Constatare nulitate act juridic. Hotărâre din 16-05-2013, Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 15493/225/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 545/R
Ședința publică de la 16 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. R.
Judecător C. P.
Judecător L. B.
Grefier M. B.
Pe rol pronunțarea asupra recursului civil formulat de recurenții-reclamanți M. I. E., M. A., M. E., împotriva sentinței civile nr.466/25.01.2013 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S. în contradictoriu cu intimații-pârâți L. S. G., B.N.P. I. M., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se ia act că dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 09.05.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având în vedere complexitatea cauzei, în temeiul art.260 cod procedură civilă a amânat pronunțarea, după care, o reține pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
La data de 14.11.2011 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Dr.Tr.S. acțiunea civilă formulată de reclamanții M. I. E., M. A. și M. E. prin care au chemat în judecată pe pârâții L. S. G. și B.N.P. I. M., solicitând instanței ca prin hotărâre judecătorească să constate nulitatea absolută a contractului de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr.2339/22.08.2011 emisă de Biroul Notarial Public M. I., cu consecința repunerii părților în situația anterioară încheierii contractului și radierea inscripției ipotecare din cartea funciară instituită în favoarea pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul M. I. E. a arătat că prin contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr. 2339/22.08.2011 de Biroul Notarial Public M. I., s-a obligat să restituie pârâtului suma de 8650 lei până la data de 01.11.2011, iar în caz contrar apartamentul părinților săi M. alexandru și M. E. să fie scos la licitație. A menționat că în contract asupra imobilului a fost instituită inscripția ipotecară în favoarea pârâtului, însă în cuprinsul contractului nu se află inserată mențiunea din care să reiese că împrumutul s-a plătit în fața notarului. Reclamanții au menționat că au împrumutat suma de la pârâtul L. S. G., iar faptul că reclamanții au semnat contractul a cărui nulitate absolută o solicită se datorează presiunii pe care acesta a făcut-o asupra lor, amenințându-i ca urmare a săvârșirii de către reclamant a unei fapte penale.
S-a arătat că în luna august 2011, pârâtul s-a adresat cu plângere penală la P. de pe lângă Judecătoria DR.Tr. S., acuzându-l de sustragerea din domiciliul său a unei sume de bani, iar în prezent fiind cercetat penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208-209 C. penal.
A arătat că în încercarea de a obține o sumă mai mare de bani, pârâtul i-a promis că își va retrage plângerea penală dacă va fi de acord să întocmească un contract de împrumut, garantat de părinții săi cu imobilul proprietate personală.
Ulterior, atât reclamantul M. I. E. cât și părinți săi, speriați, fiind luați prin surprindere de pârât, au fost luați cu mașina și duși la notar pentru semnarea unui contract. Mai mult acesta a venit cu un prieten, al cărui nume nu îl cunoaște, care l-a agresat fizic și i-a promis că „îl va aranja rău” de tot. După ce reclamatul a semnat contractul de împrumut, pârâtul a insistat în plângerea sa, constituindu-se parte civilă cu suma de 9650 lei în dosarul penal.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 1179, art. 1238, art.1216 și art. 1246 C. civil.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosar în copie: contract de împrumut cu garanție imobiliară nr. 2339/22.08.2011 întocmit la Bir. Not. I. M., chitanță taxă timbru de 627 lei, respectiv 3 lei și timbru judiciar de 3 lei, calculată la valoarea de 8650 lei, potrivit art. 2, alin.1 din Legea 146/1997, sentința penală nr. 754/06.04.2012 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr. S. în dosarul nr._, somația de plată pentru urmărire imobiliară emisă de B. M. Lionela, încheiere CF_/07.12.2011 emisă de OCPI M. și interogatoriu pentru a fi luat pârâtului L. S. G..
Pârâta B.N.P. I. M. a formulat întâmpinare.
Reclamanții au solicitat și instanța le-a încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martora M. M., răspunsurile acesteia fiind consemnate și atașate în declarația existentă la dosar (fila 36).
Pârâtul L. S. G. a solicitat și instanța i-a încuviințat proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamanților și proba testimonială cu martorul P. C., pe care s-a obligat să-l aducă la termenul din 25.05.2012.
