Contestaţie la executare. Sentința nr. 6248/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6248/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 07-01-2013 în dosarul nr. 13328/225/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 9/R
Ședința publică de la 07 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. M.
Judecător M. V.
Judecător C. P.
Grefier D. D.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de contestatoarea U. A. SA, împotriva sentinței civile nr. 6248 din 26.09.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, intimați fiind B. D. Alfred și L. N., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns: părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că prin serviciul registratură, s-au depus la dosar de către intimatul L. N., cerere prin care solicită judecarea în lipsă și xerocopia deciziei 3929/31.05.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr._, după care:
Instanța potrivit dispozițiilor art.150 cod procedură civilă, a constatat încheiate dezbaterile și a reținut-o pentru soluționare.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr._ din data de 05.09.2012, contestatoarea U. ASIGURĂRI SA a chemat în judecată pe intimații B. D. ALFRED și L. N., solicitând admiterea contestației la executare așa cum a fost formulată, să se dispună anularea în parte a procesului verbal de cheltuieli din data de 23.08.2012 în sensul reducerii onorariului de avocat din această fază procesuală la un cuantum proporțional cu munca depusă și dificultatea speței de soluționat, întoarcerea executării efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale pentru suma ce reprezintă onorariu de avocat, precum și pentru suma ce rezultă din recalcularea cheltuielilor din procesul verbal de executare, în cazul în care până la soluționarea prezentei contestații executarea nu va fi finalizată, dar și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea, contestatorul a arătat că în fapt, în conformitate cu dispozițiile art. 379 Cod de Procedură Civilă nici o executare nu poate începe decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar creanța pentru care s-a început executarea nu este certă și exigibilă, cel puțin sub aspectul cuantumului cheltuielilor de executare reprezentând onorariu avocațial.
A susținut că, onorariul este nejustificat de mare‚ iar la dosar nu se află o chitanță de plată a acestui onorariu.
Contestatoarea a solicitat anularea în parte a procesului verbal de cheltuieli din data de 23.08.2012 în sensul reducerii onorariului de avocat întrucât suma pentru care s-a înființat poprirea nu reprezintă o creanță certă și exigibilă și încalcă dispozițiile legale.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 399 și următoarele Cod Procedură Civilă.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 194 lei potrivit chitanței . nr._/18.09.2012 si timbru judiciar de 5 lei.
Prin întâmpinare, intimatul L. N. a solicitat respingerea contestației ca nefondată. În apărare, a susținut că instanța de executare este Vânju M., invocând pe această cale excepția de necompetență teritorială și de asemenea, a invocat excepția de netimbrare a contestației, iar pe fond respingerea excepției deoarece argumentele invocate sunt nefondate.
La data de 20 septembrie 2012, intimatul L. N. depune precizare de acțiune prin care învederează că înțelege să renunțe la judecarea excepțiilor invocate prin întâmpinare, respectiv excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Dr. Tr. S. și excepția netimbrării contestației – fila 38.
În urma analizării și interpretării întregului material probator al cauzei, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a pronunțat sentința civilă nr.6248/26.09.2012 prin care a luat act de renunțarea la judecarea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Dr. Tr. S. și a excepției netimbrării contestației la executare, invocate de intimatul L. N.; a respins contestația la executare formulată de contestatoarea U. A. S.A., în contradictoriu cu intimații Birou executor Judecătoresc D. Alfred și L. N., ca neîntemeiată; a respins capătul de cerere privind întoarcerea executării formulată de contestatoarea U. A. S.A., ca neîntemeiat; a respins capătul de cerere privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată și a obligat contestatoarea la plata către intimatul L. N. a sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește excepțiile invocate de pârât prin întâmpinare, făcând aplicarea art.246 c.pr.civ., instanța a luat act de cererea de renunțare la judecata acestor excepții, manifestată de pârât la 20 septembrie 2012.
Pe fondul cauzei, s-au reținut următoarele:
Prin sentința comerciala nr. 58/19 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de contestatorul L. N. în contradictoriu cu pârâții S.C. U. S.A. SUC. DROBETA T. S. și S.C. U. ASIGURĂRI S.A. și a fost obligat pârâtul S.C. U. ASIGURĂRI S.A. să plătească reclamantului suma de 6972,50 lei c/valoare prejudiciu autoturism avariat marca Audi A4 cu nr. 58-DKQ-59.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 26 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Vânju M. – fila 7 dosar de executare - sentința a fost învestită cu formulă executorie, iar prin încheierea din camera de consiliu din data de 9 august 2012 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S. în dosar nr._/225/2012 a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu – fila 3 dosar executare.
La data de 6 august 2012, intimatul creditor L. N. a formulat cerere de executare silită a sentinței comerciale nr. 58/19 ianuarie 2012 pronunțată de către Judecătoria Vânju M. în dosarul nr._, formându-se dosarul de executare nr. 99/E/2012.
Prin contestația de față, contestatorul înțelege să conteste doar procesul-verbal a cheltuielilor de executare, sub aspectul cuantumului onorariului de avocat perceput în această fază procesuală.
