotar, având o vechime mai mare de 70 de ani. Șarpantele celor două imobile au fost edificate prin folosirea unor elemente comune de descărcare a greutății, astfel o parte din popii de susținere de la șopronul pârâților au fost sprijiniți pe grinda longitudinală a bucătăriei reclamanților. Calcanul bucătăriei este din scândură, fiind afectat de infiltrațiile din precipitații, care ajung și afectează finisajele interioare ale bucătăriei. Datorită înălțimii reduse a calcanului, executarea reparațiilor necesare nu este posibilă prin podul bucătăriei reclamanților, fiind necesar accesul pe proprietatea pârâților. Expertul a precizat că bucătăria nu este o construcție nouă, ci a fost reabilitată. Lucrările de reparații necesare la imobilul reclamanților sunt înlocuirea peretelui calcan în zona bucătăriei și a băii, și montarea unor fâșii din tablă la zona de contact cu imobilul pârâților, pentru care se va folosi o schelă ușoară sau o scară.
În drept, conform art. 622 Cod civil, proprietarul este obligat să permită folosirea fondului său pentru efectuarea unor lucrări necesare fondului învecinat, precum și accesul vecinului pe terenul său pentru tăierea crengilor și culegerea fructelor, în schimbul unei despăgubiri, dacă este cazul. Obligația subzistă numai pentru situația în care trecerea prin altă parte ar fi imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare.
În speță, expertul a stabilit că imobilul reclamanților are nevoie de reparații, iar efectuarea acestora de pe proprietatea lor este imposibilă.
Dispozițiile art. 2.5.6 din anexa I a legii 50/1991, invocate de pârât nu sunt incidente în cauză. Acestea se referă la obținerea acordului vecinilor, exprimat în formă autentică, ca și înscris necesar al proiectului pentru autorizarea executării de construcții noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate - și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora -, pentru lucrări de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente, precum și în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate.
În speță, nu este vorba de o construcție nouă, ci de o reparație la acoperișul imobilului existent, care nici nu necesită obținerea autorizației de construire dacă nu se schimbă forma și materialele din care este executat.
Pentru aceste motive, instanța va obliga pârâții să permită accesul reclamanților pe terenul lor pentru efectuarea lucrărilor de reparații descrise în suplimentul la raportul de expertiză întocmit de exp. D. E. la imobilul cu destinația bucătărie, baie.
În ce privește cererea de scoatere din rădăcini a arborilor, proprietățile părților sunt delimitate cu gard. Din declarațiile martorilor și concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de expert Nodiț M. rezultă că pe proprietatea pârâților, la distanță de 0,5-1 m de hotar sunt amplasați șapte corcoduși și o salcie. Corcodușii nu au fost plantați, ci au răsărit din sâmburi, nefiind întreținuți, având vârsta sub 10 ani. Salcia are vârsta de aproximativ 20 de ani, iar coroana afectează deja acoperișul imobilului reclamanților. Expertul a contrazis susținerea pârâtului, potrivit căreia salcia ar face parte din speciile protejate.
Potrivit art. 613 cod civil (care reia prevederile art. 607 din Codul civil de la 1864), în lipsa unor dispoziții cuprinse în lege, regulamentul de urbanism sau a obiceiului locului, arborii trebuie sădiți la o distanță de cel puțin 2 metri de linia de hotar, cu excepția acelora mai mici de 2 metri, a plantațiilor și a gardurilor vii. În caz de nerespectare a distanței, proprietarul vecin este îndreptățit să ceară scoaterea ori, după caz, tăierea, la înălțimea cuvenită, a arborilor, plantațiilor ori a gardurilor vii, pe cheltuiala proprietarului fondului pe care acestea sunt ridicate.
Pârâtul invoca dobândirea servituții de a planta la distanță mai mică de hotar. Susținerea este neîntemeiată. O astfel de servitute are caracter continuu și aparent. Potrivit art. 623 Cod civil de la 1864, în vigoare la data nașterii pretinsei servituți, servituțile continue și aparente se dobândesc prin titlu sau prin posesiune de 30 ani.