Constatând că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a se prezenta cu martorul P. C. și nici nu a indicat adresa de domiciliu a acestuia, instanța în temeiul art. 170 alin.3 c. proc. civ, l-a decăzut pe pârât din proba testimonială.
Pârâtul L. S. G. a depus la dosar în copie: declarațiile numiților Nimoră A. A., M. I., M. A., M. I. E., dovada comunicării și ordonanța din 05.12.2011 emise în dosarul nr. 3591/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr.Tr. S. și referatul cu propunerea de S.U.P., conform art. 18/1/C.P. emisă de Poliția Mun. Dr.Tr. S. C. Cercetări Penale și interogatoriu cu întrebările la care să răspunsă reclamantul prezent M. I. E..
Instanța a procedat la luarea interogatoriului reclamantului M. I. E. din partea pârâtului.
Pârâtul L. S. G. a solicitat și instanța i-a încuviințat suplimentarea probatoriului cu martorul S. O. C., răspunsurile acestuia fiind consemnate și atașate în declarația existentă la dosar (fila 46).
Reclamanta M. E. legal citată cu mențiunea de a se prezenta la interogatoriu, s-a prezentat în instanță, luându-i se un interogatoriu scris din partea pârâtului L. S. G. (fila 49 dosar).
La cererea pârâtului, instanța a dispus emiterea unei adrese către IPJ M., pentru a comunica stadiul cercetărilor efectuate împotriva numitului L. S. G. având CNP_ și dacă cu privire la acesta se fac cercetări referitor la săvârșirea infracțiunii de șantaj, ca urmare a plângerii formulate de numitul M. I. E., precum și stadiul cercetărilor cu privire la dosarul nr.3591/P/2011, comunicându-se prin adresa nr._/30.10.2012 faptul că pentru răspunsul la relațiile solicitate instanța să se adreseze Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr.Tr. S..
Ulterior, s-a dispus emiterea unei adrese către Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr.Tr. S., pentru a comunica stadiul cercetărilor efectuate împotriva numitului L. S. G. având CNP_ și dacă cu privire la acesta se fac cercetări referitor la săvârșirea infracțiunii de șantaj, ca urmare a plângerii formulate de numitul M. I. E., precum și stadiul cercetărilor cu privire la dosarul nr.3591/P/2011, răspunsul fiind înaintat prin adresa nr. 3020/II/1/2012 însoțită de însoțită de copie a ordonanței din 05.12.2011, în care menționează că dosarul nr. 5167/P/2012 se află înregistrat la nr. P. de pe lângă Judecătoria Dr.Tr. S. în care numitul L. S. G. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 194 alin. 1 C. penal, iar în prezent dosarul se află în curs de cercetări la Poliția Dr.Tr. S..
In raport de răspunsul comunicat din partea Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr.Tr. S., cu privire la relațiile solicitate la termenul anterior, instanța a dispus revenirea cu adresă către P. de pe lângă Judecătoria Dr.Tr. S., pentru a comunica stadiul cercetărilor efectuate împotriva numitului L. S. G. având CNP_, din dosar nr. 5167/P/2012, unde acesta este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 194 alin.1 C. penal și dacă s-a început urmărirea penală împotriva acestuia, răspunsul la relațiile solicitate fiind comunicate prin adresa nr. 5167/P/2012.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.466/25.01.2013 Judecătoria Dr.Tr.S., a respins acțiunea, pentru următoarele considerente:
Prin contractul de împrumut cu garanție imobiliară intervenit la data de 22.08.2011 între pârâtul L. S.-G. în calitate de creditor și reclamanții M. I. –E. în calitate de debitor și M. A. și M. E. în calitate de giranți, pârâtul a împrumutat reclamantului M. I.-E. suma de 8650 lei, împrumut garantat cu apartamentul proprietatea pârâților din Dr Tr S., M. A. și M. E., părinții debitorului M. I.-E.. Contractul a fost autentificat de notar public I. M..
În conținutul contractului s-a stipulat că suma împrumutată va fi restituită la data de 01.11.2011.