Prin procesul-verbal din data de 23 august 2012, executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare la un cuantum de 2102,36 lei – fila 11 dosar de executare.
Potrivit art. 399 C.proc.civ., împotriva executării silite precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar potrivit alin. 3, în ipoteza în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu.
Conform art. 371alin. 2 C. proc. civ., cheltuielile ocazionate de executarea silită sunt în sarcina debitorului urmărit.
Din actele ce constituie dosarul de executare silită nr. 54/E/2011 al B. D. Alfred, rezultă că au fost respectate prevederile legale referitoare la formele de executare.
Astfel, la data de 23 august 2012, executorul judecătoresc a încheiat procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare prin care s-a stabilit suma de 1102,36 lei onorariu și cheltuieli de executare, la care se adaugă onorariu de avocat în cuantum de 800 lei și onorariu expert în cuantum de 200 lei.
Prin sentința comerciala nr. 58/19 ianuarie 2012, contestatoarea a fost obligată la plata sumei de 6972,50 lei c/valoare prejudiciu autoturism avariat marca Audi A4 cu nr. 58-DKQ-59.
Debitul pus în executare se ridică la suma de 7353 lei calculat în urma actualizării prin expertiza întocmită în faza de executare silită (filele11-12), astfel încât se apreciază că orice cheltuială în faza de executare are drept reper cuantumul debitului executat silit.
Referitor la onorariul avocatului înscris în procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare în cuantum de 800 lei, instanța reține că acesta este justificat de factura fiscală emisă de cabinetul de avocat, avocatul are împuternicire avocațială, este cel care a formulat, în numele intimatului, cererea de începere a executării.
Susținerile contestatoarei în sensul că onorariul perceput de avocat este disproporționat de mare, s-a reținut că nu sunt întemeiate întrucât executarea creanței a presupus activitatea avocatului împuternicit constând în studierea dosarului de fond și obținerea titlului executoriu copie legalizată a hotărârii judecătorești, consultații acordate creditorului, formularea cererii de începere a executării, plata taxelor aferente, deplasări la biroul executorului judecătoresc, urmărirea executării. De asemenea, la momentul stabilirii onorariului de avocat, creditorul nu puteau cunoaște forma în care se va realiza executarea.
Totodată, față de valoarea creanței urmărite în cuantum de 7353 lei care este de 10 ori mai mare decât onorariul perceput, s-a apreciat că onorariul avocatului nu apare ca fiind disproporționat, acesta fiind puțin peste cuantumul onorariului perceput de executorul judecătoresc.
Spre deosebire de onorariile stabilite de executorii judecătorești, ale căror limite sunt stabilite prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/C/2006, onorariile percepute de avocați, indiferent de faza procesuală în care își exercită profesia, nu există un act normativ care să stabilească limite minimale sau maximale ale onorariilor.
În speță, onorariul a fost stabilit în afara sistemului de ajutor public judiciar, situație în care, onorariile sunt substanțiale și în principiu procentuale în cazul litigiilor evaluabile în bani.
În ceea ce privește susținerile contestatoarei conform cărora valoarea onorariul de avocat nu poate fi stabilit conform liberului arbitru, instanța reține că nu s-a făcut dovada exercitării cu rea-credință a dreptului creditorului de a solicita recuperarea acestor cheltuieli de executare.
În cauză, onorariul de avocat a fost perceput exclusiv în vederea realizării creanței urmărite, dreptul fiind exercitat potrivit scopului în vederea căruia a fost recunoscut, cu respectarea art. 723 Cod procedură civilă.
Prin reducerea onorariului plătit avocatului intimatul ar fi în imposibilitate de a-și recupera integral cheltuielile de judecată, deși nu se află în culpă procesuală și nici în culpa de a fi convenit cu avocatul un onorariu raportat la cuantumul creanței urmărite.
S-a mai reținut că, titlul executoriu a rămas irevocabil în data de 3 iulie 2012, iar cererea de executare silită a fost depusă în data de 6 august 2012, trecând mai mult de o lună în care contestatoarea avea posibilitatea să achite de bună-voie debitul și să evite astfel cheltuielile suplimentare făcute cu ocazia executării silite.
Conform art.4041 al.1 C.pr.civ., în cazul în care instanța de judecată a desființat titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptulare dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.
Având în vedere că motivele contestației la executare s-au apreciat ca neîntemeiate, iar titlu executoriu sau însăși executarea silită nu sunt desființate, instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile pentru restabilirea situației anterioare executării, astfel încât nu se poate dispune întoarcerea executării, această cerere fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de contestatoare constând în taxă de timbru și timbru judiciar, instanța a constatat că această solicitare este neîntemeiată, având în vedere că cererea contestatoarei a fost respinsă, raportat și la prevederile art.23 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, conform cărora sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului, numai atunci când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas irevocabilă.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de intimatul L. N., constând în onorariu avocat în cuantum de 400 lei, față de soluția adoptată asupra litigiului dedus judecății, contestatoarea se află în culpă procesuală, astfel că în temeiul art. 274 C.proc.civ., instanța a admis cererea și a dispus obligarea contestatoarei U. Asigurări SA la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 400 lei, constând în onorariu de avocat.