În speță, pârâtul nu prezintă titlu, iar de la data înființării arborilor nu au trecut 30 de ani.
Dispozițiile art. legii 289/2002 nu sunt incidente în cauză. Acestea se referă la perdelele forestiere de protecție, definite de pct. 23 din anexa la Legea nr. 46/2008 ca formațiunile cu vegetație forestieră amplasate la o anumită distanță unele față de altele sau față de un obiectiv cu scopul de a-l proteja împotriva efectelor unor factori dăunători și/sau pentru ameliorarea climatică, economică și estetico-sanitară a terenurilor. Tipurile de perdele de protecție sunt strict enumerate în art. 2 din legea 289/2002: pentru protecția terenurilor agricole contra factorilor climatici dăunători și pentru ameliorarea condițiilor climaterice din perimetrul apărat; antierozionale, de protejare a solului supus fenomenelor de eroziune; pentru protecția căilor de comunicație și de transport, în special împotriva înzăpezirilor; pentru protecția digurilor și a malurilor contra curenților, viiturilor, gheții și altele; pentru protecția localităților și a diverselor obiective economice și sociale. Conform cap. II, identificarea zonelor în care sunt necesare perdele forestiere de protecție, amplasarea și înființarea acestora se face pe bază de documentații tehnice, întocmite de persoane juridice atestate potrivit legii.
Se constată că arborii din curtea pârâților nu fac parte din perdele de protecție, pentru ca scoaterea lor din rădăcini să fie condiționată.
De asemenea, ordinul nr. 264/1999 al Ministrului apelor, pădurilor și protecției mediului se referă strict la vegetația forestieră de pe pășunile împădurite; perdelele forestiere de protecție a terenurilor agricole, inclusiv arborii izolați sau pâlcurile de arbori de pe pajiști; plantațiile forestiere de pe terenurile degradate; plantațiile forestiere și arborii din zonele de protecție a lucrărilor hidrotehnice și de îmbunătățiri funciare, precum și cei situați de-a lungul cursurilor de apă și al canalelor de irigație; perdelele forestiere de protecție și arborii situați de-a lungul căilor de comunicație din extravilan; zonele verzi din jurul orașelor și comunelor, altele decât cele cuprinse în fondul forestier național, parcurile din intravilan cu specii forestiere exotice, precum și jnepenișurile din zona alpină; parcurile dendrologice, altele decât cele cuprinse în fondul forestier național. Ca atare nu este aplicabil în cauză.
Art. 62 din OUG 195/2005 privind protecția mediului se referă tot la perdele de protecție, iar art. 72 la elaborarea planurilor de urbanism și amenajare a teritoriului, fără legătură cu prezenta cauză.
Nici convențiile invocate generic de pârât nu cuprind dispoziții care să împiedice desființarea arborilor plantați cu nerespectarea dispozițiilor legale privind dreptul vecinilor.
Față de cele expuse mai sus, instanța va obliga pârâții să desființeze salcia si 6 corcoduși( în limita obiectului cererii de chemare în judecată) plantați la distanta de 0,5 m-1 m de linia de hotar.
În baza art. 274 C.p.civ., obligă pârâții în solidar la 1738,3 lei cheltuieli de judecată către reclamanți, reprezentând 38,3 lei taxă timbru, 700 lei onorariu expert construcții, 500 lei onorariu expert agricol, 500 lei onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat apel pârâtul V. Ș. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel susține că, instanța de fond a reținut în mod greșit că sarpantele celor două imobile, adică popii ce constituie structura de rezistență ai anexei gospodărești proprietatea V., pe care o numește șopron, au fost sprijiniți pe grinda longitudinală a bucătăriei reclamanților, când în realitate, zidul care desparte anexa gospodărească proprietatea V. de proprietatea P. este un zid comun, iar grinda pe care se sprijină atât popii din structura de rezistență ai anexei gospodărești, cât și grinzile bucătăriei lui P., face parte din acest zid comun, fiindu-i aplicabilă prezumția de comunitate dedusă din art. 590-591 cod civil.