Asupra imobilului din Dr Tr S., ..15, .,., a fost instituită inscripția ipotecară în favoarea pârâtului, iar în cuprinsul contractului se află inserată mențiunea că împrumutul s-a plătit în fața notarului.
Reclamantul a susținut că în realitate nu a împrumutat această sumă de bani de la pârât, el semnând contractul datorită presiunii pe care pârâtul a făcut-o asupra sa amenințându-l ca urmare a săvârșirii de către el a unei fapte penale, respectiv infracțiunea de furt.
În realitate, în cursul anului 2011, reclamantul a pătruns în apartamentul pârâtului, de unde a sustras cu complicitatea numitului N. A. A. o sumă de bani, al cărui cuantum a fost precizat ca fiind de 8400 lei, dar din probatoriul administrat de organele de cercetare penală nu a rezultat cu certitudine că suma sustrasă a fost de 8400 lei.
Pârâtul l-a acuzat pe reclamant de furt și s-a adresat cu plângere penală la P. de pe lângă Judecătoria Dr Tr S..
Prin ordonanța din 05.12.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr Tr S. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a reclamantul pentru săvârșirea infracțiunii prev de art.208 și 209 alin 1 lit a și i cp cu aplic. art 42 cp și i-a fost aplicată sancțiunea cu amendă administrativă de 900 lei.
Reclamantul a susținut că pârâtul în încercarea de a obține o sumă de bani mai mare decât cea sustrasă, i-a promis că-și va retrage plângerea dacă va fi de acord cu întocmirea contractului de împrumut. Astfel, el și părinții săi au fost duși cu mașina de către pârât, la notar pentru semnarea acelui contract de împrumut.
Având în vedere cele reținute, reclamanții consideră contractul lovit de nulitate absolută deoarece se fondează pe o cauză ilicită, nu este valabil consimțământul părții ce se obligă și prețul nu este real, nefiind plătit în realitate.
Între condițiile esențiale pentru valabilitatea convențiilor art.948 cod civil enumeră și consimțământul valabil al părții ce se obligă. Prin consimțământul valabil se înțelege manifestarea liberă și în cunoștință de cauză a voinței de a încheia actul juridic.
Art.953 cod civil, consideră consimțământul nevalabil atunci când este dat prin eroare, smuls prin violență sau surprins prin dol.
În ceea ce privește violența invocată de reclamanții în cauză, aceasta există, potrivit art.956 cod civil atunci când spre a face o persoană a contracta, i s-a insuflat temerea, că va fi expusă persoana și averea sa unui rău considerabil și prezent.
Reclamanții nu au dovedit în cauză, că actul a cărui anulare o cer, ar fi fost încheiat în condițiile vicierii consimțământului lor prin violență, prezentându-se de bună voie în fața notarului.
Referitor la prețul pe care îl consideră neserios, adică fictiv fiindcă nu a existat în realitate, această susținere nu poate fi primită fiindcă în conținutul contractului figurează mențiunea că împrumutul de 8650 lei s-a făcut în fața notarului.
Pentru ca o convenție să fie bazată pe o cauză ilicită, potrivit art.968 cod civil trebuie să fie o disproporție între prestațiunile părților și contrar regulilor de conviețuire socială, un contractant să profite de neștiința, starea de constrângere în care se află celălalt, spre a obține avantaje disproporționate, față de prestația pe care ar primi-o acesta, ceea ce nu este cazul în speță.
Coroborând actele dosarului cu răspunsul la interogatoriu al reclamanților și declarațiile martorilor, din punct de vedere notarial contractul de împrumut cu garanție imobiliară este perfect legal, în conținutul lui fiind cuprinse clauzele negociate de părți și declarată suma împrumutată și nu a fost dovedită existența vreunei constrângeri morale și fizice asupra reclamanților. Mai mult, părinții reclamantului, respectiv garanții au fost prezenți la încheierea actului notarial, după ce anterior acestuia întocmiseră înscrisul sub semnătură privată intitulat chitanță, că vor restitui pârâtului suma de 9000 lei, fila 30 dosar. În mod voit și-au ipotecat apartamentul știind că fiul lor datorează această sumă de bani.
