Fond funciar. Decizia nr. 1185/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1185/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 09-12-2013 în dosarul nr. 450/313/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR.1185/R
Ședința publică de la 09 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. O.
Judecător A. M.
Judecător C. Z.
Grefier Tudorița I.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-intimată C. de A. a Legii Fondului Funciar Florești împotriva sentinței civile nr.1301 din 12.09.2012 pronunțată de Judecătoria Strehaia, în contradictoriu cu intimații P. I., C. Județeană M. de A. a Legii Fondului Funciar și intimata-petentă ., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin încheierea de ședință din data de 05.11.2012, judecarea cauzei a fost suspendată potrivit disp. prev. de art.242 alin.1 pct.2 cod procedură civilă, și că, din oficiu s-a dispus repunerea pe rol a cauzei pentru constatarea perimării.
Instanța invocă excepția perimării, rămânând în deliberare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea civilă disjunsă din dosar nr._ și înregistrată sub nr._, reclamanta . a chemat in judecata pe pârâta P. I. și intimatele C. Locală de A. a Legilor Fondului Funciar Florești și C. Județeană de A. a Legilor Fondului Funciar M., pentru constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate nr._/1998.
In motivarea acțiunii, reclamanta a precizat că titlul de proprietate a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art.4, 5, 36, 41,42 din Legea nr.18/1991. Astfel, în titlul de proprietate s-au înscris suprafețe de teren pe care se află instalații de utilitate publică aparținând reclamantei. O . reglementări succesive privind energia electrică, OUG 63/1998, legea nr.318/2003 și legea nr.13/2007, prevăd expres că terenul aferent instalațiilor electrice a fost și rămâne în domeniul public al statului.
A solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/1998 în ce privește terenul ocupat de instalația electrică, a cărui suprafață va fi stabilită prin expertize topo-cadastrală și electroenergetică.
În termen legal, pârâta și intimatele nu au depus întâmpinare.
În soluționarea cauzei, s-a dispus adresă la CLFF Florești pentru a înainta actele ce au stat la baza emiterii titlului de proprietate si s-au efectuat expertize topografică și electroenergetică.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin sentința supusă recursului a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută parțială a T.P. nr._/1998 pentru suprafața de 16 mp situată în T 30 P 28/3, aferentă fundației celor 4 stâlpi proprietatea reclamantei (S85, S84, S20, S83), pătrate cu latura de 2 m, și pentru suprafața de 4 mp situată în T 30 P 62, aferentă S 21, pătrat cu latura de 2 m.
A obligat pârâta și intimatele la câte 666 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin titlul de proprietate nr._/1998, autorului P. A. I., cu moștenitor pârâta P. I., conform certificatului de moștenitor nr. 208/31.08.2009, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafața de 1,25 ha teren arabil extravilan sit. în T 30 P 28 și pentru o suprafața de 5094 m.p. teren arabil extravilan sit. în T 30 P 62.
Din raportul de expertiză specialitatea elctroenergetica efectuat în cauză de expert B. P., instanța reține că pe terenul în litigiu se află două, linii electrice aeriene, una de 110 KV, înaltă tensiune, de transport energie electrică, cu stâlpii nr. 20 și 21, una de 20KV, medie tensiune, de distribuție energie electrică, cu stâlpii nr. 83, 84, 85. Liniile electrice au fost înființate în anii 1983-1984 și asigură alimentarea cu energie electrică a exploatărilor miniere din bazinul carbonifer Motru și consumatori casnici din localitatea Motru și satele înconjurătoare. Cele două linii electrice aeriene sunt de utilitate publică. Stâlpii ocupă o suprafață la baza fundației de 4 m.p. fiecare, în total 20 m.p. Regimul de înălțime al liniei electrice aeriene nu afectează utilizarea terenului pentru culturi agricole. De altfel, la data efectuării expertizei, terenul era cultivat mecanizat. Expertul a apreciat ca este posibila mutarea instalației electrice de pe terenul pârâtei, dar cu costuri foarte mari, cu afectarea alimentării cu energie a consumatorilor din zonă.
Din raportul de expertiză specialitatea topografie întocmit de expert P. O., instanța reține că suprafața sit. în T 30 P 28 nu are categoria de folosință înscrisă în titlul de proprietate nr._/1998, respectiv arabil, ci este compusă din trei parcele, pe care expertul le notează P 28/1-arabil, P 28/2-HC, P 28/3-arabil. Pe . identificat patru stâlpi din beton din liniile electrice aeriene proprietatea reclamantei, din care S 20 este din rețeaua de KV, iar S 83, S 84, S 85 sunt din rețeaua de 6KV. Fiecare stâlp ocupă o platformă cu dimensiuni 1,8 m x 1,8 m, respectiv câte o suprafață de 3,24 m.p. Nici suprafața de 5094 m.p. nu corespunde planului parcelar și vecinătăților înscrise în T 30 P 62. Pe această suprafață a identificat stâlpul 21 din LEA de 110KV, cu suprafață construită la sol de 3,24 m.p., având formă de pătrat cu latura de 1,80 m. Expertul a apreciat că amplasamentul stâlpilor împiedică folosirea terenului pentru agricultură cu mijloace mecanizate, imobilizând în jurul fiecărui stâlp un teren în formă de elipsă, cu suprafața de 14 m.p.