Împotriva soluției adoptată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin s.c.nr.6248/2012, în termen legal a declarat recurs, contestatoarea criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:
Este netemeinică motivarea instanței de fond în sensul că avocatul ar avea multiple activități de întreprins pentru punerea în executare a unei hotărâri judecătorești, pronunțate în materie comercială.
Studierea dosarului de fond este nejustificată, creanța de executat este stipulată în dispozitivul hotărârii, la fel și numele debitorului, precum și datele de identificare ale acestuia; obținerea titlului executoriu nu reprezintă o activitate depusă de avocat deoarece s.c.nr.58/2012 ce reprezintă titlu executoriu a fost comunicată părților.
Susține recurenta că nu înțelege despre ce consultații acordate intimatului poate fi vorba în condițiile în care, și executorul judecătoresc a perceput o taxă de 50 lei reprezentând tocmai onorariu consultanță constituire acte executare.
De asemenea, urmărirea debitului nu se poate realiza de avocat, atâta timp cât dosarul se află la executor tocmai pentru recuperare.
O altă critică vizează interpretarea netemeinică făcută de instanță cu privire la art.132 din Statutul profesiei de avocat.
Astfel, deși onorariul de avocat se stabilește între parte conform art.132, atunci când acesta se solicită în faza de executare silită, fiind considerat o „cheltuială de executare” stabilită în sarcina debitorului de către organul de executare potrivit art.371 ind.7 c.pr.civ. printr-un proces verbal ce constituie titlu executoriu împotriva căruia nu există o altă cale de atac, pot fi invocate împotriva acestuia și apărări de fond.
Or, temeiul includerii onorariului de avocat în cadrul cheltuielilor de executare ce cad în sarcina debitorului, nu îl reprezintă contractul de asistență juridică încheiat între intimat și avocat ci temeiul juridic este dat tot de art.274 c.pr.civ., din perspectiva căruia trebuie analizat titlul executoriu.
Concluzionează recurenta că, onorariul de avocat pe care îl contestă, este nejustificat de mare având în vedere că singura activitate pe care o îndeplinește avocatul în cadrul procedurii de executare silită o reprezintă simpla redactare cererii de executare silită adresată executorului judecătoresc, cerere care are o structură top și care nu necesită aprecieri sau raționamente de natură juridică.
Recurentul a depus la dosar extras din sistemul Ecris cu privire la decizia dată în dosar nr._ în care ,pentru cauză similară celei de față, s-a redus onorariul de avocat perceput în faza de executare silită.
Prin întâmpinare intimatul a invocat pe cale de excepție netimbrarea cererii de recurs, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Asupra excepției de netimbrare a recursului, ce se examinează cu prioritate conform art.137 c.pr.civ., tribunalul constată că este neîntemeiată din considerentele ce urmează.
Potrivit art.20 al.2 din Legea 146/1997 actualizată, „dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă în cursul procesului apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma solicitată până la primul termen de judecată.
În speță, recurenta a fost citată cu mențiunea timbrării taxelor de timbru stabilite prin rezoluția judecătorului de la momentul înregistrării cererii de recurs, obligație pe care și-a îndeplinit-o până la primul termen de judecată.
Așa fiind, excepția netimbrării recursului va fi respinsă ca neîntemeiată.
Examinând sentința recurată din prisma criticilor aduse, cât și din oficiu conform art.304 ind.1 c.pr.civ., tribunalul constată că recursul este neîntemeiat din considerentele ce urmează:
Simpla susținere a recurentei în sensul că onorariul perceput de avocatul intimatului în faza executării silite nu se justifică, fiindcă în cea mai mare parte activitatea ce ține de executare este depusă de executorul judecătoresc, nu reprezintă un motiv pentru reducerea acestui onorariu în lipsa unor dovezi din partea recurentei care să demonstreze că avocatul nu și-a exercitat activitățile în limitele arătate în mandatul dat.
În ceea ce privește dovada pe care o depune în recurs drept practică judiciară privind reducerea onorariului de avocat în faza executării silite, tribunalul constată că aceasta nu prezintă relevanță juridică întrucât recurenta nu a făcut dovada unei divergențe de jurisprudență „profunde și persistente” la acest tribunal în această materie, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Tivadar contra României. Așadar, tribunalul constată că soluția adoptată de prima instanță și care este contrară soluției dată prin hotărârea invocată drept practică judiciară nu reprezintă o încălcare a art.6 al.1 din CEDO sub aspectul securității juridice.
Față de cele expuse, în temeiul art.312 c.pr.civ., tribunalul va pronunța o decizie prin care va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția netimbrării recursului invocată de intimat.
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de contestatoarea U. A. SA, împotriva sentinței civile nr. 6248 din 26.09.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, intimați fiind B. D. Alfred și L. N., având ca obiect contestație la executare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Ianuarie 2013.
Președinte, F. M. | Judecător, M. V. | Judecător, C. P. |
Grefier, D. D. |
Red. CVP
Dact. CNB
Ex.2
Cod operator 2626
1.02.2013
| ← Anulare act. Sentința nr. 434/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Hotărâre din 21-01-2013, Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