Față de cele expuse, instanța a apreciat că reclamanții nu au făcut dovada susținerilor lor, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În considerentele sentinței, instanța de fond a reținut în mod eronat susținerile părților (se reține că „reclamanții au menționat că au împrumutat suma de la pârâtul L. G. S.") fapt cu totul nereal, nicăieri în dosar neexistând vreo susținere de acest fel, dimpotrivă, reclamanții precizând și susținând permanent că nu li s-au dat acești bani, că împrumutul nu a avut loc, însă s-a pronunțat o soluție în totală contradicție cu probele administrate în cauză.
1. Reține instanța de fond că „reclamanții nu au dovedit în cauză că actul a cărui anulare o cer ar fi fost încheiat în condițiile vicierii consimțământului lor prin violența, prezentându-se de bună voie în fața notarului".
Această concluzie la care a ajuns instanța este contrazisă de probele din dosar, reclamanții făcând dovada, atât cu înscrisurile depuse, cât și cu depozițiile martorilor audiați (inclusiv depoziția martorului S., propus de pârât), că lor nici nu li s-a permis (de către pârât) să intre în sediul B. I. Marfa ci „au fost ținuți în mașină", punându-li-se practic contractul în fața doar ca să-1 semneze, că au fost aduși la notar, că au fost amenințați că dacă nu încheie acest contract „le va fi băgat băiatul în pușcărie", că asupra reclamantului M. lonuț E. s-au exercitat violențe fizice pentru a fi determinat sa declare că a sustras suma de 8400 lei (Ordonanța nr.359i/P/05.12.20ll și sentința penală nr.754/06.04.2012 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin), că pârâtul a apelat la o alta persoană care 1-a agresat fizic pe reclamant și i-a promis că „îl va aranja rău de tot", spre a-1 determina să încheie acest contract, că li s-a mai cerut să încheie șl acea chitanță de mână (fila 40 dosar) prin care se obligau să-i plătească pârâtului până la data de. 30.10.2011 suma „sustrasă" (nu împrumutată) de fiul lor.
Or, coroborând toate aceste probe și analizându-le, așa cum cere legea (analiza probelor nefiind lăsată la latitudinea judecătorului ci fiind o condiție imperativă a legii) se putea ajunge la o singură concluzie, de altfel indubitabilă: reclamanții au încheiat acest contract sub imperiul constrângerilor de ordin fizic și moral, fiul fiind agresat fizic să dea anumite declarații în fața pârâtului, pe care acesta ulterior a încercat să le utilizeze în dosarul de urmărire penală și în prezentul dosar (acelea în care, cu obstinație și M. lonuț E. și N. A. declara că au sustras diverse sume de bani din casa patronului, dar că declarația este dată „de bună-voie", pârâtul „s-a purtat foarte frumos cu ei, nu i-a bătut, nu i-a bruscat, nu i-a amenințat", însă ce sens logic au asemenea mențiuni într-o declarație, dacă nu există suspiciuni că tocmai au avut loc actele de violența, atâta vreme cât starea de normalitate este aceea de a nu fi agresați cel ce declară. Singura explicație constă în faptul că, dorind să obțină aceste declarații pentru a le folosi ulterior. L. a avut grija ca ele „să sune" așa cum trebuie, pentru a nu i se putea imputa nimic. Organele de cercetare penală au coroborat aceste declarații cu cele date de cei doi în fața organelor și au constatat că exista mari dubii cu privire la „buna-voie" a învinuiților și la neagresarea lor de către petent, motiv pentru care au disjuns cauza și s-au sesizat cu privire la posibila săvârșire a infracțiunii de șantaj de către L. G., asupra lui M. I. și a părinților acestuia, reclamanții în speță.
A existat, așadar, constrângere fizică și morală exercitată asupra reclamantului M. I., a existat constrângere morală asupra reclamanților M. A. și M. E., iar aceste constrângeri, dovedite în dosarul de față, au condus la încheierea contractului, cu consimțământul viciat al reclamanților și nu „liber-exprimat" așa cum reține greșit instanța de fond.
Așadar, una dintre condițiile esențiale imperativ prevăzute de lege pentru valabilitatea unui act juridic - consimțământul valabil al celui ce se obligă - nu este îndeplinita în speță, iar acest fapt a fost dovedit.