Menționează că P. D. a mai executat lucrări de reparație la aceeași sarpantă, în baza unei sentințe civile nr. 1057 din 06 iunie 1995, tot de pe fondul proprietății V., de pe acoperișul din țiglă al anexei gospodărești proprietatea V., ocazie cu care s-au spart mai multe țigle ale acoperișului anexei gospodărești.
Arată că, în întâmpinare a achiesat la solicitarea petenților de a executa lucrări de reparații la proprietatea acestora, dar cu precizarea clară a operațiunilor de reparații ce trebuie efectuate, mai precis a modului cum se vor transporta materialele pentru reparații, a schelelor și a duratei operațiunilor.
Expertul nu a precizat operațiile ce trebuiesc efectuate, adică să se descrie detaliat modul de efectuare a acestora, fapt pentru care instanța de fond a dispus un supliment la raportul de expertiză.
Consideră că, instanța de fond ar fi trebuit să le ceară petenților să menționeze condițiile în care se vor executa lucrările, adică perioada de timp pe care se efectuează lucrările, data și ora la care se încep lucrările, pentru ca, în gospodăria sa sunt și păsări de curte care trebuiesc ținute închise în coteț, chestiuni pe care instanța de fond nu le-a clarificat nici până la pronunțarea pe fond a sentinței.
Arată că a învederat instanței de fond că în cazul în care petenții P. vor modifica forma și poziția peretelui calacan pe un alt amplasament, adică să-l mute de pe partea actuală a grinzii peretelui comun, pe partea dinspre anexa gospodărească a acestei grinzi și dacă așa cum propune expertul D. E., s-ar înlocui scândurile vechi cu un alt material ca Tego, P., OSB, s-ar modifica forma și materialele din care este executat, fapt pentru care sunt incidente prevederile anexei 1, art. 2.5.6 din legea nr. 50/1991 și ar necesita acordul în forma notarială al vecinului și s-ar mai considera construcție nouă amplasată adiacent unei construcții existente, ceea ce ar necesita autorizație de construire, conform legii nr. 50/1991.
Referitor la șapte pomi fructiferi din specia Prunus cerasifera, cunoscuți sub denumirea populară de corcoduș sau mirobalan, aceștia datează dinainte de anul 2000, în anul 2006 când petenții P. își extindeau casa executând construcții din bolțari, așa cum rezultă din planșa fotografică executată de Poliția orașului Strehaia și înregistrată sub nr.123/04.04.2006 și față de care expertul D. E. nu menționează nimic, acești corcoduși erau pe rod și datau încă dinainte de apariția Legii Pomiculturii nr. 384/2003, care nici ea nu prevedea introducerea vreunei distanțe minime față de proprietatea vecinilor în cazul plantării de pomi fructiferi răzleți, în grădini și curți, precum și în terenurile din extravilan.
Numai odată cu . legii nr. 60/2007 la data de 31 martir 2007, s-au introdus, o . modificări și completări la Legea pomiculturii 348/2003, printre care și introducerea unor distanțe minime de plantare a pomilor fructiferi față de proprietatea vecinilor.
Referitor la arborele din specia salix triandra, menționează că este un arbore ornamental, iar ordonanța de urgență nr. 195/2005, la capitolul XII – Protecția așezărilor umane, la art. 70 lit.i, instituie printre altele adoptarea măsurilor obligatorii pentru persoanele fizice și juridice cu privire la întreținerea și înfrumusețarea după caz a clădirilor, curților și împrejurărilor acestora, a spațiilor verzi din curți și dintre clădiri, a arborilor și arbuștilor decorativi.
În drept, cererea de apel se întemeiază pe disp. art. 282-298 cod procedură civilă.