Se constată că există diferență între cele două expertize privind suprafața ocupată de baza fundațiilor stâlpilor. Instanța va ține seama de concluzia expertului electroenergetician, în sensul că suprafața geometrică a fundației este de 3,24 m.p., însă paharul fundației de turnare este cu 0,2 m mai mare pe latură, suprafața reală ocupată de un stâlp fiind de 4 m.p.
Coroborând probele interpretate mai sus, se reține că la data reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului in favoarea pârâtei, instalația electrica aparținând paratei exista montata pe teren din anii 1983-1984 si servește in prezent interesului public în transportul și distribuția energiei electrice in zona.
Potrivit art. 5 din legea 18/1991, aparțin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate construcții de interes public, piețe, căi de comunicații, rețele stradale și parcuri publice, porturi și aeroporturi, terenurile cu destinație forestieră, albiile râurilor și fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare și al mării teritoriale, țărmurile Mării N., inclusiv plajele, terenurile pentru rezervații naturale și parcuri naționale, monumentele, ansamblurile și siturile arheologice și istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apărării sau pentru alte folosințe care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public. Conform al. 2, terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile. Ele nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public, în consecință nu pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate privata.
Este adevărat că trimiterea făcută de reclamantă la dispozițiile OUG 63/1998, legea 318/2003 și legea 13/2007 nu poate fi reținută, fiind vorba de acte normative intrate în vigoare după data emiterii titlului de proprietate, a cărui nulitate se solicită, ori, motivele de nulitate a actului juridic trebuie să existe la momentul încheierii lui și, desigur să fie prevăzute de legea în vigoare în acel moment, conform principiului aplicării legii civile în timp. Cu toate acestea, dispozițiile menționate vin să întărească ideea generală cuprinsă în art.5 din legea 18/1991, în sensul că terenurile pe care se situează rețelele electrice de transport, existente la . legilor privind energia electrică menționate, sunt și rămân în proprietatea publică a statului pe durata de existență a rețelei.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a admite acțiunea si a constata nulitatea absolută parțială a t.p. nr._/1998 pentru suprafața de 16 mp situată în T 30 P 28/3, aferentă fundației celor 4 stâlpi proprietatea reclamantei (S85, S84, S20, S83), pătrate cu latura de 2 m, și pentru suprafața de 4 mp situată în T 30 P 62, aferentă S21, pătrat cu latura de 2 m.
În temeiul art.274 C.p.civ, va obliga pârâta și intimatele la cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă, reprezentând costul celor două expertize efectuate în cauză. Culpa intimatelor constă în emiterea titlului de proprietate cu nerespectarea dispozițiilor legii 18/1991, iar a pârâtei, în faptul că a contestat susținerile reclamantei, determinând efectuarea cheltuielilor cu expertize.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs, intimata C.L.F.F. Florești criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs susține că a procedat în mod corect și legal atunci când a eliberat titlul de proprietate nr._/1998, deoarece la acea dată terenul aferent stâlpilor nu făcea parte din domeniul public, iar instanța în mod eronat a interpretat dispozițiile Legii nr.18/1991 și în mod greșit a dispus anularea acestui titlul și i-a obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar pe fond respingerea acțiunii.
Prin încheierea de ședință din 05.11.2012 s-a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa nejustificată a părților, temeiul de drept fiind art.242 alin.1 pct.2 c.pr.civ.
Potrivit art.248 din Codul de procedura civila, orice cerere de chemare în judecata, contestație, apel, recurs, revizuire si orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas in nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește in vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu. Termenul perimării nu curge cât timp, fără vina părții, cererea n-a ajuns încă la instanța competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată.
Cum art. 248 C. pr. civ., sancționează lipsa de atitudine a recurentei care, nu a făcut nici un demers în vederea continuării judecății, instanța observând că în dosarul de față termenul de 1 an s-a împlinit (la 05.11.2012) excepția perimării invocată din oficiu fiind astfel întemeiată, în temeiul art. 252 raportat la art. 248 C.pr.civ., o va admite si va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul declarat de recurenta-intimată C. de A. a Legii Fondului Funciar Florești împotriva sentinței civile nr.1301 din 12.09.2012, pronunțată de Judecătoria Strehaia, în contradictoriu cu intimații P. I., C. Județeană M. de A. a Legii Fondului Funciar și intimata-petentă ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Decembrie 2013, la sediul Tribunalului M..
Președinte, M. C. O. | Judecător, A. M. | Judecător, C. Z. |
Grefier, Tudorița I. |
O.M.C./T.I. / 2 ex.
12 Decembrie 2013
Cod operator 2626
| ← Fond funciar. Decizia nr. 208/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Anulare act. Sentința nr. 434/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