2. Reține instanța de fond că, referitor la preț care a fost fictiv, adică nu a existat în realitate, „această susținere nu poate fi primită, fiindcă în conținutul contractului figurează mențiunea că împrumutul de 8650 lei s-a făcut în fața notarului". Această mențiune este nereală, întrucât nicăieri în conținutul contractului nu figurează o astfel de mențiune.
Așa cum se poate constata chiar din contractul depus la dosar, în conținutul acestuia se menționează doar că M. E. I. împrumută de la L. S. G. suma de 8650 lei pe care se obligă să o restituie până la 01.11.2011, iar M. A. și M. E. garantează cu apartamentul proprietatea lor acest împrumut.
Mai mult chiar, s-a avut grijă să se menționeze în contract că „apartamentul va fi scos la licitație" dacă nu se achită împrumutul, situație atipică unor astfel de contracte, faptul ca s-a garantat cu imobilul și s-a instituit o ipotecă asupra sa fiind suficient și conducând de facto la concluzia că, în situația neîndeplinirii obligației, bunul cu care s-a garantat va face obiectul executării silite.
Așadar, chiar modalitatea în care a fost redactat acest contract naște dubii privitor la valabilitatea sa și la condițiile în care a fost încheiat.
De asemenea, instanța se contrazice în motivarea acestui aspect, pe de o parte reținând că „s-a făcut mențiunea în conținutul contractului că banii au fost dați în fața notarului" și că acesta ar fi motivul pentru care nu pot fi primite apărările reclamanților privind lipsa cauzei, grefată pe inexistența obiectului, a remiterii sub formă de împrumut a respectivei sume, iar pe de altă parte, reținând că de fapt suma pretinsă era datorată, deoarece fusese sustrasă de M. I. E. din apartamentul pârâtului L..
De altfel, instanța de fond a înțeles eronat că a fost motivată această susținere pe "Seriozitatea prețului, în condițiile în care s-a explicat foarte clar, încă din acțiune, că în speță se vorbește despre inexistența prețului, despre fictivitatea lui ca parte a obiectului contractului.
Așa cum s-a arătat și în concluziile scrise și cum s-a dovedit cu probele administrate, obiectul acestui contract nu a existat în realitate, ori obiectul contractului 1-a constituit, așa cum rezultă inclusiv din denumirea contractului - împrumutul unei sume de bani.
Referitor la a doua susținere a instanței „suma pretinsă era datorată", motivată pe faptul că părinții au semnat cu pârâtul o chitanță de mână prin care se obligau să-i plătească acestuia 9000 lei pe care „i-a sustras" fiul lor de la acesta, eronat s-a ajuns la concluzia ca reclamanții datorau pârâtului suma de 8650 lei stipulată în contract și mai ales, că o datorau deoarece o primiseră „cu titlu de împrumut"
Câtimea, cuantumul concret al sumei datorate nu s-a dovedit cu nimic în această cauză, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu s-a dovedit în nici un fel că pârâtul a împrumutat vreo sumă de bani (oricare ar fi aceasta), vreunuia dintre cei trei reclamanți.
Așa cum rezultă din probele administrate, pârâtul a vehiculat mai multe sume, pretinzând
că i le datorează reclamantul M. I., fără a putea dovedi vreuna din ele și fără a se
hotărî, nici până la finalul judecării acestei cauze la fond, ce sumă consideră el că îi datorează,
concret, M. I. și cu ce titlu.
Din modul în care motivează instanța de fond ilicitul și imoralitatea cauzei încheierii acestui contract, se desprinde concluzia finală, aceea că această instanța civilă, investită cu soluționarea unei acțiuni având ca obiect constatarea nulității absolute a unui contract, a interpretat greșit actul dedus judecății, pe de o parte, iar pe de altă parte, s-a pronunțat pe ceva ce nu i s-a cerut.
Instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, deoarece în considerente a analizat pertinența pretențiilor pârâtului față de reclamant, considerând că „nu este cazul în speța de față" să se constate o disproporție vădită între prestațiunile părților și contrar regulilor de conviețuire socială, deoarece reclamantul M. I. sustrăsese o sumă de bani din casa pârâtului L. G., așa că era firesc să plătească, împreună cu părinții săi, orice fel de sume pretinse de pârât.