Intimații reclamanți P. D. și P. V., au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt în sensul că cele două imobile învecinate, care provin de la același autor, au fost edificate spate la spate, astfel încât sarpantele construcțiilor au elemente comune de descărcare a greutății. S-a mai reținut, de asemenea, în urma administrării probatoriilor că calcanul bucătăriei lor este din scândură, fiind afectat de infiltrațiile din precipitații care ajung și afectează finisajele interioare ale bucătăriei și că nu au posibilitatea de a efectua lucrări de reparații prin podul bucătăriei lor, fiind necesar accesul pe proprietatea pârâților.
Mai arată că apelantul pârât V. Ș. M. nu critică sentința apelată sub aspectul unei greșite rețineri a stării de fapt, ci doar face un istoric al lucrărilor de reparații pe care le-au executat la imobilul proprietatea lor.
Apelantul pârât V. Ș. M. a depus la dosar, concluzii scrise la care a anexat planșa fotografică, cu aspecte de la cercetarea la fața locului privind litigiul dintre părți, copia sentinței civile nr.1057 din 06 iunie 1995 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr. 1854/1994, rezoluții ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia nr.466/P/2000/09.06.2000 și nr.668/P/2000/03.07.2000, informații cu privire la acoperișul unei construcții.
Tribunalul a apreciat necesar a se întocmi adresă la expert D. E. pentru a-i solicita să precizeze, pe de o parte, care este durata maximă de timp necesară pentru efectuarea, de către reclamanți, a reparațiilor pretinse, pe de altă parte dacă singura posibilitate de acces a reclamanților pe proprietatea pârâților este prin imobilul casă aparținând acestora din urmă.
Expertul a depus precizări la raportul de expertiză întocmit în cauză, la care a anexat plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate (filele 35-37 dosar apel).
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor aduse, a probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, se constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată cu care au investit instanța, reclamanții au solicitat, pe de o parte, obligarea pârâților să le permită a folosi fondul lor în scopul efectuării unor lucrări de reparații la imobilul lor, pe de altă parte ca, aceștia să fie obligați să taie o salcă și 6 corcoduși, susținerile fiind în esență că, peretele exterior al propriei bucătării - situat pe hotarul comun - s-a degradat din cauza apelor pluviale, de asemenea, salca își întinde ramurile peste acoperișul casei lor, iar corcodușii sunt amplasați la o distanță mai mică de 0,50 m față de gardul despărțitor, deformându-l.
Probatoriul administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor H. și T., ca și concluziile expertizelor tehnice efectuate, a atestat că, imobilul cu destinația bucătărie ce este proprietatea reclamanților necesită lucrări de reparații la peretele ce se situează pe hotarul comun, iar singura posibilitate pe care aceștia o au pentru a ajunge la acest perete, în scopul arătat, este pe terenul proprietatea pârâților, astfel fiind, se constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 617 din codul civil de la 1864 (art.622 din noul cod civil) sub aspectul încuviințării accesului reclamanților pe terenul proprietatea pârâților în vederea realizării lucrărilor de refacere constate de către expertul D. E..
Contrar apărărilor făcute în cauză de către apelantul pârât care, prin invocarea unor litigii anterioare existente, s-a opus permanent ca reclamanților să li se încuviințate dreptul de acces pe terenul său în vederea realizării sus enunțatelor lucrări de reparații, este de evidențiat că, dreptul de proprietate privată, garantat atât de legea fundamentală prin art.44, cât de art.1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a drepturilor Omului, nu este un drept absolut, ci poate fi exercitat doar în limitele determinate de lege și cu respectarea inclusiv a sarcinilor privitoare la asigurarea bunei vecinătăți.
Cu toate acestea, în acord cu practica CEDO (cauza V., cauza Koozacioglu ș.a) orice limitare a exercitării dreptului de proprietate, pentru a fi în concordanță cu principiul legalității, trebuie să respecte cerința de proporționalitate între măsura impusă și scopul vizat de aplicarea sa.
Ori, sub acest aspect, se constată că dreptul de trecere stabilit de instanța de fond în favoarea reclamanților este unul arbitrar câtă vreme, este nelimitat în timp, iar exercitarea sa efectivă este lăsată la atitudinea discreționară a reclamanților.