Reclamanții învederează instanței de recurs că instanța de fond nu a fost investită cu vreo cerere în răspundere civilă delictuală, ci unul dintre motivele acțiunii noastre a vizat ilicitul și imoralitatea cauzei acestui contract, grefate pe faptul că, fiind conștient că niciunul dintre reclamanți nu datorează suma de bani solicitată, pârâtul a profitat de starea conflictuală existentă între părți și datorată faptului că M. I. fusese surprins (de camerele video) sustrăgând din poșeta soției pârâtului suma de 44 lei, fapt ce a generat o plângere și o cercetare penală și i-a determinat pe aceștia, prin constrângeri fizice și morale (amenințarea cu pușcăria, cu bătaia, cu „aranjatul rău de tot") să încheie un act prin care el își asigura o sumă consistentă de bani pe care reclamanții în fapt nu i-o datorau, conștient fiind de la început că acești oameni nu au acești bani lichizi și asigurându-se prin acest act că va beneficia de această sumă, executând silit apartamentul proprietatea reclamanților. În condițiile în care se constituise parte civilă și în dosarul penal cu suma de 6400 lei pe care o pretindea de la M. E. I., în același timp, concomitent, îi obligă și pe părinții acestuia sa încheie o chitanța de mână prin care se obligă să îi plătească 9000 lei, sumă pretins sustrasă de fiul lor de la pârât și, prin constrângeri, îi obligă pe cei trei reclamanți să încheie și contractul de împrumut ce face obiectul prezentei cauze, pentru suma de 8650 lei. Așadar, pârâtul încearcă pe 3 căi distincte să obțină 3 sume de bani diferite de la reclamanți, fară a face dovada că aceștia îi datorează, cu orice titlu, vreuna din sumele pretinse. Așadar, s-a făcut dovada unui caz tipic de fraudă la lege, pârâtul încălcând în mod intenționat, prin mijloace
viclene (declară că a împrumutat suma de 8650 lei, adică i-ar fi remis cu titlu de împrumut
el personal această sumă reclamantului) dispozițiile imperative legale în vigoare, privitoare la
încheierea unui contract, scopul său fiind de fapt îmbogățirea fără just temei.
Instanța de fond s-a transformat în apărător al pârâtului, concluzionând că, de fapt, acesta avea dreptul sa-și recupereze într-un fel sumele pretinse de la reclamanți, neexistând „disproporție" între prestații, că dacă părinții au încheiat acea chitanță prin care au recunoscut că îi datorează pârâtului 9000 lei pentru că acesta pretinde că fiul lor i-a furat această sumă, era firesc să se încheie și contractul de împrumut și să se urmărească scoaterea la licitație a apartamentului părinților, pentru că aceștia știau că fiul lor datorează această suma de bani.
Instanței de fond nu i s-a cerut însă să constate dacă vreunul dintre reclamanți datorează vreo sumă de bani pârâtului cu alt titlu decât împrumut, dacă vreunul dintre reclamanți l-a prejudiciat pe pârât cu vreo sumă de bani ori, concluzionând că, atâta vreme cât părinții au întocmit cu pârâtul acea chitanță prin care se obligă să-i plătească acestuia 9000 lei ce reprezintă sumă sustrasă de fiul lor, aceștia au știut că fiul datorează respectiva sumă, instanța s-a pronunțat pe ceea ce nu s-a cerut (existența unui prejudiciu).
Este adevărat că această motivare este lapidară, dând loc la interpretări, instanța omițând să constate și cu ce titlu se datorează această suma, dar, tocmai motivarea lacunară de o asemenea manieră și care dă loc la interpretări, ca și neanalizarea probelor in considerente, lipsa argumentelor care au condus instanța la luarea acestei soluții, conduc la concluzia că hotărârea instanței de fond este una vădit netemeinică și nelegală, dată cu greșita interpretare și aplicare a legii, precum și a probelor administrate, motiv pentru care se impune casarea acestei sentințe, iar pe fond admiterea acțiunii și în baza probelor administrate, constatarea nulității absolute a contractului de împrumut.
Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefundat întrucât recurenții nu dovedesc acțiunea violentă care să afecteze consimțământul la încheierea convenției și nu a exercitat nici o acțiune violentă din partea intimatului pentru încheierea contractului în condițiile în care contractul a fost încheiat la notarul public după ce s-a citit.
Violența presupune amenințarea cu un rău pentru partea contractantă însă în cauză nu a existat un astfel de caz întrucât reclamanții nu au încheiat actul sub imperiul unor constrângeri de ordin material sau moral de natură a le aboli libertatea.
În ceea ce privește prețul în cauza de față nu se pune problema noțiunii de preț pentru că acesta este specific contractului de vânzare cumpărare iar odată ce s-a încheiat un contract suma de bani nu este preț iar valoarea garanției este accesorie obligației de restituire.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate tribunalul îl apreciază întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin contractul de împrumut cu garanție imobiliară din data de 22.08.2011 intimatul-pârât L. S.-G. în calitate de creditor și recurentul-reclamant M. I. –E. în calitate de debitor, primul a împrumutat reclamantului M. I.-E. suma de 8650 lei iar executarea obligației a fost garantată cu apartamentul proprietatea recurenților reclamanți M. A. și M. E. situat în Dr. Tr S., ..15, .,. M. I.-E..
Tribunalul reține, așa cum rezultă din chiar susținerea intimatului pârât, că suma de bani din cuprinsul contractului nu a fost efectiv împrumutată ci, întrucât în cursul anului 2011 reclamantul a pătruns în apartamentul pârâtului, de unde a sustras cu complicitatea numitului N. A. A. o sumă de bani, acest contract a fost încheiat pentru ca pârâtul să obțină restituirea sumei sustrase de reclamantul recurent.
Tribunalul mai reține că prin ordonanța din 05.12.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr Tr S. a dispus scoaterea de sub urmărire penală a reclamantul pentru săvârșirea infracțiunii prev de art.208 și 209 alin 1 lit a și i C.p. cu aplic. Art. 42 C.p. și i-a fost aplicată sancțiunea cu amendă administrativă de 900 lei.
Așa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată dar și din motivarea recursului reclamanții invocă nu numai existența unei cauze ilicite la încheierea contractului dar și o cauză imorală.
Cauza, condiție esențială pentru încheierea unei convenții conform art.948 C.civ., este definită ca obiectivul urmărit de părți la încheierea unui act juridic sau motivul determinant al încheierii unui act juridic.
Printre condițiile de valabilitate impuse de art.966 C.civ. sunt de amintit nu numai faptul că ea cauza trebuie să existe dar și faptul că trebuie să fie licită și morală.
În privința lipsei cauzei se impune a preciza că dacă aceasta lipsește ca urmare a lipsei contraprestației în cadrul contractelor sinalagmatice, lipsește un element esențial al actului juridic, iar lipsa scopului imediat absoarbe eroarea asupra scopului mediat astfel încât sancțiunea aplicabilă este nulitatea absolută.
Tribunalul constată în cauză că părțile au definit contractul încheiat ca fiind un contract de împrumut care are ca element determinant tradițiunea adică remiterea sumei de bani ce a făcut obiectul contractului. Or, cum din partea intimatului pârât nu a avut loc o astfel de remitere, în cuprinsul contractului nefiind menționat acest aspect, lipsind deci un element esențial al actului juridic, este evident că nici nu poate da naștere la o obligație de restituire. Chiar dacă în esența sa contractul de împrumut este un contract unilateral care dă naștere numai la obligația de restituire a sumei primite, cât timp nu a avut loc remiterea banilor lipsește un element esențial pentru încheierea contractului.
Este adevărat că nu poate fi vorba de un preț în înțelesul specific acestei noțiuni și că nu poate fi analizat acest aspect dar analiza privind remiterea banilor se impune a fi făcută tocmai pentru caracterul determinant al acestei operațiuni la formarea contractului.
Pe de altă parte trebuie spus că în mențiunea lipsei cauzei se cuprinde și aspectul privind lipsa motivului determinant la încheierea contractului.