Astfel fiind, găsind întemeiată această critică și luând în considerare concluziile expuse de către expert în fața Tribunalului, sentința va fi schimbată în sensul stabilirii duratei de timp în care reclamanții au posibilitatea exercitării dreptului de trecere și a locului pe unde se va face ..
Răspunzând la un alt motiv de apel cu care a fost sesizată instanța, se apreciază că, eventualele inconveniențe ce ar decurge din exercitarea de către reclamanți a dreptului de trecere, precum închiderea în cotețe a păsărilor aflate pe terenul aservit, sunt inerente asigurării exercitării acestui drept, de asemenea, producerea unor eventuale pagube pârâților, nu sunt iremediabile, aceștia având posibilitatea obținerii, la cerere, a unor despăgubiri care să le acopere orice prejudiciu.
Se reține totodată că, dreptul de trecere stabilit în favoarea reclamanților, nu-i exonerează pe aceștia de obținerea unei autorizații de construcții în conformitate cu dispozițiile legii nr.50/1991 în situația în care, lucrările executate ar necesita un astfel de act administrativ, iar expunerea unei astfel de temeri din partea apelantului este irelevantă tocmai pentru că, sentința atacată nu cuprinde nicio dispoziție contrară.
Nici argumentele expuse de către apelant în susținerea netemeiniciei și nelegalității sentinței sub aspectul soluției date celui de-al doilea capăt al cererii de chemare în judecată, nu pot fi primite.
În primul rând, se constată că, prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.607 cod civil de la 1864, acceptând pretenția reclamanților de a fi obligați pârâții la tăierea arborilor (salca și cei 6 pomi fructiferi) ce se găsesc la o distanță mai mică de 2 m față de hotarul despărțitor, în cauză pârâții nedovedind existența unor obiceiuri care să prevadă o altfel de distanță de sădire, respectiv a scurgerii unui termen de posesiune mai mare de 30 care să le fi permis dobândirea dreptului de servitute de a planta la o distanță mai mică decât cea legală, a respectivilor pomi.
Dispozițiile legii pomiculturii invocate de către apelant (legea nr.348/2003), se găsesc irelevante în speță câtă vreme, acest act normativ reglementează înființarea și exploatarea plantațiilor pomicole, respectiv producerea și valorificarea fructelor, pe baza fundamentării științifice și extensiei progresului tehnic, în condițiile organizării comune de piață în sectorul fructelor.
Neîndoielnic, pentru asigurarea unui mediu de viață sănătos, persoanele fizice au inclusiv obligația de a întreținere și înfrumuseța a arborii și arbuștii decorativi ( art.70 lit. i din OUG 195/2005), o astfel de obligație însă presupune ca, în respectarea legii, astfel de arbori să respecte distanța de sădire față de hotarul vecinului,.
În considerarea celor expuse și văzând dispozițiile art.296 c.pr.civ,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul pârât V. Ș. M., cu domiciliul în loc. Strehaia, ., jud. M. împotriva sentinței civile nr. 899 din 04.09.2013 pronunțată de Judecătoria Strehaia, în contradictoriu cu intimații - reclamanți P. D. și P. V., ambii cu domiciliul în loc. Strehaia, ., jud. M. și intimatul pârât V. D. D., cu domiciliul în mun. Timișoara, ., nr. 1, ., ., jud. T..
Schimbă sentința în sensul că, obligă pârâții să permită accesul reclamanților pe terenul lor, o perioadă de maxim trei zile, în vederea efectuării lucrărilor de reparații descrise în suplimentul raportului de expertiză întocmit de expert D. E., acces ce se va realiza prin zona evidențiată prin punctele 14-15 din planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate al reclamanților.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Decembrie 2013, la sediul Tribunalului M..
Președinte, A. M. | Judecător, M. C. O. | |
Grefier, Tudorița I. |
M.A./T.I. – 6 ex.
05 Decembrie 2013
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 124/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Cereri. Hotărâre din 31-10-2013, Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