În cauză nu se poate reține existența motivului determinant specific contractului de împrumut, adică folosirea de o anumită sumă de bani și la împlinirea termenului restituirea acestea, ci se constată că scopul real avut în vedere de părți a fost de a fi acoperit un anumit prejudiciu rezultat din fapta ilicită a reclamantului M. E. I..
Asupra caracterului licit al cauzei.
Așa cum s-a arătat mai sus cauza este văzută ca fiind scopul determinant avut în vedere de părți la încheierea contractului și este nelicită când este prohibită de legi sau când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice.
În aprecierea tribunalului dacă un anumit tip de contract este reglementat iar părțile la încheierea acelui contract nu respectă dispozițiile legii atunci cauza este ilicită, pentru că este ilicit tocmai motivul determinant, încercându-se astfel printr-o aparență de drept să fie ascunsă adevărata cauză a contractului. Dacă legiuitorul ar fi dorit ca repararea unui prejudiciu să fie făcută în forma pusă în discuție ar fi făcut-o, însă legiuitorul român a lăsat părților posibilitatea de a încheia direct o tranzacție cu privire la acoperirea unui prejudiciu ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite iar în cuprinsul acesteia să fie menționat scopul încheierii.
Și în cauză deși intimatul pârât a avut posibilitatea de a tranzacționa direct cu recurentul reclamant M. I. E., acesta nu a făcut-o ci a creat o aparență de legalitate și folosindu-se de puterea de titlu executoriu de la data exigibilității, pe care o dă Legea nr. 36/1995, republicată privind activitatea notarială prin art.101, înscrisului autentificat de notarul public prin care se constată o creanță certă și lichidă, a încercat să obțină acoperirea unui prejudiciu într-un alt mod decât cel reglementat de legiuitor.
Chiar dacă violența morală în forma amenințării cu ’’aplicarea legii’’ nu poate fi reținută ca determinantă pentru a aprecia că recurenții au avut consimțământul viciat cu toate acestea dat fiind faptul că acestea se aflau într-o stare în care libertatea lor de voință nu a fost deplină coroborată cu voința intimatului de a încheia un contract care să aibă puterea arătată mai sus și într-o formă nereglementată de legiuitor pentru astfel de situații,îndreptățesc tribunalul să aprecieze că într-un mod imoral intimatul s-a folosit de poziția sa pentru a obține o anumită acoperire a prejudiciului pe care l-ar fi suferit.
Or, cum prin raportare la prevederile art. 948 C. civ., sancțiunea nulității absolute intervine indiferent dacă nevalabilitatea se datorează neconcordanței cauzei cu legea ori cu morala tribunalul apreciază că se impune constatarea nulității absolute a contractului de împrumut.
Pentru toate aceste motive apreciind că recursul este fondat în tremei art.312 alin.1 și 2 C. pr.civ., recursul va fi admis modificată parțial sentința în sensul că va fi admisă acțiunea și va fi constatată nulitatea absolută a contractului de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr.2339/22.08.2011 de către B. I. M..
În baza art.274 alin.1 C.pr.civ. având în vedere soluția ce se va pronunța ,va fi admisă cererea privind cheltuielile de judecată și va fi obligat intimatul-pârât către recurenți la plata sumei de 2151 lei cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții-reclamanți M. I. E., M. A., M. E., împotriva sentinței civile nr.466/25.01.2013 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S. în contradictoriu cu intimații-pârâți L. S. G., B.N.P. I. M., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
Modifică sentința.
Admite acțiunea.
Constată nulitatea absolută a contractului de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr.2339/22.08.2011 de către B. I. M..
Admite cererea recurenților privind cheltuielile de judecată și obligă intimatul-pârât către recurenți la plata sumei de 2151 lei cu acest titlu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Mai 2013.
Președinte, V. R. | Judecător, C. P. | Judecător, L. B. |
Grefier, M. B. |
Redactat V.R.17.06.2013
tehnoredactat M.B., Ex.2/9 pag.
jud.fond T. A.
Cod operator 2626
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 14/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Fond funciar. Decizia nr. 208/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
